BusinessMagazin

Tag: fiica

  • Familia care-şi schimbă blana, dar businessul ba

    „Provin dintr-o familie de blănari. Toţi unchii şi mătuşile mele au fost blănari şi câţiva au fost croitori de lux. Aş spune că avem o tradiţie de familie de 100 de ani în ceea ce astăzi se cheamă fashion business. Tatăl meu a început să lucreze ca ucenic în 1937, mama mea a început să lucreze în domeniu în 1955, fiind îndrumată de tatăl meu”, spune Daniel Mărgărit, proprietarul afacerii Casa de Blănuri MG şi preşedintele Asociaţiei Române a Blănurilor. El spune că a crescut de mic cu „planşeta întinsă pe masa din dormitorul părinţilor, unde era atelierul”, având în vedere că în perioada comunismului blănarii lucrau pentru clienţii lor acasă, având toate uneltele necesare acestui tip de activitate preponderent manufacturieră. „După moartea tatălui meu, mama a lucrat mai bine de doi ani şi jumătate în Germania alături de cei mai mari blănari români, emigranţi şi ei în perioada comunismului. S-a întors în 1989, iar între 1992 şi 1994 am lucrat doar noi doi şi am învăţat de la ea meserie. În 1994 am deschis atelierul unde produceam pentru clientela noastră, dar şi pentru magazinele de lux ale vremii”, povesteşte antreprenorul cum a luat naştere businessul Casa de Blănuri MG.


