Exista viata dupa Freud?

Sa fie chiar atat de nociva doctrina freudiana incat sa merite
un asemenea efort, o asemenea incrancenare de demascare a
minciunilor, iluziilor sau chiar crimelor psihanalizei? Oricum ar
sta lucrurile, cartea, mai neagra decat ne putem imagina (si decat
merita, fara indoiala, psihanliza), a constituit un mare boom
publicistic si a devenit in Franta un veritabil bestseller, la
scurta vreme dupa aparitie. {i a reprezentat un excelent instrument
de publicitate pentru tabara adversa psiho-analistilor, cea a
practicienilor terapiilor cognitiv-comportamentale.

Catherine Meyer, coordonatoarea volumului, ii explica
necesitatea: “Franta, alaturi de Argentina, este cea mai freudiana
tara din lume. Aceasta situatie ne orbeste: in strainatate,
psihanaliza a devenit marginala. Istoria sa oficiala este pusa in
cauza de niste descoperiri stanjenitoare. Eficacitatea sa
terapeutica se dovedeste din ce in ce mai slaba. Pertinenta sa
filozofica este contestata. Psihanaliza a fost traita de generatia
ca un vant de libertate, dar insurgentii de ieri au devenit
paznicii templului de azi, grijulii sa-si pastreze pozitia
dominanta in universitati, in spitale si in mass-media”. E
interesant de urmarit bilantul unui secol de freudism, chiar facut
de pe pozitii virulent contestatare, chiar operat cu armele
incriminate, cele ale povestirii seducatoare (in materie de care
bunul doctor Freud era un expert desavarsit).

Concluziile ar fi urmatoarele: ineficienta si nefondata,
psihanaliza tine mai mult de credinta decat de demersul stiintific,
iar autorii se straduiesc sa puna in evidenta o serie intreaga
omisiuni, de erori si de manipulari care au permis teoriilor
“vieneze” sa ocupe aproape intreg campul psihiatriei. Asa stand
lucrurile, trebuie sa intelegem ca deslusirea vietii psihice a
omului a evoluat mult de un secol incoace si ca exista multe alte
posibilitati, in afara de cele ale psihanalisilor, de a intelege,
de a analiza si ingriji suferinta mentala. Exista viata si dupa
Freud – adica, in terapie, poti sa lucrezi pe un inconstient
non-freudian; poti, de asemenea, sa fii preocupat de copilarie, de
sexualitate, de istorie si de emotiile fiecaruia fara sa aderi la
conceptele freudiene.

Catherine Meyer (coordonator), “Cartea neagra a psihanalizei”,
Editura Sedcom Libris, Bucuresti, 2009