BusinessMagazin

Tag: gandul

  • Povestea primului român numit la conducerea liderului pieţei de bere din Romania. După 20 de ani de carieră prin toata lumea, el a ales sa se întoarcă acasă

    Opt ţări în 20 de ani. Nu este un „bucket list” de călătorii al unui pasionat de travel, ci lista locurilor în care a lucrat şi a trăit Dragoş Constantinescu de la plecarea din România, în 1998. A studiat în Olanda şi SUA, apoi a început să lucreze în ţara lalelelor ca finance management trainee pentru British American Tobacco, unul dintre giganţii din industria ţigărilor. Iar aventura în cadrul producătorului de ţigarete a continuat pentru mai bine de 16 ani, perioadă în care a fost responsabil de mai multe ţări şi a trebuit să-şi schimbe domiciliul de mai multe ori. A revenit în fiecare an în România, locul despre care spune că l-a considerat mereu „acasă”, deşi reuşea să ajungă aici doar de 4-6 ori pe an, în vizită. Acum s-a întors cel puţin pentru câţiva ani şi vrea să pună umărul la dezvoltarea ţării, după cum povesteşte.

    „Ideea de a mă întoarce în ţară a fost mereu prezentă în mintea mea. Iniţial, după ce am terminat facultatea am spus că vreau să mă întorc în România, însă nu mi-am dorit să mă întorc imediat pentru că am considerat că e de bun augur pentru dezvoltarea mea personală şi profesională dacă îmi petrec mai mult timp în ţările din vestul Europei. Însă, atunci când a apărut oportunitatea de a prelua conducerea Ursus Breweries, am considerat că este momentul oportun să mă întorc acasă”, povesteşte managerul, care conduce Ursus Breweries, o companie cu peste 1.400 de angajaţi în România şi afaceri de 1,84 miliarde de lei (397 milioane de euro) în 2018.

    De asemenea, el este responsabil si de businessul Asahi, proprietarul japonez al Ursus Breweries, în Ungaria.
    El spune şi că unul dintre motivele care l-au determinat să se alăture echipei producătorului de bere a fost că, deşi este deţinut de un grup străin, are în portofoliu cele mai vândute trei mărci de bere din România în segmentele premium (Ursus), mainstream (Timişoreana) şi economic (Ciucaş), mărci româneşti cu tradiţie. Deşi România mai are de lucrat la capitole aşa cum sunt infrastructura şi reciclarea sau că mentalitatea românilor este diferită faţă de a vesticilor sau a polonezilor, Dragoş Constantinescu spune că preferă să vadă partea plină a paharului şi oportunităţile care reies din aceste puncte care trag deocamdată în jos România. Astfel, îşi propune să pună umărul, chiar dacă în mică măsură, la dezvoltarea ţării în acest sens, compania făcând investiţii inclusiv în zona de reciclare.

    „Ne uităm din ce în ce mai mult în zona de dezvoltare sustenabilă, avem proiecte prin care încercăm să minimalizăm emisiile de CO2, la abilitatea de a reduce consumul de apă pe care o folosim, vrem să folosim mai multă energie verde, încercăm să ne trasformăm într-o companie complet sustenabilă. Ştim că e un drum lung, dar sunt convins că vom reuşi. De exemplu, la Neversea şi Untold nu mai folosim pahare din plastic, ci din carton.” Ursus Breweries va finaliza în perioada următoare investiţii de 22 de milioane de euro în fabricile din Timişoara şi Braşov, investiţii care nu doar cresc capacitatea de producţie, dar măresc şi eficienţa celor două fabrici de bere. Ursus Breweries mai are o unitate de producţie la Buzău. Ursus Breweries are în portofoliu brandurile Ursus, Timişoreana, Ciucaş, Grolsch, Peroni Nastro Azzurro, Redd’s, Stejar, Azuga, Asahi Super Dry, Pilsner Urquell, St Stefanus şi B-Life Botanicals.

    „În următorii cinci ani, vrem să rămânem în continuare liderul pieţei de bere din România, dar am vrea să rămânem un lider al firmelor din industria bunurilor de larg consum, inclusiv din punctul de vedere al sustenabilităţii şi al contribuţiei la societate. Şi aş vrea ca cei care termină studiile şi îşi doresc să înceapă o carieră să aibă în top 3 alegeri şi Ursus. Am foarte mare încredere în viitorul Ursus Breweries în România.” Cât despre piaţa berii, el spune că din punctul de vedere al consumului depinde foarte mult ce se întâmplă din punct de vedere demografic în România şi consideră că piaţa nu va avea scăderi sau creşteri spectaculoase. În 2018, consumul de bere a înregistrat o creştere de 3%, ajungând la un volum de 16,6 milioane de hectolitri (1,6 mld. litri), arată datele Asociaţiei Berarii României.

    Consumul de bere per capita s-a situat la 85 de litri. „Cred că piaţa va rămâne la fel, doar că opţiunile de cumpărare ale românilor se vor modifica şi vor alege tot mai mult produse premium şi care să corespundă unui stil de viaţă sănătos. De asemenea, un trend foarte bun este apariţia producătorilor de bere artizanală, pentru că împreună putem dezvolta cultura berii în România. În plus, putem creşte procentul de bere la draft.” Cât despre posibilitatea de a aduce alte tipuri de produse pe plan local, managerul spune că „niciodată să nu spui niciodată”, însă este adeptul modelului de business în care activitatea se concentrează pe categoria de produse pe care o companie ştie să o producă cel mai bine. De exemplu, grupul japonez Asahi are în portofoliu şi băuturi spirtoase, răcoritoare şi alimente, pe lângă bere. Recent, Ursus Breweries a lansat B-Life, o băutură răcoritoare pe bază de bere.