    La început, Casa de Blănuri MG îşi distribuia creaţiile în galeriile din centrul Capitalei, iar în 1997 Daniel Mărgărit împreună cu mama şi un unchi de-al său au deschis magazinul care se află şi astăzi pe şoseaua Ştefan cel Mare din Bucureşti. „De 23 de ani suntem în aceeaşi locaţie. În faţă avem showroomul, iar în partea din spate a spaţiului avem micul atelier cu o suprafaţă de circa 120 mp. Producem haine, jachete, veste, gulere, căciuli, prestăm servicii de reparaţii şi restilizare, executăm haine custom, modele bespoke după dorinţa clientului. Putem produce şi peste 50 de confecţii pe lună, dar şi doar 20, în funcţie de gradul de complexitate a produselor intrate în procesul de manufacturare, în funcţie de comenzi şi necesităţile magazinului”, descrie Daniel Mărgărit specificul activităţii lor.
    În prezent, în cadrul companiei lucrează opt persoane, iar cel mai nou dintre angajaţi a adunat deja o vechime de cinci ani în cadrul firmei. „Majoritatea colegilor lucrează la noi de 10-15 ani. În blănărie este o muncă foarte calificată. Orice coleg nou, blănar de o viaţă, are nevoie de doi ani să se adapteze la modul nostru de lucru. Unii nu au reuşit să se adapteze şi să lucreze perfect. Nu reuşeau să se debaraseze de ideea că «merge şi aşa».”
    Fiind o industrie mai mult pe cale de dispariţie atât în România cât şi la nivel mondial, blănarul Daniel Mărgărit spune că nu găseşte pe piaţa locală materie primă sau accesorii pentru a-şi putea derula activitatea în linişte. Astfel, materia primă folosită la crearea blănurilor este cumpărată atât de pe bursa de specialitate de la Copenhaga (Kopenhagen Fur), de la intermediari de piei din Danemarca, Germania, Grecia şi Marea Britanie, de la bursa din Helsinki SAGA, dar şi din Italia. „Blănurile de vizon le achiziţionăm în proporţie majoritară de la bursa de la Copenhaga. Uneori, unele culori pe care le folosim în cantităţi mici le cumpărăm de la angrosişti de piei din Italia. Vulpile le achiziţionăm uneori de la bursa din Helsinki SAGA, iar furnituri şi accesorii achiziţionăm din Italia, preponderent de la firma Micillo. Din România cumpărăm doar aţă de la firma Amann România, aceeaşi aţă pe care o cumpăram în trecut din Italia. Fiind o industrie mică, blănăria nu prea are în România furnizori de accesorii şi materii prime.”
    În cei 23 de ani de activitate, Casa de Blănuri MG a distribuit spre vânzare blănuri mai multor branduri, dar colaborările au încetat între timp deoarece „acestea nu au reuşit să vândă la nivelul dorit de noi”. În prezent, compania colaborează cu magazinele Gerard Darel din Băneasa Shopping City şi Calea Victoriei. De asemenea, blănurile şi produsele din blană create sub brandul Casa de Blănuri MG trec şi graniţele României, ajungând în toate colţurile lumii prin intermediul site-ului ce poartă acelaşi nume. „Nu exportăm direct, dar avem clienţi din toate colţurile lumii. Ne mândrim să avem printre clienţii noştri miniştri din câteva ţări şi suntem onoraţi să ne fie clientă majestatea sa sora regelui Qatarului.” Antreprenorul a povestit că ultimii doi ani de activitate în industrie au fost „mai duri decât anii anteriori”. Motivul principal se leagă de „invazia” hainelor de blană importate din Grecia, Turcia şi China pe piaţa locală şi de faptul că sunt vândute la preţuri mai mici faţă de cele impuse de producătorii locali. „Aici mă refer la concurenţa neloială, la cei care vând haine fără acte şi la preţuri infime prin intermediari, prin instituţii şi diverse birouri. Au ajuns să umble din coafor în coafor şi pe la sălile de sport cu genţile cu haine care de multe ori se rup rapid. O altă problemă o reprezintă cei care vând blănuri vechi prin târguri şi pieţe drept blănuri noi.”
    De asemenea, lipsa şcolilor profesionale care să livreze blănari pe piaţă este o altă problemă cu care se confruntă industria, este de părere Daniel Mărgărit. „Practic noi suntem căsătoriţi cu colaboratorii noştri. Nu avem de unde lua alţii. Din păcate, la nivel mondial blănăria este o meserie pe cale de dispariţie. Nu mai apar blănari noi, tineri, nicăieri în lume cu excepţia Chinei, unde apar specialişti în blănărie pe operaţiuni. Blănarul care să îţi facă o haină de la A la Z nu mai apare. Doar blănari pentru producţia de serie.”
    Daniel Mărgărit a menţionat că în ultimii zece ani industria s-a schimbat „mult în rău”. Astfel că, dacă în urmă cu zece ani oamenii mergeau la blănar pentru a le lua măsurile, pentru ca ulterior să le creeze o haină personalizată, în ultimii ani consumatorii şi-au îndreptat atenţia spre produsele de serie, vândute la preţuri mai accesibile. „O mare vină o poartă grecii. Ei au început să economisească de oriunde şi oricât în lupta de a crea haine cât mai ieftine, ajungându-se la paradoxul de a oferi ieftin un produs de lux, ideea de ieftin şi noţiunea de lux fiind total antagoniste prin definiţie. Am un exemplu pe care-l dau mereu. La o haină sunt 3-4 clipsuri de închidere. Cele pe care le cumpăr din Italia costă cam cu 0,35 euro mai mult decât cele pe care le folosesc grecii. De la hainele noastre sau de la cele fabricate în Italia am schimbat 5 bucăţi în 23 de ani, iar din cele greceşti schimb sute pe an la hainele clienţilor”, a explicat proprietarul Casei de Blănuri MG.


