BusinessMagazin

Category: Servicii financiare

Analize din domeniul serviciilor financiare – totul despre împrumuturi, bănci dar și multe alte lucruri interesante din domeniul financiar

  • Ce au invatat bancherii din principiul “ban la ban trage”

    “Ca sa nu umblam la plasamentele actuale si nici sa nu ratati o
    oportunitate de a investi, va putem acorda un credit la o dobanda
    avantajoasa, pe masura bonitatii pe care v-o asigura activele
    financiare pe care le detineti la banca noastra” – poate fi formula
    fericita in care si clientul de private banking si bancherul sunt
    multumiti. Iar apetitul acestei categorii de clientela de top
    pentru investitii realizate din credite tinde sa dea semne de
    revenire.

    “Vedem in ultimele saptamani o renastere a interesului la
    accesarea de credite, de pilda pentru investitii in real estate,
    dar si pentru investitii de portofoliu, ceea ce cred ca reprezinta
    un semn bun”, spune Rasvan Radu, presedintele executiv al UniCredit
    Tiriac Bank – unul dintre jucatorii cu ambitii pe segmentul
    clientilor de lux.

    La sfarsitul lunii martie filiala locala a grupului italian
    UniCredit ajunsese la un portofoliu de active de 270 mil. euro
    lasate in grija de clientii cu active lichide de peste 200.000 de
    euro, in crestere cu 30% fata de nivelul din 2009. Adica si aceasta
    categorie de clienti a fost impinsa de criza sa “tina de bani”.
    Acum, Radu remarca inclusiv o categorie de clienti de acest tip
    interesati sa investeasca in sectorul energetic. “Unii sunt foarte
    proactivi pe aceasta zona.” Desi proiectele din domeniu se
    aglomereaza de la o zi la alta, iar Dobrogea nu mai are mult pana
    sa fie impanzita de morile de vant albe, Radu crede ca inca nu se
    poate vorbi despre o “bula” – “potentialul nu a fost inca atins”.
    In anii de dinaintea crizei mirajul castigurilor fabuloase cu efort
    minim de pe piata imobiliara ii contaminase si pe clientii de
    private banking ai bancilor, care ajunsesera sa dea acestui sector
    o pondere consistenta in portofoliile de investitii personale.
    Caderea acestei piete a antrenat un flux invers, banii fiind mutati
    din plasamente imobiliare in active cu grad cat mai mare de
    lichiditate, dupa un model comportamental specific perioadelor de
    criza.

    Dupa o perioada in care piata de real estate a inghetat si
    cumparatorii au tot asteptat scaderi de preturi mai mari si mai
    mari, bancherii sesizeaza o anumita dezmortire, iar clientii de
    private banking se arata prezenti pe acest front intr-o miscare
    datatoare de ceva optimism pe o piata bancara altminteri inca
    deprimata per ansamblu.

    SEF NOU LA DIVIZIA PRIVATE BANKING A UNICREDIT
    Anca Eremia, 30 de ani, care in ultimul an a fost responsabila cu
    vanzarile de private banking ale UniCredit, asteapta aprobarea BNR
    pentru a prelua pozitia de director de private banking. Ea a fost
    desemnata pentru acest post din aprilie, cand Octavia Cutus a
    plecat la rivalii de la ING dupa numai un an de activitate in banca
    italienilor. Reteta noului sef merge pe filosofia standard a
    acestei game de servicii bancare: “relatii pe termen lung,
    consolidate cu incredere, discretie si profesionalism”. Echipa de
    private banking a UniCredit include in prezent 15 oameni. Pe langa
    Bucuresti, unde banca are o sucursala dedicata intr-o zona
    centrala, sunt acoperite cu consilieri de investitii alte cinci
    orase mari: Brasov, Constanta, Cluj- Napoca, Timisoara si Iasi.
    Pana la jumatatea anului urmeaza sa intre integral in functiune
    aplicatia online care le permite clientilor sa-si vizualizeze
    portofoliul la zi, pe langa simularile de randamente potentiale si
    analize pe baza raportului risc/randament.

    BCR TENTEAZA CLIENTII DE PRIVATE BANKING CU BLAZONUL
    AUSTRIECILOR DE LA ERSTE
    BCR, cea mai mare banca de pe piata, se pregateste sa-si relanseze
    oficial noua oferta pentru clientii cu averi mari, sub brandul
    Erste Private Banking. Dupa aproape un an de pregatiri, asimilare a
    standardelor austriece, intarire a echipei cu oameni din piata de
    capital sau cu experienta in trezorerie si un sediu nou dedicat in
    zona Aviatorilor-Primaverii, BCR iese la vanatoare de clienti cu
    active lichide de peste 200.000 de euro. Un carlig “important”
    folosit pentru clientela de acest tip il reprezinta plasamentele in
    aur, inclusiv fizic, sub forma de lingouri sau monede aduse din
    Austria. Evaluarile Erste sustin ca inca nu se poate vorbi despre
    un “bubble” pe pretul aurului, recomandandu-l la investitii ca pe o
    alta valuta.

  • ING: Ideea de limitare a deficitului bugetar la 3% din PIB prin Constitutie nu prea are sens

    In acelasi timp insa, cealalta propunere de modificare a
    Constitutiei, prin limitarea deficitului bugetar la 3% din PIB, “nu
    prea are sens”, crede Nicolaie Alexandru Chidesciuc, economist-sef
    al ING Bank Romania. Tratatul de la Maastricht permite devieri
    temporare de la limita de 3% din PIB, “intrucat controlul strict al
    acestei limite este imposibil”.

    Actuala criza este cel mai bun exemplu in aceasta privinta, a
    cheltuielilor mentinute fixe in paralel cu o scadere a veniturilor.
    Intr-un astfel de scenariu, trecerea de limita de 3% din PIB pentru
    deficitul bugetar, constatata cu un inevitabil decalaj de timp de
    catre autoritati, ar necesita excedente in lunile urmatoare
    constatarii, iar excedentele respective ar insemna majorari de
    impozite si taxe si taieri de cheltuieli, “si toate aplicate
    rapid”, afirma Chidesciuc. “Aceasta ar afecta cresterea economiei
    inca si mai mult, fara a reusi sa fie insa de folos pentru
    incadrarea in limita de 3%.”

    In realitate, pentru a combate o criza, ar fi necesare masuri
    anticiclice, cum e majorarea cheltuielilor, iar aceasta va antrena
    o crestere temporara a deficitului, imposibila daca exista o limita
    in Constitutie.

    Analistul ING da exemplul statului Chile, care a introdus o
    reglementare fiscala, dar ea privea deficitul fiscal structural, nu
    cel al bugetului consolidat in sine. O astfel de limita ar fluidiza
    cheltuielile publice si sociale pe parcursul unui ciclu economic,
    lucru imposibil de realizat prin limitarea deficitului nominal al
    bugetului consolidat. Dar pana si fixarea limitei in functie de
    deficitul structural are multe probleme, in primul rand cum anume
    se poate estima exact deficitul structural.

