Pe piata romaneasca s-au lansat in ultimele saptamani mai multe fonduri de pensii facultative. De la 1 august si pana la finele lui noiembrie, marea batalie se va da insa pentru atragerea romanilor cu varsta de pana la 45 de ani catre asa-numitul pilon II, al fondurilor de pensii private obligatorii. Care sunt beneficiile acestor pensii private si care va fi, dupa 20 de ani de contributii, pensia privata? BUSINESS MAGAZIN: Cum ati simtit romanii la momentul lansarii sistemului de pensii private – acum, dupa primele cateva saptamani de cand au inceput sa existe? CRISTINA NITESCU: Eu m-am confruntat cu o situatie extraordinara in care atunci cand am spus ca la 1 august demareaza campania de aderare, am fost intrebata dar exista lege? dar pe ce baza faceti aceasta campanie?. Si era vorba despre un director de resurse umane, nici macar nu era vorba despre un om fara acces prea mult la informatii… DORIN BOBOC: Inclin sa va dau dreptate in privinta traducerii mesajului, dar nu cred ca se poate face atat de eficient pana la un anumit nivel – sau de la un anumit nivel de intelegere incolo e foarte greu sa explici in termeni populari profilul risc-randament al unui fond. Cred ca mai degraba e nevoie sa ne intalnim undeva la jumatatea drumului, sa ajutam la crearea unei minime educatii investitionale in acelasi timp in care noi venim cu mesajul nostru de la nivel de specialisti undeva catre piata. Pentru ca nu se poate explica in termeni populari o strategie investitionala. EUGEN VOICU: Aici cred ca e rolul statului sa transmita incredere spre acest sistem si probabil Comisia prin campania pe care o va sustine si mai ales prin atitudinea pe care sper sa o aiba fata de piata aceasta va transfera din increderea pe care o are lumea in stat catre sistemul privat. Este de datoria lor sa o faca. CRISTINA NITESCU: E adevarat – daca vor avea mijloace si vor fi pregatiti… Parerea mea este ca aceasta aderare la pilonul II va fi perceputa ca o obligatie, foarte multi o vor lua ca atare. Eu nu cred ca increderea va exista de la inceput… Cand o sa-si verifice contul, o sa vada ca azi a avut 2 lei, maine o sa aiba 2 lei jumatate, pe urma trei s.a.m.d., o sa inceapa sa aiba incredere in acest sistem. EUGEN VOICU: Cred ca e evolutia fireasca, nu trebuie sa ne asteptam la altceva… DORIN BOBOC: Marele avantaj pentru fondurile de pensii – acela ca exista o perioada indelungata in care se fac contributii de valoare mica – este din punctul de vedere al constientizarii un dezavantaj, pentru ca nimeni nu va avea posibilitatea sa se hotarasca dupa ce a vazut ce pensie buna a obtinut vecinul sau varul sau colegul de serviciu, pentru ca a mers spre privat. In momentul in care cineva va ajunge sa beneficieze de decizia buna pe care a luat-o astazi de a merge pe pilonul II cu o anumita companie si de a-si deschide si pe pilonul III o pensie privata, ceilalti din jurul lui, pe care ar putea sa-i influenteze prin rezultatul obtinut, nu mai pot sa isi exercite aceeasi optiune. CLAUDIA IONESCU: Probabil ca mesajul pentru cei pana la 35 de ani ar trebui sa fie daca tu nu alegi acum, altii aleg pentru tine – pentru ca oricum ei sunt distribuiti catre un anume fond de pensii, iar pentru cei intre 36 si 45 de ani, fara un efort suplimentar beneficiezi de o pensie in plus fata de pensia de la stat. MARIUS POPESCU: Cred ca mai e inca un mesaj pentru cei intre 35 si 45 de ani pe care nu l-am vazut de multe ori, despre contul personal – daca ai un cont personal si ti se intampla ceva rau, banii acestia raman familiei tale. CORINA CUCOLI: Ai pensie de urmas si acolo, dar in anumite conditii, e adevarat… MIHAIL ION: Eu cred ca ar trebui explicat, in primul rand, care e situatia sistemului public la momentul actual: ofera o pensie la o treime din salariul mediu – si atunci oricine trebuie sa se gandeasca la faptul ca va avea un moment al retragerii din viata activa si va suferi o scadere clara a standardului de viata, care trebuie compensata. Apoi, trebuie sa ne gandim la faptul ca avem 1,3 pensionari sustinuti de un salariat astazi – ceea ce mie imi spune ca oricum nu suntem intr-o situatie convenabila pentru pensionari. Daca ne gandim si la perspectiva, atunci situatia demografica arata faptul ca populatia imbatraneste. BUSINESS MAGAZIN: Si atunci care este perspectiva? MIHAIL ION: Perspectiva sistemului public de pensii nu e una fericita, si atunci trebuie sa ne punem problema: in ce masura sistemul public va reusi sa sustina un standard de viata convenabil pentru un numar din ce in ce mai mare de pensionari. Eu nu spun ca sistemul public va da faliment, dar spun ca daca situatia actuala se mentine, pensia ar putea sa devina din ce in ce mai mica. Si atunci apare evidenta necesitatea unei solutii care nu poate sa vina decat din sistemul privat, pe cele doua componente ale sale, pensie obligatorie si pensie facultativa. BUSINESS MAGAZIN: Dar va intelege omul de rand acest mesaj? MIHAIL ION: Sunt convins ca va fi greu de ajuns la nivelul oamenilor care au o intelegere mai mica, si la pilonul II probabil ca se va considera ca este o contributie pe care oricum sunt obligati sa o faca, iar pe pensia facultativa probabil ca apetitul va porni de la salariatii unor companii multinationale care au cultura pietelor dezvoltate din care vin si pentru care fondurile de pensii nu sunt o noutate absolut deloc. DORIN BOBOC: Eu cred ca se va crea si o presiune asupra angajatorului cu timpul, pentru ca daca intr-un anumit sector de business unul dintre marii angajatori va alege sa contribuie la pensia facultativa a angajatilor, atunci acei angajati vor transmite informatia in piata si va exista o presiune pe ceilalti angajatori din domeniul respectiv sa vina la randul lor cu o oferta similara. EUGEN VOICU: Da, dar asta in cativa ani.. DORIN BOBOC: Sigur, nu se va intampla peste noapte.. CORINA CUCOLI: Nu cred ca va dura cativa ani, pentru ca marile companii multinationale deja acum isi fac bugetul pentru 2008 si deja sunt interesate sa isi includa in acest buget de resurse umane si pensiile facultative, pentru ca este un beneficiu important pe care vor sa il ofere angajatilor. Eu cred ca va ajunge un beneficiu similar cu tichetele de masa, pentru ca si ele au un caracter deductibil fiscal, pot fi date intregului personal, este un instrument de motivare, atragere, retinere a fortei de munca. Probabil ca va da cineva tonul, iar ceilalti il vor urma pentru ca nu vor avea alta sansa. BUSINESS MAGAZIN: Ati avut discutii in acest sens cu marile companii? CORINA CUCOLI: Am facut si un studiu de piata – eu am facut noua ani resurse umane si chiar am reincercat