    În calitate de preşedinte al Asociaţiei Române a Blănurilor, Daniel Mărgărit are în plan să schimbe cursul industriei şi să reglementeze anumite aspecte. El spune că vizează în primul rând să modifice termenul de garanţie al unui produs din blană şi etichetarea acestora. „Conform legii, o haină de blană are o garanţie de 30 de zile. O blană poate costa câteva mii de euro şi are o garanţie de 30 de zile, în timp ce un amărât de mixer de bucătărie de 60 de lei are garanţie doi ani. Vreau să introducem garanţie obligatorie de 2-3 ani, pentru că haina de blană prin definiţie este un bun de folosinţă îndelungată. O blană are perioada de purtare de până la 40 de ani, fiind posibilă şi o restilizare sau două în primii 15 – 20 de ani de viaţă. Va trebui reglementată garanţia şi specificată metoda de remediere rapidă a defectului. De asemenea, îmi doresc şi voi face toate eforturile pentru a avea o piaţă cu etichetare corectă, o piaţă în care produsele second-hand să fie etichetate corespunzător. De multe ori au venit la noi la magazin persoane în vârstă care au cumpărat o haină de la un târg ambulant, haină care după prima purtare se rupea”, spune Daniel Mărgărit.
    În ceea ce priveşte businessul Casa de Blănuri MG, proprietarul spune că nu are planuri de extindere sau de dezvoltare în perioada următoare, însă şi-ar dori să îşi poată desfăşura activitatea într-un spaţiu mai mare decât cel pe care îl are în prezent la dispoziţie. „Ne-ar plăcea să avem un showroom de 500 mp şi un atelier de 200-300 mp. Din păcate ar trebui să ne relocăm. Am câştiga pe de-o parte, dar am pierde pe altă parte, ţinând cont că suntem de 23 de ani în acelaşi loc. Eu sunt de modă veche. Cred în prăvălia la stradă, transmisă din tată în fiu timp de decenii. Conceptul s-a pierdut din păcate în perioada comunistă. Poate că în viitor vom mai deschide un al doilea magazin Casa de Blănuri MG.” În prezent, Daniel Mărgărit se află în procesul de predare a businessului fiicei lui, care încearcă să deprindă cât mai mult din abilităţile tatălui ei pentru a duce mai departe tradiţia. „Acum predau ştacheta fiicei mele, care este nevoită să înveţe într-un timp scurt ceea ce eu am deprins în zeci de ani”, a conchis antreprenorul.

  • Fiica de preşedinte care a FURAT 2 miliarde de dolari din BANII STATULUI dar spune că reuşit să strângă această avere datorită caracterului şi educaţiei ei

    Fiica fostului preşedinte al Angolei a devenit cea mai bogată femeie din Africa după ce ar fi virat sute de milioane de lire sterline din bani publici în conturi offshore, potrivit Daily Mail.

    În perioada în care tatăl său era preşedintele ţării, Isabela dos Santos a fost numită preşedinte al companiei petroliere Sonangol Group. După ce tatăl său nu a mai fost preşedinte, a fost concediată din postul său. Acum, documente secrete arată că o zi mai târziu a aprobat plăţi în valoare de 58 de milioane de dolari de la Sonangol pentru o companie din Dubai condusă de unul dintre partenerii săi de business.

    Aceasta este doar una dintre numeroasele acuzaţii ce au ieşit la suprafaţă în ianuarie, în contrast cu imaginea publică pe care dos Santos a cultivat-o – de antreprenor care munceşte din greu, cu o avere estimată la 2 miliarde de dolari şi un imperiu de business răspândit în mai mult de 41 de ţări.

    În prezent, există o investigaţie în curs asupra lui Dos Santos şi soţului său. În decembrie, un ordin judecătoresc a fost citit la televiziunea de stat anunţând confiscarea bunurilor lor şi îngheţarea conturilor bancare. Potrivit biroului preşedintelui Angolei Joao Lourenco, care a anunţat că vrea să lupte împotriva corupţiei în ţară, cuplul ar putea petrece ani buni în închisoare dacă va fi condamnat.

    Fratele lui Dos Santos se confruntă de asemenea cu acuzaţii de corupţie şi se crede că ar fi furat 500 de milioane de dolari ca şef al Fondului Suveran.

    Cum a răspuns dos Santos şi de ce nu a fost arestată încă?

  • Cum a reuşit de fapt fiica unui preşedinte să îşi construiască o avere de 2 miliarde de dolari. Ea pretinde că ar fi ajutat-o caracterul şi educaţia ei

    Fiica fostului preşedinte al Angolei a devenit cea mai bogată femeie din Africa după ce ar fi virat sute de milioane de lire sterline din bani publici în conturi offshore, potrivit Daily Mail.

    Isabel dos Santos, care a studiat în Kent şi în Londra, ar fi avut acces la tranzacţii cu diamante, petrol şi telecom în perioada în care tatăl său era preşedinte.

    Aceste discuţii au apărut la o lună după ce procurori din Angola au îngheţat conturile bancare şi activele deţinute de ea şi de soţul ei congolez. Se presupune că acest cuplu ar fi făcut plăţi în valoare de mai mult de 1 miliard de dolari de la companiile de stat Sonangol şi Sodiam, spre alte firme unde deţineau părţi din companie.

    Un exemplu citat de BBC News pretindea că în perioada în care conducea activităţile companiei petroliere Sonangol a aprobat plăţi în valoare de 58 d milioane de dolari firmei de consultanţă Matter Business Solutions. Ea pretinde că nu are legături cu Matter, dar documentele descoperite arată că afacerea era condusă de business managerul ei şi deţinută de un prieten.

