BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • Ce planuri are seful Henkel Romania pentru 2011

    “Adevarul este ca involutia din ultimii doi ani si ceva si-a cam
    facut cheful; e cazul sa incepem sa vedem semnale pozitive”, spune
    Liviu Sfrija, presedintele Henkel Romania. El precizeaza insa ca
    prea multe indicii incurajatoare nu exista, iar previziunile sunt
    bazate mai degraba pe fler. Pe langa detergenti si cosmetice,
    compania pe care o conduce are activitati in domeniul materialelor
    de constructii si planuieste sa inceapa constructia celei de-a
    treia fabrici de adezivi din Romania in viitorul apropiat. “Faptul
    ca facem fabrica spune clar ce asteptari avem de la piata”, declara
    Sfrija.

    Pentru noua fabrica bugetul de investitii este de 10 mil. euro,
    o parte din suma, adica 2,85 mil. euro, urmand sa fie acoperita
    prin finantare europeana. Valoarea totala a investitiilor realizate
    pana acum pe piata romaneasca pentru capacitati de productie ajunge
    la 30 mil. euro. Noua unitate ar putea incepe productia la finalul
    anului viitor si vor fi angajati in jur de 50-60 de oameni. La
    ince-putul anului trecut Henkel a cumparat terenul pentru aceasta
    noua unitate de productie, in Roznov, judetul Neamt.

    Planurile initiale vizau inceperea productiei in cursul acestui
    an, dar semnalele pozitive s-au lasat asteptate. Sectorul
    constructiilor a inregistrat si anul trecut o scadere (17%) fata de
    2009, an in care reducerea vanzarilor s-a plasat intre 15 si 20%.
    In plus, investitiile in real estate au fost anul trecut mai mici
    cu 30% fata de 2009, iar cererea a scazut dramatic pe segmentul
    clientilor industriali. “Persoanele private nu vor incepe sa
    construiasca mai devreme de 2012”, apreciaza Sfrija, care
    precizeaza ca se asteapta totusi ca spre finalul acestui an sa
    demareze investitii de anvergura.

    In aceste conditii, Henkel Romania a realizat anul trecut o
    cifra de afaceri de 133 de milioane de euro, dupa ce in 2009 bifase
    o scadere de 16% (minus 3% in lei) fata de 2008. Cu alte cuvinte,
    scaderile s-au oprit. Rezultatele sunt considerate cu atat mai bune
    cu cat efectele negative asupra cifrei de afaceri au venit dinspre
    cursul de schimb si scaderea dramatica a constructiilor.Mai mult,
    pe fondul crizei, efectele masurilor de austeritate au avut urmari
    ample anul trecut. Conform companiei de cercetare de piata GfK,
    anul trecut consumul casnic a scazut cu 5%.

    Cele mai mari reduceri s-au inregistrat pentru cheltuielile cu
    produsele de ingrijire personala, in lei scaderea fiind de aproape
    11%. “Printre categoriile cu cele mai drastice reduceri in volum se
    numara deodorantele (-19%), samponul (-14%), dar si pasta de dinti
    si sapunul de toaleta (-12% fiecare). Pe piata produselor
    cosmetice, care are o valoare anuala apropiata de jumatate de
    miliard de euro, Henkel se dueleaza cu Nivea, L’Oréal, P&G si
    producatorul roman Farmec. In segmentul detergentilor si al
    produselor pentru igiena locuintei, principalii competitori sunt
    P&G si Unilever.

    Sfrija spune ca vestile care vin din vestul Europei nu sunt cu
    totul si cu totul bune. Recesiunea acolo s-a sfarsit. In schimb,
    “preturile la materii prime pentru detergenti si cosmetice cresc,
    in unele cazuri si cu procente de doua cifre”, spune seful Henkel.
    Plusuri care, mai devreme sau mai tarziu, se regasesc si pe
    rafturi. “Noi am inceput deja sa crestem preturile la unele
    produse”, declara Sfrija. El crede ca si competitia este fortata sa
    procedeze la fel, pentru a nu-si periclita si mai mult profiturile.
    “Marjele noastre au fost deja erodate puternic si nu ne permitem sa
    suportam diferenta de cost”, spune Sfrija.

    Liviu Sfrija se asteapta ca prima jumatate a acestui an sa fie
    si mai slaba decat perioada similara din 2010. Spre finalul anului
    “ar trebui sa vedem o imbunatatire in consum, dar nu pe baze macro,
    ci politice, dat fiind ca anul viitor este unul electoral”. In
    acest context, Henkel se asteapta ca in 2011 sa treaca pe plus, cu
    o crestere a cifrei de afaceri in jurul a zece procente. “Si anul
    trecut, si 2011 reprezinta pentru noi o perioada foarte agitata, nu
    ne-am plictisit nicio saptamana”, spune presedintele. In 2010,
    compania a avut nu mai putin de 40 de noi produse si nu
    intentioneaza sa incetineasca ritmul nici acum. In plus, numarul de
    promotii a crescut foarte mult. Este un cerc vicios – in decizia de
    cumparare promotia joaca un rol tot mai mare. Cu toate acestea, in
    ianuarie si februarie s-au inregistrat scaderi de pana la 20% fata
    de perioada similara a anului trecut. Sfrija, care detine fraiele
    companiei de 17 ani, crede ca industria este cea care va da cel mai
    judicios semn de revenire economica.

  • Tehnologia SF, acum pe drumurile publice. Gadgeturi sau siguranta?

