14 mai a.c. Ora 3 după-amiaza. Parchez Blanşeta în faţa porţii, pe trotuarul îngust, la locul ei de veacuri. Strada e caldă şi pustie. Nu-i mai pun fierul de blocaj pe volan, ciotul galben pe care-l ştie tot cartierul – ultimele dăţi l-am deblocat atât de greu, de era să rup cheia în el. Ar trebui să iau altul, dar nu prea se mai găsesc, nu mai foloseşte nimeni aşa ceva.
Uşa din dreapta spate o las închisă pe jumătate, la prima siguranţă. Săptămâna trecută, butucul broaştei de la uşa şoferului s-a învârtit în gol cu încăpăţânare. Uşa dreapta faţă nu se poate deschide din exterior de ani de zile, nici la cheie, nici la clanţă, îi deschid eu din interior pasagerului. Dacă la spatele dreapta nu s-ar fi nimerit să fie siguranţa nepusă, nu rămânea decât să-i sparg un geam sau să chem lăcătuşul ca să mai intru în ea.
Citeşte continuarea editorialului scris de Cristian Tudor Popescu
Leave a Reply