BusinessMagazin

Blog

  • Tinere actrite si marketing de cariera

    Ca sa devii faimos, ai nevoie de 15 minute de glorie.Ca sa fii un profesionist desavarsit, iti trebuie un plan si o strategie. Tinerele actrite care au cucerit in ultimii ani scena filmului romanesc au inteles ca talentul rimeaza cel mai bine cu o strategie de marketing pentru propria cariera si ca succesul se construieste cu inteligenta si pe etape.

     

    Un lucru e cert: filmul romanesc a iesit din criza. Si o mare parte din acest succes se datoreaza unor regizori cu perspectiva si talent, dar si actritelor care au intrat in forta in caruselul gloriei din spatele acestei cariere. De la “Moartea domnului Lazarescu”, cinematografia romaneasca a pornit cu dreptul, iar anul acesta a culminat cu cea mai frumoasa victorie: Palme D’or pentru Cristi Mungiu si un “Un certain regard” pentru regretatul regizor Cristian Nemescu. E un inceput promitator si o responsabilitate grea.

     

    Succes programat

    Pentru valul de actrite care au acaparat marele ecran, premiile sunt doar o etapa dintr-o cariera planificata pana la detaliu. Pentru spectatori, rezultatele conteaza, dar ce nu se vede, e ca in spatele fiecarui film realizat si premiat, un actor profesionist isi gandeste cariera in termeni mai practici ca niciodata. Planificarea carierei pe termen indelungat face parte din munca aceea invizibila la care noi nu avem acces. Dar ea nu vine lejer sau fara efort, ci implica sacrificii. Unii le numesc pretentii de dive locale, dar Maria Popistasu, Ana Ularu, Anamaria Marinca, Laura Vasiliu, Ioana Popa au confirmat deja ca talentul se construieste strategic si cu metode clare. Calatoria de la casting la roluri de anvergura si premii internationale inseamna nu doar munca asidua, ci si un plan de bataie care include: roluri strategice si atent selectionate, colaborari cu regizori nonconformisti si care au curajul unor viziuni originale, «out of the box», traininguri cu vedete, interviuri in revistele de notorietate, participari la studii de specializare in strainatate sau la festivaluri cu nume rasunatoare dar unde ajung doar cei care au deja o baza solida. Cu alte cuvinte, nu o imagine cu pretentii, ci o cariera ilustrata prin premii si confirmata de critica internationala.

     

    Asa cum in moda vorbim de trend setteri, in film actritele tinere si-au creat  acesta imagine cu efort. Acest tip de marketing de cariera underground are insa rezultate vizibile si imposibil de contestat: Palme D’or  si 2 premii Un certain regard la Cannes, premiul Bafta (primul luat de o romanca, Anamaria Marinca),  premiul oferit de Royal Television Society, participari la Shooting Stars 2007 (Maria Popistasu), etc. Acestea sunt doar cateva dintre recunoasterile internationale cu care tinerele actrite de astazi au cucerit publicul din afara si au uimit audienta din salile noastre.

     

    Stea in devenire

    Pentru Maria Popistasu, o tanara actrita de 27 de ani, cariera a inceput brusc cu un rol intr-o productie controversata, care a castigat premiul special in prima editie a festivalului Gopo, dar si premiul special al juriului la festivalul Anonimul: «Legaturi Bolnavicioase». Cu un rol mai mult decat neconventional, actrita are in spate o cariera punctata de reusite majore printre care aparitia in serialul BBC «Sex Traffic» din 2004, sau «Gunpowder, heaven and plot», pentru care a castigat Fipa D’or Grand Prize. Pentru prima data, o actrita din Romania este selectata pentru a participa la programul Shooting Stars 2007 organizat de European Film Promotion alaturi de actori ca Daniel Craig sau Rachel Weisz.

     

    Profesionalism absolut

    Cu 2 ani mai tanara, dar colega de aceeasi generatie, Anamaria Marinca este revelatia celui mai talentat val de actrite din ultimii 20 de ani. Preferata regizorului Cristi Mungiu pentru «4 luni, 3 saptamani si 2 zile», Anamaria este o actrita completa. Prima castigatoare a unui premiu Bafta considera ca aceasta meserie a

    ales-o inainte de a o alege ea. Studiaza la Londra unde si interpreteaza la Teatrul National o piesa intitulata «Measure for measure», joaca pentru detinutii minori din penitenciare intr-un  proiect romano-francez si a lucrat din rasputeri in filmul lui Francis Ford Copolla, «Tinerete fara tinerete», cu care spera sa castige inima romanilor. “Am 27 de ani si ma simt responsabila. Voi nu?” este fraza care desi nu apartine niciunui film in care a aparut, o defineste pe actrita.

     

    Seducatoare si ambitioase

    Ana Ularu este preferata regizorilor nu numai datorita chipului neobisnuit, cat si profesionalismului de care da dovada. De la «Italiencele», «Damen Tango» la «Hartia va fi albastra», «Turkey Girl» (in regia lui Cristi Mungiu) sau «Cu un pas inainte», serialul difuzat de PRO TV, Ana Ularu este o actrita versatila, sarguincioasa si care a nu a facut compromisuri in cariera. Cu veleitati si in teatru, unde face un rol excelent in «Lolita» Catalinei Buzoianu, o actrita desavarsita, Ana Ularu are exact acea doza de neobisnuit si dinamism care seduc.