    Suntem pe autostrada intr-un Audi A6, sistemul tempomat este
    activat, masina ruleaza cu 120 km/h si la o distanta, masurata in
    timp, de cinci secunde fata de masina din fata. Automobilul in
    spatele caruia suntem franeaza brusc, dar imediat actioneaza frana
    si masina noastra datorita sistemelor de siguranta activate, iar
    dupa ce masina din fata schimba banda, Audi accelereaza la viteza
    stabilita anterior. In tot acest timp, pasagerul din spate
    navigheaza pe internet cu ajutorul unui iPad conectat la hotspotul
    din masina, iar navigatia descarca in timp real cele mai noi harti
    de pe Google Maps. Desi pare, situatia descrisa mai sus nu este
    dintr-un film SF, ci cat se poate de reala.

    Acum masinile dispun de sisteme care le permit “supravegherea”
    zonei din apropierea automobilului, care detecteaza vehiculele
    aflate in unghiul mort, au radar, modul pentru detectia pietonilor
    si chiar sistem pentru recunoasterea semnelor de circulatie si
    afisarea acestora pe bord.

    Salonul Auto de la Geneva din acest an este primul eveniment de
    acest gen organizat de cand primele masini electrice au ajuns in
    showroomurile europene – inclusiv in Romania, unde cu aproximativ
    36.000 de euro se poate achizitiona un Mitsubishi iMiEV sau un
    Citroën C-Zero, care se alimenteaza numai de la priza. Pe de alta
    parte, pretul masinilor electrice, de aproape trei-patru ori mai
    mare decat al celor echipate cu motoare diesel sau pe benzina, nu
    justifica achizitia unuia. Mai mult, un automobil electric nu poate
    inlocui definitiv unul traditional din cauza autonomiei mici, de
    circa 160 de kilometri, si a duratei mari de reincarcare a
    bateriei, de aproximativ opt ore.

    Si, pentru a sublinia importanta tehnologiei pentru industria
    auto, Alan Mulally, seful Ford Motor Company, a participat la
    conferinta Ford de la Geneva prin teleconferinta, fiind prezent
    fizic la Hanovra, la CeBIT, unde a prezentat sistemul de control
    vocal Sync. Astfel, in loc sa prezinte un sistem proiectat pentru
    masini in cadrul unui salon auto, prezentarea s-a facut in cadrul
    unui eveniment IT&C.

    La fel, BMW nu a prezentat mult asteptatul automobil electric
    “Project i” la Geneva, ci il va prezenta in urmatoarele saptamani
    in cadrul unui eveniment separat. La Salonul din Geneva, BMW a
    prezentat conceptul Vision ConnectedDrive, care nu este doar un
    automobil electric, ci si unul “high-tech”. BMW Vision
    ConnectedDrive reprezinta o platforma pentru prezentarea celor mai
    noi tehnologii, care trateaza automobilul nu ca pe o entitate
    independenta pe sosea, ci conectat si parte dintr-o retea
    integrata. Automobilul utilizeaza informatii receptionate de la
    alte masini prin tehnologia Car2Car Communication sau de la
    infrastructura prin Car2Infrastructure, precum si de la sistemul de
    navigatie. Astfel, automobilul poate propune parcari in apropierea
    destinatiei, variante alternative si chiar transportul in comun in
    anumite situatii. Prin apelarea serviciului BMW Assist Information
    Service, disponibil deja in Europa de Vest, un operator poate oferi
    asistenta completa pentru orientarea intr-un oras, inclusiv
    recomandarea de restaurante sau diferite alte locuri de
    interes.

    Prin intermediul Passenger Infir-mation Display, pasagerul
    dintr-un BMW Vision ConnectedDrive poate analiza detaliile
    adreselor introduse in sistemul de navigatie si sa isi transfere
    observatiile catre cel de la volan. In cazul Emotional Browser,
    acesta face posibila o alegere a informatiilor mai
    personalizata.

    Pe de alta parte, Volvo dispune deja pe modelele sale de sisteme
    care pot evita accidentele la viteze mici si chiar impactul cu
    pietonii. Compania are deja o istorie bogata in dezvoltarea si
    implementarea tehnologiilor de siguranta avansate avand ca scop
    cresterea sigurantei atat pentru pasagerii din masina, cat si
    pentru ceilalti participanti la trafic. Generatiile noi ale
    automobilelor Volvo, precum XC60 si S60, dispun de cele mai noi
    sisteme “high-tech”, unele dintre ele, precum City Safety, fiind
    incluse in echiparea standard. “Putem spune ca toti clientii
    modelelor XC60 si S60/V60 opteaza pentru cele mai avansate sisteme
    de siguranta atunci cand achizitioneaza aceste automobile. In plus
    oferta nu se opreste doar la echiparea standard, ci au fost create
    pachete speciale “high tech”, pentru care opteaza aproximativ 50%
    din clientii care cumpara un XC60 sau S60″, a spus Alexandru
    Florescu, product manager in cadrul EIT Forum Auto, importatorul
    Volvo pe piata locala.

  • Lupta pentru bani. Cat castiga sefii de companii?

    In 2008, managerii multinationalelor prezente in Romania ocupau
    pozitia a opta intr-un clasament intocmit la nivel mondial dupa
    puterea de cumparare de catre firma de consultanta Hay Group. Ii
    depaseau atunci pe omologii lor din Austria, Franta, Germania,
    Marea Britanie sau SUA. Desi niciodata nu a fost confirmat, se
    vorbea la acel moment despre top manageri care ajungeau sa castige
    intr-un an salarii de aproape un milion de euro. Asta se intampla
    pentru ca, pe langa salariul propriu-zis, ei aveau si un pachet de
    beneficii din care faceau intotdeauna parte prime pentru diverse
    evenimente sau rezultate. Bonusurile de performanta, spre exemplu,
    puteau dubla cu usurinta salariul de baza, iar conditiile economice
    faceau ca orice manager sa se poata lauda cu cresteri ale
    afacerilor.