    Ea neagă toate acuzaţiile care i se aduc şi spune că şi-a construit averea prin intermediul „caracterului, inteligenţei, educaţiei, capacităţii de a munci, perseverenţei”, potrivit Daily Mail.

    Dos Santos deţine o proprietate evaluată la 13 milioane de lire sterline în Kensington (în vestul Londrei), are 190.000 de followers pe Instagram şi apare constant în poze cu celebrităţi. Printre acestea se numără Nicole Scherzinger, Paris Hilton, Amber Heard, Cara Delevingne şi Harvey Weinstein. Averea ei este evaluată la 1,9 miliarde de dolari.

    Acuzaţiile vor fi publicate într-o investigaţie BBC denumită „Luanda Laks”, o continuare a „Panama Papers”. O echipă formată din 120 de reporteri din 20 de ţări au analizat finanţele fiicei fostului preşedinte Jose Eduardo dos Santos, al cărui mandat s-a desfăşurat între 1979 şi 2017.

    Femeia de afaceri este deseori denumită „Prinţesa” de către angolezi, iar o investigaţie a Forbes din 2013 o descria drept „cea mai bogată femeie din Africa”.

     

  • Ce PEDEAPSĂ a primit soţul fiicei lui Vladimir Putin pentru ca a înşelat-o

    Recent s-a vehiculat că fiica cea mică a preşedintelui rus Vladimir Putin, Katerina Tikhonova, a fost înşelată de Kirill Shamalov. Vestea a apărut după ce s-a zvonit că magnatul ar avea legături cu o vedetă a lumii mondene, Zhanna Volkova, scrie Mediafax.

    Scandalul a izbucnit după ce Zhanna Volkova a fost fotografiată dansând tandru cu un bărbat misterios, de Ziua Sf. Valentin de anul trecut. Faţa bărbatului este acoperită în mod deliberat cu un emoticon zâmbitor, dar ceea ce se vede din acest partener de dans lasă să se creadă că el ar fi Shamalov, potrivit agenţiei de ştiri Open Media

    Cititi aici materialul integral

     

     

     

     

  • Fiica lui Dincă respinge legătura dintre ea şi faptele comise de tatăl său: Nu am nicio legătură

    Întrebată dacă a păstrat legătura cu tatăl său şi dacă are legătură cu ceea ce se întâmplă în ultimele zile la Caracal, Daniela Dincă, fiica lui Gheorghe Dincă, a negat.

    „Nu, nu am nicio legătură”.

    De asemenea, întrebată dacă afirmaţiile omului de afaceri din Arad potrivit cărora le-ar fi propus unor italieni să le ducă fete pe un domeniu de vânătoare, sunt adevărate, Daniela Dincă a spus că nu este nimic adevărat.

    „Nu este nimic adevărat. Toate declaraţiile în aceste cazuri le voi face în faţa procurorilor, atunci când voi fi solicitată. Absolut nimic nu este adevărat”, a mai spus Daniela Dincă.

    Un om de afaceri din Arad, care o cunoaşte pe fiica lui Gheorghe Dincă, a declarat, joi, corespondentului MEDIAFAX, că aceasta le-ar fi propus unor italieni să le ducă fete pe un domeniu de vânătoare. Acesta spune că unii investitori italieni sunt dispuşi să dea declaraţii în acest sens.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ioan Buda a revenit la conducerea Poliţiei de Frontieră, acolo unde i-ar fi angajat pe fiica şi nepotul lui, prin încadrare directă

    Ioana Buda a fost demis din funcţia de inspector şef al Poliţiei Române, în care era împuternicit, după izbucnirea scandalului de la Caracal.

    Tehnic, după cum a spus ministrul interimar de Interne, chestorul şi-a reluat funcţia anterioară, deoarece era împuternicit în fruntea Poliţiei Române. „Chestorul Ioan Buda era la comandă la Poliţia Română prin împuternicire, chestorul Buda în momentul în care nu a mai fost pe poziţie, tehnic s-a întors de unde plecase. Vom vedea ce vom face, dar în momentul acesta, conform legii, s-a întors pe postul pe care-l deţine”, a declarat Mihai Fifor.

