Doua-trei zile in care cursul a fluctuat usor sub nivelul de 4,3 lei/euro au fost suficiente pentru ca multi sa spere ca aceasta va fi ultima reduta in caderea rapida a leului, inceputa chiar din prima zi a anului. Banca centrala ar fi urmat, spuneau (sau poate doar sperau) multi dintre observatorii pietei, sa impiedice leul sa treaca si de acest nou prag, dupa ce in decembrie tot ei ar fi jurat ca nu vor permite niciodata leului sa depaseasca 4 lei/euro. La fel s-a intamplat si atunci cand, rand pe rand, cursul s-a apropiat si ulterior a depasit in forta nivelurile de 4,1 si respectiv de 4,2 lei/euro.
Speranta s-a dovedit neintemeiata, atunci cand leul si-a continuat netulburat deprecierea, depasind chiar de la inceputul saptamanii trecute si fara prea mari eforturi nivelul de 4,3 lei/euro. De fapt, dupa doua saptamani in care a cazut constant, pierzand circa 8% din valoare, greu de spus la ce prag anume s-ar mai putea opri si daca la momentul in care cititi aceste randuri nu vor fi fost trecute si alte praguri considerate de nedepasit pana acum. Aparitiile bancii centrale pe piata valutara (banuita de cateva ori in ultimele saptamani ca a intervenit direct pentru a sustine moneda nationala) nu au avut, se pare, decat menirea de a incetini viteza de depreciere si nicidecum de a apara vreun nivel sau altul de curs.
Aceasta pozitie va fi mentinuta si in viitor, dupa cum lasa sa se inteleaga Cristian Popa, viceguvernatorul BNR, care a declarat saptamana trecuta cat se poate de raspicat ca banca centrala nu isi va folosi rezerva valutara pentru a apara un anumit nivel de curs. Cel putin teoretic, BNR are resurse sa protejeze leul, in conditiile in care rezerva valutara se situa la peste 26 de miliarde de euro la 31 decembrie 2008, dar “risipirea” acesteia in lupta cu un trend de depreciere care se manifesta in mod evident cu toate monedele din Europa Centrala si de Est nu ar putea avea decat rezultate de moment. Iar o eventuala implicare a BNR prin interventii sustinute pe piata valutara ar lasa loc, pe de alta parte, unor evenimente de genul celor din octombrie, cand banca centrala a ferit leul de un val de atacuri speculative, “multi profitand din plin de pe urma unor astfel de interventii”, dupa cum comentau de curand pentru BUSINESS Magazin reprezentantii trezoreriei MKB Romexterra.
Pe de alta parte, rezervele valutare sunt un reper dupa care este judecata pozitia economiei romanesti pe plan international, in conditiile in care nevoile de finantare sunt tot mai ridicate si mai dificil de acoperit in seceta generala de lichiditati. De altfel, necesarul mare de finantare a fost unul dintre motivele invocate si de agentiile internationale de rating atunci cand au decis sa treaca Romania in randul tarilor cu risc ridicat pentru investitii; din acest punct de vedere, situatia de acum (si pozitia bancii centrale) aduce destul de mult cu cea din 1999, cand ne-am confruntat, ca si acum, cu un nivel inalt al deficitului de cont curent, cu datorii ridicate si cu dificultati in atragerea de finantari pentru acoperirea lor. Diferenta notabila intre episodul din 1999 si momentul actual sta mai mult decat in orice altceva tocmai in pozitia confortabila pe care o are acum banca centrala din punctul de vedere al rezervelor valutare, care depasesc intreaga datorie publica externa a Romaniei. Este de asteptat insa ca diminuarea liniilor de finantare acordate de bancile straine institutiilor financiare locale sa duca si la o scadere treptata a rezervei valutare, atata vreme cat sumele pentru care se constituie rezerve minime obligatorii la BNR se diminueaza.
Nu e un secret ca deprecierea leului “ajuta la corectarea dezechilibrelor interne”, in speta a deficitului de cont curent, puncteaza Nicolaie Alexandru-Chidesciuc, economist-sef al ING Bank, adaugand ca este insa necesara si o politica fiscala pentru sustinerea acestei corectari. Un curs mediu de circa 3,7 lei/euro in 2008 a generat o ajustare mica a deficitului, a explicat Chidesciuc, astfel incat a devenit evidenta utilitatea unui curs mediu de peste 4 lei/euro in 2009 pentru a obtine o ajustare semnificativa. In viziunea economistului-sef al ING, cursul mediu pentru 2009 va fi, in aceste conditii, de 4,4 lei/euro pentru 2009, iar deficitul de cont curent se va reduce sub 9% din PIB.
La un nivel mai general, “volatilitatea proeminenta a cursului din ultima perioada e o situatie cu caracter regional care, probabil, va persista avand in vedere perceptia negativa fata de Europa Centrala si de Est”, puncteaza viceguvernatorul un alt motiv pentru care sustinerea unui nivel de curs ar fi o batalie pierduta de la bun inceput, pe termen mai lung. Furtunile care macina pietele internationale sunt alimentate de vesti negative care continua sa vina de peste tot – din aceasta serie, pierderile masive anuntate de Citi, Bank of America sau Royal Bank of Scotland saptamanile trecute au iscat un nou val de panica. Pe acest fundal, scaderea performantelor economice, vulnerabilitatile proprii si dependenta ridicata a pietelor central si est-europene de finantarile tot mai zgarcite din Vest pun presiune tot mai ridicata pe monedele din pietele Estului. Seria semnalelor negative a culminat saptamana trecuta cu demersul unui grup de banci internationale care au solicitat Comisiei Europene si Bancii Centrale Europene sa extinda masurile si politicile anticriza si catre pietele din aceasta regiune (si chiar spre tari din zona care nu sunt inca membre ale UE).
Leave a Reply