    “In esenta, managerii importanti castiga in continuare bine, iar
    companiile mari au facut chiar si pe timp de criza investitii in
    oamenii-cheie, asa ca nu putem vorbi de diferente salariale
    dramatice intre cele doua perioade”, apreciaza Oana Datki, country
    manager al Consulteam, reprezentantul local al companiei de
    consultanta Mercer. Concret, vorbim de salarii care pleaca de la
    1.500-2.000 de euro, pentru managerii de nivel mediu din companiile
    cu cateva zeci sau chiar cateva sute de angajati si care pot ajunge
    sa depaseasca 10.000 de euro pe luna in cazul top managerilor din
    companiile mari. Directorii financiari, spre exemplu, poate cei mai
    importanti pioni din structura manageriala a companiilor in ultimii
    doi ani, castiga in acest moment intre 3.000 si 6.000 de euro,
    potrivit head-hunterilor.

    George Butunoiu, managing partner al firmei de executive search
    George Butunoiu Ltd., spune ca, in cazul directorilor financiari,
    cifra de afaceri a companiei reprezinta una dintre cele mai
    importante variabile in calcularea salariului. Astfel, precizeaza
    el, un CFO este platit cu 1.000 de euro pentru fiecare 10 milioane
    din cifra de afaceri a companiei. Spre exemplu, un director
    financiar dintr-o companie cu afaceri anuale de 50 de milioane de
    euro castiga, in medie, 5.000 de euro pe luna. Fireste, cresterea
    se plafoneaza de la un anumit nivel in sus, pentru ca este greu de
    crezut ca o companie care are anual afaceri de un miliard de euro,
    precum Metro, de exemplu, isi plateste directorul financiar cu
    100.000 de euro pe luna. In aceste cazuri, un nivel maxim de
    7.000-8.000 de euro este cel mai frecvent intalnit.

    La un nivel similar de remunerare se afla directorii de resurse
    umane. Ani la rand, ei s-au plans de faptul ca top managementul nu
    le acorda importanta cuvenita si ca nu ii ridica la rangul de
    “parteneri strategici”. Restructurarile pe care a trebuit sa le
    faca la nivel de personal, insemnand nu numai disponibilizari, ci
    si o reechilibrare de forte, la costuri mai mici, i-au tinut in
    priza pe directorii de resurse umane si cei mai multi au ajuns
    sa-si castige rolul si importanta pe care le-au clamat atata timp.
    Potrivit lui Ulrik Rasmussen, unul dintre partenerii firmei de
    executive search Pedersen & Partners, un director de resurse
    umane dintr-o companie cu cel putin 1.000 de angajati castiga intre
    3.500 si 5.000 de euro pe luna. George Butunoiu mentioneaza ca sunt
    si directori de resurse umane care ies din acest plafon si care pot
    castiga si 7.000-8.000 de euro pe luna. Ceva mai putin castiga
    directorii de marketing, salariile lor plecand de la 2.500 de euro
    si ajungand pana la cel mult 5.000 de euro, in cele mai bune
    cazuri.

    Discutia se poarta in cu totul alti termeni atunci cand este
    vorba despre veniturile directorilor generali din companii. In
    cazul lor, plafonul salarial este volatil si in majoritatea
    cazurilor este stabilit in urma unor negocieri indelungate, in care
    factori precum dimensiunea companiei, pozitia in piata si
    experienta profesionala anterioara a managerului respectiv sunt
    decisive. In acelasi timp, este stiut si ca managerii straini care
    vin sa conduca o companie in Romania au pretentii salariale mai
    mari decat romanii si, de obicei, acestea sunt acceptate. Asadar,
    in cazul top managerilor vorbim de salarii care pleaca de la
    5.000-6.000 de euro si pot ajunge pana la 10.000-15.000 de euro pe
    luna

  • Sah la rege cu Regina sau ce inseamna fuziunea CMU-Euroclinic pentru piata clinicilor private

    patru-cinci ani discutam, dar negocierile au devenit mult mai aprinse in ultimele sase luni. Nopti intregi am negociat si am lucrat la incheierea acestei tranzactii.” Era luna septembrie cand Wargha Enayati, fondatorul Centrului Medical Unirea, anunta fuziunea cu Euroclinic pentru o valoare cuprinsa intre 10 si 50 de milioane de euro. Au trecut sase luni, iar fuziunea, pana acum doar in acte, ajunge la consumatorul final care va regasi toate clinicile si spitalele retelei sub denumirea Regina Maria. De ce Regina Maria? Pentru ca e cea care i-a ghidat viata lui Wargha Enayati, neamtul care a parasit Germania ca sa studieze medicina in Romania anului 1983. “Mi-am zis sa vin in aici pentru ca primul cap incoronat care a acceptat religia Bahá’i a fost Regina Maria”, declara el in catalogul BUSINESS Magazin – 100 Cei Mai Admirati CEO din Romania. Pe scurt, desi a crescut in Germania, la scurt timp dupa inceperea facultatii si-a spus ca vrea altceva, ca vrea sa aiba un drum diferit de al celorlalti. Regina Maria avea sa devina motorul existentei lui Wargha Enayati si apoi, peste decenii, numele retelei de 16 clinici, sase spitale si patru laboratoare, cat grupeaza acum noul brand, insumand unitatile CMU si Euroclinic. Dupa fuziunea din toamna, medicul a ramas cu 20% din actiuni, restul fiind preluate de fondul de investitii Advent International, care detine si producatorul de medicamente Labormed.