    „E posibil să continuăm să ne diversificăm portofoliul, dar nu cred că în curând vom începe să vindem produse care să nu fie bazate pe bere sau pe produse fermentate. Acolo este puterea businessului Ursus Breweries astăzi. Dar niciodată nu spun niciodată, pentru că nu am crezut că voi locui şase ani în Polonia şi că o să-mi placă acolo.”
    Astfel, când vine vorba despre planurile în ceea ce priveşte cariera, Dragoş Constantinescu spune că deocamdată nu se gândeşte la viitorul foarte îndepărtat.
    „Eu m-am întors în România pentru că vreau să fiu aici din punct de vedere profesional şi personal. Eu cred că experienţa mea de 20 de ani în afara României poate să fie folositoare, chiar şi într-un procent mic, dezvoltării României. Şi atunci eu m-am întors acasă nu pentru şase luni sau pentru un an. Dacă peste patru-cinci ani de acum încolo voi avea oportunitatea de a evolua în cadrul grupului Asahi şi dacă voi accepta noi provocări, nu ştiu. Acum sunt concentrat să mă acomodez acasă şi mă concentrez pe prezent, nu la viitorul foarte îndepărtat”, mai spune managerul care a locuit în ţări precum Olanda, Belgia, Marea Britanie, Suedia sau Polonia. 

  • Intenţia de întoarcere, doar în sondaje. De ce rămân în străinătate românii

    „Sentimentul pe care îl am în clipa de faţă este că vorbim degeaba. Faţă de anii trecuţi, există mai multe informaţii în legătură cu diasporele româneşti, în legătură cu migraţia, cu problemele, dar implicarea decidenţilor, care ar trebui să facă politici în acest sens, este minoră. Întrebarea pe care încep să mi-o pun ori de câte ori primesc o invitaţie la o discuţie de acest gen este ce Dumnezeu ar mai putea fi de adăugat”, spune Dumitru Sandu, profesor al Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială în cadrul Universităţii din Bucureşti, într-o discuţie pe tema migraţiei.

    Peste 219.000 de români au plecat la muncă în străinătate în 2017, cel mai recent an pentru care există statistici disponibile, iar în prezent cifrele oficiale arată că 3,6 milioane de români sunt emigranţi în alte state. Studiile sociologului Dumitru Sandu arată că, într-adevăr, motivaţia materială este una puternică – salariile de pe pieţele vestice fiind de 5-6 ori mai mari decât cele din România – însă faptul că românii din străinătate aleg să rămână acolo nu ţine de faptul că salariile sunt mai mici, ci de condiţiile şi oportunităţile de dezvoltare pe care le găsesc acolo.

    Părerea sociologului este însă că ar trebui abandonate ideile preconcepute legate de faptul că motivaţia plecărilor este pur economică, deoarece această percepţie distrage atenţia de la motivele reale. „Un tip de răspuns al decidenţilor (când se ridică problema migraţiei – n. red.) este acela că românii pleacă pentru faptul că salariile sunt mai mari. Aşa e, dar tendinţa de a economiza excesiv interpretarea motivaţiilor de plecare este una dăunătoare discuţiei în spaţiul public, pentru politici în domeniu.” Oferă ca argument în acest sens rezultatele Youth Mobility, proiect în care au fost chestionaţi  2.000 de tineri din România în legătură cu motivaţiile lor de plecare, din care a rezultat că pentru ei este din ce în ce mai importantă motivaţia noneconomică, cea care nu este legată strict de salariul propriu.

    Profesorul oferă ca exemplu majorarea salariilor din sectorul medical, unde, deşi salariile au ajuns să fie competitive cu cele din Vest, acţiunea nu a determinat întoarcerea medicilor în ţară. „Ideologia că oamenii pleacă doar pentru salarii mai mari trebuie descurajată, am date în spate şi nu am niciun gen de ezitare să o spun. Ideea că administraţia nu contează este iarăşi şubredă, potrivit sondajelor. Din acest punct de vedere, condiţia majoră pentru a reduce criza demografică, în speţă crizele asociate cu migraţia din România, este următoarea: România are nevoie de dezvoltare durabilă.”

    În 2017, 33.000 de români au obţinut o cetăţenie străină, dintre care 25.000 într-o ţară din Uniunea Europeană, iar dintre aceştia 8.000 au optat pentru cetăţenia italiană. Cifrele mai arată că în perioadele de criză numărul de cereri de cetăţenii străine creşte. Mai mult decât atât, România este singura ţară membră a UE din topul 5 al ţărilor din care cei mai mulţi cetăţeni au primit cetăţenie europeană, restul de cetăţeni din acest top venind din ţări unde gradul de respingere socială este unul ridicat.

    „Pentru a reduce din această tendinţă de exod din România, ai nevoie, simplificat vorbind, de două lucruri: competitivitate economică împreună cu dezvoltare durabilă, precum şi existenţa unei democraţii reale, care să definească modul de viaţă de zi cu zi.”

    Cum ajung însă românii să plece în străinătate?

    Procesul migraţiei începe cu intenţia de a pleca, care este la început una slab structurată, potrivit profesorului Dumitru Sandu. În ceea ce priveşte intenţia de întoarcere, sondajele arată că majoritatea românilor vor să revină acasă. În Madrid de pildă, 800 de români au fost întrebaţi dacă vor să revină în ţară. Răspunsul a fost da, în măsură de 70%. În momentul în care întrebările sunt aprofundate (în ce perioadă, ce pregătiri fac în acest sens etc.), procentul a scăzut de la 70% la circa 20%. „Surpriza a fost să constat că, pe termen mediu-lung, numărul românilor care se decid să rămână în străinătate, care solicită an de an cetăţenie străină este mult mai mare, cam cu 10.000 mai mulţi decât cei care pleacă pe perioadă lungă în străinătate. Acest lucru înseamnă că avem de-a face cu o frecvenţă în creştere a comportamentelor, nu a intenţiilor, de a rămâne pe termen lung, pentru totdeauna în străinătate. Ideea cum că pleacă ei în străinătate, câştigă nişte bani, fac casă aici, dar după aia vin înapoi pierde teren”, a mai explicat sociologul Dumitru Sandu în cadrul interviului.