     

    Cea mai tanara speranta a acestui val de actrite talentate si muncitoare este Laura Vasiliu. Prezenta la Cannes alaturi de Cristi Mungiu, Laura a mai jucat (doar) in «Binecuvantata fii, inchisoare», dar partitura Gabitei din «4 luni, 3 saptamani si 2 zile» a consacrat-o deja pe plan international. Cu o figura misterioasa si interbelica, Laura isi asteapta marele rol cu emotie si se pregateste intre timp pentru proiectele internationale. Noi credem ca are tot timpul.

     

    Cele mai tinere si apreciate actrite ale cinematografiei romanesti nu stau degeaba, dar nici nu se grabesc. Imaginea lor publica ascunde o lume plina de culoare, montaje, capturi si partituri care isi asteapta regizorul perfect. Chiar daca presarat de accente spectaculoase si glorie, drumul de la marele ecran la premii e categoric unul al organizarii. Parcursul fiecareia dintre aceste tinere actrite este un model de marketing de cariera, in care fiecare actiune este atent gandita, astfel incat binomul talent si imagine sa transforme numele lor in brand.

  • The Right Copyright

    Copyright  este un termen des mentionat in dialogurile din media si publicitate. Poti spune ca este un termen la moda. Dar mergem mai departe cu aceasta paralela din fashion si spunem ca el trebuie sa devina un «must have»!

     

    Intr-o industrie solida, cu reguli profesionale bine definite, termenul de copyright nu trebuie sa ramana doar la nivel de dialog, de concept vehiculat, la nivel general, in discutii si seminarii. El se «traduce» foarte clar in paragrafe de contract care ordoneaza si fac mult mai fluida colaborarea dintre diversele parti implicate intr-un produs de media sau de advertising.

     

    Proprietatea intelectuala este un termen umbrela pentru diferite tipuri de drepturi asupra rezultatelor mintii si inteligentei noastre. Initial termenul de “proprietate intelectuala” a fost desemnat pentru a se referi la acele drepturi care protejau creatiile literare si artistice. In prezent, intelesul sau tinde sa cuprinda atat proprietatea industriala, cat si creatia artistica, cu alte cuvinte, «know-how-ul» care izvoraste din procesul gandurilor noastre creative.

     

    Si pentru ca vorbim de creativitate, ajungem la agentia de publicitate, care detine atat drepturi nascute in interiorul agentiei, cat si drepturi dobandite de la terte parti. In oricare dintre aceste situatii, ele trebuie bine definite si protejate. Principalul produs al unei agentii de publicitate este o opera creativa compusa. Fiecare agentie trebuie sa isi creeze o disciplina contractuala  proprie, unde in afara componentei comerciale si de business sa fie urmarite si atent vizate drepturile nascute, dobandite sau cesionate. Niciodata, un client al unei agentii nu va intelege ce s-a intamplat in situatia in care un autor va revendica un drept protejat de lege. Va trece responsabilitatea catre agentie. Agentia se va intoarce impotriva autorului dar probabil va descoperi ca nu exista baza contractuala sau clauze clare. Acest lucru costa bani, timp, dar mai ales credibilitate. Se intampla astfel pentru ca agentiile obisnuiesc sa cesioneze drepturi pe care nu le detin, indiferent ca sunt nascute in interiorul departamentului de creatie sau sunt dobandite de la parteneri. Pe verigile implicate (autori si utilizatori de drepturi ), oricand se poate naste un litigiu daca nu este urmarit drumul invizibil al drepturilor de la nasterea unei idei, trecand prin executia ei si in final pana la exploatarea ei. De exemplu, pe un spot TV isi pun semnatura mai multi autori: creativul care a avut ideea, copywriterul care a scris scenariul,  compozitorul melodiei de fundal, textierul care i-a compus versurile si asa mai departe. Asadar, in procesul de creatie, agentia poate interfera cu mai multi autori (poeti, scriitori, designeri, graficieni, fotografi, textieri, compozitori, muzicieni, sculptori, etc.). Fiecarui produs creativ realizat de agentia de publicitate ii corespunde o «constelatie» de drepturi de autor care trebuie foarte bine identificata si administrata, iar acest lucru este in interesul fiecaruia dintre cei implicati.

     

    Pe de-o parte, in cazul agentiilor, daca una dintre verigile participante in procesul de marketare a unui serviciu sau produs nu cesioneaza corespunzator si eficient aceste drepturi, ele se pot confrunta cu pericolul unor revendicari ulterioare si cu periclitarea pana la anulare a relatiei contractuale cu clientul. De asemenea, in cazul pitchurilor, agentiile isi pot proteja munca si creatia impotriva «inspiratiilor» ulterioare.

     

    Pe de alta parte, in cazul autorilor, drepturile neidentificate si neconstientizate rateaza drepturi de exploatare ulterioare. Mai mult, daca aceste drepturi de exploatare sunt atent si corect identificate, ele pot insemna bani si argumente in favoarea vanzarii.

     

    La prima vedere, in advertising se fac bani din marketarea, promovarea, executia si implementarea unor idei creative. In spatele acestei constructii se afla, de fapt, o alta, se afla un noian de drepturi ce trebuie identificate la timp, atribuite, negociate si, in final, eficient exploatate.

     

    Asadar, fiecare dintre participanti detine si trebuie sa cesioneze drepturi de exploatare care sa satisfaca expuneri viitoare in beneficiul clientului. Exploatarile drepturilor de autor trebuie bine definite in termeni de durata, teritorii, suporturi/medii, pentru ca acestia stau la baza complexitatii si eficientei in exploatare.  