    “Partea legata de costul rebrandingului a fost singura care nu mi-a placut”, glumeste Wargha Enayati la conferinta de presa prilejuita de anuntarea noului brand, referindu-se la sutele de mii de euro cheltuite de companie. Oficialii conteaza insa pe abonatii clinicii, lucru care ar trebui sa usureze comunicarea noului produs. |n urma cu trei ani, sefii CMU primeau aprobarea Casei Regale sa numeasca primul spital de maternitate Regina Maria. |nsa, asa cum spune chiar Wargha Enayati, in pofida atasamentului sau pentru acest nume, “a sacrificat ceva frumos pentru ceva si mai frumos”: “Daca ar fi fost orice alta denumire, nu as fi fost de acord, dar cei din jur m-au pacalit pentru ca stiau ca nu pot sa-i rezist”.

    O tinta pentru noul grup o constituie concurenta pentru clinicile din strainatate, unde tot mai multi bolnavi merg sa-si rezolve problemele de sanatate. Cei de la Regina Maria spun ca vor sa schimbe perceptia romanilor si sa-i faca sa inteleaga ca pot beneficia de servicii medicale de calitate si daca se trateaza in tara. De mentionat e faptul ca sunt totusi specialitati pentru care clinicile private romanesti nu au reusit sa tina pasul cu vest-europenii. “Nu exista radioterapie in grup pentru zona oncologica, iar investitiile din strainatate sunt puternice la acest capitol.” |n schimb, proprietarii au mizat pe departamente mai putin costisitoare ca infrastructura de lucru: pediatrie, obstetrica si ginecologie, imagistica, laborator. Preturile au fost deja aliniate atat in zona abonatilor, cat si a clientilor ocazionali la nivelul Centrului Medical Unirea. Iar situatia macroeconomica nu le va permite sa le creasca prea curand.

    “Nu cred ca fuziunea va modifica ceva in piata serviciilor medicale private”, spune Laura Voinea, managing director al Mednet Marketing Research Center. Doar aparitia unor noi jucatori ar putea schimba radical arhitectura pietei, mai ales ca nici consumatorul final nu stie exact ce inseamna fuziunea, iar unii folosesc chiar dupa ani buni tot vechiul nume. Desigur, fuziunea aduce in fata un competitor important. Schimbari de lider au tot fost in ultimii ani, iar faptul ca Regina Maria se afla pe locul al doilea in topul clinicilor private dupa cifra de afaceri, cu venituri de 30 de milioane de euro, e cel putin interesant. “Nu si pentru pacient, care nu cunoaste astfel de informatii”, adauga Voinea, mentionand ca daca acum patru ani exista totusi un lider absolut, de curand putem discuta numai de lideri pe anumite segmente: “Exista lideri pe abonamente, pe laborator sau alte servicii oferite, dar fiecare concurent are puncte forte si puncte slabe”.

    Fuziunea e utila pacientului, iar concurenta e de folos in materie de tarife. Oricum, Voinea nu crede ca vom vedea preturi mai mici prea curand, dat fiind ca si perceptia asupra lor e subiectiva. “Nu sta nimeni sa vada unde e mai ieftin, putini sunt cei care fac o cercetare asupra costurilor. Cei mai multi mizeaza pe ce au auzit sau nu compara deloc”, explica Voinea, adaugand ca dincolo de pret conteaza renumele medicilor, aparatura, calitatea serviciilor sau chiar timpul de asteptare.

  • Sa inceapa jocurile

    Jocurile de noroc i-au determinat anul trecut pe cetateni sa
    scoata in total din buzunar 3,15 miliarde de euro, dupa cum
    estimeaza Efthimios Papageorgiou, directorul pentru operatiuni
    internationale al furnizorului de sisteme pentru loterie si jocuri
    de noroc Intralot. “Si nu sunt luate in calcul cheltuielile din
    cazinouri”, precizeaza el. Cea mai mare parte din suma merge spre
    aparatele de jocuri de noroc, asa-numitele terminale de
    videoloterie sau, in varianta populara, “pacanele”, care inghit
    anual 2,5 miliarde de euro, in timp ce alte 500 de milioane de euro
    sunt jucate pe internet. “Piata a ramas cat de cat constanta anul
    trecut, pentru ca, desi jucatorii deja existenti au pariat sume mai
    mici, au venit altii noi, dornici de castig, care au compensat”,
    mai spune managerul Intralot, cu mentiunea ca, in zona pariurilor,
    media zilnica este de un euro per jucator. Piata neagra a
    pariurilor si jocurilor de noroc este insa egala cu cea legala,
    ceea ce inseamna ca statul roman pierde destul de mult din
    impozitele care ar trebui platite pentru acesti bani. Un mecanism
    mai bun de reglementare ar putea insa rezolva aceasta problema,
    crescand totodata si veniturile companiilor din domeniu.

