BusinessMagazin

Tag: CTP

  • Investiţie de 15 milioane de euro la Cluj

    CTP îşi continuă astfel, într-un ritm accelerat, procesul de extindere la nivelul întregii ţări, în special în partea de vest, unde cererea de spaţii logistice şi industriale de clasă A a crescut considerabil în ultimii ani. Poziţionat strategic la ieşirea din oraş, pe sensul de mers Cluj-Napoca – Oradea, cu acces direct din DN1 şi Drumul European 60, CTPark Cluj II va fi construit pe un teren cu o suprafaţă de 65.000 de m². Proiectul se află în faza de autorizare, design şi licitaţie pentru subcontractori, urmând ca lucrările să fie finalizate în două etape: prima în martie 2018, iar a doua în ultima jumătate a anului viitor.

    Noul parc logistic va dispune de 29.000 m² spaţii de depozitare, din care aproximativ 8.000 m² sunt deja închiriate de unul dintre clienţii strategici ai CTP. Restul de 21.000 m² disponibili se află într-un singur depozit cu compartimentare flexibilă, care permite împărţirea spaţiului în suprafeţe de mărimi diferite, în funcţie de nevoile clienţilor, de la 1.500 m² până la 10.500 m².

    Facilităţile oferite de noul parc logistic vor fi unice pe piaţa din Cluj. Halele vor avea o deschidere de 145,4 m şi o înălţime utilă de 12 m, ceea ce le va permite clienţilor să beneficieze de mai mult spatiu de depozitare. Depozitele vor fi dotate cu iluminare interioară şi exterioară cu LED şi Smart LED, iar sistemul de luminatoare amplasate în tavan va asigura prezenţa luminii naturale. Izolaţiile din materiale de calitate superioară, precum şi sistemul inteligent de încălzire şi răcire vor menţine temperatura interioară la circa 14-15 °C iarna şi circa 22 °C în timpul verii, garantând o eficienţă energetică maximă. De asemenea, toate materialele folosite la construcţia depozitelor provin de la furnizori certificaţi ISO. Măsurile se înscriu în strategia pe termen lung a CTP la nivel internaţional, care prevede reducerea emisiilor poluante şi, implicit, a impactului asupra mediului, precum şi economisirea resurselor.

    „Primim din ce în ce mai multe solicitări din zona Clujului, care atrage în ultimii ani investitori de calibru din domenii ca: IT, automotive, FMCG, industria textilă, tehnologie. Este al treilea oraş ca mărime din România şi unul dintre cele mai bine dezvoltate din punct de vedere economic, ceea ce generează o nevoie tot mai accentuată de noi spaţii de depozitare şi producţie. Investiţiile recente, îmbunătăţirile semnificative aduse infrastructurii şi apropierea de graniţa vestică sunt toate atuuri care ne determină să plasăm Clujul sus în topul strategiei noastre de dezvoltare pe termen lung în România”, declară Ana Dumitrache, country head al CTP România.

    În paralel cu construcţia noului CTPark Cluj II, CTP continuă dezvoltarea primul parc logistic din zonă aflat în portofoliul său. Compania investeşte circa 4,5 milioane de euro în extinderea cu 10.500 m² a CTPark Cluj I, aflat în Apahida, la 13 km de centrul oraşului Cluj-Napoca şi în apropierea aeroportului. Clădirea va fi finalizată în noiembrie 2017 şi este destinată clientului strategic al CTPark Cluj I, retailerul Profi.

    CTP, proprietarul cu cel mai mare portofoliu de spaţii industriale şi logistice din România, îşi consolidează continuu poziţia prin achiziţii şi investiţii consistente. Recent, CTP a achiziţionat in vestul ţării două parcuri logistice în orasele Ineu şi Salonta, cu o suprafaţă închiriabilă totală de 37.000 m², şi a demarat lucrările la extinderea cu 32.000 m² a CTPark Timişoara, cu o investiţie de peste 13 milioane de euro. În următoarea perioadă, planurile de dezvoltare ale CTP în vestul ţării vizează oraşele Turda şi Deva.

    În România, CTP este cel mai mare dezvoltator şi administrator de spaţii logistice şi industriale de clasa A, cu 650.000 m² suprafaţă închiriabilă situată în zece oraşe: Arad, Bucureşti, Cluj-Napoca, Deva, Ineu, Piteşti, Salonta, Sibiu, Timişoara, Turda.