     

    In ritmul alert al industriei de advertising, cu deadlineuri care au fost intotdeauna «ieri» si cu presiunea unor lucrari care trebuie sa fie neaparat «extraordinare», detaliile unor astfel de proceduri legate de drepturile de autor pot fi adesea eliminate de pe lista de prioritati. Insa efectele nerespectarii lor pot fi grave si pot lovi intr-un asset extrem de important in comunicare: reputatia.

     

    Material realizat impreuna cu VP Entertainment Law

  • Brat la brat cu Piticu si Fulgerica

    Ca blogul lui Adrian Nastase va deveni cat de curand „al lunii“ si ca la acest premiu se vor adauga si altele menite sa recompenseze „tanara speranta“ a web 2.0 este o predictie de genul acelora la care nu ai cum sa te inseli, de genul „un hacker va sparge Vista“ sau ca „numarul companiilor cu reprezentante in Second Life va creste exponential“.

     

    Pentru cine nu stie: Adrian Nastase are blog pe bune (nastase.wordpress.com), la care scrie pe bune, si nu fandoseala corporatista iscata de o rubrica intr-un plan de comunicare elitista si cu atat mai bleg; Vista este noul sistem de operare al celor de la Microsoft; Second Life este o lume virtuala dezvoltata din ceea ce initial a fost un joc-simulator de viata reala si s-a transformat intr-o afacere-mediu de comunicare-destinatie la moda.

     

    Este adevarat ca site-ul a fost initiat de un blogger cu vechime si pus la dispozitia fostului prim-ministru, iar promisiunea lui Nastase de a posta si de a-si lua in serios rolul a fost smulsa de un moderator, intr-o emisiune televizata. Dar reactia publicului a fost exceptionala: numarul comentariilor la ultimul post de vineri dupa amiaza crestea cu cel putin unul pe minut, minune la care nu pot aspira nici macar regi ai blogosferei precum numitii Piticu, Fulgerica sau Zoso.

     

    Cat tras, cat impins, Adrian Nastase este poate prima figura publica din Romania care face o tranzitie importanta. Exista, este adevarat, o serie de figuri publice care incearca si reusesc sa comunice in acelasi mod, dintre care George Copos este cel mai important nume; minusul este nisa rapidista in care se manifesta omul de afaceri.

     

    Sa explic: ritmul ametitor al schimbarilor care au loc in Romania secolului XXI dar si in intreaga lume presupune noi valente in comunicare atat pentru companii cat si pentru personalitatile lumii publice. Fraza precedenta nu este numai voit-idioata, dar si cat se poate de adevarata: vremurile comunicarii prin mijloace clasice – compartimente de relatii publice, advertoriale, campanii publicitare sau altele asemenea – se apropie de sfarsit; mult mai importante in buna primire, in succesul unui nou produs sunt recenziile publicate pe Net, parerea unui blogger respectat/vizitat, imaginea formata in constiinta publica prin mijloace cat mai neconventionale, totul ambalat mai putin in epitete si metafore si mai mult in sinceritate si naturalete. In aceasta ecuatie cel mai important lucru este reprezentat de depasirea pragului dintre generatii; a intelege modul in care tinerii de astazi gandesc; modul in care isi ordoneaza valorile si isi stabilesc ierarhiile. Nu este vorba de comunul conflict dintre generatii, pe care l-am trait cu totii, ci de altceva mai complex, comparabil poate cu ceea ce s-a petrecut in anii ‘50 cu generatia rock’n roll. Adica eliberarea de o serie intreaga de reguli, cutume si percepte.

     

    Cam acelasi lucru se intampla acum cand vine vremea celor crescuti cu calculator si Internet, pe care ii oboseste cititul pe foi de hartie (si oricat ne va displacea si vom critica acest lucru, va trebui sa-l acceptam, ca parinti).

     

    Blogul lui Adrian Nastase este etapa urmatoare din ce au inceput Al Gore cu documentarul despre incalzirea globala caruia i-a acordat girul sau sau, in Romania, Traian Basescu si campania desfasurata pe Internet de echipa sa pentru recentul referendum. In cazul lui Gore, in mod cert „An Inconvenient Truth“ i-a adus mult mai multa notorietate decat au putut sa ii stirbeasca criticii modului sau de viata; in cazul lui Traian Basescu, prezenta pe Net l-a facut mult mai cool decat orice argument impotriva celor 322 de parlamentari cu care chipurile s-a razboit.

     

    Sigur ca putem banui ca si in spatele blogului lui Adrian Nastase stau consilieri abili de imagine sau dorinta acestuia de a se repozitiona public; chiar si asa, faptul ca a acceptat sa stea alaturi de Piticu si Fulgerica, ca a ales sa se bata in numar de vizitatori unici cu cei doi si sa indure tot noianul de pareri, critici si vorbe mai mult sau mai putin intelepte, mai mult sau mai putin tampite din Internetul romanesc si tot avem de-a face cu o acceptare.

     

    Poate si cu un progres?

  • Cu ochii pe SIF-uri

    Cine castiga cel mai mult din decizia CNVM de a da liber la cumparari de SIF-uri pentru administratorii de fonduri de investitii?

     

    Decizia de saptamana trecuta a Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare care redefineste detinerea concertata ar putea ajuta companiile de administrare a investitiilor sa dobandeasca o influenta semnificativa asupra celor cinci societati de investitii financiare (SIF), care sunt in topul celor mai bogate companii din Romania, cu o avere de cateva miliarde de euro.