    Sursa: FMI

    Deficitul structural este deficitul bugetar consolidat din care se
    elimina componentele ce depind de influenta ciclurilor economice si
    care fac ca pe termen mediu sa apara fie supraincalzire economica
    urmata de criza, daca economia este pe crestere, fie ca economia sa
    se gatuie si sa apara pericolul unei indatorari externe excesive,
    in perioade de recesiune. Capacitatea de reducere a deficitului
    structural a fost calificata in repetate randuri de FMI si BNR
    drept adevarata masura a sanatatii unei economii.

    In 2000, cand premier era Mugur Isarescu, deficitul bugetar nominal
    era de 4,7% din PIB, iar cel structural era de 2,1%; ulterior, cea
    mai mare apropiere intre cei doi indicatori a fost in 2003, iar din
    2006 incoace, echilibrul s-a deteriorat, iar deficitul structural
    s-a marit accelerat, pana la maximul din 2008 – aproape 9% din
    PIB.

    Chidesciuc apreciaza drept binevenite restul modificarilor propuse
    pentru Constitutie – scoaterea chestiunilor fiscale, a taierilor de
    salarii si de pensii de sub controlul Curtii Constitutionale,
    precum si trimiterea proiectului legii bugetului spre examinare la
    Bruxelles inainte de aprobarea lui in Parlament.

  • IIF: Fluxurile de capital spre Europa emergenta vor creste cu cca 100 mld. dolari. Riscurile pentru Romania

    “Daca fluxurile de capital contribuie la cresterea economica in
    economiile emergente, ele ridica in acelasi timp probleme pentru
    acele tari care deja se confrunta cu presiuni inflationiste,
    crestere puternica a creditului si scumpiri ale activelor”,
    apreciaza IIF, principala asociatie internationala a institutiilor
    financiare, cu aproape 400 de membri din peste 70 de tari.

    “Ungaria si Romania vor ramane cele mai vulnerabile din zona la
    fluctuatiile din perceptia pietelor”, noteaza IIF, ceea ce se
    traduce prin riscul, evidentiat de BNR in ultima vreme, ca
    fluxurile de capital sa plece la fel de repede precum intra in
    tara, destabilizand moneda si preturile. In cazul Ungariei,
    vulnerabilitatea este explicata prin impunerea taxei asupra
    bancilor si a altor multinationale, apreciaza IIF. In cazul
    Romaniei, vulnerabilitatea e legata de apropierea alegerilor din
    2012, care “vor testa consecventa fragilei coalitii de guvernamant
    de a mentine masurile nepopulare de austeritate care au fost
    esentiale pentru ajustarea fiscala de anul trecut pana acum”.

    Ungaria, Polonia si Romania raman primele expuse la contagiune
    in urma unei extinderi a problemelor din zona euro, insa riscurile
    in cazul Poloniei si al Romaniei sunt limitate de acordurile cu FMI
    ale celor doua tari.

    Europa emergenta este singura regiune pentru care IIF prevede o
    sporire a influxurilor de capital in 2011. Atat in Asia emergenta,
    cat si in America Latina, fluxurile de capital privat sunt estimate
    sa scada usor, iar pentru Africa/Orientul Mijlociu se prevede o
    scadere mai accentuata.

    Intrarile nete de capital strain vor creste cel mai mult in
    Polonia si in special Turcia, unde cresterea economica si-a
    revenit, dobanzile sunt atractive, iar pietele sunt cel mai
    lichide, anticipeaza IIF. In ciuda masurilor de descurajare a
    fluxurilor speculative pe termen scurt, cu potential daunator
    pentru economie, Turcia va atrage in continuare un volum
    semnificativ de capitaluri.

    IIF noteaza ca aproape o treime din cresterea fluxurilor spre
    Europa emergenta va reflecta majorarea investitiilor straine
    directe, in special prin reinvestirea profiturilor, in dauna
    imprumuturilor de la bancile comerciale occidentale cu filiale in
    tarile din Est. Aceste imprumuturi vor ramane sub nivelul dinainte
    de criza, din cauza incertitudinii privind resursele de lichiditate
    ale bancilor, in conditiile problemelor financiare din zona euro.
    In Bulgaria, Romania si Ungaria, creditarea bancara catre sectorul
    privat nu si-a revenit inca, spre deosebire de restul zonei.

    “Europa emergenta” cuprinde, in acceptiunea IIF, Bulgaria, Cehia,
    Ungaria, Polonia, Romania, Rusia, Turcia si Ucraina.

    Europa emergenta a atras in 2008 un flux de 257,7 miliarde de
    dolari, care s-a redus la numai 56 de miliarde in 2009. Anul
    trecut, cifra a crescut la 148,4 miliarde.

    In total, volumul capitalului atras de economiile emergente din
    toata lumea este estimat sa ajunga anul acesta la 1.041 miliarde de
    dolari, fata de 989,8 miliarde in 2010. Cresterea nu mai este insa
    nici pe departe la fel de importanta precum cea din 2010, care a
    marcat un adevarat salt de la 643,7 miliarde in 2009.

    Pentru 2012, IIF estimeaza ca Europa emergenta va continua sa
    atraga un volum mai mare de capitaluri (300 de miliarde). Tot
    volume mai mari ar urma sa atraga si Africa/Orientul Mijlociu, in
    timp ce atractivitatea Asiei emergente si a Americii Latine va
    scadea in continuare.

  • Manager peste 4 miliarde de euro: Grzegorz Konieczny de la Fondul Proprietatea

    Omul care are pe mana activele de 4,06 miliarde de euro ale Fondului Proprietatea si raspunde in numele Franklin Templeton de banii investitorilor la Fond nu e nicidecum un capitalist din tata-n fiu, invatat de mic cu jocul bursei. Surazand usor timid in tot timpul cat povesteste despre el, marturiseste ca i se spune Greg sau GK, desi il cheama Grzegorz Konieczny, fiindca numele lui polonez e greu de pronuntat pentru colegii lui americani de la Franklin Templeton. E nascut la Gdansk in 1970, exact pe cand muncitorii de la santierul naval si studentii protestau contra regimului socialist. “Primul an de facultate, in 1989, ca student la comert exterior, l-am petrecut invatand in primul semestru economie socialista, iar al doilea semestru economie capitalista – cu acelasi profesor”, spune Konieczny, spre amuzamentul participantilor adunati in jurul mesei de la “MEET THE CEO”. Si a ajuns sa-si faca o cariera pe piata de capital mai curand din greseala, fiindca un accident i-a intrerupt o promitatoare evolutie de fotbalist, jucator al nationalei de tineret a Poloniei.