    În procesul migraţiei, a doua fază o implică intenţia împreună cu planurile concrete de plecare – unde, cum, când. În această fază se află mulţi dintre tinerii din România: potrivit unui studiu din 2015, 47% dintre tinerii din România au intenţii structurate de plecare în străinătate.

    Următoarea etapă a migraţiei este cea în care persoana care pleacă nu îşi schimbă doar rezidenţa, ci şi domiciliul. Ultima fază este cea în care migrantul a stat mai mult timp în ţara adoptivă şi cere şi obţine cetăţenia. Problema migraţiei şi a diasporei este una abordată în spaţiul public, însă ignorată la nivel decizional, mai spune profesorul Dumitru Sandu.

    „Există o ruptură foarte clară între decidenţii politici, nu numai de o culoare, şi diaspora. Punctul zero al elaborării unor strategii şi politici eficiente în domeniu este schimbarea atitudinii decidenţilor politici. Pasul doi este informaţia. Tot zic şi tot aştept să mă sune într-o zi cineva şi să-mi spună că nu am dreptate: «Noi facem sondaje în Italia, Spania, noi ştim ce e acolo». Se pot face lucruri bune, chiar dacă nu miraculoase.”

    Potrivit profesorului, cele mai eficiente soluţii în materie de reducere a efectelor negative ale migraţiei şi rupturii în raport cu diaspora sunt soluţiile nespecifice: „Ceea ce faci aşezat, bine, pentru competitivitate în România, pentru creşterea competitivităţii, pentru reducerea gradului de birocraţie, supercentralizare etc.”.

    Problema plecării românilor în străinătate este asociată cu probleme cum ar fi infrastructura, administraţia publică, sistemul de educaţie şi sănătate.

    Cu toate acestea, există şi soluţii specifice în abordarea acestei probleme. Din punctul de vedere al sociologilor, rezolvarea problemei nu este oprirea migraţiei, ci optimizarea acesteia. Circulaţia migratorie ar trebui să devină un factor al dezvoltării durabile, şi nu un obstacol. „România nu este singura din estul Europei care are probleme de acest gen. Din cazul Poloniei se pot învăţa foarte multe. Există direcţie pentru strategii guvernamentale, institute ale Academiei, există multe fonduri de cercetare care pot fi uşor orientate către cercetare comparativă”, exemplifică profesorul cu un reper în direcţia soluţiilor asupra problemelor migraţioniste.

    De la intrarea în Uniunea Europeană, parcursul României previzionat de sociologi în ceea ce priveşte migraţia este că ar putea urma drumul Portugaliei, Spaniei sau Italiei, de a deveni în primă fază ţară de plecare, apoi de plecări-sosiri.

    „România nu face schimbări fundamentale decât în situaţii de criză, aşa spune istoria noastră. Care sunt şansele ca România să parcurgă drumul acestor ţări de după aderarea la UE? Nu ştiu, dar există două scenarii. În afară de scenariul în care România va importa forţă de muncă, mai există un scenariu, rău, nediscutat, ocolit: România să devină ţară de tranzit. Ţările despre care vorbeam au reuşit această trecere folosind intrarea în UE, atracţia de fonduri, pe care avem dovadă că noi nu ştim să o folosim.”

    El mai crede că în contextul în care situaţia din România nu se schimbă şi ţara „va merge în continuare pe guvernare improvizată, există riscul ca toţi oamenii care vin din Pakistan, India, Republica Moldova să vină şi să treacă, nu să vină ca să rămână”.

    În ceea ce priveşte implicarea reprezentanţilor mediului de afaceri în problemele sociale, sociologii şi economiştii sunt de părere că aceasta este benefică, iar iniţiativele nu lipsesc nici când vine vorba de problema migraţiei.

    „Din fericire şi nefericire în acelaşi timp, lucrurile nu se schimbă decât dacă apare criza. Migraţia a avut şi un efect pozitiv, prin reducerea şomajului. Nu zice nimeni nimic în acest sens. Ne lăudăm că avem şomaj 4%, dar acest rezultat este datorat persoanelor care au plecat în străinătate şi trimit bani acasă. Încep să apară efectele negative. Faptul că mediul de afaceri începe să devină activ în aceste probleme şi pune presiune pe administraţie este bun. Este clar că trebuie schimbat ceva şi în sectorul financiar şi economia privată. Faptul că apar fenomene de criză de forţă de muncă este bun din acest punct de vedere.”

    Efectele în plan economic ale plecărilor românilor în străinătate sunt, în primul rând, lipsa forţei de muncă şi subdezvoltarea regiunilor din care au loc cele mai multe plecări.

    „Din păcate, studiile publicate pe care le avem pun foarte puţin în evidenţă efectele locale, regionale. Sunt nişte efecte negative ale migraţiei pe care nu le discutăm fiindcă nu avem date. Spre exemplu, chestiunea legată de lipsa de viabilitate economică a unor comune în legătură cu migraţia se poate dovedi. Se poate dovedi limpede legătura dintre scăderea veniturilor locale bugetare şi plecarea în străinătate.”

    Mileniali pe picior de plecare

    Bogdan este un tânăr de 23 de ani student al Universităţii din Bucureşti, cazat într-unul dintre căminele universităţii. Convins că vrea să rămână în România pentru a schimba lucrurile în bine, el nu crede în statisticile referitoare la plecările românilor, aşa că, citind un articol care indică numărul record al migranţilor, a început să îşi întrebe colegii şi chiar să facă sondaje pe Facebook în grupurile căminelor universităţii. Surpriză sau nu, Bogdan s-a lovit de un răspuns aproape unanim valabil pentru cei care vor să plece:

    „Da’ ce să faci aici?”