     

    Teoretic, ce a facut CNVM? A venit cu precizarea ca societatile de administrare a investitiilor nu actioneaza in mod concertat cu fondurile de investitii sau persoanele ale caror conturi individuale le administreaza pana la proba contrarie, la patru luni de la publicarea instructiunii privind aplicarea pragului maxim de detinere de 1% la SIF-uri si asupra persoanelor care actioneaza in mod concertat.

     

    Prin acea instructiune, CNVM stabilea trei lucruri. In primul rand investitorii care actioneaza in mod concertat si detin mai mult de 1% din capitalul social al unei SIF trebuie sa raporteze depasirea pragului si persoanele cu care actioneaza in mod concertat. Apoi, conducerea SIF-urilor trebuie sa suspende dreptul de vot pentru actiunile detinute in mod concertat peste limita de 1% in cadrul Adunarii Generale a Actionarilor. In al treilea rand investitorii care depasesc pragul trebuie sa vanda in termen de trei luni de la depasirea pragului actiunile respective.

     

    Nerespectarea acestor prevederi ar fi putut atrage amenzi pentru investitorii respectivi. Instructiunea CNVM nu preciza insa clar care sunt persoanele care actioneaza in mod concertat, lasand astfel loc la interpretari. Potrivit legii pietei de capital, persoanele care actioneaza in mod concertat sunt: doua sau mai multe persoane, legate printr-un acord expres sau tacit, pentru a infaptui o politica comuna in legatura cu un emitent. De asemenea, legea mai spune ca se prezuma a actiona in mod concertat pana la proba contrarie persoanele implicate, societatea-mama impreuna cu filialele sale, precum si oricare dintre filialele aceleiasi societati-mama.

     

    Nu exista insa nicio precizare expresa in lege privitoare la societatile de administrare a investitiilor si fondurile pe care acestea le administreaza, iar decizia CNVM clarifica practic aceasta relatie. Dar pe cine ajuta aceasta decizie? Principalii beneficiari ai acestei decizii sunt societatile de administrare a in-vestitiilor, precum si persoanele aflate in spatele acestora. Acestea vor putea cumpara nestingherit pe fiecare fond pe care il detin cate un pachet de 1% din fiecare SIF, care valoreaza pe piata intre 5 si 8 milioane de euro.

     

    Pentru marii administratori de fonduri din strainatate, care sunt prezenti pe piata romaneasca prin intermediul a cateva zeci de fonduri si dispun de sume de ordinul sutelor de milioane de euro ar putea fi foarte usor, in conditiile actuale, sa acumuleze pachete care sa depaseasca chiar 10% dintr-o SIF. Aceste concentrari ar putea oferi administratorilor straini de fonduri o influenta semnificativa in luarea deciziilor care privesc SIF-urile. Aceasta „portita“ oferita unei categorii de investitori pentru a evita pragul de detinere de 1% a starnit controverse, unii investitori sustinand ca aceasta are un caracter discriminatoriu. Practic, motivatia oficiala a pragului de detinere de 1% la SIF-uri este protejarea interesului micilor actionari pentru care acestea au fost create initial. Prin decizia CNVM, administratorii de fonduri au acum un avantaj fata de celalte categorii de actionari pe SIF-uri.

     

    Desi fondurile pe care acestia le administreaza sunt de fapt banii a cateva zeci, sute sau mii de investitori si este absurd sa li se ceara sa vanda, cum sustin reprezentantii CNVM, administratorii fondurilor sunt cei care participa la luarea deciziilor in cadrul Adunarilor Generale ale Actionarilor. Astfel, un administrator care vine cu mandat din partea a zece fonduri care detin fiecare cate 1% dintr-o SIF poate avea un cuvant greu de spus in luarea deciziilor. Cum se dovedeste in acest caz ca fondurile respective actioneaza in mod concertat?

     

    Deocamdata, doar administratorii straini de fonduri au forta financiara pentru a cumpara pachete mari de actiuni pe SIF-uri, avand in vedere ca piata fondurilor mutuale face deocamdata doar putin peste 200 de milioane de euro. Este de asteptat insa ca fondurile mutuale sa creasca in urmatorii ani, iar fondurile de pensii vor deveni o forta importanta pe Bursa. In acelasi timp, administratorii acestor fonduri vor putea deveni un factor de influenta semnificativ pe SIF-uri, care sunt printre cele mai bogate companii romanesti, activele lor valorand cateva miliarde de euro. Doar pachetele detinute de fiecare dintre cele cinci SIF-uri la BCR si BRD valoreaza, in prezent, in jur de 700 de milioane de euro, adica mai mult decat capitalizarea bursiera a unora dintre SIF-uri.

     

    Pe langa aceste doua detineri de baza, SIF-urile detin in portofolii un numar foarte mare de participatii la societati listate pe bursa RASDAQ, care au aratat un potential de crestere foarte ridicat de la inceputul acestui an. Cel mai bun exemplu este SIF Muntenia, al carei activ net a crescut cu peste 30 de milioane de euro in luna mai, in special datorita cresterii valorii unor companii de pe RASDAQ pe care SIF le are in portofoliu, cum ar fi Prospectiuni Bucuresti. De asemenea, multe dintre societatile listate sau nelistate din portofoliile SIF detin suprafete de teren importante, reprezentand adevarate afaceri imobiliare. Astfel, averea reala a SIF-urilor este greu de cuantificat si ar putea depasi semnificativ valoarea prezenta a acestora.