    Intr-un fel, o asemenea biografie e incurajatoare pentru niste romani care il asculta; un om din Est care s-a ridicat din acelasi mediu ca si noi si a ajuns in conducerea unui fond de investitii american cu active de peste 670 de miliarde de dolari, asa cum e Franklin Templeton. Diferentele ies insa repede la iveala: chiar daca uitam de episodul cu revoltele din Gdansk din 1970, Konieczny isi continua povestea spunand ca s-a angajat in 1991 ca broker la Bank Gdanski, intr-o epoca in care bursa poloneza si piata de capital deja incepusera sa functioneze, iar in 1994 si-a luat licenta de consultant de investitii din partea Comisiei pentru Titluri de Valoare din Polonia, intr-o vreme cand la noi abia incepea “cuponiada”, iar bursa de la Bucuresti nici nu exista. Pe atunci avea loc primul boom al bursei din Varsovia, odata cu prima listare a unei banci din Polonia, la care au subscris 100.000 de oameni – “suprasubscrierea era atat de mare, incat fiecare investitor a primit doar cate trei actiuni”.

    Nu e de mirare ca acum, ca si cu alte ocazii, Konieczny considera ca din perspectiva institutiilor de piata, Romania se afla acum cam la nivelul unde era Polonia acum zece ani. “Ceea ce s-a realizat atunci in 1994, cu oferta de actiuni, a fost ca un mare numar de oameni au fost atrasi spre piata de capital – or, tocmai asa ceva e ceea ce lipseste aici”. La Franklin Templeton a ajuns in 1995, recrutat in urma unui interviu unde a recunoscut ca nici nu stia cine e Mark Mobius, gurul burselor, cel care a pus pe picioare din 1987 primul fond de investitii in actiuni de pe pietele emergente al Franklin Templeton. Impreuna cu Mark Mobius avea sa ajunga pentru prima oara in Romania, in 1996-97, cand a avut contact prima data cu companii scoase la privatizare (ciment, fabrici de bere, industrie chimica), iar la Bucuresti s-a mutat de un an, inainte ca Franklin Templeton sa preia, de toamna trecuta, administrarea Fondului Proprietatea.

    Fata de 1997, constata ca Bucurestiul s-a schimbat in bine, “chiar daca oamenii se plang”: infrastructura, aeroportul, centrul istoric arata evident altfel, insa dezvoltarea pietei de capital a ramas in urma, nu numai fata de Polonia, dar si fata de alte piete din regiune, ca Ungaria si Cehia. “Si e pacat, fiindca la dimensiunile pietei romanesti e atata potential. Acum exista o sansa, din punctul meu de vedere, ca acest decalaj sa fie recuperat si ca bursa din Romania sa-si gaseasca importanta cuvenita in Europa de Est.”

    De acest potential se ocupa el si echipa Franklin Templeton de la Bucuresti, “una dintre cele mai mari pentru pietele emergente, incluzand 26 de angajati, din care sapte profesionisti in investitii”. Si inainte de listarea din ianuarie a Fondului Proprietatea, dar mai cu seama acum, stirile despre abordarea agresiva a Franklin Templeton ca actionar minoritar in marile companii de stat din portofoliul Fondului s-au succedat cu repeziciune: demersurile, sustinute de declaratiile ambasadorului american, de a bloca formarea celor doi “campioni nationali” energetici, Electra si Hidroenergetica si donatia de 400 de milioane de lei a Romgaz la bugetul de stat, promovarea listarii unor pachete consistente de actiuni ale Petrom, Hidroelectrica si Nuclearelectrica sau Romgaz sau declaratiile lui Konieczny ca statul isi poate plati cel mai eficient datoriile vanzand actiuni ale companiilor de stat.

     

    Pariul cel mare al managerului este listarea unor pachete de actiuni ale companiilor unde statul a ramas actionar majoritar sau semnificativ. Este “cel mai curat si mai transparent mod de a privatiza, in special daca o parte dintre actiuni sunt vandute investitorilor locali”, argumenteaza Konieczny, ca si daca investitorii straini percep piata drept una prietenoasa, cu reglementari atractive: e ceea ce-si propune managerul Fondului Proprietatea sa obtina si prin propriile sale contributii ca membru in Consiliul Bursei de Valori, calitate in care a fost ales la sfarsitul lunii trecute. Cat despre controlul statului, chestiune delicata mai ales in conditiile in care e vorba de companii din energie si utilitati, managerul spune ca statul, asa cum se intampla in Polonia, poate sa influenteze deciziile intr-o companie inclusiv daca nu mai e actionar majoritar: “Asta e si ceea ce incercam sa convingem statul, ca poate avea putere de decizie si cu mai putin de 50% din actiuni, chiar si cu 25%”.

    “Daca exista un flux constant de actiuni atractive listate, apar investitori care pot face bani, pretul actiunilor creste, iar aceasta va stimula si companiile private sa vina la bursa si sa obtina astfel resurse de crestere”, afirma polonezul. Pentru el, defectul cel mai mare al pietei e tocmai ca acest flux constant nu exista (ultima listare importanta la BVB a fost cea a Transgaz din 2007), ceea ce incurajeaza o mentalitate “de tip cazinou”, pentru care bursa nu e o piata unde investesti pe termen lung, cu metoda si rabdare, ci un instrument de castig pe termen scurt. Aceasta ar explica si reactia micilor investitori de la Fondul Proprietatea, nemultumiti ca, desi are in portofoliu cele mai atractive si mai lichide actiuni de la Bursa, iar ponderea investitorilor straini in actionariat creste continuu, actiunile Fondului au coborat la 0,60 si apoi 0,50 lei pe actiune, dezamagindu-i pe cei ce asteapta un pret de cel putin 1 leu (adica valoarea la care statul a facut conversia in actiuni a titlurilor de despagubire cuvenite celor cu averi nationalizate).

    Intrebat de BUSINESS Magazin ce le spune investitorilor la Fondul Proprietatea nemultumiti de pretul actual pe actiune, Konieczny raspunde ca “e normal sa se mai astepte si in continuare la perioade de volatilitate, cu scaderi si cresteri, iar mai devreme sau mai tarziu, eforturile de a creste valoarea actiunii ar trebui sa se vada. Piata e o forta puternica, iar pe termen lung nu o poate influenta un singur fond sau un singur manager, ci numai munca rabdatoare de a creste valoarea, adica ceea ce speram sa se reflecte in timp in pretul actiunii”.