sa ma repun in pantofii directorilor de resurse umane – si exista o dorinta in acest sens fara niciun dubiu. CRISTINA NITESCU: E un lucru pe care, fara doar si poate, angajatii si-l doresc. Noi am facut un studiu, iar pensiile facultative sunt pe locul doi dupa asigurarile de sanatate; e adevarat, la mica distanta fata de laptop. Comparatia e chiar foarte interesanta…. MONICA PAVELESCU: Cred ca problema este ca sunt foarte tineri si atunci gandesc pe termen scurt. Si asigurarea medicala este pe acelasi principiu, poti sa beneficiezi imediat de ea. MONICA PAVELESCU: Cred ca ceea ce trebuie explicat foarte bine este ca pensia privata aduce un beneficiu care nu costa pe nimeni nimic. CORINA CUCOLI: Cu siguranta oamenii vor cunoaste toate aceste beneficii, pentru ca noi vom avea foarte multi agenti care asta vor face… Se vorbea de 100.000 de agenti – ei chiar vor exista de la 1 august, iar rolul lor va fi cel de a explica oamenilor despre ce e vorba, nu sa ii faca sa semneze pur si simplu. Probabil ca fiecare va fi abordat de cel putin trei agenti de la trei firme diferite si atunci diferenta va consta chiar in modul in care vor sti sa-i explice omului respectiv care ii sunt beneficiile, de ce trebuie sa aleaga compania respectiva si mai departe sa il convinga sa si ramana unde a subscris. E foarte important sa nu se mute de la un fond la altul, pentru ca nu este in beneficiul sau. BUSINESS MAGAZIN: Ce ar trebui sa il intrebe un viitor contributor pe agentul de marketing – OK, vine la mine sa ma convinga, dar ce trebuie sa il intreb, ce trebuie sa stiu de fapt despre o pensie privata? CORINA CUCOLI: Asta in cazul in care nu va spune el in cinci minute povestea intregii lui vieti… CLAUDIA IONESCU: Administratorul fondului de pensii ar trebui sa ofere siguranta, lichiditate si profitabilitate. DORIN BOBOC: Cred ca o parte din problema pe care multi oameni o vor avea este lipsa de experienta de cumparator. Ma indoiesc ca este un procentaj foarte mare de oameni care a cumparat dupa ce a comparat – inca exista o foame de a achizitiona repede, de a creste ca familie. Cred ca sunt foarte putini cei care compara intr-adevar ofertele si incearca sa inteleaga care sunt trasaturile esentiale ale produsului sau serviciului pe care il cauta si de care au nevoie. MARIUS POPESCU: Asta este foarte adevarat pentru pilonul III, unde poti sa gasesti o paleta larga, dar pentru pilonul II, al pensiilor obligatorii, agentul de marketing vine 5 minute sa iti explice ce ai de facut. Pensia asta e oarecum o comoditate, pentru ca toate arata la fel, taxele sunt toate la fel, nu ai inca track record (istoric – n.red.) pe investitii… RAZVAN PASOL: Dar investitiile vor fi diferite, nu? CRISTINA NITESCU: Si cine va sta sa compare ca unul investeste 15% in actiuni si altul 20%? MARIUS POPESCU: …dar ma indoiesc ca asta se va intampla, pentru ca avem o garantie care ne tine aproape unii de altii. CRISTINA NITESCU: Deci se va vinde brandul, practic, si capacitatea agentului de a convinge omul sa semneze. DORIN BOBOC: Dar si valoarea acestui brand este o caracteristica a serviciului oferit, nu? CORINA CUCOLI: Va conta mult si increderea pe care clientul o va avea in cel care ii vinde, pentru ca sa fim seriosi, fiecare va vinde pe piata sa naturala, pe care este cunoscut. Cred ca decizia va fi mai degraba una emotionala decat una totalmente rationala. MARIUS POPESCU: Increderea si experienta vor cantari cel mai mult… MIHAIL ION: E o combinatie intre notorietatea companiei, pe de o parte, si increderea pe care o inspira si agentul de vanzari, pe de alta parte. RAZVAN PASOL: Va conta foarte mult modul in care vor sti sa explice produsul. Asta vedem si noi la Bursa, pentru ca pornim de la aceeasi problema generalizata: lumea nu cunoaste, nu intelege, nu a vazut, nu are incredere… Diferenta pe piata noastra o face si modul in care poti sa explici ceea ce se intampla. DORIN BOBOC: Cred ca este iarasi important sa spunem ca acest sistem cu trei piloni nu a fost inventat in Romania. E un sistem care s-a aplicat cu succes in alte tari din jurul nostru si a fost un succes. BUSINESS MAGAZIN: Am inteles, asadar, ca fondurile de pensii obligatorii nu vor fi foarte diferite; dar ce se intampla in cazul celor facultative, din pilonul III? CORINA CUCOLI: Vor fi trei tipuri: unul conservator, mediu si orientat catre risc. EUGEN VOICU: Da, vor fi administratori care vor avea mai multe fonduri facultative si pe cel putin trei grade diferite de risc, iar decizia trebuie luata si in functie de varsta, pentru ca risc mai mare inseamna de regula si randament mai ridicat. CRISTINA NITESCU: Oricum, aici se da libertatea contribuabilului sa participe la mai multe fonduri, singura limitare fiind sa nu se depaseasca 15% din venitul brut. Se pare insa ca si aceasta limitare va fi limitata, pentru ca este anormala, din moment ce e facultativa, de ce sa fie limitata contributia? Atunci exista si posibilitatea diversificarii, si chiar pot sa imi aleg doi administratori. MARIUS POPESCU: Ca ati adus vorba despre cei 15% – eu cred ca aici capacul este deductibilitatea fiscala si mai putin procentul in cauza… Pentru un investitor rational nu exista mari stimulente sa investeasca intr-o pensie mai mult decat deductibilitatea fiscala, avand in vedere ca pierde folosul banilor fara sa castige nimic imediat. MIHAIL ION: Vreau sa mai punctez ceva referitor la cele trei clase de risc – scazut, mediu si agresiv – si daca avem in vedere limitele investitionale ale fondurilor de pensii, atunci ar trebui sa spunem din capul locului ca doar maxim 50% din investitiile fondurilor pot merge in actiuni, si restul sunt instrumente monetare si alte instrumente cu venit fix. Riscul asumat in fondul de pensii e, asadar, mai mic decat in cazul unui fond de investitii, spre exemplu, care poate merge cu plasamentele in actiuni pana la 100%. MARIUS POPESCU: Mai trebuie punctat ceva referitor la deductibilitatea contributiilor: investitiile in pensii au din start un castig de 16%, provenit tocmai din faptul ca cuantumul de 200 de euro nu se impoziteaza. Ce alta investitie mai aduce un randament instantaneu de 16%? MIHAIL ION: Deocamdata e 16% dintr-o suma care e foarte mica… MARIUS POPESCU: Pe de alta parte, la fiecare leu investit intr-un fond de pensii, statul pierde 16 bani…. ADRIAN ALLOT: Da, dar sa ne uitam si in jur… In Turcia, de exemplu, este cu mult mai mare… Mai este ceva, chiar si cu pilonul II si III salariul de pensionare nu va fi egal cu cel pe care il castiga cineva in viata activa si doar cu o ridicare a deductibilitatii vom putea sa inlocuim, sa spunem, 80% din