    Fiica lui Buda, Oana-Claudia, a fost făcută ofiţer, fiind încadrată din sursă externă ca subinspector la Serviciul Protocol al Politiei de Frontieră, potrivit National. Chestorul nu s-a oprit aici şi l-a încadrat în aceeaşi instituţie, tot ca subinspector, pe nepotul lui, la Serviciul Administrativ. Acesta fusese anterior, potrivit unor surse, agent în Poliţia de Frontieră. Ulterior, acesta a fost transferat pe un alt post, la Punctul Poliţiei de Frontieră de pe Aeroportul Internaţional din Cluj-Napoca.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Om de afaceri din Arad, despre fiica lui Gheorghe Dincă: Le-a propus unor italieni să le aducă fete

    Nicolae Cilan, un om de afaceri din Arad care se ocupă cu comercializarea de cafea şi aparate de cafea, a declarat, joi, corespondentului MEDIAFAX, că o cunoaşte pe fiica lui Gheorghe Dincă de la sfârşitul anului 2015. Asta după ce Daniela Dincă a avut o relaţie cu un fost partener de afaceri italian de-al său, Giorgio Albiero, care a murit în luna februarie a acestui an.

    „Ea locuieşte în Arad în acest moment. Eu am cunoscut-o în Italia, unde locuia domnul Albiero, fiind fata care avea grijă de sora lui, care era bătrână. Domnul Albiero m-a rugat să-i găsesc un avocat pentru că avea o problemă la Timişoara, un dosar penal pentru furt, lucra la o farmacie veterinară de unde a furat o sumă de bani. I-am găsit avocatul respectiv, s-a plătit prejudiciul din dosarul respectiv, patronul respectiv şi-a retras plângerea”, a afirmat Nicolae Cilan.

    De asemenea, omul de afaceri susţine că fiica lui Gheorghe Dincă a fost măritată la un moment dat şi a divorţat. Astfel, în prezent, în acte, Daniela nu mai foloseşte numele Dincă, ci Bălan, al fostului soţ.

    „Culmea, ea şi-a păstrat numele de Bălan, nu de Dincă, nu ştiu de ce, nu ştiu ce motive o fi avut, probabil cunoştea foarte bine trecutul tatălui. Ea se numeşte Bălan Daniela Florentina, nu Dincă, dar tot fiica lui rămâne, chiar dacă se numeşte Bălan”, a precizat Nicolae Cilan.

    Omul de afaceri din Arad a mai afirmat că îl cunoaştea pe investitorul italian cu care fiica lui Gheorghe Dincă a avut o relaţie de mai mulţi ani, căruia el îi cumpăra terenuri în România.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum a ajuns un profesor din Cluj să vândă, alături de fiica sa, croaziere de 6 milioane de euro