    “Modelul altor tari cu o piata neagra mai mica ar putea fi
    aplicat si aici”, spune Papageorgiou, dand drept exemplu Grecia, o
    piata de 11 miliarde de euro dintre care 6 miliarde de euro vin pe
    cale legala, sau Italia, unde pariurile sportive cumuleaza anual
    4,2 miliarde de euro, la care se adauga si restul jocurilor de
    noroc cu 10 miliarde de euro, iar piata neagra este doar o treime.
    De la intrarea in Romania in 1992 si pana acum, Intralot a investit
    in total pentru solutii software, infrastructura si service in jur
    de 150 de milioane de euro, dintre care o treime doar din 2008
    incoace, suma care nu a fost recuperata pana acum, dar pe care
    spera sa o amortizeze in urmatorii doi ani. Depinde in mare masura
    de veniturile Loteriei Romane, cu care Intralot are un contract
    pentru furnizarea de hardware si software. Ultimii doi ani n-au
    fost insa foarte favorabili din cauza crizei. Romanii au cheltuit
    mai putin inclusiv pentru bilete loto si pariuri sportive,
    veniturile Loteriei Romane s-au diminuat – in primele noua luni din
    2010 afacerile au fost de 198,6 milioane de euro, cu 21% mai mici
    fata de perioada similara din anul precedent, iar scaderea s-a
    simtit si in afacerile Intralot.

    Se explica, asadar, de ce Intralot ia in calcul si alte surse de
    venituri. Despre contractul Loteriei Romane cu furnizorul de
    sisteme pentru loterie si jocuri de noroc s-a vorbit destul de mult
    in ultimii ani. Pus sub lupa de nenumarate ori, contractul, care
    interzice furnizarea de solutii hardware si software pentru alti
    jucatori de pe piata locala, dar si intrarea directa a operatorului
    grec in Romania, urmeaza sa expire peste doi ani. De la sine
    inteles, prelungirea lui este de interes pentru Intralot pentru ca
    ar asigura astfel operatiunile pe o piata care inseamna spre 10%
    din cifra de afaceri a intreg grupului, de 903,6 milioane de euro
    in 2009. Daca se va intampla sau nu ramane deocamdata o
    loterie.

    “Este prematur de spus ce va fi in 2013. Exploram toate
    posibilitatile”, spune Efthimios Papageorgiou. Un scenariu mai
    plauzibil ar fi stabilirea operatiunilor aici, fie prin achizitia
    unui competitor din zona pariurilor, fie prin intrare directa.
    “Lucrurile se schimba destul de rapid. Vom vedea care vor fi
    conditiile de piata si reglementarile din domeniu in 2013, criterii
    pe baza carora vom lua o decizie”, continua managerul Intralot,
    fara a da alte detalii. In incercarea de a-si rotunji incasarile in
    Romania, dar si de a sustine revenirea pe crestere a Loteriei,
    compania a investit si intr-o retea de agentii loto in sistem de
    franciza. Anul trecut a inaugurat 30 in spatii de cateva zeci de
    metri patrati, mizand pe castiguri de 7% din vanzarile de bilete
    loto 6/49, joker, noroc, loto 5/40 si pronosport si 15 sau 20%
    pentru lozuri, in functie de modul de aprovizionare si decontare.
    “Inca nu avem un plan concret de extindere a retelei. Momentan
    testam piata”, spune Papageorgiou. Performantele n-au fost insa
    tocmai bune pana acum, motiv pentru care Netman, compania detinuta
    de Intralot care opereaza agentiile, a si inchis deja cateva dintre
    ele. Dar, daca se schimba norocul, expansiunea viitoare ar trebui
    sa se intample in acelasi ritm ca si pana acum.

    N-ar fi complet exclus ca operatiunile Intralot pe piata locala
    sa aiba legatura la un moment dat si cu cazinourile. Compania
    tocmai a lansat in Italia un nou model de afaceri, un cazinou
    electronic, unde nu vezi picior de crupier si nici alti angajati.
    “Modelul ar avea insa destul de mult de furca odata pornita
    competitia cu miile de sali de jocuri din Romania. Si daca luam in
    calcul cele 6.200 de aparate de jocuri de noroc din agentii, chiar
    si cu Loteria Romana.

  • Dero, Rom si Azuga sau cate marci romanesti au mai ramas in cosul nostru de cumparaturi

    Asemenea caselor regale, si marcile au istorii zbuciumate sau
    glorioase; unele au un traseu scurt, stingandu-se inainte sa
    straluceasca, iar altele par sa biruie deceniu dupa deceniu.
    Detergentul Alba, pastele de dinti Clestar sau Cristal, crema
    Norvea sau parfumul Gazel sunt nume care mai au, poate, o unda de
    rezonanta in mintea romanilor cu varste peste 50 de ani. Chiar daca
    au avut clipele lor de glorie, peste numele lor s-a asezat praful,
    iar locul pe care il ocupau altadata in magazine si in constiinta
    consumatorilor a fost luat de concurenti mai agresivi.

    O reteta sablon pentru succesul unei marci nu exista, iar cele
    mai multe dintre cele care au supravietuit peste ani si in
    concurenta din piata capitalista au facut-o de sub umbrela unei
    companii multinationale. De fapt, in cele mai multe cazuri, marcile
    romanesti au fost un atu important in intrarea pe piata a unor
    companii multinationale, asa cum a fost Dero (marca preluata de
    Unilever impreuna cu fabrica de la Ploiesti). La fel de bine insa,
    unele nume au fost interesante “pentru consolidarea portofoliului,
    asa incat companiile au investit pentru a le creste si impune in
    piata”, spune Beatrice Danis, managing partner in cadrul companiei
    de branding BradTailors.

    Tot ea da ca exemplu felul cum apa Dorna, aflata acum in
    portofoliul Coca-Cola, este sprijinita de eforturi sustinute de
    comunicare, fapt ce a contribuit decisiv la impunerea si pastrarea
    brandului viu in mintea consumatorului. Acest lucru “se intampla
    intr-o masura mai mica atunci cand marca era a unei companii
    antreprenoriale”, arata Danis.