     

  • Cristian Tudor Popescu: “Acesta este ultimul meu text scris în Gândul”

    14 mai a.c. Ora 3 după-amiaza. Parchez Blanşeta în faţa porţii, pe trotuarul îngust, la locul ei de veacuri. Strada e caldă şi pustie. Nu-i mai pun fierul de blocaj pe volan, ciotul galben pe care-l ştie tot cartierul – ultimele dăţi l-am deblocat atât de greu, de era să rup cheia în el. Ar trebui să iau altul, dar nu prea se mai găsesc, nu mai foloseşte nimeni aşa ceva.

    Uşa din dreapta spate o las închisă pe jumătate, la prima siguranţă. Săptămâna trecută, butucul broaştei de la uşa şoferului s-a învârtit în gol cu încăpăţânare. Uşa dreapta faţă nu se poate deschide din exterior de ani de zile, nici la cheie, nici la clanţă, îi deschid eu din interior pasagerului. Dacă la spatele dreapta nu s-ar fi nimerit  să fie siguranţa nepusă, nu rămânea decât să-i sparg un geam sau să chem lăcătuşul ca să mai intru în ea.

    Citeşte continuarea editorialului scris de Cristian Tudor Popescu

  • Klaus Iohannis şi Victor Ponta – prima dezbatere electorală. Cine a câştigat? Analiza lui Cristian Tudor Popescu

    Cei doi s-au contrat pe tema votului din Diaspora, nivelul taxelor şi impozitelor, despre pensii sau politică externă. Dezbaterea nu a fost lipsită nici de elemente surpriză, unul dintre acesta fiind chiar la finalul discuţiei, când moderatorul Rareş Bogdan l-a invitat separat pe Victor Ponta să mai rămână în emisiune. Gândul şi Factual.ro, un site de verificare a gradului de adevăr din declaraţiile publice, au analizat afirmaţiile celor doi candidaţi.

    Astfel, din nouă declaraţii pe teme principale ale lui Victor Ponta analizate, patru au fost false, una parţial falsă, o alta parţial adevărată în timp ce numai două au fost adevărate. Din nouă declaraţii pe teme principale ale lui Klaus Iohannis analizate de Factual.ro pentru gândul, opt au fost adevărate, în timp ce una nu a fost nici adevărată, nici falsă.

    Finaliştii în competiţia prezidenţială, Klaus Iohannis şi Victor Ponta au avut în această seară prima dezbatere televizată, cei doi aflându-se faţă în faţă aproximativ o sută de minute. Confruntarea celor doi a fost anunţată cu doar o oră înainte ca aceasta să înceapă, Iohannis anunţându-şi pe Facebook prezenţa în emisiune.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Klaus Iohannis şi Victor Ponta – prima dezbatere electorală. Cine a câştigat? Analiza lui Cristian Tudor Popescu

    Cei doi s-au contrat pe tema votului din Diaspora, nivelul taxelor şi impozitelor, despre pensii sau politică externă. Dezbaterea nu a fost lipsită nici de elemente surpriză, unul dintre acesta fiind chiar la finalul discuţiei, când moderatorul Rareş Bogdan l-a invitat separat pe Victor Ponta să mai rămână în emisiune. Gândul şi Factual.ro, un site de verificare a gradului de adevăr din declaraţiile publice, au analizat afirmaţiile celor doi candidaţi.

    Astfel, din nouă declaraţii pe teme principale ale lui Victor Ponta analizate, patru au fost false, una parţial falsă, o alta parţial adevărată în timp ce numai două au fost adevărate. Din nouă declaraţii pe teme principale ale lui Klaus Iohannis analizate de Factual.ro pentru gândul, opt au fost adevărate, în timp ce una nu a fost nici adevărată, nici falsă.

    Finaliştii în competiţia prezidenţială, Klaus Iohannis şi Victor Ponta au avut în această seară prima dezbatere televizată, cei doi aflându-se faţă în faţă aproximativ o sută de minute. Confruntarea celor doi a fost anunţată cu doar o oră înainte ca aceasta să înceapă, Iohannis anunţându-şi pe Facebook prezenţa în emisiune.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Cristian Tudor Popescu: Acum 12 ani am scris despre schimbul de terenuri. Gigi Becali m-a ameninţat cu moartea. VIDEO

    Editorialistul gândul Cristian Tudor Popescu a comentat, într-o ediţie specială gândul live, condamnarea lui Gigi Becali. Patronul Stelei a fost condamnat la doi ani de închisoare cu executare în dosarul schimbului de terenuri, însă va face trei ani de închisoare, aceasta fiind condamnarea pe care o primise iniţial cu suspendare în dosarul sechestrării hoţilor de maşină.

