Relicve pentru noul an

In cultul relicvelor actioneaza un soi de pulsiune pe care as defini-o drept mito-materialista, ce te face sa poti regasi ceva din puterea unei personalitati sau a unui sfant atingand parti din trupul acestuia – de altfel, o normala placere de anticar (ce il face pe un colectionar sa fie dispus a cheltui o avere nu doar pentru a detine primul exemplar editat al unei carti faimoase, ci si pentru ceea ce a apartinut unei persoane importante) si, in sfarsit (cum se intampla din ce in ce mai des la casele de licitatii americane), asa-numitele “memorabilia”, ce pot fi atat manusile (adevarate) ale lui Jacqueline Kennedy, cat si cele (false) purtate de Rita Hayworth in “Gilda”.

 

Pana la urma exista si factorul economic: a detine o relicva faimoasa reprezenta in Evul Mediu o pretioasa resursa turistica, intrucat atragea cohorte de pelerini, la fel cum astazi atrage turiste nemtoaice si rusoaice o discoteca de provincie de langa Rimini. Pe de alta parte am vazut la Nashville, Tennessee, multi turisti veniti special pentru a admira Cadillacul lui Elvis Presley. Si nici macar nu era singura lui masina, pentru ca le schimba la fiecare sase luni.

 

Probabil cuprins de spiritul Craciu­nului si al Epifaniei, in loc sa intru (ca toata lumea) pe internet pentru a descarca filme pornografice si fiind de felul meu capricios si bizar, am decis sa navighez pe internet in cautarea de relicve faimoase.

 

De exemplu, acum stim ca teasta Sfantului Ioan Botezatorul este conservata in biserica San Silvestro din Roma, dar o traditie precedenta ar fi dorit-o in catedrala de la Amiens. Oricum, capul aflat in custodie la Roma este lipsit de mandibula, pusa la pastrare in catedrala San Lorenzo din Viterbo. Farfuria pe care a fost asezat capul sfantului se afla la Genova, in tezaurul catedralei San Lorenzo, impreuna cu cenusa sfantului, dar o parte din aceasta cenusa este pastrata si in antica biserica a Manastirii Benedictinelor din Loano, in vreme ce un deget s-ar afla la Muzeul Operei in Domul din Florenta, un brat in catedrala din Siena si mandibula la San Lorenzo din Viterbo. Cat despre dinti, unul se afla in catedrala din Ragusa, iar altul, alaturi de o suvita de par, la Monza. Nu se stie nimic de ceilalti 30 de dinti. Potrivit unei legende antice, ar fi trebuit ca intr-o catedrala sa fie conservat capul sfantului la varsta de 12 ani, dar n-am aflat sa existe vreun document oficial care sa confirme acest zvon.

 

Adevarata Cruce a fost gasita la Ierusalim de Sfanta Elena, mama lui Constantin. Sustrasa de persani in secolul al VII-lea, recuperata de imparatul bizantin Heraclius, a fost mai tarziu purtata de cruciati pe campul de lupta impotriva lui Saladin. Din pacate a invins Saladin, iar crucii i s-a pierdut orice urma pentru totdeauna. Totusi, fusera deja furate diferite parti din ea. Din cuie, unul ar fi pastrat in biserica Sfintei Cruci de la Ierusalim de la Roma. Coroana de spini, conservata multa vreme la Constantinopol, a fost fragmentata cu intentia de a dona macar cate un spin mai multor biserici si sanctuare. Lancea sacra, care a apartinut lui Carol cel Mare si succesorilor sai, se afla astazi la Viena. Preputul lui Isus era expus la Calcata (Viterbo) pana cand, in 1970, parohul a raportat ca a fost furat. Posesia aceleiasi relicve a fost revendicata insa si de Roma, Santiago di Compostela, Chartres, Besancon, Metz, Hildesheim, Charroux, Conques, Langres, Anvers, Fecamp, Puy-en-Velay, Auvergne. Sangele iesit din rana de la coasta, strans de Longinus, ar fi fost dus la Mantova, dar alt sange este conservat in biserica Sfantului Sange din Bruges. Sfantul leagan se afla la Santa Maria Maggiore (Roma), in vreme ce, dupa cum se stie, Sfantul Lintoliu se gaseste la Torino. Carpele in care a fost infasat Pruncul IIsus sunt la Aquisgrana. Servetul folosit de Cristos pentru spalarea picioarelor Apostolilor se afla ori in biserica San Giovanni din Lateran, ori in Germania, la Acqs, dar nu este exclus ca IIsus sa fi folosit doua servete sau sa fi spalat picioarele de doua ori. In multe biserici sunt pastrate cositele sau laptele Mariei, inelul de nunta cu Iosif s-ar gasi la Perugia, iar cel de logodna la Notre-Dame din Paris.

 

Moastele Regilor Magi au fost conservate la Milano, dar in secolul al XVII-lea Frederic Barba-Rosie le-a luat ca prada de razboi si le-a dus la Köln. Cu toata modestia, am povestit aceasta istorie in romanul meu “Baudolino”, dar n-am pretentia sa-i fac pe necredinciosi sa creada.