  • Care pe care

    Mai mult decat prin performante notabile de business, cu cota de piata in scadere si de curand trecuta pe profit dupa doi ani de pierderi, Asirom tine capul de afis in ultima vreme mai ales prin necunoscute si semnele de intrebare ridicate. Multe vor fi lamurite la adunarea generala a actionarilor de saptamana viitoare.

    La ora inchiderii editiei, aproape un sfert din actiunile uneia dintre companiile de asigurari din topul primelor trei, Asirom, se aflau in „mana“ unor companii offshore, in urma numeroaselor tranzactii realizate in ultima luna. La fel de adevarat, notand viteza cu care s-au desfasurat lucrurile cu titlurile Asirom in ultima vreme, pana cand veti citi aceste randuri procentul ar putea fi deja mai mare. Cine cumpara nu se stie cu exactitate (chiar daca exista zvonuri). Sau cel mult li se cunoaste numele cumparatorilor, pentru ca in spatele companiilor offshore (firme inregistrate in genere in paradisuri fiscale) actionarii isi pot pastra anonimatul. Cel mai recent venit in actionariatul Asirom este Damrosch Trading Limited – ce detine 9,48% din actiuni, pe care le-a cumparat de la fondul de investitii american QVT. Fondul american – unul dintre cei doi minoritari aflati in permanent litigiu si zazanie cu Ioan Niculae, ce detine prin intermediul Interagro aproximativ 50% din Asirom – si-a vandut intreaga participatie de 12,8%, pentru circa 21 de milioane de euro. Si Broadhurst Investments, un alt fond american, si-a lichidat detinerile la asigurator, la finele lunii mai: 14,3% din actiuni pe care a obtinut, prin intermediul unor transferuri pe RASDAQ, 17,8 milioane de euro. Ocazie cu care actionari au devenit alte doua offshore-uri, Tarkul Estates LTD si Waterwe Ventures.

     

    Nici cu Broadhurst relatiile actionarului cu pozitie de control n-au fost mai amiabile decat cu celalalt minoritar. Iesirea celor doua fonduri ar putea fi, asadar, semnal de liniste in actionariatul Asirom. Actionariat din care mai fac parte in prezent, alaturi de offshore-uri si Interagro, rafinaria Astra (care este detinuta la randul sau de un alt offshore, Kreyton Limited, inregistrat in Insulele Virgine), cu circa 8%, si AVAS, cu o participatie de 6%. Cine este in spatele noilor actionari – si cata liniste va aduce in conducerea asiguratorului participarea lor – se va vedea insa pe 9 iulie, cand va avea loc urmatoarea adunare generala. Pana una alta, singurii care stiu cine e in spatele „cortinei“ sunt oficialii Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, care aproba actionarii directi si indirecti ai societatilor de asigurari, dar care nu au facut publice aceste informatii.

     

    Cateva scenarii se pot face insa. In primul, omul de afaceri Ioan Niculae a reusit sa „scape“ de cele doua fonduri de investitii cu care ajunsese chiar sa se judece in instanta, cumparand el insusi prin intermediul companiilor offshore. Scenariu pe care insa Niculae l-a dezmintit imediat, sustinand public ca nu stie „cine sunt aceste firme“. Al doilea scenariu, avansat chiar de omul de afaceri, ar fi cel in care minoritarii incearca o concentrare de actiuni, pentru a-si alege un membru in Consiliul de Administratie. Pentru a putea face acest lucru, ar avea nevoie de 33% din actiuni, in conditiile in care statutul companiei prevede existenta a trei administratori.

     

    Unul dintre scenariile vehiculate chiar de Niculae este ca cele doua fonduri ce au vandut ar fi cei ce incearca aceasta manevra, insa logica de functionare a fondurilor de investitii – investitori financiari in cautare de randamente – ar nega mai repede acest scenariu. Situatie in care noii actionari chiar sunt… noi. Daca si ei se vor dovedi in timp aprigi contestatari ai lui Niculae, ramane de vazut si tot de vazut va fi si modul in care schimbarea de actionariat se va rasfrange in activitatea asiguratorului. Care, dupa doi ani de pierderi consistente (6 milioane de euro in 2004 si 10 milioane de euro in 2005), a reusit in 2006 sa treaca pe plus, cu un profit de 14,044 milioane de lei (circa 4 milioane de euro).

     

    Anul trecut Asirom a obtinut venituri totale de 638 de milioane de lei (181 de milioane de euro), in crestere cu 8% fata de 2005 – insa majorarea nu a tinut pasul cu cea a pietei, de aproape 35% in euro (pana la 1,6 miliarde de euro). Astfel ca, alunecand pe o panta pe care a intrat de mai multi ani,  Asirom a continuat sa piarda si in 2006 cota de piata, de la 13% in 2005 la aproximativ 10,6% anul trecut. Pentru primul trimestru din 2007 compania a anuntat ca a subscris prime brute de 223,9 milioane de lei (70,22 milioane de euro), in crestere cu 5,4% fata de aceeasi perioada a anului trecut.

     

    Cu toata seria de minusuri, se gasesc insa investitori interesati de compania romaneasca de asigurari, chiar daca actiunile trebuie luate la pachet cu tot cu Niculae. Care, cel mai probabil, nu are niciun motiv sa nu tina piept noilor investitori, asa cum a facut si pana acum.