    “Nu ştiu ce părere aş putea să am, în calitate de cetăţean al acestei ţări, în legătură cu o sentinţă a justiţiei. Nu cred că trebuie să avem o părere în legătură cu o sentinţă a justiţiei. Pot să comentez justificarea, nota explicativă, care va fi redactată de cei care l-au condamnat pe Gigi Becali. Aş vrea să vă spun ceva: astăzi s-a întâmplat ceva foarte grav. Se întâmplă ca eu să fi scris în urmă cu 12 ani nişte articole legate de escrocheria asta cu schimburile cu terenurile Armatei. Pentru asta, domnul Becali m-a ameninţat public cu moartea, într-o cofetărie. Ar trebui să mă bucur pentru condamnarea lui? Nu am niciun sentiment, nici nu mă bucur, nici nu mă întristez. Nu pot decât să citez din vărul domnului Becali, Giovani: În România, închisoarea nu este pentru girafe, ci este pentru oameni”, a spus editorialistul gândul.

    Toate stirile sunt pe gandul.info

  • Liberalul Nicolăescu, haiduc de stat

    Nicolăescu taie fondurile direcţionate de  stat către spitalele private.

    Se discută aprins dacă măsura e corectă sau nu din punct de vedere concurenţial şi al libertăţii de alegere care trebuie lăsată  pacientului.

    Nu cred că asta îl preocupă şi pe dl. ministru.

    E. Nicolăescu vrea să dea publicului impresia că e de partea celor mulţi şi săraci, în vreme ce inşii cu bani n-au decât să plătească la privat.

    Impresie falsă deoarece:

    1. Numărul pacienţilor care beneficiază de servicii decontate în spitale private este sub 3% din totalul pacienţilor într-un an. Sumele alocate unităţilor private de către stat nu depăşesc 10% din banii cu care funcţionează acestea.

    Prin urmare, măsura nu e semnificativă – oameni puţini, sume mici.

    Citi]i mai departe pe www.gandul.info

  • Cristian Tudor Popescu, Gândul: Nu ştiu şi cavalerii apei chioare

    Am început prin a-i întreba ce film preferat au fiecare. Răspunsurile m-au uimit. Fiind o clasă cu destule fete, mă aşteptam ca Saga Amurg, cu Robert Pattinson, să bată tot. Nici gând, nu l-a pomenit nimeni pe bietul bampir. În schimb a fost nominalizat Dogville al lui Lars von Trier! Pe locul întâi s-a clasat Shutter Island, de Scorsese, care nu e original şi nici vreo capodoperă, dar e un film despre realităţi paralele, condiţionare mentală, obsesii şi spaime ontologice, nu vreo comedie sau un thriller uşor digerabile. Pe locul doi, surpriză, Godfather (menţionat chiar aşa, nu Naşul) partea intâi, al lui Coppola – un film din anii `70!

    De sub o claie de păr negru şi creţ, un puşti a zis Once upon a time in America… M-a uns pe suflet, aşa că l-am întrebat cine e regizorul, cine sunt actorii principali. A răspuns perfect, Leone, De Niro, James Woods, Joe Pesci… L-am întrebat şi cine-i autorul splendidei muzici a filmului. Nu ştia, dar merita să-l fi văzut şi auzit în ce fel nu ştia!…

    A răspuns “Nu ştiu” fără să piardă mai mult de o secundă, fără să simuleze cu un ăăăăă… şi priviri în sus sau către colegi că i-ar sta pe limbă sau că roteşte în cap zecile de nume de compozitori de muzică pentru film pe care le-ar şti şi îi e greu să aleagă.

    A fost un “Nu ştiu” spus pe exact acelaşi ton cu care răspunsese corect, fără urmă de aroganţă, fără a se scuza şi a cere îngăduinţă sau a insinua că răspunsul e lipsit de importanţă, ca şi întrebarea, am răspuns la trei, ce mai vrei… Nimic din trucurile generaţiilor de politicieni H2O, cu răspunsuri şi justificări la orice întrebare, pe care îi văd de 20 şi ceva de ani sub semnul părintelui lor întemeietor, A. Severin, politicianul care îi asigura, la începutul anilor `90, pe nişte reporteri de la Caţavencu, întrebat fiind ce părere are cu privire la dublarea hidrogenului faţă de oxigen în apă, că el a avertizat în legătură cu acest pericol ecologic şi la Consiliul Europei.