    Bogdan a constatat că dintre colegii de facultate sau cămin, mai mult de 80% au planuri concrete de plecare în străinătate. Cifra i s-a părut cam mare, aşa că a încercat să facă sondaje pe paginile de Facebook ale căminelor studenţeşti din Bucureşti. Din peste 200 de respondenţi, studenţi ai Universităţii din Bucureşti, mai mult de 44% şi-au manifestat intenţia de a pleca în străinătate, dintre care peste 80% ştiind şi unde.

    Robert (20 de ani), coleg de cămin cu Bogdan, face două facultăţi simultan în cadrul Universităţii din Bucureşti. Şi-a propus ca după ce îşi va termina studiile, să facă un master în străinătate, iar prima sa opţiune este Germania, unde trăieşte tatăl său, iar a doua opţiune ar fi Marea Britanie, unde este stabilită mama sa. El mai are o soră de 15 ani, care este unul din cei 90.000 de copii din România care au ambii părinţi plecaţi în străinătate.

    Jean (19 ani), student la Facultatea de Istorie, are de gând să plece în Marea Britanie şi să urmeze acolo cursurile unei facultăţi din Londra şi să se angajeze pe timpul studenţiei.

    Mihai (21 de ani) este un alt exemplu de tânăr care şi-ar dori să plece în străinătate. El a fost plecat cu programul Work and Travel în SUA pe perioada verii trecute şi spune că, dacă ar putea, mâine s-ar muta acolo. „Ce mi-a plăcut cel mai mult în America au fost oamenii, mentalitatea, este altfel decât aici. Dacă mai pun în calcul şi banii… Păi la un moment dat am început să pun bani deoparte pentru că efectiv nu mai aveam pe ce să îi cheltuiesc”, spune Mihai.

    Amir (29 de ani) provine din Siria şi a fost student al Universităţii din Bucureşti timp de cinci ani, finalizând programul de licenţă şi masterat. În timpul studiilor şi după finalizarea acestora, Amir a lucrat în România, având la un moment dat trei joburi simultan, dintre care două part-time, cu care totaliza un câştig de peste 4.000 de lei lunar. El a reuşit să dobândească cetăţenia română, iar acum are planuri de plecare în Vest. „E greu, Bogdan, aici la voi. Da, plec în Franţa la fratele meu. În Siria e război şi nu mă pot întoarce, dar acum că am cetăţenia (română – n. red.), pot pleca în Franţa”, spune Amir.

  • Comoara ”nedescoperită” a Moldovei, care se alfă la 20 de kilometri de Chişinău.

    Republica Moldova pare un tărâm mic, a cărui hartă seamănă la prima vedere cu un strugure, după cum îţi arată localnicii. Iar de aici, gândul te duce direct la licoarea lui Bachus: de pe dealurile ţesute cu viţă de vie ale Moldovei, ajung astăzi sticle de vin în peste 60 de ţări, de la România şi până la Canada şi China. 

    Prima interacţiune cu „oraşul din piatră albă”, după cum este supranumit Chişinăul datorită clădirilor deschise la culoare care îl împânzesc, te face să te simţi ca într-o capsulă în care prezentul este amestecat cu trecutul. Adevăratele comori ale Republicii Moldova – şi unul dintre principalele motoare ale economiei – se află însă la o distanţă de mai puţin de 20 km.

    Un drum de circa o oră este astfel suficient ca să poţi uita de agitaţia din cel mai mare oraş al ţării. Bijuterii arhitecturale, galerii subterane, dealuri împânzite cu viţă de vie şi crame care produc de la câteva mii de sticle la câteva milioane – acestea sunt comorile Moldovei, cele care au reuşit să pună ţara pe harta mondială a vinului, o hartă unde trioul Spania, Italia şi Franţa conduce detaşat.

    Republica Moldova se află pe locul 20 în lume şi pe 11 la nivel european în ceea ce priveşte cantitatea produsă de vin, cu un volum estimat pentru anul 2017 la 1,8 milioane de hectolitri, arată datele de la Organizaţia Internaţională a Vinului şi Viei (OIV). Comparativ, România se află pe locul 13 la nivel mondial şi şase în Uniunea Europeană, cu o cantitate de 4,3 miliarde de hectolitri, arată aceeaşi sursă. Însă, dacă ne uităm la suprafaţa cultivată cu viţă de vie, vedem că Republica Moldova este la un nivel similar cu România. Conform datelor OIV, ţara de peste Prut are 140.000 de hectare plantate cu viţă de vie (circa 110.000 conform celor mai recente date de la Biroul de Statistică), în timp ce România are peste 180.000 de hectare.

    Industria vinului este foarte importantă pentru economia Republicii Moldova, reprezentând 7,5% din exporturile totale şi 3,2% din PIB-ul acesteia, conform celor mai recente date. Însă, dacă România este aproape invizibilă pe harta exporturilor, Republica Moldova exportă anual 85% din producţia totală de vin, ceea ce înseamnă peste 85 de milioane de dolari (73 mil. euro), potrivit datelor comunicate anterior de autorităţile de peste Prut. Astfel, vecinii de la est au exporturi de vin de aproape patru ori mai mari decât România. Iar vinurile moldoveneşti ajung în ţări precum China, România, Polonia, Cehia, Rusia sau Canada.

    Practic, vinul reprezintă o adevărată industrie în Republica Moldova, iar acest lucru se vede cu ochiul liber în aproape fiecare colţ al ţării. Cea mai cunoscută cramă din Republica Moldova este Cricova, ale cărei galerii subterane pot fi asemănate cu ale unui oraş, cu străzi, bulevarde şi semne de circulaţie.