    Una din caile de crestere a valorii actiunilor e cumpararea de active: de la finele lui decembrie pana la sfarsitul lui aprilie, valoarea activelor Fondului a crescut de la 3,58 la 4,06 miliarde de euro, iar programul de achizitii din primul trimestru s-a concentrat pe actiuni valoroase: Erste Group Bank, Raiffeisen Bank, BRD-SocGen, Alro sau Azomures; bancile au ajuns sa reprezinte 3,25% din portofoliu. Acum, la listarea urmatorului pachet de actiuni al Petrom, Fondul Proprietatea nu va participa, pentru ca deja 10% din active sunt plasate in titluri Petrom, insa alte fonduri din strainatate ale Franklin Templeton vor putea cumpara actiuni.

  • Cine isi face asigurare de sanatate? Si mai ales cand?

    Oricat de mult s-au straduit sa le promoveze in ultimii ani si
    oricat de putina incredere mai au romanii in sistemul medical de
    stat, companiile de asigurari care au in portofoliu polite medicale
    nu au reusit nici pana acum sa penetreze piata din Romania si sa
    formeze o baza consolidata de asigurati. Potrivit datelor oferite
    de Comisia pentru Supravegherea Asigurarilor, anul trecut volumul
    primelor brute subscrise de asigurarile de sanatate a fost de 24,9
    milioane de lei, suma care nu inseamna nici macar 1% din totalul
    asigurarilor generale. Mai mult decat atat, subscrierile au
    inregistrat o scadere de 15,04% fata de anul 2009.

    In primele trei luni ale acestui an, lucrurile par sa stea mai
    bine. Primele brute subscrise pe segmentul asigurarilor de sanatate
    au crescut cu 35,5%, pana la 7,2 milioane de lei.Explicatia este
    simpla – desi aproape noua din zece romani declara ca nu au
    incredere in sistemul medical de stat, la fel de multi spun ca nu
    isi permit sa plateasca o asigurare medicala privata. In momentul
    de fata doar 14% dintre romani detin un astfel de produs. In cea
    mai mare parte, acestia le primesc pe post de beneficiu
    extrasalarial din partea angajatorilor si este de asteptat ca in
    momentul in care angajatorul inceteaza sa mai ofere acest beneficiu
    angajatul sa nu preia plata politei si piata de profil sa se
    contracte. Cu alte cuvinte, numarul romanilor care platesc din
    propriul buzunar o asigurare medicala privata este foarte mic.

    “Asta desi, potrivit unui studiu pe care l-am realizat in 2010,
    una dintre cele mai mari temeri ale romanilor este frica de a se
    imbolnavi, care depaseste frica de inflatie sau alte probleme
    economice”, spune Theodor Alexandrescu, directorul general al Alico
    Asigurari Romania.Din punctul sau de vedere, piata asigurarilor
    medicale private se va dezvolta semnificativ doar odata cu
    initierea reformei in sistemul de asigurari de sanatate. “Trecerea
    de la beneficii medicale oferite de stat la beneficii medicale
    oferite de mediul privat, alaturi de stat, trebuie sa se faca
    fortat din cauza mentalitatii umane si a sistemului cu care noi am
    fost obisnuiti pana acum”, adauga Alexandrescu.

    Dincolo de aceasta reforma, revenirea economica si cresterea
    puterii de cumparare vor reprezenta argumente la fel de puternice
    pentru a-i determina pe romani sa aloce o parte din banii pe care
    ii castiga in fiecare luna si in aceasta directie. Altfel, se vor
    limita la vizitarea unei clinici private doar atunci cand au nevoie
    urgenta si vor alege sa plateasca fiecare serviciu folosit
    separat.

    O alternativa la asigurarile medicale sunt abonamentele la
    clinicile private, care formeaza o piata mult mai solida si care
    dau batai de cap dureroase asiguratorilor. Unul dintre motivele
    pentru care lucrurile stau astfel este ca numarul companiilor de
    asigurari de viata care ofera pachete de asigurare de sanatate este
    mai mic decat numarul clinicilor medicale care dezvolta din ce in
    ce mai mult sistemul de abonamente. In plus, asiguratorii se plang
    de faptul ca nu au aceleasi facilitati fiscale cu abonamentele
    medicale, care sunt, adesea, asimilate medicinei muncii si au
    deductibilitate fiscala totala.

    Diferenta este mare si din punctul de vedere al beneficiilor
    propriu-zise oferite. Daca abonamentele de sanatate reprezinta
    beneficii extra-spitalicesti, ce se axeaza in primul rand pe
    preventie si ofera compensatii exclusiv la clinica medicala care a
    emis abonamentul respectiv, asigurarile de sanatate ofera, pe langa
    beneficiile extra-spitalicesti, beneficii de spitalizare,
    chirurgicale, dar si decontarea unor cheltuieli precum transportul
    cu ambulanta sau vizite medicale post-spitalizare la domiciliu. In
    mod evident, cu cat asigurarea include mai multe beneficii, cu atat
    valoarea primei platite de asigurat creste.

    Pretul pe care un asigurat trebuie sa-l plateasca pentru o
    polita medicala difera in functie de mai multi factori. Cel mai
    important criteriu este gama de servicii pe care o acopera
    asigurarea, cele mai ieftine fiind produsele care acopera doar un
    anumit numar de vizite la medic, consultatii si analize primare,
    cele mai scumpe acoperind o gama mult mai larga de afectiuni, de la
    cele mai simple pana la cele mai complicate, precum transplaturi,
    tratamente pentru cancer sau interventii chirurgicale, spitalizare
    si tratament in strainatate. Un alt factor care face diferenta la
    pret este varsta asiguratului. Cei mai tineri si, implicit, mai
    putin predispusi la probleme de sanatate, reprezinta un risc mai
    mic pentru asigurator, deci vor plati mai putin.

  • Ce e in spatele liniei rosii sau ce vor francezii de la AXA de la piata romaneasca

    “Ne-am dezvoltat in pietele mature, iar acum a venit randul sa
    crestem si pe pietele emergente. Romania nu putea lipsi de pe
    aceasta harta pentru ca este o tara cu multi locuitori si un grad
    mic de penetrare a asigurarilor, ceea ce pentru noi nu inseamna
    decat o imensa oportunitate”, spune Cyrille de Montgolfier, CEO al
    AXA pentru regiunea central si est-europeana. El subliniaza ca fara
    prezenta in Romania, misiunea grupului de a deveni lider in regiune
    ar fi fost imposibil de realizat.

    Intrarea AXA Life Insurance pe piata din Romania a fost
    asteptata de ani buni, mai ales ca se stia ca francezii tatoneaza
    piata. “Am avut mai multe discutii in ultimii ani, insa nu am ajuns
    la un acord in privinta pretului. Strategia noastra este sa
    investim mai putin la inceput si mai mult apoi in dezvoltare”,
    adauga de Montgolfier.