    De regula, marcile create dupa 1990 “au avut un traseu liniar,
    predictibil pozitiv, asa cum a fost Joe, de exemplu”, declara
    Stefan Liute, director de strategie la Grapefruit. In privinta
    marcilor care au in cartea de vizita si perioada comunista, Liute
    comenteaza ca nu se pot face decat speculatii in privinta carierei
    lor, pentru ca inainte de 1989 nu se faceau studii de piata care sa
    investigheze imaginea marcilor.

    Comparatiile devin si mai dificile in cazul marcilor cu o
    istorie si mai veche, asa cum este cazul Timisoreana, in varsta de
    aproape 300 de ani. Produsa in orasul de la care isi trage si
    numele, berea a fost fabricata pentru prima data la 1781, fiind
    cumparata de SABMiller in urma cu zece ani. “Compania a preluat
    marca avand un tel simplu, dar provocator: sa o transforme in cea
    mai iubita si populara bere”, sustine Grant McKenzie,
    vicepresedinte de marketing al Ursus Breweries. Opt ani a durat
    pana la atingerea scopului, iar de atunci “castiga in popularitate,
    masurata in cota de piata si brand equity, avand la capitolul
    acestor cifre de doua ori ori mai mult decat orice alta marca de
    bere”, spune McKenzie.

    Aproape toate marcile de bere, chiar si cele cu nume cat se
    poate de neaose, de pe rafturile magazinelor au intrat in
    portofoliul companiilor internationale (Ursus Breweries, Heineken
    sau Bergenbier). Cei mai mari berari si-au adjudecat peste doua
    treimi din valoarea vanzarilor, iar in lupta cu ei firmele de
    dimensiuni mici au arme inegale. Un exemplu este vanzarea berii
    Azuga catre Ursus Breweries, in urma cu doi ani, intr-o tranzactie
    evaluata la 10 milioane de euro. “In domeniul berii, concurenta
    este foarte aspra si o companie mica nu poate lupta cu
    multinationalele”, explica franc Violeta Moraru, care detinea
    impreuna cu sotul sau afacerea Bere Azuga. Insa, dupa preluarea
    marcii si a activelor, Ursus a hotarat sa transfere activitatile de
    productie ale marcii Azuga catre alte fabrici pe care le mai are in
    Romania.

    Aceeasi soarta a avut-o si fabrica de la Cluj, locul de bastina
    al marcii Ursus. Reteta s-a replicat si pentru marcile din
    portofoliul altor berari, care au transferat productia si au inchis
    fabricile. In octombrie 2009, Heineken a inchis sectiile de malt de
    la Hateg, Craiova si Miercurea-Ciuc. La Hateg se produceau
    Hategana, Bucegi si Golden Brau, marci care realizau peste 12% din
    vanzarile companiei. Anul trecut, si Bergenbier a decis sa inchida
    fabrica de la Blaj, unde lucrau 170 de oameni. Bilantul ultimilor
    ani in industria berii arata ca peste 500 de oameni si-au pierdut
    slujbele odata cu inchiderea a cinci fabrici. Numarul unitatilor de
    productie a berii a scazut galopant in ultimele doua decenii, de la
    125 (1994) pana la 20 de fabrici in 2008, potrivit datelor
    Asociatiei Berarilor Europei (ABE). Acum, numarul de fabrici a
    scazut la 17. In alte tari, situatia este diferita: in Cehia sunt
    125 de berarii, in Polonia 70, iar in Ungaria 55, potrivit datelor
    ABE.

  • Geneva, la final! Cele mai bune fotografii de la Salonul Auto (GALERIE FOTO)

    Iata care sunt cele mai bune fotografii de la editia a 81-a a
    salonului, in viziunea jurnalistilor de la roadandtrack.com.

  • Vor redescoperi investitorii gustul dulce-amarui al riscului la bursa?

    Anul 2011 incepe in forta pentru fondurile prezente pe bursa de
    la Bucuresti. Ascensiunea acestora vine dupa doi ani – 2007 si 2008
    – in care bursa romaneasca a devenit aproape sinonima cu pierderea,
    iar investitorii nu si-au dorit altceva decat un adapost sigur
    pentru bani, intr-un depozit la banca sau intr-un fond monetar.

    In primele doua luni ale acestui an insa, investitorii din
    fondurile de actiuni au castigat in medie 5% din suma investita,
    randamentul maxim urcand pana la 8,5%, performanta pe care un
    depozit bancar le-ar fi adus-o poate intr-un an. Performerul
    inceputului de an a fost fondul de actiuni BCR Expert, administrat
    de societatea Erste Asset Management, cu o performanta de 8,5%. Nu
    toate fondurile de actiuni au fost insa castigatoare in acest
    inceput de an: Omninvest a pierdut 8,7% in primele doua luni,
    Omnitrust a pierdut 5,36% din valoare, iar unitatea de fond
    Raiffeisen Prosper a pierdut 4,68%.

    Desi randamentele unor fonduri de actiuni concureaza puternic
    dobanzilor, niciunul dintre acestea nu a reusit sa obtina o
    performanta mai mare decat cea a pietei de actiuni, mai exact a
    principalului indice bursier BET. In 2011, indicele BET, al celor
    mai lichide zece actiuni tranzactionate al Bursa de Valori
    Bucuresti, a crescut cu 11,3%, iar indicele BET-FI, al celor cinci
    SIF-uri, s-a apreciat cu 8,2%.