    “Am intrat pe al 15-lea an, creştem an de an şi ca birouri, şi ca vânzări, şi ca oameni şi sunt convins că suntem pe drumul cel bun”, descrie Ioan Băsea afacerea Croaziere.net, începută în urmă cu 14 ani în Cluj. Aceasta vinde vacanţe pentru linii de croazieră, atât în mod direct, cât şi prin intermediul agenţiilor de turism.
    ​Agenţiile sunt prezente în Bucureşti, Cluj, Constanţa şi Braşov; antreprenorul vizează însă extinderea în alte două oraşe.
    „Am cam făcut de toate până la momentul acesta şi ideea mi-a venit gândindu-mă la fiica mea. Mi-am spus că pentru o domnişoară o agenţie de turism poate fi un bussines de perspectivă şi se pare că nu m-am înşelat”, descrie el modul în care a început afacerea Croaziere.net în 2005. Fiica sa, Casiana, este în prezent asociat în business, postură despre care tatăl său spune că „o prinde”.
    Înainte de această etapă însă, antreprenorul a acumulat o experienţă diversă, chiar şi în mediul universitar. „Am început cu o carieră universitară, după care am renunţat. Ca şi cadru didactic universitar, era moda anilor ’95-’96, când am început tot felul de mici/mari afaceri, de genul transport de marfă, en-gros alimentar cu distribuţie”, îşi descrie Băsea primele experienţe profesionale. Ulterior a aplicat pentru a emigra în Canada împreună cu familia, dar a fost respins. S-a întors apoi în business ca director de sucursală „la un mare SA din Bucureşti”, povesteşte el, din domeniul construcţiilor.
    Businessul cu croaziere a început cu vânzările directe, B2C (Business to Customer), în condiţiile în care, spune antreprenorul, la vremea la care şi-a început el afacerea, agenţiile de turism erau foarte circumspecte la acest tip de vacanţe: „Asta venea din faptul că produsul nu era cunoscut, este un produs cu o cantitate de informaţie tehnică mai ridicată”.
    Au pus la punct partea teoretică, respectiv acreditarea agenţiei, la  CLIA (The Cruise Lines International Association), un fel de for director a tot ce înseamnă linii, vase de croazieră, agenţii de croazieră acreditate, explică Băsea. Acreditarea este importantă întrucât în America, de pildă, pentru a putea vinde croaziere, trebuie să fii acreditat CLIA. Apoi au dus şi pregătirea lor teoretică mai departe şi au făcut un master de CLIA Academy, în Miami. „Am luat legătura cu americanii fiindcă industria este a americanilor, majoritatea liniilor de croazieră sunt linii americane, iar ei ne-au sugerat clar: pentru a vinde croaziere trebuie să fiţi specializaţi”, descrie el una dintre specificităţile acestui business.
    În acest moment, ei vând direct pentru circa 30 de linii de croazieră (operate de trei mari companii), iar preţul, potrivit antreprenorului, este „acelaşi şi în Botoşani, şi în Oradea, dar şi în Miami şi în San Francisco. Vindem la tarife impuse de linia de croazieră, iar aceasta ne cedează nouă anumite comisioane. Sunt anumite promoţii dedicate pieţei româneşti, unde tarifele sunt mai mici decât în alte pieţe”. Costul unei croaziere a scăzut şi poate porni, potrivit informaţiilor acordate de reprezentanţii afacerii, de la 300 de euro/persoană; cea mai scumpă croazieră vândută de Croaziere.net, un „grand-voyage” de 130 de zile –  a ajuns la 40.000 de euro.
    Cine cumpără însă croaziere? Potrivit lui Ioan Băsea, cei care cumpără cel mai mult sunt „first-cruiserii şi, să zicem, un pic vânători de last-minute-uri – cu toate că termenul nu este foarte adecvat, în croaziere nu vorbim de last-minute, vorbim de first-minute, de early-booking, cu minimum 6-8 luni înainte de navigare, asta garantează un tarif mai bun”. Ca segment de vârstă, sunt persoane cu vârste cuprinse între 15-16 ani şi 70-80 de ani, dar cea mai mare parte sunt cei de 40-50 de ani, „cei mai potenţi financiar”.
    Ioan Basea adaugă că majoritatea clienţilor lor sunt la a zecea, a douăsprezecea croazieră, iar când se întorc toamna deja îşi rezervă croazierele pentru anul viitor. „S-au obişnuit, ştiu că pot să prindă un tarif bun. Avem turişti vânători de last-minute-uri sau price-sensitive, care se uită şi vor ce e mai ieftin, cu toate că au înţeles că ce e mai ieftin nu înseamnă întotdeauna şi ce e mai bun şi avem turişti care de la a şasea, a şaptea croazieră în sus s-au rafinat, şi ca destinaţie, şi ca şi client.
    De obicei, turistul de croazieră cumpără mai întâi la tarife mici, prin Europa, Marea Mediterană, prin Marea Nordului, prin baltice, după care aleg şi destinaţii mai scumpe, cum ar fi Australia, Asia, Alaska şi Caraibe şi, „sigur, la alţi bani, puţin mai scump. Şi se dezvoltă bine sectorul, începe să vină din urmă partea de luxury cruise, cu vase micuţe cu buticuri, cu multe facilităţi la bord, unde, într-adevăr, tarifele sunt mai prohibitive.”
    Clienţii din România care merg pentru prima dată în croazieră încep de obicei cu Mediterana: „Mediterana de Vest, Mediterana Centrală, de Vest, extensie Africa, Mediterana de Est şi pe urmă vorbim de Marea Nordului cu fiorduri, cu capitale baltice, acestea sunt primele două-trei croaziere pe care le fac, după care încep oamenii să prindă gustul şi să ceară tot felul de destinaţii care mai de care mai deosebite, mai exotice, de la Caraibe la Patagonia, de la Alaska la Australia, deci practic orice ai în gând găseşti la noi şi sigur îţi găsim o destinaţie unde ori n-ai fost niciodată, ori n-ai cum să ajungi decât pe calea apei”, descrie Băsea comportamentul turiştilor care merg în croaziere.
    Produsul începe însă să nu mai fie nou. „Ca idee, acum vreo 13-14 ani am încheiat primul an cu cinci cabine vândute, deci cu vreo zece pasageri, în 2017 au ajuns la 8.000 de pasageri, iar în 2018, la 11.000. Produsul va avea o creştere în continuare. Noi estimăm că vom încheia cu circa 15.000 de turişti, iar revânzătorii noştri tot atât. Şi, ca un scenariu optimist, cred că în următorii ani ne putem duce la câteva sute de mii, cu siguranţă”, descrie el aşteptările pentru perioada următoare. În ceea ce priveşte tendinţele internaţionale pe această piaţă, spune că produsul a înregistrat în ultimii ani creşteri constante, de 10-12%. „Trendul acum este că marile linii îşi lansează câte 2-3 vase anual şi mare parte din ele sunt de dimensiuni foarte mari, de 5.000 – 6.000 de pasageri. Dacă prin 2008 turismul de croazieră în Europa era la vreo 2 milioane de turişti, acum se apropie de 5-7 milioane. Trendul este unul crescător, de la an la an, este considerat produsul cel mai complet şi cel mai complex. Se potriveşte cu trendul de repede înainte. Să vezi în cinci zile un număr de 5, 6 până la 8 culturi, civilizaţii şi gastronomie diferite e în trend, asta e direcţia.”
    La nivel mondial, piaţa de croaziere a încheiat în anul 2018 cu un număr de 27,2 milioane de turişti, în creştere cu 10% faţă de 2016 şi în creştere uşoară faţă de 2017, când numărul de pasageri atinsese 25,8 milioane. Per total, în ultimii cinci ani, produsul de croazieră a avut o creştere de 20,5% faţă de celelalte tipuri de vacanţe. Cele mai căutate croaziere la nivel mondial sunt cele cu destinaţia Caraibe (vest, est, sud), întrucât marea majoritate a pasagerilor călătoresc din SUA.
    În ceea ce priveşte cele mai recente investiţii, spune: „Noi nu ne luăm vile sau iahturi, ci investim în diverse platforme. Avem de exemplu un booking engine al nostru unde agenţii îşi pot face rezervările pentru vreo 15 linii de croazieră. Avem în paralel şi un sistem pentru turiştii noştri. Investim mult în promovare. Ne-am mai modernizat sediile, tot timpul e ceva de cheltuit în dezvoltare.”