salariu la pensie. BUSINESS MAGAZIN: Dar in alte tari cum este? Si, din ce s-a intamplat acolo, cam cat credeti ca va fi o contributie medie intr-un fond de pensii? EUGEN VOICU: Sistemul difera foarte mult de la o tara la alta. In Cehia, din cate stiu, a fost un mare succes sistemul de pensii facultative, pentru ca primeai pe loc de la stat o suma in plus. E un impact mai mare. MIHAIL ION: Acolo unde deductibilitatea a fost mai mare, sistemul a capatat anvergura, pentru ca a fost interesant pentru contributor. THEODOR ALEXANDRESCU: Noi credem foarte mult in aceasta dezvoltare a pilonului III, dar in forma in care este eu cred ca e practic imposibil sa convingem angajatorii seriosi sa dea bani. In primul rand, legea nu tine cont de obiectivele angajatorului: de ce ar plati un angajator banii pe pilonul III – de ce nu ar cumpara tichete de masa? Obiectivul principal al angajatorului pe pilonul III este sa aiba retentie si sa recompenseze loialitatea. Dupa parerea mea, si din ceea ce am vazut in companiile din AIG, noi vindem acolo unde exista posibilitatea asa-numitului vesting. Fara vesting, adevaratul obiectiv al angajatorului este mult diluat. BUSINESS MAGAZIN: Diluat pana la anulare? THEODOR ALEXANDRESCU: Nu e anulat, pentru ca poti sa platesti niste bani care sunt amanati – sunt practic un beneficiu financiar amanat. Dar daca nu ai vestingul, poti sa ai deductibilitate mare, pentru ca angajatorul nu-si atinge obiectivul. Iar motorul acestei reforme pe pilonul III este angajatorul in primul rand, dupa care matchingul din partea angajatului este o faza concomitenta sau ulterioara. Dar primul pas pentru credibilitatea sistemului eu cred ca trebuie sa il faca angajatorul. Si in afara de angajatorii care vor sa puna in contractul colectiv de munca, pentru ca sindicatele vor sa fie si pensiile acolo, exista si altii care nu vor. Ma intreaba: eu de ce sa dau acesti bani, daca angajatul imi poate pleca maine cu banii la competitie? Pentru ce? Pentru 3,51 euro per angajat castigati din neimpozitare?. MARIUS POPESCU: De exemplu in America de Nord nu au voie sa aiba vesting pentru mai mult de doi ani… THEODOR ALEXANDRESCU: Nu stiu… dar eu cred totusi ca un plan fara vesting, pilonul III sa poata functiona. ADRIAN ALLOT: Aveti dreptate, nu va functiona la capacitate maxima daca va fi doar un sistem la nivel de indivizi… THEODOR ALEXANDRESCU: Dar mai e un lucru, daca a venit vorba despre indivizi: legea nu tine cont de distributie. Adica daca noi o sa credem ca lumea o sa stea la coada in fata biroului nostru sa cumpere pensii cu deductibilitate de 200 de euro, nu inseamna ca asa o sa fie. Eu unul ma indoiesc. Pentru ca in sistem, asa cum este el facut, eu nu pot sa compensez efortul distributiei. Si stim foarte bine cei care vindem asigurari de viata ca la un comision intre 8 si 12% nu poti sa stimulezi distributia. EUGEN VOICU: Concluzia pe care o trag eu este ca angajatorului nu i s-au dat suficiente motive sa subscrie, dar pentru participantii la sistem cred ca trebuie sa il recomandam. THEODOR ALEXANDRESCU: Mai este o problema – barierele de iesire cred ca ar trebui sa fie ceva mai mari sau mai indelungate pentru ca participantii sa nu se plimbe de la un fond la altul. In Cehia, spre exemplu, sunt de trei ani, fata de doi la noi. BUSINESS MAGAZIN: Dar de ce ar trebui sa raman eu, contributor, la un fond pentru totdeauna? De ce sa nu ma mut – ma costa mult? EUGEN VOICU: In primii doi ani exista comisionul de transfer de 5% din suma stransa, iar dupa aceea legea impune comision de transfer zero. MIHAIL ION: Eu as vrea sa discutam putin despre motivatia unui contributor de pensii facultative de a se muta dupa doi ani. Sunt de acord cu ce s-a spus mai devreme, despre politicile de investitii relativ aliniate din cauza garantiei… si probabil ca daca ne uitam in alte tari de unde a fost preluat acest model cu garantia relativa, randamentele fondurilor nu difera foarte mult intre o minima si o maxima. Si atunci, daca initial, cand am inrolat pe cineva drept client, dupa doi ani – avand niste randamente comparabile intre fondurile din piata – care mai este motivul lor sa se mute? CRISTINA NITESCU: Tocmai, daca vede un randament mai bun… Noi vorbim despre perioada de dinainte de doi ani. EUGEN VOICU: Totusi, performantele vor diferi – cu 2-3-4 procente… cat de putin, dar vor diferi totusi. ADRIAN ALLOT: Exista doua forte care trebuie sa fie contrabalansate. Prima, este dreptul clientului de a decide. Si a doua, este ca fiecare transfer scoate bani din sistem. Dar daca un client e bine informat si stie ce vrea, poate sa se mute. Dar daca transferul este fortat, de un agent, de un broker – de oricine -, acest lucru este rau pentru sistem. BUSINESS MAGAZIN: In incheiere, sa incercam sa creionam cateva repere despre randamentul acestor investitii. La ce pensie se poate astepta un contribuabil dupa 20 de ani de plati intr-un fond de pensii privat? DORIN BOBOC: Nu avem voie sa dam previziuni de randamente, prin lege… EUGEN VOICU: Dar va fi un randament clar mai mare decat la stat. Eu as spune ca cei care participa la un sistem privat vor avea de castigat fata de aceeasi contributie data pe mana statului. Bineinteles, fondurile care vor investi mai mult in actiuni vor avea si randamente ceva mai ridicate… BUSINESS MAGAZIN: Dar Bursa poate sa suporte toate aceste investitii care se presupune ca vor fi facute? RAzvan PaSol: Eu am facut un calcul si mi-a iesit ca fondurile de pensii ar avea anul viitor de investit pe Bursa cam 2% din valoarea estimata a tranzactiilor. Ceea ce e un procent absolut neglijabil. La un activ al fondurilor de pensii in 2008 de 300-400 de milioane de euro, din care 25% sa spunem ca merg in actiuni… cred ca e o falsa problema aceasta a rezistentei Bursei… CORINA CUCOLI: Revenind la castigul contributorilor, exista, in plus, garantia ca toate contributiile facute merg in pensia lui, nu in alte parti, la alti pensionari. Nu, aici ce strangi ai pensie peste zeci de ani. EUGEN VOICU: Putem sa vorbim de o medie de 10% randament anual, daca ne uitam in jur. Asta nu inseamna ca vor fi 10% constant – ci prin capitalizare… Eu vorbesc despre medie. CRISTINA NITESCU: In zona euro, Germania, Austria – cam 4,5-5,5% e randamentul unui fond de pensii. ADRIAN ALLOT: Aceasta este Europa de Vest, unde lucrurile sunt mai asezate… THEODOR ALEXANDRESCU: Eu sunt convins ca aceste forme de economisire inlocuiesc capacitatea de munca. Trebuie spus de la bun inceput ca nu se va imbogati nimeni – pana la urma, nici nu e scopul lor. Scopul lor este sa asigure o pensie decenta si un nivel de trai normal.
