Tema etnica sau solutie de avarie?

Articolul 5 alin. 2 din Constitutia Romaniei prevede ca „cetatenia romana nu poate fi retrasa celui care a dobandit-o prin nastere“ decat in conditii speciale stabilite prin lege organica.

Aceste conditii speciale nu privesc problema cunoasterii limbii. Dificultatile de ordin constitutional care stau in fata aprobarii unei astfel de legi, chiar in ipoteza mai mult decat discutabila in care Parlamentul ar fi de acord, nu explica motivele care au determinat PC sa vorbeasca despre ea. Este greu de crezut de altfel ca formatiunea condusa de Dan Voiculescu nu este constienta de problemele de ordin constitutional pe care le ridica aceasta initiativa. Mizele initiativei/ideii sunt insa pur electorale. Exclud din start ipoteza in care PC ar dori sa initieze o dezbatere cu privire la redefinirea statului de cetatean. Conservatorii se forteaza de mai bine de doi ani de zile sa iasa din marja de eroare a sondajelor. Tema propusa nu este decat o forma disperata de a castiga procentele care sa ajute PC sa atinga macar pragul electoral. Faptul ca formatiunea lui Dan Voiculescu vine acum cu aceasta tema nu este intamplator. UDMR face parte din Guvern si este supus unui tir concertat al presei dupa acuzatiile aduse justitiei de unii membri importanti ai Uniunii. Conservatorii vor sa speculeze si un val de ostilitate latenta ce se manifesta deja impotriva formatiunii conduse de Marko Bela.

Actiunea PC nu este unica in spatiul public. Si PIN spre exemplu, un alt partid care se lupta pentru supravietuire electorala, a initiat o campanie de deconspirare a legaturilor de afaceri in care ar fi implicati liderii UDMR. PIN a trimis si Parlamentului European rapoarte legate de aceste afaceri. PIN a fost de asemenea si una dintre cele mai acide voci impotriva mentinerii ministrului Zsolt Nagy in Guvern, dupa punerea acestuia sub urmarire penala in dosarul de tradare si spionaj. Dincolo de veridicitatea sau nu a acestor acuzatii – pe care numai justitia le poate proba – ofensiva partidelor mici impotriva UDMR reproduce formula cliseu a relansarii temei etnice in momente de insecuritate electorala si politica. Guvernul este unul minoritar. PSD da semne de nerabdare, iar varianta unor alegeri anticipate nu mai poate fi total exclusa. Am face o eroare insa daca am considera ca tema etnica este preferata doar de partidele mici, in cautare de procente. Ea este speculata si de UDMR, in aceeasi maniera de solutie de avarie. Uniunea a pus actiunile justitiei pe seama unei hartuieli politice si etnice. Formatiunea condusa de Marko Bela a reusit sa obtina si o reactie a Budapestei in acest sens (fapt care poate conta mai mult decat se crede pentru obiectivele politice si electorale ale UDMR). Trei europarlamentari UDMR au relansat tema infiintari unei universitati de stat in limba maghiara. Uniunea are propriile ei probleme: adoptarea statutului minoritatilor a esuat, formatiunile radicale maghiare pun presiune asupra UDMR, acuzatiile tot mai dese aduse liderilor formatiunii risca sa o decredibilizeze. Pe cale de consecinta, Uniunea apeleaza la tema care i-a asigurat supravietuirea pe scena politica: rolul sau de principal, daca nu unic reprezentant al minoritatii maghiare – reprezentativitatea este data in acest caz de identificarea UDMR drept tinta de catre alti actori politici sau institutionali.  

Rezerve fata de aceasta tema au acum tocmai partidele mari: PSD, PNL si PD. De ce? Aceeasi insecuritate politica si electorala care determina partidele mici sa se manifeste in cautarea de solutii pentru cresterea in sondaje impune partidelor mari sa nu apeleze la un discurs care le poate periclita potentialul de alianta politica. Aceste partide – singurele care au de fapt sansa de a fi vioara intai intr-o viitoare guvernare – stiu ca UDMR este formatiunea ce poate balansa un raport de forte.

In ciuda fluturarii din nou a acestei teme – deocamdata, sa recunoastem, la un nivel mai degraba moderat – efectele electorale pentru actorii politici care apeleaza la ea ar putea fi contradictorii. Putin analisti sau jurnalisti isi mai aduc aminte ca in toamna lui 2005, cand au inceput discutiile pe marginea statutului minoritatilor nationale, PC, PIN, PSD si PD au fost extrem de critice cu privire la forma legii propuse de catre UDMR. Dezbaterea de atunci „a produs“ insa procente pentru PRM, care – paradoxal – a fost mai putin vizibil decat actorii mentionati anteriori. Electoratul sensibil la un astfel de mesaj tinde sa se indrepte spre partidul si liderul pe care ii percep ca fiind mai credibili sa il sustina. Tema etnica insa, oricum am pune problema, nu mai produce rezultatele scontate, mai ales atunci cand ea este (re)propusa prin mecanisme de comunicare politica specifice inceputului anilor ‘90. „Dusmanul comun“ incepe sa fie redefinit acum in cu totul alt registru de catre electorat, iar provocarile generate de aderarea la UE vor contribui la o astfel de evolutie.