    Anul trecut francezii au ajuns la o intelegere financiara cu
    austriecii de la Vienna Insurance Group, care detineau pachetul
    majoritar de la Omniasig Life Insurance, si au incheiat tranzactia
    in ciuda faptului ca Omniasig Life avusese pierderi semnificative
    in anii trecuti. Faptul ca intrarea in Romania s-a facut prin
    achizitia unei companii de mici dimensiuni face ca AXA Romania sa
    plece la drum cu un portofoliu relativ mic de clienti deja
    existenti. “Obiectivul nostru principal este sa atragem cat mai
    multi clienti noi, iar planul este ca in trei ani sa fim in top
    cinci pe piata asigurarilor de viata si in cinci ani sa intram in
    top trei, in functie de numarul de clienti nou acumulati”, spune
    Violeta Ciurel, presedintele si CEO Axa Life Insurance Romania.

    Pentru inceput, compania a deschis patru agentii in Bucuresti,
    urmand ca alte sase sa fie inaugurate luna viitoare in tara si a
    angajat peste 500 de agenti care sa promoveze si sa vanda produsele
    AXA in Romania. Pana la sfarsitul anului numarul lor va depasi 600,
    iar ei se alatura celor 110 angajati permanenti de la sediul
    central din Bucuresti. In ceea ce priveste numarul de agentii care
    ar trebui sa functioneze pana la sfarsitul anului in toata tara,
    acesta se ridica la 30.

    In perioada urmatoare AXA va investi si intr-o campanie de
    comunicare integrata, inceputa cu putin timp inaintea lansarii
    oficiale si care va dura pana la sfarsitul lunii iunie. Campania se
    va desfasura pe toate canalele media, de la cele traditionale,
    precum TV sau presa scrisa, pana la internet sau aplicatii pentru
    mobil.

    Intrarea in Romania se face intr-un moment de stagnare pentru
    piata de asigurari. Potrivit celor mai recente date oferite de
    Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, in primul trimestru al
    acestui an valoarea totala a primelor brute subscrise a scazut cu
    6,61% fata de aceeasi perioada a anului trecut. A crescut insa usor
    ponderea asigurarilor de viata din total, de la 18,3%, cat era la
    sfarsitul lunii martie 2010, la 20,2%.
    In clasa asigurarilor generale, cel mai mult au crescut asigurarile
    de credite, cu 57,4%, urmate de asigurarile private de sanatate,
    care au inregistrat un plus de 35,6%. La capatul opus s-au aflat
    asigurarile obligatorii de raspundere civila auto si cele Casco,
    care au scazut, in medie, cu 18% fata de primul trimestru al anului
    trecut.

    Concret, primele brute subscrise din asigurari generale au ajuns
    la 1,7 miliarde de lei in primul trimestru al anului, in scadere cu
    8,84%, iar pe asigurari de viata au fost subscrise prime brute in
    valoare de 433,8 milioane de lei, cu 3,34% fata de primele trei
    luni ale anului 2010. In total, din ianuarie pana in martie,
    romanii au platit circa doua miliarde de lei pentru produse de
    asigurare.

    Din acesti bani, 1,2 miliarde au reprezentat platile catre
    asigurati, beneficiari si pagubiti. La nivelul asigurarilor
    generale indemnizatiile brute platite au insumat mai mult de
    jumatate din valoarea primelor, in timp ce la asigurarile de viata
    procentul este mult mai mic – 37%.

  • De-a uliii si porumbeii sau ce logica e in evolutia inflatiei

    “Nu suntem <porumbei>, suntem <ulii> in continuare”,
    ii replica saptamana trecuta guvernatorul Mugur Isarescu unui
    analist nenumit din mediul bancar, care dupa ce BNR a pastrat
    dobanda la 6,25%, implinind astfel anul de cand n-a mai
    modificat-o. Analistul, Nicolaie Alexandru Chidesciuc de la ING,
    considera abordarea BNR drept “dovish” (de la “dove” = porumbel; in
    cazul unei banci centrale, o conduita “dovish” inseamna retinerea
    de la lupta cu inflatia prin inasprirea politicii monetare).
    “Probabil ca banca centrala va rezista anul acesta sa nu majoreze
    dobanda, dar va incepe s-o faca la anul, cand inflatia va fi
    probabil mai mare decat cea estimata”, apreciase analistul ING. Cum
    inflatia chiar a fost pana acum mai mare decat estimarile – in
    martie, rata anuala a ajuns la 8,01%, in aprilie la 8,34%, iar BNR
    a modificat prognoza pentru finele anului de la 3,6% la 5,1%, ceea
    ce inseamna o depasire cu 1,1% a intervalului de tinta a inflatiei
    – concluzia trasa de multi comentatori e ca insistenta de a mentine
    o tinta centrala nu-si mai are rostul.

    Pe de o parte, trebuie zis ca inflatia anuala a ajuns atat de
    mare fiindca se raporteaza la o epoca in care TVA era de 19% si la
    o perioada din 2010 cu inflatie lunara redusa, stiind ca in
    calculul inflatiei anuale, o baza de calcul mai mica (ratele lunare
    din ultimele 12 luni) umfla cifra finala. Asa se explica sirul de
    date aparent fara noima: in ianuarie si februarie, desi preturile
    au crescut la fel, cu 0,77%, rezultatul anualizat era diferit
    (6,99% in ianuarie – ingloband deci si recordul lunar de 1,68%
    atins in ianuarie 2010-, respectiv 7,6% in februarie), iar in
    martie, o inflatie lunara de 0,6%, deci mai mica decat in lunile
    precedente, s-a corelat cu o inflatie anuala de 8,01%. De aceea
    spune acum Isarescu ca “daca prevedem cresteri ale inflatiei, nu
    inseamna ca prevedem si cresteri mai mari ale preturilor in lunile
    respective”. Si tot de aceea Cristian Popa, viceguvernatorul BNR,
    apreciaza ca disparitia din calcule a efectului majorarii TVA,
    incepand din iulie, ar urma sa taie ea singura circa 3 procente din
    rata anuala de inflatie.

    Tinta de inflatie vine insa obligatoriu la pachet si cu o
    calculare a “intervalului de incertitudine” in functie de cateva
    criterii de risc cu impact masurabil, de la variatiile de productie
    agricola si politica de preturi administrate la preturile
    internationale ale materiilor prime. In raportul BNR asupra
    inflatiei din august 2010, cand majorarea TVA schimbase brusc
    datele problemei, prognoza de inflatie pentru sfarsitul anului 2010
    fusese ridicata de la 3,7% la 7,8%, iar limita de sus a
    intervalului de incertitudine se apropia deja de 9% pentru
    decembrie 2010 si era usor peste 8% la sfarsitul lui iunie 2011 –
    maximul anului. Aceasta nu inseamna ca ar trebui sa ne uitam
    de-acum numai la limita de sus a intervalului de incertitudine din
    graficele BNR ca sa aflam cat va fi inflatia (cel mai apropiat
    contraexemplu e incheierea anului 2010 la o inflatie cu aproape 1%
    sub respectiva limita), ci ca ea e relevanta pentru importanta
    riscurilor in toata povestea tintirii inflatiei.