Blog
-
CLUB BM: Pensiile private, dupa primii pasi de la lansarea pe piata romaneasca
-
INVITATII CLUB BUSINESS
- Mihail Ion, president & CEO al Raiffeisen Asset Management
- Eugen Voicu, presedinte al Certinvest
- Corina Cucoli, director of bancassurance & partnerships al Aviva
- Adrian Allott, director general al Aviva Pensii Private
- Marius Popescu, deputy chief financial officer al ING Asigurari de Viata
- Dorin Boboc, director investitii la Allianz Tiriac Asigurari
Razvan Pasol, presedinte al IntercapitalClaudia Ionescu, director adjunct al directiei titluri a BRD – Groupe Société GénéraleTheodor Alexandrescu, general manager al AIG LifeCristina Nitescu, director al Omniasig PensiiMonica Pavelescu, director marketing al Omniasig Pensii -
-
Ce se schimba la Yahoo dupa demisia lui Terry Semel!?
Seful motorului de cautare Yahoo! s-a retras din functie. Exprimata asa, informatia despre demisia lui Terry Semel a facut saptamana trecuta obiectul multor ironii printre utilizatorii de Internet, inclusiv din Romania, care stiu de mult ca e impropriu sa te referi la Yahoo! ca la un motor de cautare.
Aproape imediat dupa ce Jerry Yang, unul dintre cofondatorii companiei, a preluat functia de director executiv de la demisionarul Terry Semel, cateva anunturi oarecum neasteptate au venit de la cartierul general al Yahoo! din Sunnyvale. Unii le-au interpretat drept un fel de gesturi diversioniste, menite sa abata atentia de la incertitudinea de strategie care inca pare a pluti in aer la Yahoo!, in timp ce altii le-au apreciat pe rand drept tot atatea dovezi ca, iata, la doar cateva zile dupa ce Yang a luat conducerea, deja lucrurile incep sa se miste si monstrul adormit incepe sa se trezeasca.
E vorba in primul rand de lansarea in SUA a versiunii imbunatatite a serviciilor de Internet pentru telefoanele mobile, Yahoo! Go for Mobile 2.0, la care se adauga, pentru Canada si 12 tari din Europa si Asia, versiuni beta localizate (cu tot cu interfata in limbile tarilor respective, setari de e-mail dupa ora locului sau informatii locale despre starea vremii). In plus, operatori din sase tari asiatice vor adopta in serviciile lor sistemul de cautare mobila al Yahoo!, OneSearch, ceea ce inseamna in final disponibilitatea acestuia pentru circa 100 de milioane de abonati.
In al doilea rand, Yahoo! a anuntat prima achizitie dupa multe luni de ezitari si ocazii ratate: site-ul Rivals.com, destinat fanilor miscarii sportive din colegiile americane, cu un trafic lunar de circa 2 milioane de vizitatori (comparatia trebuie facuta cu Yahoo! Sports, cel mai frecventat site de sport din SUA dupa ESPN, care a atras luna trecuta 15,1 milioane de vizitatori). Tranzactia a fost evaluata de unele surse la 100 de milioane de dolari (aproape 75 de milioane de euro).
In fine, ultimul anunt in ordine cronologica se refera la intentia de lansare in urmatoarele saptamani a unui nou produs de publicitate – campanii prin bannere cu grad inalt de targetare, pe baza determinarii de catre Yahoo! a comportamentului online al celor ce vin si revin pe site-urile sale. Publicitatea adaptata la comportamentul utilizatorilor ar urma sa fie accesibila pentru firmele interesate sa foloseasca reteaua Yahoo! si a partenerilor sai – Comcast, eBay si un grup de 176 de ziare locale din SUA, cu care compania a incheiat toamna trecuta acorduri pentru impartirea continutului, a publicitatii si a tehnologiei (inclusiv a sistemului de recrutare HotJobs al Yahoo!). Iar noua oferta de publicitate ar urma sa faca din Yahoo!, conform proaspatului presedinte executiv Susan Decker, cea mai deschisa platforma de publicitate din industria online.
Ce ar trebui inteles din aceste anunturi? Probabil, in primul rand faptul ca departe de a marca ruptura cu trecutul si un nou inceput in goana de a ajunge din urma vesnicul rival Google, venirea lui Jerry Yang la conducere inseamna tocmai continuarea pe aceleasi linii de pana acum, pe care doar cine habar n-a avut ce anume a facut Yahoo! in ultima vreme le poate ignora. Extinderea Yahoo! Go, care are in spate toate serviciile de continut ale companiei, n-a venit peste noapte. Compania avea deja semnate acorduri cu Nokia, Motorola, Samsung, LG sau Research in Motion (producatorul Blackberry) pentru ca serviciile Yahoo! Go sa fie preinstalate pe o serie de telefoane pe care firmele respective urmeaza sa le lanseze in cursul acestui an, iar acum a intrat in faza parteneriatelor cu operatorii de telefonie mobila. In plus, Yahoo! va profita de pe urma lansarii iPhone, terminalul Apple ajuns un soi de cult aproape inainte de a fi lansat, pentru ca Apple a ales Yahoo! Mail drept serviciul de e-mail ce va fi folosit pe noul telefon. Cat despre cumpararea Rivals.com si oferta de publicitate prin site-urile partenere, ambele miscari indica limpede continuitatea unei politici de urmarire a continutului local, de castigare si de fidelizare a unor utilizatori locali.
Mai departe, merita observat ca aceste directii de strategie – pariul pe tendinta globala spre Internetul mobil, respectiv atragerea de continut local si localizarea serviciilor – sunt avantaje pe care Yahoo! a putut miza in fata concurentei Google, care mai are inca de lucru ca sa poata da o replica pe masura oamenilor lui Jerry Yang (chiar si in chestiunea localizarii de catre Google a serviciilor de cautare sau de videosharing, exista comentatori care au dubii ca traducerea in mai multe limbi va asigura automat succesul in tarile respective). Iar paradoxul face ca respectivele avantaje tin tocmai de ceea ce analistii au calificat pana acum drept cea mai mare eroare de viziune a Yahoo! in comparatie cu Google: faptul ca prima a ramas in esenta o companie de media, in timp ce a doua s-a individualizat ca o companie de tehnologie.