    Fireşte că mi s-au bulucit în cap imediat cavalerii apei chioare: Mircea Geoană încercând să paseze ca pe o leapşă răspunsul la întrebarea în ce sector al Capitalei e platforma Măgurele, Traian Băsescu negăsind prin minte ce-a fost pe 22 iunie 1941 şi năzuind să-şi compenseze ignoranţa prin diversiuni brutale, Adrian Năstase în faţa întrebării cu vânătoarea şi estetica sângelui pe botul căprioarei, Theodor Stolojan scrâşnind hotărât ca un partizan “Nu comentez” la solicitarea de a recita prima strofă din imnul naţional, Crin Antonescu rugat să îşi prezinte pe scurt candidatura la preşedinţie în limba engleză…

    “Nu ştiu”, spus de savistul “afro”, m-a făcut fericit, mai mult decât Ennio Morricone. Cunoaşterea autentică, de sine şi de ce e în jur, începe cu un astfel de “Nu ştiu”.

    Aşa că am prins curaj şi, fiindcă a venit vorba la un moment dat, i-am întrebat care dintre ei nu fumează – să ridice mâna. O pădurice de mâini a zvâcnit pe loc, verticale şi drepte, ca în spielbergul “Întâlniri de gradul III”, când indienii sunt întrebaţi de unde vin sunetele stranii. Ironia amară a nu-ului din întrebarea mea fusese spulberată într-o clipă. Mâinile acelea nu puteau să mintă.

    Am plecat cu o speranţă. Poate că generaţia lor, a chenzinarilor anului 2012, va reuşi să transforme România din tărâmul lui “N-am aflat, dar ştiu”, în ţara lui “Nu ştiu, dar voi afla”.

    Cristian Tudor Popescu este senior editor al ziarului Gândul

  • Cristian Tudor Popescu, Gândul: Un artist al moralei

    De acolo vine, cu o bună instrucţie, şi dl premier Ungureanu. Fără să-l oblige cineva, d-sa a “trântit uşa” cârdăşiei de guvernământ care îi cerea bani pentru mită electorală. “Ia uitaţi-vă ce curajos, ce vertical sunt, mai băgaţi-mi nişte procente de încredere în buzunar, stimat popor!” O săptămână mai târziu, acelaşi Ungureanu dă banii cu graţie, justificând totul, în discuţie cu dl Emil Hurezeanu, prin grija faţă de omul de la ţară, faţă de apa, groapa şi curentul lui – să-ţi dea lacrimile, nu altceva.

    Iarăşi, visând că e prim-ministru, dl prim-ministru declară că trebuie scăzut CAS-ul şi nicidecum mărite salariile – vedeţi ce independent politic şi realist economist sunt? Primeşte rapid un cap în gură de la cârmaciul prezidenţial – vezi cum măreşti salariile şi pensiile, intelighentule, că vin alegerile, chestia cu CAS-ul poţi să ţi-o înrămezi lângă diplome. Absolut memorabil, dl Ungureanu se bagă înapoi sub pat, arătând, în aceeaşi emisiune, că a vorbit de CAS fără să precizeze o dată, aşa, sub specia eternităţii…

    În fine, în cazul UMF Tg. Mureş, lingvistul Ungureanu ajunge să pună maghiara în aceeaşi oală cu engleza, limbi străine amândouă, ca să demonstreze cât de corectă şi frumoasă e cedarea la şantajul grosolan al UDMR. Emulaţie mare, ca şi în jurul contractului Chevron, cum zice tot lingvistul Ungureanu: adică cetăţenii revoltaţi de exploatarea nocivă a gazelor, politicienii din opoziţie, jurnaliştii vor cu toţii să-şi bage câte o sondă în şist ca să emuleze, adică să încerce să-i depăşească pe americani la capacitatea de extracţie. Căci asta înseamnă emulaţie, concurenţă, întrecere, şi nu ceva între emoţie, ebuliţie şi mulgere, cum a fost informat la SIE cărturarul Ungureanu.

    Dar toate acestea sunt doar aperitive faţă de plăcinta colosală pe care dl premier a trântit-o în finalul dialogului de aseară. Patetismul meu e sincer, nu ca al altor politicieni, ne-a asigurat dl Ungureanu asemenea violatorului în grup care declară la proces că, spre deosebire de brutele celelalte, el o iubeşte sincer pe capra abuzată. După care a livrat marea povaţă: “A face politică înseamnă a fi moral, domnule Hurezeanu. Politica e o artă a moralităţii!”