  • Tema etnica sau solutie de avarie?

    Recent, presedintele PC, Dan Voiculescu, a vorbit despre intentia conservatorilor de a initia un proiect de lege care sa oblige cetatenii romani de etnie maghiara sa cunoasca limba romana in cel mult doi ani, in caz contrar acestia urmand sa isi piarda calitatea de cetatean.

     

    Articolul 5 alin. 2 din Constitutia Romaniei prevede ca „cetatenia romana nu poate fi retrasa celui care a dobandit-o prin nastere“ decat in conditii speciale stabilite prin lege organica.

     

    Aceste conditii speciale nu privesc problema cunoasterii limbii. Dificultatile de ordin constitutional care stau in fata aprobarii unei astfel de legi, chiar in ipoteza mai mult decat discutabila in care Parlamentul ar fi de acord, nu explica motivele care au determinat PC sa vorbeasca despre ea. Este greu de crezut de altfel ca formatiunea condusa de Dan Voiculescu nu este constienta de problemele de ordin constitutional pe care le ridica aceasta initiativa. Mizele initiativei/ideii sunt insa pur electorale. Exclud din start ipoteza in care PC ar dori sa initieze o dezbatere cu privire la redefinirea statului de cetatean. Conservatorii se forteaza de mai bine de doi ani de zile sa iasa din marja de eroare a sondajelor. Tema propusa nu este decat o forma disperata de a castiga procentele care sa ajute PC sa atinga macar pragul electoral. Faptul ca formatiunea lui Dan Voiculescu vine acum cu aceasta tema nu este intamplator. UDMR face parte din Guvern si este supus unui tir concertat al presei dupa acuzatiile aduse justitiei de unii membri importanti ai Uniunii. Conservatorii vor sa speculeze si un val de ostilitate latenta ce se manifesta deja impotriva formatiunii conduse de Marko Bela.

     

    Actiunea PC nu este unica in spatiul public. Si PIN spre exemplu, un alt partid care se lupta pentru supravietuire electorala, a initiat o campanie de deconspirare a legaturilor de afaceri in care ar fi implicati liderii UDMR. PIN a trimis si Parlamentului European rapoarte legate de aceste afaceri. PIN a fost de asemenea si una dintre cele mai acide voci impotriva mentinerii ministrului Zsolt Nagy in Guvern, dupa punerea acestuia sub urmarire penala in dosarul de tradare si spionaj. Dincolo de veridicitatea sau nu a acestor acuzatii – pe care numai justitia le poate proba – ofensiva partidelor mici impotriva UDMR reproduce formula cliseu a relansarii temei etnice in momente de insecuritate electorala si politica. Guvernul este unul minoritar. PSD da semne de nerabdare, iar varianta unor alegeri anticipate nu mai poate fi total exclusa. Am face o eroare insa daca am considera ca tema etnica este preferata doar de partidele mici, in cautare de procente. Ea este speculata si de UDMR, in aceeasi maniera de solutie de avarie. Uniunea a pus actiunile justitiei pe seama unei hartuieli politice si etnice. Formatiunea condusa de Marko Bela a reusit sa obtina si o reactie a Budapestei in acest sens (fapt care poate conta mai mult decat se crede pentru obiectivele politice si electorale ale UDMR). Trei europarlamentari UDMR au relansat tema infiintari unei universitati de stat in limba maghiara. Uniunea are propriile ei probleme: adoptarea statutului minoritatilor a esuat, formatiunile radicale maghiare pun presiune asupra UDMR, acuzatiile tot mai dese aduse liderilor formatiunii risca sa o decredibilizeze. Pe cale de consecinta, Uniunea apeleaza la tema care i-a asigurat supravietuirea pe scena politica: rolul sau de principal, daca nu unic reprezentant al minoritatii maghiare – reprezentativitatea este data in acest caz de identificarea UDMR drept tinta de catre alti actori politici sau institutionali.  

     

    Rezerve fata de aceasta tema au acum tocmai partidele mari: PSD, PNL si PD. De ce? Aceeasi insecuritate politica si electorala care determina partidele mici sa se manifeste in cautarea de solutii pentru cresterea in sondaje impune partidelor mari sa nu apeleze la un discurs care le poate periclita potentialul de alianta politica. Aceste partide – singurele care au de fapt sansa de a fi vioara intai intr-o viitoare guvernare – stiu ca UDMR este formatiunea ce poate balansa un raport de forte.

     

    In ciuda fluturarii din nou a acestei teme – deocamdata, sa recunoastem, la un nivel mai degraba moderat – efectele electorale pentru actorii politici care apeleaza la ea ar putea fi contradictorii. Putin analisti sau jurnalisti isi mai aduc aminte ca in toamna lui 2005, cand au inceput discutiile pe marginea statutului minoritatilor nationale, PC, PIN, PSD si PD au fost extrem de critice cu privire la forma legii propuse de catre UDMR. Dezbaterea de atunci „a produs“ insa procente pentru PRM, care – paradoxal – a fost mai putin vizibil decat actorii mentionati anteriori. Electoratul sensibil la un astfel de mesaj tinde sa se indrepte spre partidul si liderul pe care ii percep ca fiind mai credibili sa il sustina. Tema etnica insa, oricum am pune problema, nu mai produce rezultatele scontate, mai ales atunci cand ea este (re)propusa prin mecanisme de comunicare politica specifice inceputului anilor ‘90. „Dusmanul comun“ incepe sa fie redefinit acum in cu totul alt registru de catre electorat, iar provocarile generate de aderarea la UE vor contribui la o astfel de evolutie.