Contrapunerea nefericita intre aceste doua modele de business a fost pusa pe seama experientei lui Terry Semel, fost sef al diviziei de distributie a Walt Disney Co. si apoi codirector executiv al Warner Bros., grup media unde newyorkezul cu studii de contabilitate a petrecut in total 24 de ani. Si, intr-adevar, crema din Silicon Valley l-a socotit pe Semel mai mult ca pe o ciudatenie intr-o industrie dominata de ultraspecialisti in computere, de la Bill Gates sau Ray Ozzie de la Microsoft si pana la Sergey Brin si Larry Page de la Google. Or, inainte sa vina la Yahoo!, in 2001, Terry Semel nici nu folosea e-mail-ul, iar punctul lui forte au fost relatiile din sferele inalte ale Hollywoodului, nicidecum viziunea tehnologica. The Economist a citat un fondator al unei companii de publicitate care chiar l-a comparat pe Semel cu Chance, gradinarul interpretat de Peter Sellers din filmul Being There, confundat de toata lumea cu un geniu al businessului, chiar daca nu facea decat sa repete fraze auzite la televizor.
Pana la un punct, comparatia rezista: altfel un tip simpatic si cuceritor, Semel a avut destule discursuri ciudate, presarate cu un jargon web 2.0 cam lipsit de sens in context, care au dat de gandit in privinta modului cum si-a inteles domeniul. Criticii au reprosat Yahoo! ca n-a creat, ci doar s-a marginit sa cumpere dezvoltatori, si in privinta tehnologiei de cautare (compania Inktomi, in 2002), si in privinta sistemului de publicitate online (Overture, 2003). Rau nu e insa ca le-a cumparat, ci faptul ca n-a facut mare lucru cu ele. Terry Semel a incercat sa le foloseasca doar spre a transforma Yahoo! intr-o companie de new media si divertisment cum nu s-a mai vazut, cu filiala separata la Hollywood (la Santa Monica), cu planuri de a determina studiourile de acolo sa produca pentru Internet (adica pentru Yahoo!) si cu parteneriate incheiate cu televiziunile pentru difuzarea de continut video pe Internet . In 2005, compania lui Semel era intr-adevar pionierul new media la nivel mondial, iar de aici au venit o multime de idei bune fara de care azi nu se poate intelege web 2.0 – Flickr, licentele Creative Commons sau chiar reteaua sociala Yahoo! 360. Cu alte cuvinte, concentrarea pe continut, cu ideea ca odata atrasi consumatorii de new media prin calitatea acestuia, vor veni automat si veniturile din publicitate, nemaivorbind de credinta ca aceia care zabovesc pe site-urile Yahoo! sigur vor folosi in continuare serviciul de cautare cu acelasi nume.
Nuanta era aici insa accentul pus pe continutul oferit de canalele media oficiale, abia in planul al doilea venind contributiile anonimilor. Exact aici a fost eroarea lui Semel, intr-o perioada cand tendinta pietei incepea sa mearga spre atragerea anonimilor sa se exprime online, atragere in care esentialul era avantajul tehnologic – simplitatea, functionalitatea si istetimea locuintelor virtuale oferite de companiile de new media. Iar acelasi avantaj tehnologic urma sa asigure si eficienta unei publicitati online adaptate mult mai exact la preferintele acestor anonimi. Aici a castigat Google, care in timp ce Yahoo! scotea online episoade de seriale TV si secvente de making of ale acestora, a tacut si a investit in tehnologie: motorul de cautare, algoritmul de cautare a stirilor relevante, tehnologia hartilor si chiar implicarea in cercetarea genetica, de unde ar trebui sa rezulte monstruoasa baza de date genetice ale utilizatorilor Google. Iar cand Yahoo! a realizat care e directia, Google o luase deja inainte: pe rand, YouTube, furnizorul de solutii pentru publicitatea online DoubleClick si contractul de exclusivitate la reclamele pe reteaua online MySpace au intrat in portofoliul Google aproape pe sub nasul Yahoo!.
Ar avea sens, intr-un asemenea context, ca acum Yahoo! sa incerce sa recupereze terenul pierdut cumparand una dintre cele doua retele sociale ale momentului, MySpace sau Facebook, asa cum au inceput sa circule zvonurile? News Corp., proprietara MySpace, ar fi propus sa preia 25% din actiunile Yahoo! in schimbul MySpace, ceea ce ar insemna o evaluare in jur de 9-12 miliarde de dolari a acesteia din urma, raportat la valoarea de piata a Yahoo!. Celalalt zvon vorbeste de reluarea intentiei Yahoo! de a cumpara Facebook, o retea mult mai mica decat MySpace (25 de milioane de membri, fata de circa 170 de milioane ai MySpace), dar pe care toata lumea pare s-o vada drept urmatorul centru al lumii in materie de socializare online (vezi si articolul Arunc-o pe mama din Facebook din aceasta editie a BUSINESS Magazin). Iar la acestea se adauga parerile ca mai potrivita pentru Yahoo! ar fi de fapt o alianta cu eBay sau, si mai bine, o preluare de catre Microsoft, cu unica ratiune insa ca asa ar aparea peste noapte un competitor adevarat al Google in materie de publicitate online.
Allen Weiner, vicepresedinte al firmei de cercetare Gartner, sustine ca la ora actuala e putin probabil ca Facebook sa accepte o oferta de preluare, indiferent din partea cui. Cred ca Facebook s-a lansat ca o platforma puternica si de sine statatoare si ca ar vrea mai curand sa fie o combinatie de MySpace si Yahoo! pe cont propriu sau un concurent al Yahoo!, a declarat Weiner pentru Newsweek. Iar in privinta MySpace, Michael Arrington, fondatorul blogului TechCrunch, crede ca o asemenea achizitie de catre Yahoo! ar fi de o prostie monumentala, mai ales intr-un moment cand steaua MySpace e pe cale sa paleasca.
N-ar fi exclus totusi ca Yahoo! sa-si urmeze planul mai vechi si sa cumpere o alta stea in plina ascensiune intre retelele online – Bebo, cea mai populara din Marea Britanie, cu 25 de milioane de utilizatori (si cu avantajul ca ar fi relativ ieftina, tinand cont de oferta de un miliard de dolari – 740 de milioane de euro – pe care Yahoo! i-ar fi facut-o in luna mai).