    O explicatie este lipsa de bani noi in fondurile de actiuni.
    Altfel spus, atat timp cat fondurile de actiuni raman la acelasi
    volum de active, administratorii acestor fonduri nu au mana libera
    si nici bani disponibili pentru a putea profita de oportunitatile
    aparute la un moment dat in piata. Pentru a lua parte la ele,
    administratorii vor fi nevoiti sa vanda o actiune pentru a cumpara
    o alta. La finele lunii februarie, fondurile de actiuni aveau
    active de 250 mil. lei, sub nivelul atins in 2008, inaintea
    declansarii crizei financiare. In ultimul an, investitorii au
    plasat 37 milioane de lei – bani noi – in fondurile de actiuni, de
    30 de ori mai putin decat intrarile raportate de fondurile monetare
    in intervalul cuprins intre ianuarie 2010-ianuarie 2011.

    “Randamentele fondurilor de actiuni sunt obtinute pe acelasi
    volum de active, in conditiile in care unele actiuni in care au
    investit fondurile au inregistrat scaderi luna trecuta. Pentru a
    putea bate piata, administratorii fondurilor de actiuni au nevoie
    de intrari de capital care le permit sa faca ajustari in
    portofoliu”, a declarat Dragos Neacsu, presedintele societatii de
    administrare Erste Asset Management.

    In cautare de randamente, altele decat cele firave aduse de
    actiunile romanesti, unii administratori de fonduri de actiuni au
    ajuns pana la Bursa din Londra. Societatea KD Investments,
    administratorul fondului de actiuni KD Maximus, a investit in
    actiuni ale producatorilor rusi de gaze si petrol care se
    tranzactioneaza pe Bursa de Valori de la Londra. Cu active in
    gestiune de peste 43 milioane de lei, KD Maximus, al doilea fond de
    actiuni din piata ca valoare a activelor, are investitii in valoare
    de 2 milioane de euro la Gazprom, Rosneft si Lukoil si la cea mai
    mare banca din Rusia, fiind primul fond romanesc care pariaza pe
    potentialul sectorului energetic rusesc.KD Maximus a mizat pe
    potentialul celor mai mari producatori rusi de petrol si gaze
    incepand din cea de-a doua jumatate a anului trecut, strategie care
    l-a urcat pe pozitia secunda in clasamentul celor mai performante
    fonduri mutuale in 2010, cu un randament anual de 14,8%.

  • De ce asteapta regii asfaltului luna martie. Lupta pentru 1,4 miliarde de euro

    Cei 183 de kilometri de autostrazi scosi la licitatie in
    decembrie anul trecut i-au dezmortit pe constructorii de pe piata
    locala, dupa un 2010 in care au fost atribuite contracte mici, ce
    rareori au depasit pragul de 40 de milioane de euro. Companiile de
    constructii din Romania, dar si cateva din strainatate (in special
    din Spania si Italia) s-au inscris in cursa pentru constructia
    acestor autostrazi, cu un cost cumulat de 1,4 miliarde de euro.
    Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania
    (CNADNR) a primit in total 64 de oferte, la a caror constructie
    statul va contribui cu doar 15% din costuri, restul sumei urmand a
    proveni din fonduri europene.

    Pretul unui kilometru de autostrada pleaca de la 6 milioane de
    euro pentru tronsoanele Nadlac – Arad si Timisoara – Lugoj si
    ajunge la aproape 10 milioane de euro pentru primul lot al
    tronsonului Lugoj – Deva, potrivit calculelor BUSINESS Magazin pe
    baza estimarilor realizate de Ministerul Transporturilor si
    Infrastructurii.”Competitia este in mod semnificativ agresiva si
    consider ca factorul pret va conta foarte mult.

    Ma astept sa fie un nivel de pret competitiv, dar ar fi bine sa
    asteptam si sa vedem cu ce oferte vin respectivele firme, inainte
    de a comenta cu privire la posibilitatea ca aceste autostrazi sa
    fie construite la un pret mai mic decat cel estimat de autoritati.
    Oricum, in spatele ofertelor de pret se afla niste studii de
    fezabilitate, niste estimari ale costului unitar, ale manoperei,
    care se cunosc in mare parte de competitori, insa importante sunt
    si cheltuielile indirecte, care vor diferentia practic ofertele”,
    este de parere Laurentiu Plosceanu, presedinte al Asociatiei Romane
    a Antreprenorilor de Constructii (ARACO).

    In general, companiile straine mari, precum Astaldi (Italia),
    Euroconstruct (Italia), Strabag (Austria) sau OHL (Spania), au
    depus oferte pentru cate patru loturi, sperand sa prinda macar cate
    un contract, desi ideala este realizarea simultana a cat mai multe
    proiecte, pentru eficienta costurilor. La fel de multe oferte ca si
    strainii au fost inaintate de o singura firma romaneasca, Straco
    Grup, detinuta de Alexandru si Traian Horpos, care s-a inscris in
    patru licitatii. Nici firme precum Romstrade, controlata de Nelu
    Iordache, sau Confort (Georgica Cornu) nu s-au lasat mai prejos,
    licitand pentru cate trei loturi de autostrada, in timp ce omul de
    afaceri Dorinel Umbrarescu, prin cele doua firme de constructii pe
    care le detine – Spedition UMB si Tehnostrade, a ofertat pentru
    doua tronsoane. Una dintre marile absente din lista potentialilor
    constructori este PA & CO International, compania lui Costel
    Casuneanu, considerat unul dintre regii asfaltului din Romania.

    Constructorii romani nu au facut mofturi si au licitat pentru
    toate autostrazile. Singurul tronson la care nu s-au ingramadit a
    fost Lugoj – Deva, pe sectiunea Lugoj – nod Dumbrava (27,4 km),
    deoarece este o constructie dificila. Astfel, doar Straco Grup si
    Confort s-au incumetat sa oferteze pentru acest tronson, cu o
    valoare de circa 265 milioane de euro fara TVA.