    In raportul asupra inflatiei prezentat de Mugur Isarescu
    saptamana trecuta, limita de sus a intervalului de incertitudine
    depaseste usor 9% la sfarsitul lui iunie. Viceguvernatorul BNR
    spune ca in realitate cifra va fi undeva sub 9%, iar analistii de
    la ING si Raiffeisen, zgarciti cu optimismul cand e vorba de
    prognoze de inflatie, se asteapta ca in iunie sa avem 8,6%,
    respectiv 8,5%. Zecimalele nu sunt lipsite de interes, intrucat
    depasirea unei inflatii anuale de 8,8% la sfarsitul lui iunie ar
    atrage, conform acordului cu FMI, consultari ale Fondului cu
    autoritatile pe tema politicii monetare. Acesta e si sensul
    remarcii lui Jeffrey Franks, reprezentantul FMI, ca in urmatoarele
    cateva luni, banca centrala ar putea avea nevoie sa-si adapteze
    politica monetara (remarca tradusa imediat de analisti intr-o
    anticipare a unei cresteri de dobanda).

    Ce se intampla insa din iulie incolo? Dincolo de disparitia din
    calcul a diferentelor de TVA, devine posibila o ieftinire macar
    temporara a materiilor prime – petrol, metale, produse agricole –
    pe pietele externe, luata in calcul in prezent de analistii straini
    dupa epuizarea bulelor speculative care in ultimele luni au umflat
    pretul materiilor prime si au adus bani fierbinti si inflatie pe
    pietele din Asia si America Latina. Fluxurile de capital migrator,
    pe care le cunoastem din experienta anilor 2005-2007 macar prin
    prisma recordului de apreciere a leului fata de euro din 2007 si a
    fluctuatiilor ulterioare, au reinceput acum sa vizeze economiile
    din Est, pe care analistii le recomanda investitorilor, pentru ca
    au iesit mai sanatoase fiscal din criza decat cele din zona euro si
    au perspective bune de crestere. A aparut astfel si aici riscul
    unor intrari si iesiri bruste de fonduri. “De multi ani n-am mai
    vazut atatea rapoarte pozitive despre Romania. Ele sunt pentru
    politica monetara a BNR o potentiala complicatie, pentru ca e greu
    de gasit dozajul corect al reactiei”, spune guvernatorul Mugur
    Isarescu.

    Analistii Erste remarca faptul ca pentru bancile centrale din
    tarile din Est, combinatia dintre cererea slaba de consum,
    deficitele in scadere si inflatia cu cauze exclusiv externe face ca
    “in lupta cu inflatia, aprecierea monedelor nationale sa fie mai
    tentanta decat majorarea dobanzilor”, dar atata vreme cat motorul
    cresterii pentru tarile din Est ramane deocamdata exportul,
    “toleranta bancilor centrale la aprecierea monedelor ramane
    limitata”. Nu altfel e si in cazul Romaniei. “Fluxurile de capital
    ne pot ajuta pe termen scurt in lupta cu inflatia”, afirma
    guvernatorul Isarescu, prin faptul ca sustin aprecierea leului,
    “dar vrem ca inflatia sa vina in jos sustenabil, nu sa fie afectate
    productia industriala si exporturile si sa se deterioreze
    echilibrele. O apreciere excesiva a leului nu e sustenabila”.

    Pentru finele anului, BNR estimeaza o inflatie de 5,1%, mai mare
    decat cea prognozata de FMI (4%) si apropiata de estimarile
    analistilor bancari, cu cateva exceptii (BCR – 5,2%, Volksbank –
    5%, Citibank – 5%, UniCredit – 4,7%, ING – 6%, Raiffeisen – 5,3%).
    Toate aceste cifre vin insa la pachet cu aceleasi riscuri mai sus
    mentionate, dar si cu unul de ordin intern care nici n-a putut fi
    cuantificat pana acum, pentru ca nu s-a batut in cuie calendarul de
    liberalizare a preturilor administrate cu cel mai mare impact in
    economie.

    “Vedem presiuni inflationiste semnificative in contextul
    potentialelor majorari de preturi administrate la energie si
    transport, la solicitarea FMI si a UE”, afirma Eugen Sinca, analist
    BCR. Melania Hancila, economistul-sef al Volksbank, se teme de
    “riscurile unor majorari mai mari decat se astepta a tarifelor la
    gaze si energie, dupa cererea Comisiei Europene ca Romania sa
    elimine controlul administrativ al preturilor”. Iar ca peisajul sa
    fie complet, BNR introduce in “incertitudinea” ei inca un risc, pe
    care il considera mai mare decat toate: ca autoritatile sa inceapa
    sa arunce cu bani in anul preelectoral si la anul, distrugand
    astfel roadele propriilor lor politici de strangere a curelei.

  • Ce fac fondurile de pensii cu banii participantilor

    Despre sistemul de pensii private se poate spune aproape orice,
    numai ca a fost sustinut de autoritati, nu. Cu toate acestea,
    rezultatele pe care fondurile de pensii le-au inregistrat in
    ultimii doi ani au fost peste asteptari, iar profitul de 106
    milioane de euro, aferent anului 2010, spune multe despre
    performantele si solvabilitatea unui sistem care numara peste cinci
    milioane de participanti si care administreaza active de peste un
    miliard de euro. Vorbim despre noua fonduri de pensii private
    obligatorii, care isi impart aceste castiguri. ING este fondul cu
    cel mai mare profit net – aproape 40 de milioane de euro, urmat de
    AZT Viitorul Tau (Allianz-Tiriac), cu circa 23 de milioane de euro
    si Generali Aripi, cu un profit mai mic, de aproximativ opt
    milioane de euro. Aceeasi ierarhie a fost respectata si in 2009 pe
    segmentul pensiilor private obligatorii, in cazul Pilonului III,
    cel al pensiilor facultative, doar liderul ramanand acelasi,
    respectiv ING.

    Chiar daca mult mai mic, de profit au avut parte si fondurile de
    pensii private facultative, care anul trecut au avut un profit
    cumulat de aproape sase milioane de euro, in crestere fata de 2009.
    Lui ING i-au urmat BCR Prudent si AZT Moderato, cu marje
    incomparabil mai mici decat in cazul Pilonului II de Pensii. Este
    explicabil, avand in vedere ca vorbim despre un numar mult mai mic
    de participanti – 230.000 si ca pensiile facultative sunt mai
    degraba un beneficiu extrasalarial oferit de companii angajatilor
    decat un instrument de protectie financiara folosit individual, din
    proprie initiativa.