  • E bine, bine, e foarte bine!

    N-o spun eu, o zice Mirabela Dauer, slabiciunea presedintelui („mi-esti draga, Mirabela“), intr-un refren care mi-a tabacit timpanele pe la sfarsitul anilor ’80. Si nu vreau sa va torturez fredonandu-le, dar versurile sunt actuale si astazi.

     

    Suntem pe cale sa avem un director PSD-ist (pe fata) la TVR. La CNA se pregateste sa vina un presedinte pana mai ieri platit de un mogul din Big Three pentru consultanta politica.

     

    Avem un ministru al educatiei caruia ii trebuie consilieri ca sa numere stelele de pe steagul UE. De asemenea, un ministru al justitiei care, din postura de asistent la o facultate de Drept particulara, isi facea studentii sa rada la seminarii, dar nu pentru ca spunea bancuri bune.

     

    Avem intelectuali rasati, care nu duc lipsa de bani si nici de masini, de au ajuns sa scrie doar din narcisism advertoriale pe prima pagina a ziarelor; si dupa ce au terminat cu advertorialele pentru marci nemtesti, isi propun sa scrie altele pentru Mesii in functie, sub forma unei noi Constitutii.

     

    Avem politicieni care au ajuns sa dea unitatea de masura a populismului cu numele lor de familie; altii care s-au specializat in nascocirea celor mai inepte atacuri la presedinte, ca sa-si justifice pozitia in partid. Avem, in fine, un presedinte care, dupa ce si-a schimbat si ultimul om din echipa de consilieri, se face remarcat numai prin insultele cu care ii intampina pe ziaristi pe oriunde-i vede.

     

    Si, cu toate astea, va spun eu, „e foarte bine!“ Aveti incredere ca nu canicula ultimelor zile mi-a relevat asta si nici gandul ca la ora la care cititi aceste randuri ma voi bucura deja de concediu.

     

    Am vazut ca „o anumita parte a presei“ – acea parte cu impact inca insemnat in opinia publica – se vrea specialista in gasirea unui punct arhimedic cu ajutorul caruia spera sa miste nu chiar Pamantul cu totul, dar macar un graunte. Asa s-a ajuns ca nu mai conteaza daca ministrul educatiei reuseste sa impace sindicatele pornite pe greva in prag de Bacalaureat si Capacitate; „trofeul Gaga“ nu-i e retras chiar daca reuseste sa mai perieze din cenusa care a cazut pe capul sistemului de invatamant dupa dovezile privind fraudarea examenelor de anul trecut.

     

    La fel, indiferent daca ministrul justitiei reuseste sa tina in frau si zvonurile privind activarea clauzei de salvgardare si neincrederea fatisa a reprezentantilor de la Bucuresti ai Comisiei Europene, e privit tot ca reprezentantul unui arendas uns de presa baron local. Nu mai conteaza, pe de alta parte, nici ce-au scris eseistii inainte de a porni in rataciri advertoriale si pro-prezidentiale; principiile lor anterioare sunt facute una cu pamantul de anuntul ca vor veni cu un proiect constitutional, fie el si in avantajul presedintelui.

     

    Optica ne invata insa ca, daca te concentrezi prea mult pe un punct, pierzi din vedere tabloul general. Iar daca incercati sa surprindeti intr-un cadru ce se intampla in acest plan general, veti realiza ca, pe canicula asta, in Romania, pentru partidele politice, lucrurile merg foarte bine: pe scurt – cu exceptia PRM – toata lumea este la putere.

     

    In fotografia de care vorbeam, nu se indoieste nimeni, se vad limpede PNL si UDMR in prim-plan pe cearsaful puterii. Mai in spate, la distante egale, apare si opozitia, PD si PSD, ascunsa cumva dupa umerii primilor doi, insa este evident ca si ei stau relaxati pe o bucata de cearsaf. Dupa ce premierul Tariceanu a decis sa oficializeze scindarea echipei de guvernare PNL-PD, democratii – dimpreuna cu PLD-istii – nu au plecat cu totul decat din Guvern. Reprezentanti ai lor mai sunt inca de gasit prin teritoriu; o numaratoare a PNL a gasit, se pare, vreo 700 de astfel de puternici ai opozitiei. Asta inseamna o medie de 15-20 in fiecare din cele 40 de judete, vorba ministrului David. Prin intermediul lor, PD are un dublu avantaj: isi pastreaza ascendentul asupra unor zone de influenta din administratia locala, accesul la anumite resurse si are la dispozitie destule parghii sa saboteze, daca nu chiar sa blocheze anumite initiative punctuale ale Guvernului.

     

    La randul lui, PSD are un pachet subtire de „wild cards“ castigat cand s-a format noul guvern si din care mai poate folosi cateva, pe langa cea deja aratata in asteptarea apropiatei rectificari bugetare si a sumelor care vor fi virate atunci catre bugetele locale.