    Cricova se află la circa 20 de kilometri de Chişinău, adică la aproximativ 30 de minute de mers cu maşina. Ajungând în faţa cramei, puţine lucruri îţi indică ce urmează să descoperi în interiorul oraşului subteran.

    Un ghid bine îmbrăcat şi un mini-autobuz sunt primele indicii că o să ai parte de o călătorie într-un loc ce nu poate fi străbătut pe jos şi unde temperatura este mult mai mică decât cea de afară. Şi aşa şi este.

    Străzile şi bulevardele cu o lungime totală de 120 km şi care poartă nume precum Cabernet, Fetească sau Bulevardul Şampaniei sunt parte a unui adevărat labirint cunoscut centimetru cu centimetru doar de cei care străbat zilnic aceste galerii. Temperatura din interior se situează între 12 şi 14 grade, iar cel mai adânc punct al galeriilor este la minus 100 de metri adâncime. În afară de străzile ale căror nume te duc imediat cu gândul la licoarea lui Bachus, la fiecare pas întâlneşti butoaie mai mici sau mai mari în care vinul stă la maturat, iar mai apoi urmează să fie turnat în sticle. Cele mai mari butoaie au chiar opt tone şi sunt atât de mari încât parcă mai au puţin şi ating tavanul galeriilor.

    Crama Cricova a fost construită pe locul unei fostei mine şi are o capacitate de 30 de milioane de litri. Astăzi, în interiorul cramei sunt circa zece milioane de litri de vin liniştit şi spumant. Cele mai valoroase vinuri sunt însă cele de colecţie, adică peste un milion de sticle. În vinoteca cramei Cricova se găsesc vinuri de peste 100 de ani, aşa cum este cazul vinului Evreiesc de Paşti din anul 1902. De asemenea, tot aici se găsesc vinuri din toate colţurile lumii şi de toate vârstele, vinuri Cricova care au câştigat medalii internaţionale sau ediţii limitate, dar şi colecţii ale unor actuali şefi de stat precum Vladimir Putin, Klaus Iohannis, cancelarul Angela Merkel sau fostul secretar de stat american John Kerry.

    Cricova este şi unul dintre principalii exportatori de vin din Republica Moldova, din beciurile cramei ajungând vinuri în toată lumea. 
    O altă cramă care are galerii subterane este Mileştii-Mici, coridoarele de aici având o lungime de circa 200 de kilometri. Republica Moldova este cunoscută în România şi pentru vinurile unor crame precum Purcari sau Gitana, însă ţara vecină are mult mai multe crame, iar pe listă apar şi nume precum Asconi, Et Cetera sau Chateau Vartely.

    Dar cramă în Republica Moldova nu înseamnă doar galerii subterane, ci şi castele cu poveşti care ar putea deveni uşor scenarii de film. Tot în apropiere de Chişinău, de data aceasta la aproape 40-50 de minute de mers cu maşina, se află Castel Mimi din localitatea Bulboaca, una din cramele cu istorie din Republica Moldova, dar care era cât pe ce să fie uitată. Din stradă se observă greu că în spatele unor garduri înalte se află un castel. Însă, odată intrat în curte, te afli în faţa unui castel care are o istorie de peste 100 de ani şi a unor grădini care te duc cu gândul la Franţa. De altfel, Constantin Mimi, ultimul guvernator al Basarabiei şi cel care a clădit acest castel, a absolvit Şcoala Agricolă Superioară din Montpellier, Franţa, unde timp de doi ani a însuşit arta cultivării viţei de vie şi metodele franceze de producere a vinului.

    Castelul datează din 1901, iar 40 de ani mai târziu a intrat în proprietatea statului sovietic, fiind transformat la scurt timp în combinat de vin. Astăzi, castelul este deţinut de familia Trofim, care în 2010 a început un amplu proces de restaurare. În castel, antreprenorii au construit şi săli de degustare şi un restaurant, iar lângă, un mic resort.

    Beciurile castelului sunt cele care te întorc cu zeci de ani în timp. Tancuri mari în care se păstrau vinurile, beciuri unde temperaturile coboară la sub 15 grade celsius şi sticle de vin vechi pe care s-a pus mucegaiul sunt lucruri care te duc cu gândul la vremurile trecute. Crama Mimi produce anual peste un milion de litri, dar are o capacitate de peste 20 de milioane de litri.

    Lângă castel se află şi unitatea de producţie a vinului, iar în spatele clădirii construite de Mimi actualii proprietari au făcut un labirint „viu” şi o grădină cu legume. Dincolo de vinuri, poveşti despre galerii subterane şi castele vechi de secole, Republica Moldova reprezintă şi un adevărat paradis pentru gurmanzi. Aşa că bucatele făcute de bucătarii moldoveni nu trebuie să lipsească de lângă paharele pline cu licoarea lui Bachus. 

  • De ce s-au STINS focarele de pestă porcină africană în Transilvania, deşi în restul ţării apar zilnic unele noi?! Explicaţia e INCREDIBILĂ

    Nu foarte încet, dar foarte sigur, epidemia a cuprins întreg sud-estul României, punând la pământ – prin diverse metode – sute de mii de porci, în aproape 250 de localităţi din 10 judeţe ale acestei părţi de ţară. În nord-vest însă, situaţia se schimbă: prin disciplină şi organizare, epidemia a fost – cel puţin deocamdată – oprită. Un nou episod din investigaţia jurnalistică pe care Gândul o realizează pe urmele virusului pestei porcine africane.