    Nu discut abisul definirii politicii prin existenţa morală, că mă ia ameţeala. Dar faptul că pupilul lui Andrei Pleşu crede că există o artă a moralităţii spune mult despre morala personajului.

    Dacă în legătură cu o moralitate a artei se poate discuta, de la Villon până la marchizul de Sade şi Céline, o artă a moralităţii nu văd cum ar putea exista. Nu e nimic artistic în a fi moral. A nu fi făţarnic, a nu fi oportunist, a nu minţi, a nu trăda, a-ţi asuma greşelile şi a plăti pentru ele nu presupune talent. Moralitatea nu e nici măcar o profesie.

    Moralitatea e un organ, ca inima sau ficatul, îl ai sau nu îl ai, cu deosebirea că poţi trăi şi fără el. Ea îţi aparţine în totalitate – eşti moral în primul rând faţă de tine însuţi – , nu e menită aprecierii celorlalţi, ca arta.

    Sau, raportată la politica românească actuală, moralitatea poate fi definită ca o boală psihică.

    Totuşi, uitându-mă la dl Ungureanu, parcă mi se încheagă până la urmă în faţa ochilor, aşa cum Kafka vorbea despre un artist al foamei, imaginea unui artist al moralei: acela care deschide gura mare, dă capul pe spate, înghite un rahat considerabil, după care se şterge fin la gură cu şervetul şi ne demonstrează că a fost o băliguţă de înger.

    Cristian Tudor Popescu este senior editor al ziarului Gândul

  • Cristian Tudor Popescu: Morţii sunt leneşi la nesfârşit

    Abia scoborât din elicopter în zonele înmormântate sub zăpezi, dl Ungureanu emite ca un intelighent ce se află o apoftegmă (rimează cu flegmă) colosală: “Militarii îngheaţă la deszăpeziri, locuitorii stau la căldură. Este inadmisibil. Nu putem plăti lenea la nesfârşit”.

    În ciuda faptului că mi-a stat mintea în loc, încerc totuşi să analizez verdictul d-sale. Să-şi fi trimis proaspătul ex-spion-şef iscoadele externe la intern, prin casele miilor de nenorociţi care, fără electricitate şi gaz, îngheaţă de vii în Vrancea şi Buzău, şi i-au găsit cu vreun reşou în priză?

    E nemulţumit premierul de pregătirea fizică a localnicilor, mulţi bătrâni, bolnavi şi copii, care nu reuşesc să mute nămeţii de peste 2 m cu lopata?

    Cei care zac morţi prin case, nimeni nu ştie câţi, fără să poată fi îngropaţi, pot fi consideraţi leneşi? Probabil că da.

    Un frumos arc peste timp cu “Iarna nu-i ca vara!”, aruncată de dl Băsescu celor blocaţi în viscol pe autostradă, şi “Vreţi să vă fac hotel?”, interogaţia servită de dl Tăriceanu unei bătrâne cu casa luată de ape.

    Dl Băsescu poate să stea liniştit la Predeal, unde a plecat la snowmobil, nu mai e nevoie să se agite la dezastre ca pe vremuri, când avea nevoie de voturi – dl Ungureanu îl suplineşte cu cinste.

    Cristian Tudor Popescu este senior editor al ziarului Gândul

  • Cristian Tudor Popescu: Te iubesc – gen. Epic

    Cel mai bine spune asta o vorbă de-a lor, gen, pusă la capătul propoziţiei: “Da, şi Adi a zis ceva, te iubesc – gen”, “Carla e vreau să mă sinucid – gen”, “Nu vrea să meargă cu mine la mare – gen”. Tot ce se întâmplă nu poate avea nimic particular, unic, irepetabil, trebuie înscris într-o serie, într-o categorie fenomenologică, într-un gen.

    Apărare prin clasificare. Astfel, nu te poate afecta personal, nu te poate răni, tot aşa cum nu te poate răni un leu pus într-o cuşcă pe a cărei plăcuţă scrie în latineşte “Panthera leo”.

    A murit mama – gen. Această glaciaţie a sentimentelor provoacă distrugerea clasei mijlocii printre tineri în materie de sex. Sau invers. Mulţi devin hiperactivi sexual de la 13-14 ani, cu contacte multe şi la întâmplare, echivalate cu a fuma o ţigară sau a face un duş. Nematurizare afectivă, prematurizare sexuală. Alţii rămân blocaţi, complexaţi, retractili, viaţa lor sexuală fiind zero sau redusă la masturbare în faţa computerului.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info