Probabil ca vocile cele mai realiste acum sunt insa nu ale celor ce reclama cat mai repede o vanzare, o achizitie spectaculoasa ori o restructurare radicala, ci o intoarcere chiar la atuurile – tehnologice si de continut deopotriva – de care pomenisem la inceputul acestui articol. Eric Jackson, presedintele unei firme de consultanta actionara la Yahoo!, sustine ca nu putea fi gasit un nou sef mai potrivit sa netezeasca asperitatile, sa motiveze talentele tehnice sa se exprime in companie si sa armonizeze eforturile in universul Yahoo! decat Jerry Yang, tanarul zambitor cu ochi oblici, taiwanez de origine, care a infiintat in 1995 compania alaturi de David Filo. Oricine altcineva ar sta luni intregi doar ca sa priceapa businessul nostru nebunesc, zice un director al Yahoo!, citat de Jackson ca argument ca de fapt nu e nevoie de o schimbare de strategie, ci doar de o executie mai buna a celei actuale, oricat ar fi (sau ar parea) aceasta de complicata. Iar ceea ce vrea sa spuna Jackson, ca si altii care nu cred in teza ca acum ar veni un moment zero pentru Yahoo!, e ca de fapt ar fi o greseala ca modelul rigid al concurentei unice cu Google sa ciunteasca viziunea Yahoo! si s-o orienteze exclusiv spre obsesia de a-si urmari si imita rivalul. Nu de alta, dar Yahoo! nu concureaza acum numai cu Google, ci si cu MSNBC, Netvibes, Facebook, Joost si asa mai departe, in zone unde nu neaparat Google detine suprematia si unde probabil nici nu-si propune s-o detina. Au fost odata doua motoare de cautare, intr-adevar. Lumea aceea insa nu mai exista de mult.
-
Asa da, asa nu mai stiu
In ultimii doi ani, traiectoria Google a inceput sa divearga decisiv de cea a Yahoo!, iar cele doua companii au sfarsit prin a fi privite de comentatori una in opozitie cu cealalta, evolutia lor fiind contrapusa cu insistenta spre a ilustra superioritatea Google.
CIFRELE DE BAZA
Yahoo. Anul trecut, veniturile Yahoo! au crescut cu peste 22%, la 6,4 miliarde de dolari, insa profitul net a scazut cu peste 60%, la doar putin peste 750 de milioane de dolari. Investitorii si-au pierdut interesul fata de actiunile Yahoo!, care au scazut cu valoare 37% pe parcursul anului trecut, ducand capitalizarea de piata a companiei la 37,18 miliarde de dolari (aproape 28 de miliarde de euro). In noiembrie anul trecut, un memoriu intern intrat ulterior in posesia Wall Street Journal vorbea despre o incapacitate a companiei de a se concentra pe afacerile sale de baza si aducea in discutie o restructurare a managementului si o reducere cu pana la 20% a numarului de angajati, ajuns atunci in jur de 11.000. Avem un strat subtire de investitii imprastiate peste tot ce facem, ca untul de arahide, si nimic pe care sa ne axam in special, scria acolo vicepresedintele Brad Garlinghouse.
Google. Capitalizarea bursiera a Google, ajunsa la 21 iunie la 160,17 miliarde de dolari (aproape 120 de miliarde de euro), probabil ca nu-i va impresiona prea tare pe cei ce cred in continuare ca actiunile Google sunt supraevaluate. Dar compania are o forta financiara imposibil de subestimat: anul trecut a avut venituri de 10,6 miliarde de dolari (in crestere cu peste 70% fata de 2005) si un profit net de 3 miliarde, in crestere cu 110%. Si numarul angajatilor a crescut cu aproape 88%, la 10 milioane, iar bugetul de investitii a ajuns la aproape 10 miliarde de dolari, fata de numai 1,6 miliarde in 2004. In aceste conditii, este explicabil de ce aproape in orice zvon/stire despre un site ori o institutie de media care s-ar putea vinde apare aproape reflex si numele Google: mai nou a aparut inclusiv in legatura cu Dow Jones, grupul de media ravnit de magnatul Rupert Murdoch, si chiar si in legatura cu Apple.
PUBLICITATE
Yahoo. Sistemul de publicitate al Yahoo! pe cautarea online a fost introdus in 2003, odata cu compania Overture, care l-a lansat. Overture daduse in judecata Google pentru sistemul AdWords, pe motiv de incalcare a patentului, iar dupa ce Yahoo! a preluat Overture, Google a cazut de acord sa cedeze 2,7 milioane din actiunile sale catre Yahoo!, in schimbul obtinerii dreptului de a folosi patentul aflat in litigiu. Ironia face insa ca Panama, noua tehnologie de cautare lansata in primele luni ale lui 2007 de Yahoo! cu scopul de a ameliora vanzarile de publicitate (vom vedea cu ce rezultate: deocamdata, pe primul trimestru, compania a anuntat o scadere de profit cu 11%), a imprumutat ea insasi din ideile Google (e vorba de ierarhizarea reclamelor in pagina nu numai dupa pretul scontat de advertiseri pentru numarul de clicuri, ci si pe baza probabilitatii reclamelor de a atrage clicuri).
Google. La jumatatea lui 2006, Google concentrase deja 45% din toate veniturile din publicitatea pe motoarele de cautare in SUA, fata de 37% cu un an in urma (si fata de circa 18% pentru Yahoo!). Analistii au atribuit o astfel de crestere rapida abilitatii Google de a promova sistemul de publicitate AdWords, dar si faptului ca sistemul isi autoalimenteaza eficienta, intrucat genereaza informatii utile pentru clientii de publicitate despre varsta, sexul sau veniturile vizitatorilor. Nu la fel de sigura pare insa si cresterea pe cele mai noi segmente abordate: firma de consultanta Cherry Hill Research a constatat ca la plasarea de reclame in pagini care nu-i apartin, ca de pilda ale bloggerilor, marja de profit a Google nu trece de 10-20% (fata de 60% pentru propriile pagini de cautare), nu numai din cauza impartirii castigului cu proprietarii, ci si din cauza dificultatii de a plasa reclame realmente relevante pentru cititorii acelor pagini.
-
Ziarul de dimineata
Pe parcursul anului trecut, la fel ca si in 2005, Yahoo! News si-a pastrat suprematia pe piata americana a stirilor online, atat dupa estimarea Nielsen/Net Ratings, cat si dupa cea a ComScore.
Serviciu de stiri
Numar utilizatori unici/luna (mil.)
Variatie fata de 2005 (%)
1. Yahoo! News
28,4*/31,4**
18*/16**
2. MSNBC
26*
9*
3. CNN
24,3*
10*
4. AOL News
16,8*/21**
1**
…
11. Google News
9,4*
20*
*) contorizare Nielsen/Net Ratings;
**) contorizare ComScore
-
To Google or to not Google
Ultimele rapoarte ale furnizorilor de statistici de trafic online, difuzat saptamana trecuta, releva cresterea dominatiei pe piata americana a serviciului de cautare al Google.
Serviciu
Cota din piata cautarii online (%)
Google
56,3*/65**
Yahoo!
21,5*/20,9**
Microsoft
8,4*/8,4**
AOL
5,3*
Ask.com
2*
*) contorizare Nielsen/Net Ratings;
**) contorizare HitWise -
Jurnalism online
Incotro se indreapta presa? Inca nimeni nu pare sa stie, iar editorul prestigiosului The New York Times declara de curand ca nu stie daca peste cinci ani ziarul va mai fi tiparit. Si nici nu-mi pasa, a adaugat, increzator in viitorul presei online.
