Când au ajuns în Viscri şi-au dat imediat seama că era total diferit de celelalte sate săseşti. Era îngrijit, chiar dacă multe case aveau nevoie de reparaţii. „Nu existau termopane, nu era niciun acoperiş de tablă roşie sau vreo faţadă placată cu faianţă.“
Casa transformată astăzi în pensiunea Viscri 125 avea un anunţ în geam care anunţa că proprietarul caută cumpărător. S-au uitat iniţial doar prin gard, dar ceva i-a îndemnat să se intereseze. În două săptămâni deja o cumpăra-seră. Asta se întâmpla în 2006, iar de atunci pensiunea a devenit un reper în zonă, fiind vizitată anual de 1.000-2.000 de turişti români şi străini.
„Când am intrat noi în casă, aceasta nu mai fusese îngrijită de 12 ani.“ Cineva ţinuse vitele în curte, fără să facă măcar o dată curat în timpul acesta, îşi aminteşte antreprenorul. Urzicile aveau cam 2,5 metri înălţime astfel că nu puteai să treci de ele, iar curtea şi grajdurile erau pline de bălegar cam de un metru înălţime.
„Cu familia, prietenii şi câţiva vecini am curăţat grădina şi casa într-o săptămână, iar apoi am putut să venim să stăm aici în weekenduri şi în vacanţă.“
Leave a Reply