    Randamentele fondurilor vin de pe urma unui portofoliu
    investitional prudent, in care titlurile de stat reprezinta 67,1%
    din totalul investitiilor. Actiunile listate, obligatiunile
    corporative si conturile bancare reprezinta celelalte trei directii
    importante in viziunea directorilor de investitii ale fondurilor de
    pensii private obligatorii, potrivit Asociatiei pentru Pensiile
    Administrate Privat din Romania (APAPR). Mai exact, potrivit
    datelor Ziarului Financiar, fondurile de pensii private au investit
    circa 30 de milioane de euro in actiuni straine, precum cele
    listate de BMW, Daimler sau Louis Vuitton si in jur de 70 de
    milioane de euro in obligatiuni corporatiste, precum cele emise de
    bancile britanice Royal Bank of Scotland, Lloyds sau de Bank of
    Ireland. In ceea ce priveste plasamentele pe Bursa de la Bucuresti,
    cele mai mari investitii s-au facut in actiunile celor cinci
    SIF-uri, Petrom si BRD. Exista si fonduri care investesc
    contributiile participantilor doar in actiuni romanesti. Fondul
    Pensia Viva, administrat de Aviva, fondul BRD si fondul Vital,
    administrat de Aegon, si-au construit un portofoliu de investitii
    in actiuni listate pe Bursa de la Bucuresti.

    O structura similara are si portofoliul investitional de pe
    Pilonul III, cu exceptia faptului ca actiunile listate au o pondere
    mai mare din total – 17,6%, fata de 14,9%, valoarea aferenta
    portofoliilor din Pilonul II.Dincolo de vestile bune privind
    rentabilitatea anului 2010, fondurile de pensii private obligatorii
    se confrunta si cu probleme. Una dintre cele mai importante este ca
    inca sunt destul de multi salariati care nu au bani in conturi.
    Peste 275.000 de salariati nu au niciun ban in conturile lor de
    pensie privata, deoarece angajatorii nu le-au virat nicio
    contributie de la data lansarii acestui sistem, in luna mai 2008,
    pana in prezent.

    Numarul conturilor goale s-a redus totusi cu 15% in ultimul an,
    avand in vedere ca in martie 2010 numarul acestora ajungea la
    325.000. Aproape 69% dintre participantii la fondurile obligatorii
    aveau in cont mai putin de 225 de euro in martie, in timp ce doar
    10% reusisera sa acumuleze o suma mai mare sau egala cu 500 de
    euro. In plus, potrivit unui studiu realizat de Aviva in colaborare
    cu Deloitte si dat publicitatii in toamna anului trecut, deficitul
    pensiilor in Romania ajunge la aproximativ 40 de miliarde de euro,
    echivalentul a peste o treime din PIB-ul intregii tari. Calculele
    celor de la Aviva arata ca asta inseamna ca fiecare roman in varsta
    de pana la 65 de ani, care se pensioneaza in perioada 2011-2015,
    trebuie sa economiseasca in medie 3.700 de euro anual pentru a-si
    mentine un nivel de trai similar celui dinainte de pensie.

    Este foarte putin probabil ca acest lucru sa se intample prea
    curand, in conditiile in care asta ar insemna o economie lunara
    apropiata de valoarea unui salariu mediu pe economie, insa in
    masura in care companiile au reinceput sa faca angajari, fondurile
    de pensii, atat cele care administreaza pensiile private
    obligatorii, cat si pe cele facultative, au toate sansele sa
    raporteze un numar mai mare de participanti si de active. Si,
    implicit, cresc sansele ca tot mai multi romani sa beneficieze la
    pensie de mai multe surse de venit.

  • Cand se va sfarsi valul insolventelor?

    “Laprima vedere, anul acesta ar putea aduce o stabilizare a
    numarului de insolvente si falimente”, crede Iancu Guda, analist
    macroeconomic in cadrul Coface Romania. De astfel de probleme s-au
    lovit an de an tot mai multe firme, mai ales in ultima perioada de
    recesiune, cand lichiditatile s-au imputinat, iar datoriile la
    banci sau la furnizori s-au adancit, determinand multi manageri sau
    antreprenori sa se declare infranti de criza. O raza de speranta
    pare sa aduca insa 2011 daca e sa ne luam dupa primele semne – o
    scadere cu 17,21% a dosarelor de insolventa in primele trei luni
    ale anului care, pusa in context cu faptul ca majoritatea cazurilor
    de insolventa, mai exact 60% din total, s-au petrecut pana acum in
    primele si ultimele trei luni din an, ar putea insemna macar o
    stabilizare. Diminuarea trebuie insa privita cu anumite
    rezerve.

    La finele anului trecut, aproape 21.700 de firme erau in
    faliment, potrivit unui studiu realizat de Coface Romania, termen
    care defineste toate cazurile de insolventa inregistrate, anumite
    companii pentru care s-a deschis o procedura de faliment, firme
    aflate in reorganizare judiciara si companii pentru care a fost
    deja inchisa procedura de faliment. Cu un an in urma, numarul lor
    era mai mic de 18.500, iar in 2008, teoretic primul an de criza,
    14.483 de firme erau in insolventa, cu nici 500 mai multe decat in
    anul anterior. Ca falimentele ar putea bate pasul pe loc anul
    acesta o sustine si faptul ca problemele de plata cu care se
    confrunta companiile s-au mai imputinat, dovada fiind faptul ca in
    primele trei luni din 2011 bancile au refuzat plati ordonate prin
    instrumente de debit in scadere cu 24% fata de aceeasi perioada a
    anului trecut, un moment considerat de analisti varful pentru
    problemele de lichiditate.

    O crestere economica ar fi cel mai probabil singurul indicator
    ca perioada insolventelor este pe cale sa se incheie, dar si daca
    se va confirma, “cresterea oricum va fi cel mai probabil anemica si
    va imbraca o semnificatie mai mult statistica”, apreciaza Guda, cu
    mentiunea ca fenomenul insolventelor este decalat fata de evolutia
    economiei, iar o revenire vizibila din acest punct de vedere se va
    intampla prin urmare cu intarziere. Scenariul pesimist ramane
    asadar mai plauzibil deocamdata.

    Dintre toate firmele aflate in diverse stadii de insolventa anul
    trecut, numai 27 se aflau in reorganizare judiciara, potrivit
    studiului Coface Romania, in timp ce 5.482 erau deja in faliment,
    iar restul in procedura generala sau simplificata de insolventa. La
    nivel declarativ insa, 97% din administratorii firmelor locale
    sustin ca au luat masuri de restructurare pe parcursul lui 2010,
    dupa cum reiese dintr-un sondaj al firmei de consultanta Roland
    Berger prezentat recent cu ocazia evenimentului “Se va opri sirul
    insolventelor in 2011?”, organizat de Ziarul Financiar in
    colaborare cu Casa de Insolventa Transilvania si firma de avocatura
    NNDKP. Aparent insa, masurile nu au fost suficiente. “Vom vedea
    care firme au probleme structurale si care au suferit doar din
    cauze legate de criza de-abia cand vom iesi din recesiune, pentru
    ca in Romania avem o imensa criza de management”, spunea cu aceeasi
    ocazie si Andrei Cionca, managing partner al Casei de Insolventa
    Transilvania.