Un fenomen recent mi s-a parut revelator in aceasta privinta. Un cotidian central a publicat un interviu cu istoricul Neagu Djuvara, cu ocazia lansarii unei carti care propune o ipoteza interesanta. In mod surprinzator, pagina web care reproducea articolul a inregistrat un numar foarte mare de vizualizari, estimat undeva spre 25.000 – enorm pentru un subiect care nu se incadreaza in zona politica sau sportiva. Mai mult, cititorii online au postat peste 200 de comentarii, ceea ce reprezinta o masura cat se poate de elocventa a interesului starnit. Rezultatul imediat a fost ca a doua zi subiectul a fost reluat si doar in orele diminetii s-au strans deja circa o suta de comentarii. Exemplul este ilustrativ pentru complementaritatea dintre editiile tiparite si online: desi veniturile cele mari le aduce (inca) editia tiparita, editia online – prin caracterul ei interactiv – este cea care obtine feedback-ul cel mai rapid, oferind redactiei o metrica inedita pentru interesul generat de un anume subiect. Interesant este si ca initiativa editiei tiparite a fost precedata de o initiativa lansata intr-un blog. Daca abia cu un an in urma semnalam tendinta unor publicatii de prestigiu de a integra bloguri in structura editiei online, astazi practica este adoptata deja de mai multe publicatii romanesti. Scopul este dublu. Pe de-o parte, editorialistii publicatiei scrise au sansa sa-si construiasca (sau sa-si consolideze) notorietatea in Internet, sporind astfel si prestigiul publicatiei. Pe de alta parte, blogurile jurnalistilor reprezinta un bun instrument pentru a testa fara riscuri reactia publicului privind anumite tematici si moduri de abordare. Probabil ca daca jurnalistii cotidianului respectiv n-ar fi obtinut in blog reactii atat de animate la cele doua postari pe acelasi subiect, venerabilul domn Djuvara n-ar fi devenit peste noapte o veritabila vedeta new media.
O discutie despre ce este jurnalismul online ar fi prea ampla, insa blogurile tot mai numeroase ale jurnalistilor profesionisti pot sa ofere cateva repere interesante. De pilda, faptul ca un articol dintr-un blog este de fapt doar samburele unui obiect publicistic care cuprinde si dezbaterea pe care o genereaza, caracterul interactiv si contributia cititorilor fiind esentiale. Sau faptul ca jurnalistul-blogger beneficiaza de libertati pe care presa conventionala nu i le poate oferi: de pilda, poate interveni in dezbaterea pe care o starneste, poate sa o modereze, poate sa abordeze tematici neconventionale, poate sa se pozitioneze in zone de nisa, poate sa citeze prin link-uri surse multiple si chiar sa integreze continut multimedia – ca sa nu mai vorbim de absenta limitarilor legate de spatiul tipografic sau de cele legate de inchiderea editiei. Exercitiile de redactare prin colaborare in medii wiki sunt o alta directie interesanta, fara corespondent in zona traditionala.
Se vorbeste deja si de jurnalism open source, iar citizen media (jurnalismul cetatenesc) este deja o expresie consacrata.
Inca nu este vremea concluziilor, pentru ca evolutia continua. Ceea ce mi se pare insa cert este ca, desi tirajele scad, audienta creste, iar piata publicitatii online va fi in curand capabila sa o valorifice.
-
Desculti in aeroport
Cei care tranziteaza frecvent aeroportul JFK din New York vor putea sa o faca intr-un timp mai scurt acum, daca se inregistreaza intr-un sistem biometric de recunoastere.
Cinci aeroporturi americane au inceput sa faca discriminari in randul pasagerilor care tranziteaza locul. Exista pasagerii obisnuiti, cei care sunt obligati sa prezinte pasaportul pentru verificare, sa scoata laptopul din valiza si eventual sa se descalte pentru a inlatura orice suspiciune a ofiterilor vamali. Si mai exista pasagerii inscrisi in programul Clear, care in viitorul apropiat va trebui doar sa priveasca fix in aparatul de citire a irisului si sa puna degetul pe detectorul de amprente. Mai multe aeroporturi americane vor fi dotate in curand cu scanere produse de General Electric si care costa in jur de 150.000 de dolari fiecare, ce vor forma practic un sistem paralel de control in aeroporturile ce intra in sistemul Clear. Chiar si acum, inscrierea in program inseamna posibilitatea de a evita cozile pentru verificarea pasaportului. Pentru clienti, statutul de membru al acestui sistem, accesibil doar cetatenilor americani, este acordat in schimbul unui abonament anual de 99,95 dolari. Urmeaza etapa de inscriere. Pasaportul si permisul de conducere sunt scanate, se citesc amprentele si este capturata imaginea irisului, pentru ca pe viitor toate datele sa fie recunoscute automat. Fiecare membru primeste ulterior un card care contine informatii de identificare si date biometrice. Lansat recent, serviciul se bucura deja de popularitate in randul celor ce calatoresc frecvent. Mai mult de 45.000 de persoane au platit deja abonamentul pentru a reusi sa treaca de controlul vamal, uneori in mai putin de un minut.
Afacerea Clear a fost infiintata de doi antreprenori americani, iar pe masura ce numarul clientilor va creste, probabil vor incepe sa apara si cozile la aparatele de citit amprente. Privit in ansamblu, Clear nu va deveni doar o varianta convenabila care economiseste timp, dar va oferi si un nivel mai mare de protectie; cred ca va schimba fundamental chestiunea securitatii pe aeroporturi, sustine un analist al pietei de sisteme de securitate de la compania Frost & Sullivan. Cei preocupati de secretul datelor personale vor gasi insa neajunsuri. Sunt pana la urma date complete de identificare, altfel nesolicitate, incredintate unui startup si la care au acces organismele oficiale de control. Iar cei ce au calatorit in Marea Britanie spun ca sistemul de scanare biometrica de acolo, IRIS, functioneaza dupa o procedura mult mai rapida, nu presupune folosinta vreunui card, ca in cazul Clear, si in plus e pe gratis.
-
Bluetooth, camera foto si bancomat
Cat de mult poate costa un SMS? Chiar si toti banii din contul bancar, daca este folosit pentru a trimite bani altcuiva folosind Obopay.
-
Moda, un pic dincoace de Praga
Doua tari din estul Europei, doi tineri designeri si sute de amatori de moda urbana. Pe scurt – o infruntare in care armele clasice au fost inlocuite cu tesaturi si culori, iar strategiile de lupta cu idei de stil.
Centrul Cultural Ceh, 13 iunie, orele 21. Dupa o zi in care soarele ne-a aratat ce inseamna incalzirea globala, seara a adus, odata cu racoarea, si un eveniment de moda urbana in curtea Ambasadei Cehiei din Bucuresti: o prezentare care a insemnat mai mult decat un show de fashion. Pentru ca s-au infruntat designerii tinerei generatii din Romania si Cehia, sub privirile amatorilor de moda din ambele tari.
Leeda, un brand din Cehia si Rozalb de Mura, marca romaneasca de moda, au etalat piesele de rezistenta ale colectiilor, fiecare vorbind pe limba proprie despre sursele de inspiratie si contextul local.