     

    Astfel, am ajuns la o ecuatie care convine tuturor celor implicati si al carei principal rezultat este, paradoxal, stabilitatea politica. Desi inca le cer, pastrand alura de ultimi samurai, si democratii, si PLD-istii sunt probabil constienti ca alegerile anticipate nu ar face decat sa le puna in discutie actualele beneficii, mult mai avantajos de fructificat la europarlamentarele de anul acesta si la dubla mansa din 2008. Cand si puterea, si opozitia se vor infrunta in lupta dreapta, infierand in discursuri comportamentul duplicitar al celeilalte tabere. Pentru ca, vedeti dumneavoastra, si cu binele asta la comun ti-e bine o vreme, dar, dupa cum cum canta si slabiciunea presedintelui, „nu insista prea mult“.

  • Gian Paolo Stuart Doyle?

    Am deplans deja in multe editoriale precedente prostul obicei al ziarelor si al emisiunilor de radio si televiziune de a nu sti niciodata cum sa se comporte cu multe expresii englezesti si de a practica din inertie o impolitete devenita de-acum norma.

     

    Si astfel auzim mereu vorbindu-se de Universitatea din Harvard si Universitatea din Yale, ca si cum Harvard si Yale ar fi doua localitati, in timp ce ele sunt doua nume proprii, la fel ca si Bocconi, motiv pentru care noi spunem Universitatea Bocconi si nu Universitatea din Bocconi, si nici nu gandim ca Universitatea Catolica s-ar inalta langa Gabbice Mare 1).

     

    …

     

    Umberto Eco este autorul romanelor „Baudolino“, „Numele trandafirului“ si „Pendulul lui Foucault“. Puteti citi urmatorul comentariu al lui Umberto Eco in editia BUSINESS Magazin care apare pe 11 iulie.

     

    Traducerea si adaptarea de Cecilia Stroe

  • Achizitii si restructurari pe piata media

    Saptamana trecuta a fost marcata de anuntarea unei achizitii pe piata de media, dar si de restructurari. PubliMedia International, divizia de publishing a MediaPRO, care editeaza si BUSINESS Magazin, a aprobat in martie 2007 achizitia a 51% din SC Ancor Publishing SRL, compania care editeaza Time Out Bucuresti, urmand sa preia controlul asupra managementului revistei pana la finalizarea procedurilor legale.

     

    Ancor Publishing a fost creata in septembrie 2005 si a achizitionat licenta pentru revista Time Out de la compania londoneza Time Out International, pentru Romania si Moldova. Revista Time Out Bucuresti a fost lansata in martie 2006, iar portofoliul Time Out include Time Out London (lansat in 1968) si Time Out New York – principalele reviste saptamanale de arta si entertainment, precum si o serie premiata de ghiduri de calatorie, dar si ghiduri urbane precum Eating & Drinking, Shopping, Health & Fitness, Weekend Breaks si Kids.

     

    Pe de alta parte, grupul elvetian Ringier a renuntat din motive strategice la cele 12 ghiduri TV pe care le publica in Romania, Elvetia, Republica Ceha si Slovacia. Editura Heinrich Bauer va prelua titlurile din Romania, Slovacia si Republica Ceha, in timp ce titlurile din Elvetia vor merge la Axel Springer. In Romania, Ringier editeaza ghidurile TV Mania si TV Satelit. In Romania, Bauer si Ringier colaboreaza de aproape sapte ani si editeaza impreuna Bravo si Bravo Girl!, ambele fiind lideri de piata in segmentele pe care le ocupa. Bauer Publishing House a decis sa acorde echipei companiei Ringier Romania coordonarea operatiunilor si pentru cele doua ghiduri TV (TV Mania si TV Satelit) pe care le-a achizitionat.

     

    Michael Ringier, presedintele trustului media elvetian, a declarat, intr-un interviu acordat cotidianului Le Temps, ca, dupa ghidurile TV, grupul sau nu va mai ceda alte publicatii in Elvetia, insa in celelalte tari unde este prezent aceasta posibilitate nu este exclusa.

     

    Tot saptamana trecuta Gabriel Nastase, redactorul-sef al cotidianului Realitatea Romaneasca, care apartine grupului patronat de fratii Ioan si Viorel Micula, a anuntat ca va renunta, de la 1 iulie, la editia tiparita, ziarul urmand sa pastreze numai varianta online. 

     

    Mediafax

  • IN THE SPOTLIGHT

    Ideea: Fiecare bucurie este mai mare atunci cand o impartasesti cu cei dragi

    Client: Orange Romania

    Brand: Orange

    Agentia: Leo Burnett

    Canale: TV, presa scrisa, radio, panotaj stradal si materiale pentru punctele de vanzare

     

    Leo Burnett a realizat campania „Orange Young“ – un nou program ce ofera tinerilor abonati si utilizatorilor de cartele PrePay o noua gama de facilitati – conceputa in jurul ideii ca fiecare bucurie este mai mare atunci cand o impartasesti cu cei dragi. Emilian Arsenoaiei, Creative Director al Leo Burnett, declara: „E o poveste simpla despre lucruri care se pot intampla doar intre prieteni, o poveste spusa, speram noi, cu charisma“.

     

    Mesajul „castiga impreuna cu prietenii“ a fost pus in valoare cu executii pentru TV, presa, radio, panotaj stradal si materiale pentru punctele de vanzare. Pentru executia TV, agentia a continuat platforma de comunicare dezvoltata de Orange impreuna cu Wieden & Kennedy Londra. Spotul TV din cadrul campaniei este o premiera pentru Romania, fiind realizat in intregime folosind personaje-jucarie. Utilizarea tehnicii „stop-frame“ creeaza un stil vizual foarte modern si inovator, extrem de apreciat in randul tinerilor.