  • Cum arată fiica de 22 ani a MILIARDARULUI Ion Ţiriac – GALERIE FOTO

    Miliardarul Ion Ţiriac a fost mereu secretos în privinţa vieţii sale personale. Că a fost vorba despre iubite sau familie, fostul sportiv a preferat mereu să ţină totul sub tăcere.
     
    Cu toate că Ion Ţiriac (77 de ani) a fost căsătorit doar o singură dată, fostul jucător profesionist de tenis are trei copii, dintre care doi provin dintr-o relaţie care nu a fost niciodată oficializată.

    Omul de afaceri are trei copii recunoscuţi ofical: Ion Ion (41 de ani), care provine din relaţia cu manechinul american Mikette von Issenberg şi Ioana (22 ani) şi Karim (25 de ani) din relaţia cu ziarista egipteană Sophie Ayad.

    Ţiriac a cunoscut-o pe Sophie în 1994, la München, pe vremea când afaceristul era stabilit în Germania şi unde coordona turneele de la Hanovra, Stuttgart şi Essen. Frumoasa brunetă lucra pentru revista Bunte, dar deşi există o diferenţă de vârstă de 30 de ani întrei ei, Ţiriac şi Sophie au avut o relaţie îndelungată, din iubirea lor rezultând doi copii, potrivit sursei citate.

    În prezent, Sophie Ayad locuieşte la Monte Carlo, alături de Ioana, Ion Ţiriac asigurându-le tot ce au nevoie.

    VEZI AICI GALERIA FOTO