Evenimentul a avut doua puncte de interes: curtea interioara a ambasadei, denumita de organizatori the concrete garden (gradina de beton), unde a avut loc prezentarea propriu-zisa si una dintre salile din interior, unde s-a deschis, timp de trei zile, un concept store care a mai alungat un pic din aerul oficial specific institutiilor de acest gen.
Despre cele doua viziuni asupra modei, organizatorii spun ca si romanii, si cehii au in comun aerul preponderent urban al produselor. Leeda are produse care se adreseaza in special publicului feminin, dar si cateva piese pentru barbati. Rozalb de Mura este exact opusul: creeaza pentru barbati, dar are si cateva piese care pot fi purtate de femei. Insa ceea ce conteaza este ca directia in care merg este similara – haine comode, urbane, pentru tineri, spune Ana Alexandra Blidaru, reprezentantul Centrului Ceh.
Leeda este un brand din Cehia in spatele caruia se afla doua creatoare de moda: Lucie Kutálková si Lucie Trnková. Au inceput sa lucreze impreuna cu patru ani si jumatate in urma, insa brandul propriu-zis s-a lansat pe piata in 2004. Cele doua Lucie colaboreaza cu artisti din diferite domenii – design, arhitectura, fotografie, film si muzica -, iar fiecare colectie are o tema si o imagine proprie.
Folosind o reteta asemanatoare, brandul Rozalb de Mura a atras rapid atentia tinerilor amatori de haine avangardiste. Designerul casei, Olah Gyarfas din Miercurea Ciuc, si-a prezentat prima colectie in 2001 intr-un mod oarecum neobisnuit la vremea aceea. Modelele au fost componentii echipei nationale de canoe din Venezuela, care se antrenau in Timisoara (orasul unde creatorul a facut facultatea).
Cele doua case de moda au intrat in lupta cu o strategie similara: intreg conceptul care inconjoara imaginea si mesajul colectiilor a pornit de la o poveste originala. Colectia Chic Tramp a celor de la Leeda este inspirata de pasiunea pentru drumetii a cehilor. Ne-am imaginat o fata, Lída, frumoasa, desteapta si saraca. Munceste intr-o tesatorie si, in timpul schimburilor galagioase si pline de praf, viseaza la dupa-amiezele de sambata, cand se intalneste cu prietenii sai care iubesc campingul si cu care porneste in natura, in cautarea aventurii. Cred ca nu exista om care sa nu aiba o experienta macar din auzite cu orice forma de camping si care nu ar gasi o istorioara de povestit in jurul focului nostru, spun cele doua creatoare. De altfel, fiecare pagina a catalogului de prezentare povesteste, cu ajutorul hainelor, despre aventurile prin care trece eroina: o salopeta pentru drumurile prin padure, o rochie stil country pentru petrecerile din jurul focului sau jeansi si tricouri pentru drumetii.
Daca personajul casei Leeda este clar definit, brandul Rozalb de Mura are in spate un personaj misterios, un fel de combinatie intre un dandy excentric gen Dorian Gray si Godot, personajul lui Samuel Beckett, cel care e mereu asteptat. Pentru colectia primavara-vara 2007, designerul aduce in prim-plan piese clasice precum jacheta de baseball sau haina de scrima pe care le realizeaza din bumbac batos. Basoreliefuri in forma de sa de bicicleta acopera discret unele piese, sugerand aerul nonsalant si vag sportiv al unui neocolonialist bronzat ce descinde zambitor de pe iaht pe insula privata din Pacific. Albul si negrul bumbacului dens, inmuiate pe alocuri in albastru sau gri pal, se asorteaza perfect cu startul intr-o calatorie sofisticata. Cu ajutorul unei instalatii care a recreat imaginea unei paduri dupa caderea intunericului, designerul a prezentat si o avanpremiera a colectiei pentru toamna-iarna 2007-2008 a casei Rozalb de Mura: extraterestrii imbracati in haine de astronaut din materiale hi-tech. Turnirul a durat trei zile, timp in care creatiile celor doua case au fost expuse intr-un concept store amenajat intr-una din incaperile ambasadei. Intr-o camera clasica, acoperita cu un covor care imita iarba si in care trona un pian ce a servit ca spatiu de expunere a produselor, vizitatorii puteau alege tricouri, fuste, rochii, sacouri, pantaloni sau haine.
Ioana Alexe, studenta la Facultatea de Arhitectura din Bucuresti, si Richard Novak, angajatul unei agentii de publicitate in Cehia aflat in vacanta in Romania, sunt doi dintre tinerii care probau de zor haine in magazin.
Ioana (21 de ani), imbracata intr-o fusta rosie, un tricou gri si pantofi sport Converse, a urmarit cu sufletul la gura defilarea manechinelor in haine Leeda si s-a grabit sa cumpere unul dintre tricourile de pe catwalk. Pe de alta parte, Richard a fost mai degraba interesat de hainele Rozalb de Mura. Desi aparent diferiti, cei doi tineri au in comun stilul vestimentar (sic urban, la curent cu tendintele) si modul in care isi petrec timpul liber. Ambii spun ca prefera petrecerile cu DJ, terasele si filmele de arta. Insa Ioana subliniaza ca in Romania gaseste cu greu magazine cu haine in tendintele modei urbane.
Povestea tinerilor designeri romani a inceput cu brandul DADA, unul dintre primele magazine urbane din tara unde au fost expuse haine de creator. A urmat apoi Zebra Society, un magazin multibrand si, mai recent, La Melkior. Cu toate ca tineri creatori precum Ana Maria Lungu, Irina Marinescu sau Lucia Maria Hohan castiga teren pe piata modei, lucrurile sunt inca intr-un stadiu mai putin dezvoltat decat in alte piete estice. Spiritul creativ si acel inceput «din nimic» al modei tinere din Bucuresti sunt asemanatoare cu ceea ce se intampla in Praga de acum cativa ani, spune Monika Stepanova, director al Centrului Ceh.
Stepanova afirma ca piata de fashion din Cehia este in continua dezvoltare, in fiecare an apar branduri autohtone, iar unele sunt deja cunoscute pe plan international. Pe langa marcile tinere si experimentale, in Cehia exista si scena de moda traditionala, formata din croitori cu experienta si numerosi producatori de tesaturi. Potrivit Monikai Stepanova, in Cehia tinerii designeri fixeaza directiile vestimentare, iar aceasta se poate vedea in moda strazii. In plus, moda strazii este influentata de numarul mare de turisti din Praga, care faciliteaza astfel schimbul international de tendinte.
Si nu in ultimul rand nu poate fi trecut cu vederea faptul ca in Praga exista deja magazine proprii ale marilor branduri, care se lupta pentru un loc pe strada Paris. In schimb, in Romania, cu cateva exceptii, marcile de top au preferat magazinele multibrand pentru a testa piata.
Iar consumatorul de moda din Cehia a ajuns la un asemenea nivel, incat editiile locale ale revistelor internationale de moda, precum Elle, organizeaza adevarate expeditii in strainatate pentru o sedinta foto, cheltuind mii de euro pentru a realiza fotografiile in Brazilia sau la Paris, de exemplu – in timp ce pe piata romaneasca, pictorialele realizate in strainatate sunt destul de rare.