    Comisia Europeană a decis să înceapă un audit de urgenţă în România, chiar în această lună, pentru a evalua situaţia epidemiei de pestă porcină africană (PPA). ”Comisia consideră că evoluţia PPA este îngrijorătoare, deoarece România a anunţat, în mai puţin de 4 luni, aproape 1.000 de focare în gospodăriile domestice, virusul fiind, de asemenea, confirmat în mai multe exploataţii comerciale. Această situaţie este extraordinară şi ridică îngrijorări foarte serioase,” a declarat pentru Mediafax, Anca Păduraru, purtător de cuvânt pe domeniile Sănătate, Siguranţa Alimentaţiei şi proiecte specifice legate de Uniunea Energetică în cadrul CE.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • În lumea vinului moldovenesc

    Prima interacţiune cu „oraşul din piatră albă”, după cum este supranumit Chişinăul datorită clădirilor deschise la culoare care îl împânzesc, te face să te simţi ca într-o capsulă în care prezentul este amestecat cu trecutul. Adevăratele comori ale Republicii Moldova – şi unul dintre principalele motoare ale economiei – se află însă la o distanţă de mai puţin de 20 km.

    Un drum de circa o oră este astfel suficient ca să poţi uita de agitaţia din cel mai mare oraş al ţării. Bijuterii arhitecturale, galerii subterane, dealuri împânzite cu viţă de vie şi crame care produc de la câteva mii de sticle la câteva milioane – acestea sunt comorile Moldovei, cele care au reuşit să pună ţara pe harta mondială a vinului, o hartă unde trioul Spania, Italia şi Franţa conduce detaşat.

    Republica Moldova se află pe locul 20 în lume şi pe 11 la nivel european în ceea ce priveşte cantitatea produsă de vin, cu un volum estimat pentru anul 2017 la 1,8 milioane de hectolitri, arată datele de la Organizaţia Internaţională a Vinului şi Viei (OIV). Comparativ, România se află pe locul 13 la nivel mondial şi şase în Uniunea Europeană, cu o cantitate de 4,3 miliarde de hectolitri, arată aceeaşi sursă. Însă, dacă ne uităm la suprafaţa cultivată cu viţă de vie, vedem că Republica Moldova este la un nivel similar cu România. Conform datelor OIV, ţara de peste Prut are 140.000 de hectare plantate cu viţă de vie (circa 110.000 conform celor mai recente date de la Biroul de Statistică), în timp ce România are peste 180.000 de hectare.

    Industria vinului este foarte importantă pentru economia Republicii Moldova, reprezentând 7,5% din exporturile totale şi 3,2% din PIB-ul acesteia, conform celor mai recente date. Însă, dacă România este aproape invizibilă pe harta exporturilor, Republica Moldova exportă anual 85% din producţia totală de vin, ceea ce înseamnă peste 85 de milioane de dolari (73 mil. euro), potrivit datelor comunicate anterior de autorităţile de peste Prut. Astfel, vecinii de la est au exporturi de vin de aproape patru ori mai mari decât România. Iar vinurile moldoveneşti ajung în ţări precum China, România, Polonia, Cehia, Rusia sau Canada.

    Practic, vinul reprezintă o adevărată industrie în Republica Moldova, iar acest lucru se vede cu ochiul liber în aproape fiecare colţ al ţării. Cea mai cunoscută cramă din Republica Moldova este Cricova, ale cărei galerii subterane pot fi asemănate cu ale unui oraş, cu străzi, bulevarde şi semne de circulaţie.

    Cricova se află la circa 20 de kilometri de Chişinău, adică la aproximativ 30 de minute de mers cu maşina. Ajungând în faţa cramei, puţine lucruri îţi indică ce urmează să descoperi în interiorul oraşului subteran.

    Un ghid bine îmbrăcat şi un mini-autobuz sunt primele indicii că o să ai parte de o călătorie într-un loc ce nu poate fi străbătut pe jos şi unde temperatura este mult mai mică decât cea de afară. Şi aşa şi este.

    Străzile şi bulevardele cu o lungime totală de 120 km şi care poartă nume precum Cabernet, Fetească sau Bulevardul Şampaniei sunt parte a unui adevărat labirint cunoscut centimetru cu centimetru doar de cei care străbat zilnic aceste galerii. Temperatura din interior se situează între 12 şi 14 grade, iar cel mai adânc punct al galeriilor este la minus 100 de metri adâncime. În afară de străzile ale căror nume te duc imediat cu gândul la licoarea lui Bachus, la fiecare pas întâlneşti butoaie mai mici sau mai mari în care vinul stă la maturat, iar mai apoi urmează să fie turnat în sticle. Cele mai mari butoaie au chiar opt tone şi sunt atât de mari încât parcă mai au puţin şi ating tavanul galeriilor.

    Crama Cricova a fost construită pe locul unei fostei mine şi are o capacitate de 30 de milioane de litri. Astăzi, în interiorul cramei sunt circa zece milioane de litri de vin liniştit şi spumant. Cele mai valoroase vinuri sunt însă cele de colecţie, adică peste un milion de sticle. În vinoteca cramei Cricova se găsesc vinuri de peste 100 de ani, aşa cum este cazul vinului Evreiesc de Paşti din anul 1902. De asemenea, tot aici se găsesc vinuri din toate colţurile lumii şi de toate vârstele, vinuri Cricova care au câştigat medalii internaţionale sau ediţii limitate, dar şi colecţii ale unor actuali şefi de stat precum Vladimir Putin, Klaus Iohannis, cancelarul Angela Merkel sau fostul secretar de stat american John Kerry.

    Cricova este şi unul dintre principalii exportatori de vin din Republica Moldova, din beciurile cramei ajungând vinuri în toată lumea. 
    O altă cramă care are galerii subterane este Mileştii-Mici, coridoarele de aici având o lungime de circa 200 de kilometri. Republica Moldova este cunoscută în România şi pentru vinurile unor crame precum Purcari sau Gitana, însă ţara vecină are mult mai multe crame, iar pe listă apar şi nume precum Asconi, Et Cetera sau Chateau Vartely.