    Aproape 40% din dosarele de insolventa aflate pe rol anul trecut
    vizau firme din domeniul comertului, unde scaderea puterii de
    cumparare si nivelul redus al increderii consumatorului din Romania
    au fost dezastruoase pentru mediul de business. Iar paharul a fost
    umplut de absenta unui climat fiscal favorabil investitiilor in
    sectorul privat si de restrangerea investitiilor publice, crede
    analistul de la Coface.Pentru ca volumul insolventelor sa scada
    este nevoie totodata de o schimbare structurala in primele trei
    cele mai afectate sectoare – comertul cu ridicata, cu amanuntul si
    constructiile, care au insemnat mai mult de jumatate din cazurile
    de insolventa. Iancu Guda crede insa ca nivelul deja ridicat al
    indatorarii populatiei, nesiguranta locului de munca, mobilitatea
    redusa a fortei de munca, cresterea preturilor si reducerea
    veniturilor reale vor continua sa intarzie repornirea consumului,
    impingand revenirea mediului de afaceri catre un termen de 12
    luni.

    Chiar si evolutia din ultimii cinci ani confirma insa ca sunt
    sanse destul de mici ca aceste segmente sa piarda din ponderea
    detinuta in piata insolventelor. Inca din 2006 a putut fi observata
    o tendinta de concentrare a volumelor in aceste sectoare unde au
    avut loc cele mai multe insolvente in cifre absolute, totalizand
    intre 48 si 56% din totalul dosarelor in ultimii cinci ani.

  • Cosul cu scumpiri. De ce avem cea mai mare inflatie din UE

    Poate am iesit dintr-o criza, cea financiara si economica, dar
    “avem de-a face acum cu riscuri noi si cu provocari teribile:
    preturile mari si volatile ale alimentelor, preturile mari ale
    combustibililor, cresterea inflatiei in pietele emergente, problema
    datoriilor suverane in Europa”, declara saptamana trecuta
    presedintele Bancii Mondiale, Robert Zoellick. “Avem toate
    ingredientele pentru un rezultat toxic, care alimenteaza
    turbulentele sociale”, spunea Zoellick, dand ca exemplu faptul ca
    in Egipt sau Siria, preturile alimentelor au avut cresteri de doua
    cifre, ceea ce a contribuit la furia multimilor care au iesit sa-si
    rastoarne guvernele.

    La un nivel mult mai tehnic, expertii FMI au atras atentia
    recent ca inclusiv in pietele dezvoltate, dar mai ales in cele
    emergente si in curs de dezvoltare, politicile monetare trebuie sa
    tina cont de felul cum scumpirile produselor alimentare se transmit
    in inflatia de baza (cea considerata relevanta pentru tendintele pe
    termen mai lung, pentru ca nu ia in calcul preturile fluctuante ale
    alimentelor). “Mare parte din scumpirile recente pot fi atribuite
    conditiilor meteo, dar motivele principale ale cresterii cererii
    pentru alimente reflecta schimbari structurale, ireversibile in
    economia globala”, apreciaza Thomas Helbling si Shaun Roach,
    economisti ai FMI, intr-un studiu publicat in martie.


    Citarea celor de mai sus n-are ca scop sa induca ideea ca ne-ar
    paste si pe noi rascoale din cauza scumpirii cartofilor sau a
    fainii ori sa dezbata daca e adevarata imaginea populara a
    chinezului care s-a emancipat si nu mai poate trai doar cu un bol
    de orez pe zi. Efectul vizibil al propagarii inflatiei in Europa
    este insa cresterea dobanzilor in zona euro, iar aceasta afecteaza
    tari ca Romania, prin scumpirea creditelor in valuta si ingreuneaza
    drumul spre convergenta economica in interiorul zonei euro si al
    UE, in special pentru tarile care se lupta inca sa iasa din
    recesiune, ca si pentru cele care strang cureaua acum pentru anii
    de larghete bugetara, ca Grecia, Portugalia si din nou Romania.

    La noi, inflatia anuala a ajuns la 8,1% in martie, de la 7,6% in
    februarie, cel mai mare nivel din UE, desi tarifele pentru servicii
    chiar au scazut fata de luna precedenta, iar multe marfuri nu s-au
    scumpit. Exemple – carnea, care are o pondere in cosul de consum de
    9,3%, comparativ cu celebrii cartofi care au dominat toate
    relatarile despre scumpiri (pondere in cosul de consum – 0,72%),
    sau energia electrica si gazele, cu o pondere de 5%, respectiv 3,2%
    (inferioara totusi combustibililor, care au o pondere in cos de
    7,5% si al caror pret a urcat cu 2,25%, facand Guvernul sa se
    gandeasca sa le inghete). Consilierul guvernatorului BNR, Adrian
    Vasilescu, are deci dreptate teoretic atunci cand, dand chiar
    aceste exemple, spune ca in Romania n-avem de-a face cu o inflatie
    generalizata, pentru ca sunt marfuri care nu s-au scumpit
    deloc.

    O alta consolare ar fi ca nu suntem singurii care sufera.
    Analistii Citibank remarca scumpirea substantiala a alimentelor in
    Polonia, de pilda, unde pretul zaharului a crescut din februarie
    pana in martie cu aproape 40%, “reflectand o panica a
    consumatorilor, care au cumparat cantitati substantiale de zahar ca
    sa-si faca provizii”, ceea ce a adaugat 0,16% la cresterea
    preturilor de consum, estimata sa fluctueze in jur de 4% in
    urmatoarele luni. In Ungaria, unde inflatia anuala a urcat la 4,5%
    in martie, zaharul s-a scumpit fata de februarie cu 75%, iar faina
    cu aproape 60%.

    La noi, zaharul, produs cu o pondere de 0,61% in cosul de
    consum, s-a scumpit cu aproape 12%, iar faina cu 2,29%. Ceea ce
    diferentiaza insa Romania nu numai fata de zona euro, ci si fata de
    tarile vecine cu inflatie la jumatate fata de noi este ponderea
    mare a alimentelor in cosul de consum (vezi grafic), care reflecta
    decalajul de dezvoltare si de nivel de trai. Economistii BM si ai
    FMI nu obosesc sa atraga atentia ca tarile unde mancarea consuma o
    parte mare din bugetul familiilor sunt cele mai vulnerabile la
    inflatie.