    Noutatea la aceste licitatii este ca influenta romanilor in a
    obtine contracte va fi dublata de expertiza firmelor straine.
    Primul pas a fost facut de anul trecut chiar de Straco Grup,
    companie cu o cifra de afaceri de 38,7 milioane de euro in 2009,
    care a castigat, alaturi de austriecii de la Strabag, contractul de
    constructie a autostrazii Deva – Orastie (180 mil. euro fara
    TVA).

    “In trecut, contractorii romani nu puteau accede la conditiile
    de licitatie din cauza impunerilor financiare dificile si de
    nesatisfacut pentru constructorii romani la momentul respectiv, dar
    si din cauza portofoliului limitat, pe fondul inexistentei unor
    astfel de lucrari in mediul privat. De aceea, doar companiile
    multinationale puteau indeplini astfel de conditii”, considera
    Florin Popa, managing partner al companiei de consultanta in
    constructii Vitalis Consulting. Ulterior, constructorii romani au
    inceput sa lucreze ca si subcontractori la aceste proiecte,
    acumuland portofoliu, experienta, dar si putere financiara, insa
    din cauza conditiilor financiare impuse este inca necesar un
    parteneriat cu o companie internationala in unele cazuri, mai spune
    Popa.

  • De ce a ajuns Romania o piata-cheie pentru Bricostore

    nosc Romania foarte bine, toate ungherele tarii si chiar
    suburbiile oraselor din cele mai indepartate colturi ale tarii”,
    spune Philippe Bresson, (43 de ani), proprietarul Bricostore, o
    afacere pornita in 1849 si care a ramas, vreme de cinci generatii,
    in familie. “Suntem o afacere de familie si asa vrem sa ramanem”,
    afirma Bresson, care vine cel putin o data pe luna in Romania.
    Reteaua are aici 15 dintre cele 26 de magazine ale sale – alte noua
    sunt in Ungaria si doua in Croatia. Fiind o piata cheie pentru
    companie, cheful de cumparaturi al romanilor sau lipsa acestuia are
    mare importanta pentru proprietarii afacerii. Filiala locala a avut
    anul trecut vanzari cu 17% mai mici decat in 2009, ajungand la 140
    de milioane de euro, spune Isabelle Pleska, care este, din 2002, de
    la intrarea francezilor pe piata locala, director general al
    companiei. Scaderea vanzarilor este insa mai mica decat declinul
    pietei, care s-a plasat anul trecut, conform estimarilor, in jurul
    a 20 de procente.

    Cel putin trei sunt motivele, puncteaza Bresson, pentru
    minusurile din vanzari: cei mai multi clienti nu-si mai permit sa
    cheltuiasca pe amenajarea si renovarea locuintei, au scazut
    preturile produselor si competitia s-a ascutit. “In unele orase,
    precum Ploiesti sau Brasov, competitori de-ai nostri au deschis
    magazine chiar langa noi”, spune proprietarul Bricostore. El adauga
    insa ca se asteapta ca anul acesta rezultatele sa fie mai bune
    decat in 2010, iar vanzarile sa fie mai mari cu cateva procente
    bune. Un rol poate juca in ecuatie si deschiderea recenta a
    magazinului de la Drobeta Turnu-Severin in urma unei investitii de
    8 milioane de euro, dar si reamenajarea spatiului din Baneasa. Tot
    anul acesta compania si-a planificat sa inceapa reamenajarea
    magazinului pe care l-a deschis, in 2003, in cartierul bucurestean
    Pantelimon. “Este un spatiu invechit, care va fi extins, iar
    bugetul se plaseaza in jurul a 5-6 milioane de euro”, spune
    Bresson. Pentru modificari insa, magazinul nu isi va inchide
    portile, ci, la fel ca si in spatiul din Baneasa, unde reamenajarea
    a durat patru luni, va primi, in continuare, si clienti. Proiectul
    din Pantelimon este insa de o amploare mai mare – dovada si bugetul
    dedicat.

    In bugetele pentru 2011, doar o singura tinta mai apare pentru
    companie – Zagreb, unde ar urma sa fie deschis un nou magazin, care
    va costa 20 de milioane de euro. Investitiile totale in reteaua
    locala au ajuns la 170 de milioane de euro, cele mai multe spatii
    fiind insa in proprietate, o reteta preferata de la bun inceput.
    “Este mai ieftin decat sa inchiriezi”, spune Pleska. Familia
    Bresson s-a hotarat sa-si incerce norocul pe piata romaneasca mult
    inaintea altor retele de profil. “Desi primul magazin de aici a
    fost deschis in Chitila, in 2002, noi am cumparat primul teren in
    1999, dar la Brasov”, povesteste Bresson, care isi aminteste ca
    venise cu tatal sau la un seminar. “Tata a vazut atunci ca terenul,
    parcelat in trei, avea un mare potential comercial si am cumparat
    exact bucata din mijloc”, spune Philippe Bresson, care nu da
    detalii despre cat a costat, efectiv, terenul din Brasov, ci doar
    ca “a fost o afacere foarte buna”.

    Implicat in afacerea familiei din 1997, la acea vreme el lucra
    in Budapesta, un oras in care a stat 12 ani si unde i s-au nascut
    cei doi copii. Era la indemana, povesteste acum, sa calatoreasca in
    Romania si asa a ajuns sa cunoasca bine tara in care reteaua a
    pasit in 2002, cu cateva luni inainte de nemtii de la
    Praktiker.