    Dar cramă în Republica Moldova nu înseamnă doar galerii subterane, ci şi castele cu poveşti care ar putea deveni uşor scenarii de film. Tot în apropiere de Chişinău, de data aceasta la aproape 40-50 de minute de mers cu maşina, se află Castel Mimi din localitatea Bulboaca, una din cramele cu istorie din Republica Moldova, dar care era cât pe ce să fie uitată. Din stradă se observă greu că în spatele unor garduri înalte se află un castel. Însă, odată intrat în curte, te afli în faţa unui castel care are o istorie de peste 100 de ani şi a unor grădini care te duc cu gândul la Franţa. De altfel, Constantin Mimi, ultimul guvernator al Basarabiei şi cel care a clădit acest castel, a absolvit Şcoala Agricolă Superioară din Montpellier, Franţa, unde timp de doi ani a însuşit arta cultivării viţei de vie şi metodele franceze de producere a vinului.

    Castelul datează din 1901, iar 40 de ani mai târziu a intrat în proprietatea statului sovietic, fiind transformat la scurt timp în combinat de vin. Astăzi, castelul este deţinut de familia Trofim, care în 2010 a început un amplu proces de restaurare. În castel, antreprenorii au construit şi săli de degustare şi un restaurant, iar lângă, un mic resort.

    Beciurile castelului sunt cele care te întorc cu zeci de ani în timp. Tancuri mari în care se păstrau vinurile, beciuri unde temperaturile coboară la sub 15 grade celsius şi sticle de vin vechi pe care s-a pus mucegaiul sunt lucruri care te duc cu gândul la vremurile trecute. Crama Mimi produce anual peste un milion de litri, dar are o capacitate de peste 20 de milioane de litri.

    Lângă castel se află şi unitatea de producţie a vinului, iar în spatele clădirii construite de Mimi actualii proprietari au făcut un labirint „viu” şi o grădină cu legume. Dincolo de vinuri, poveşti despre galerii subterane şi castele vechi de secole, Republica Moldova reprezintă şi un adevărat paradis pentru gurmanzi. Aşa că bucatele făcute de bucătarii moldoveni nu trebuie să lipsească de lângă paharele pline cu licoarea lui Bachus. 

  • Adăpostul unei lumi încă necunoscute: Peştera Hoţilor din Banat

    La capătul scărilor, te aşteaptă intrarea principală care te invită într-o experienţă labirintică. Imediat ce pătrunzi în întuneric, gândul îţi fuge la omul din peşteră. După descifrarea semnelor de pe pereţii săi, descoperi o altă despicătură în munte. Dincolo de ea, măreţia verdelui şi a sălbăticiei.

    Te întorci înapoi să mai cauţi. Te afli în locul în care cândva, hoţii din perioada romană îşi ascundeau aici comorile. E clar, mulţi  i-au trecut „pragul” dacă a fost locuită încă din Paleoliticul mijlociu.

    Ce mistere mai ascunde oare acest adăpost în stâncă?

    Ştiai că:

    Grota Haiducilor a fost descoperită în timpul imperiului austro-ungar şi a fost explorată de marele speolog Emil Racoviţă.

    această peşteră are o lungime de 143 metri şi este foarte des vizitată de turişti.
    în timp, a colecţionat foarte multe semnături, astfel încât cea mai veche iscălitură de pe pereţii datează din anul 1820?

    Fauna din această peşteră este unică în Europa şi se mai găseşte doar în America latină.
    în acest loc s-au făcut numeroase cercetări arheologice, mai ales în perioada comunismului?Printre comorile găsite amintim de vasele şi monedele romane care au o mare valoare istorică.

    Unde o găseşti ?
    În apropierea Hotelului Roman din oraşul Băile Herculane, judeţul Caraş-Severin, pe  drumul DJ608D;

    Cititi mai multe pe www.zigzagprinromania.com/

  • Tudor Chirilă: „Adevăratele efecte ale legilor justiţiei. În Săptămâna Mare ei nu vor lua pauză. Se vor închina la icoane cu gândul la arginţi

    Pe Facebook, Tudor Chirilă a scris: „Este Săptămâna Mare. Un timp pentru reculegere şi introspecţie. Îmi propusesem să nu postez. Doar că nu cred că ei se sinchisesc în vreun fel de repaosul spiritual ca să se oprească din acapararea României.
     
    Mă refer la legile justiţiei care în curând vor merge la promulgare. Lumea e confuză şi nimeni nu mai înţelege ce se întâmplă. Pentru mine e limpede că singurul scop al “programului de guvernare” este măcelărirea justiţiei de o manieră care să-i pună pe ei la adăpost şi, mai ales, să le permită să continue să facă ce ştiu ei mai bine: deturnarea banilor noştri către buzunarele lor.
     
    În Săptămâna Mare ei nu vor lua pauză. Se vor închina la icoane cu gândul la arginţi. Aşa că am zis să îmi fac datoria faţă de mine şi să mă documentez. Am luat legătura cu un judecător care a fost dispus să redacteze un document pe înţelesul tuturor şi care s-ar putea numi simplu: efectele devastatoare ale modificărilor legilor justiţiei.
     
    O să se găsească repede unii care să spună “ce mai vrei, au fost depuse amendamente şi CCR a revnit cu sugestiile de modificare”. De acord, doar că CCR se ocupă de ceea ce este legal şi constituţional, nu de ceea ce este şi moral.
     
    Vă rog să citiţi documentul de mai jos şi să daţi mai departe dacă consideraţi că este cazul. Singura noastră armă e informarea. A lor e dezinformarea. Şi ei au un arsenal. Am simţit-o pe pielea mea:)”
     
    Adevăratele efecte ale legilor justiţiei
    1. De ce se insista cu infiintarea unei Sectii specializate de anchetare a magistratilor?
    Nu pentru a se eficientiza cercetarea penală în cauzele în care sunt aduse acuzaţii penale magistraţilor, ci pentru că se doreşte crearea unei unităţi, care ar putea fi folosită punctual împotriva unui judecător sau procuror „incomod”.
     
    Să ne amintim că şi în privinţa SIPA s-a susţinut că a fost creată pentru “protecţia magistraţilor”, însă, în fapt, a fost structură de spionaj, stocând informaţii despre viaţa privată a magistraţilor, cu scopul de a fi utilizate împotriva acestora.
     
    De asemenea, secţia specială ar putea prelua toate cauzele de corupţie care implica magistrati. E usor sa faci o plangere penala unui magistrat in orice dosar in care este cercetat pentru coruptie un politician si dosarul va merge la sectia speciala. Practic, DNA va fi slabit major.
     
    Mai multe efecte gasiti aici, pe blogul personal al lui Tudor Chirilă.

  • Afacerile care ar putea fi dramatic schimbate de blockchain

    1. Bankingul şi plăţile

    Unii cred că blockchainul ar putea fi pentru bănci ceea ce internetul a fost pentru mass-media. Blockchainul ar putea democratiza sistemul de plăţi şi miliardele de oameni care sunt nebancarizaţi acum ar avea acces la un sistem de plată şi de transfer de bani. Tehnologia blockchain şi bitcoinul ar putea introduce astfel aceşti oameni în sistemul financiar fără a avea nevoie ca aceştia să-şi deschidă un cont la bancă.

    Abra este un startup ce foloseşte tehnologia blockchain cu gândul la persoanele care trimit bani acasă prin intermediul băncilor. Astăzi Western Union este una dintre soluţiile principale la care oamenii apelează pentru a trimite bani acasă. Totuşi, nu o face pe gratis. O persoană care trimite o sumă de bani astfel trebuie să plătească un comision consistent şi suma va ajunge la destinatar cel mai devreme în câteva ore sau câteva zile. Prin Abra, utilizatorii ar putea trimite bani în câteva secunde şi cu comisioane foarte mici.

    Băncile recunosc potenţialul unei astfel de tehnologii şi multe investesc în asta. IBM  prognozează că în jur de 15% din bănci vor folosi astfel de tehnologie.

    Ce este şi cum funcţionează tehnologia blockchain

    2. Logistica

    Cu ajutorul acestei tehnologii, tranzacţiile de bunuri sunt documentate permanent, sunt descentralizate şi pot fi monitorizate în siguranţă şi transparent. Urmărirea coletelor ar deveni mult mai simplă. Asta ar putea reduce semnificativ costurile operaţionale, munca angajaţilor sau timpul pierdut pe monitorizare.

    3. Votarea

    Blockchain poate fi utilizat pentru înregistrarea votanţilor, verificarea şi numărarea de voturi. Un registru public în care sunt stocate toate voturile ar face ca democraţia să fie respectată, fără a avea suspiciuni de fraudă, şi ar putea creşte prezenţa la vot.

    4. Transportul de persoane

    La fel cum Uber şi BlaBlaCar au schimbat modul în care oamenii se mişcă dintr-un loc în altul, şi tehnologia blockchain are acelaşi potenţial. Cu o astfel de tehnologie, oamenii pot scăpa de un intermediar precum Uber şi clienţii pot intra în contact direct cu şoferii, fără intermediar. Aici pot face schimb de informaţii privind plata, destinaţia şi identitatea celor doi.

    5. Stocarea datelor în cloud

    Serverele centralizate sunt vulnerabile la hacking, la pierderi de date şi la eroare umană. Utilizând blockchain, stocarea datelor în cloud ar putea fi mai sigură.

    6. Administraţia

    Blockchain ar putea reduce birocraţia, creşte securitatea, eficienţa şi transparenţa acţiunilor guvernamentale. Deturnarea de fonduri ar fi imposibilă. Autorităţile din Dubai vor să treacă toate documentele guvernamentale pe blockchain până în 2020. Estonia are deja implementat un sistem de blockchain.

    7. Finanţarea

    Când o companie are nevoie de finanţare, apelează la instituţii bancare, fonduri europene, listarea pe bursă sau la crowdfunding. Prin blockchain, start-up-urile ar putea avea acces la finanţare direct de la utilizatori prin intermediul contractelor smart şi al sistemelor de reputaţie. Companiile pot elibera tokenuri în schimbul unor sume de bani, care apoi ar putea fi schimbate pentru produse, bunuri, servicii sau valută. Multe start-up-uri din domeniul blockchain au strâns zeci şi sute de milioane de dolari prin astfel de metode. Viitorul acestor finanţări încă nu este sigur, dar e un domeniu cu mult potenţial.
     

    Citeşte aici mai multe despre bitcoin şi blockchain

  • Prefabricate pentru toate gusturile

    Situat la câteva zeci de kilometri de capitala ţării, Manila, Batulao Artscapes urmează a fi inaugurat în anul 2020 şi va cuprinde 6.000 de case, majoritatea prefabricate şi montate la faţa locului. Cumpărătorii unor astfel de locuinţe vor avea de ales dintre modele create de arhitecţi, designeri sau artişti, printre care Marcel Wanders, David Salle ori Lenny Kravitz.

    Casele vor fi disponibile la diverse preţuri, începând de la 50.000 de dolari, existând chiar şi unele luxoase (peste 1 milion de dolari), ceea ce demonstrează schimbarea de percepţie asupra locuinţelor prefabricate, care nu mai sunt văzute drept o opţiune doar pentru cei cu buget limitat.

  • Şeful Poliţiei Române va fi demis – surse

    Premierul interimar Mihai Fifor a avut miercuri dimineaţă o discuţie despre situaţia din Poliţie cu ministrul Afacerilor Interne Carmen Dan.

    De altfel, Mihai Fifor a anunţat, marţi seară, că o decizie privind conducerea Inspectoratului General al Poliţiei Române (IGPR) va fi luată în cursul zilei de miercuri.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro