E bine, bine, e foarte bine!

Suntem pe cale sa avem un director PSD-ist (pe fata) la TVR. La CNA se pregateste sa vina un presedinte pana mai ieri platit de un mogul din Big Three pentru consultanta politica.

Avem un ministru al educatiei caruia ii trebuie consilieri ca sa numere stelele de pe steagul UE. De asemenea, un ministru al justitiei care, din postura de asistent la o facultate de Drept particulara, isi facea studentii sa rada la seminarii, dar nu pentru ca spunea bancuri bune.

Avem intelectuali rasati, care nu duc lipsa de bani si nici de masini, de au ajuns sa scrie doar din narcisism advertoriale pe prima pagina a ziarelor; si dupa ce au terminat cu advertorialele pentru marci nemtesti, isi propun sa scrie altele pentru Mesii in functie, sub forma unei noi Constitutii.

Avem politicieni care au ajuns sa dea unitatea de masura a populismului cu numele lor de familie; altii care s-au specializat in nascocirea celor mai inepte atacuri la presedinte, ca sa-si justifice pozitia in partid. Avem, in fine, un presedinte care, dupa ce si-a schimbat si ultimul om din echipa de consilieri, se face remarcat numai prin insultele cu care ii intampina pe ziaristi pe oriunde-i vede.

Si, cu toate astea, va spun eu, „e foarte bine!“ Aveti incredere ca nu canicula ultimelor zile mi-a relevat asta si nici gandul ca la ora la care cititi aceste randuri ma voi bucura deja de concediu.

Am vazut ca „o anumita parte a presei“ – acea parte cu impact inca insemnat in opinia publica – se vrea specialista in gasirea unui punct arhimedic cu ajutorul caruia spera sa miste nu chiar Pamantul cu totul, dar macar un graunte. Asa s-a ajuns ca nu mai conteaza daca ministrul educatiei reuseste sa impace sindicatele pornite pe greva in prag de Bacalaureat si Capacitate; „trofeul Gaga“ nu-i e retras chiar daca reuseste sa mai perieze din cenusa care a cazut pe capul sistemului de invatamant dupa dovezile privind fraudarea examenelor de anul trecut.

La fel, indiferent daca ministrul justitiei reuseste sa tina in frau si zvonurile privind activarea clauzei de salvgardare si neincrederea fatisa a reprezentantilor de la Bucuresti ai Comisiei Europene, e privit tot ca reprezentantul unui arendas uns de presa baron local. Nu mai conteaza, pe de alta parte, nici ce-au scris eseistii inainte de a porni in rataciri advertoriale si pro-prezidentiale; principiile lor anterioare sunt facute una cu pamantul de anuntul ca vor veni cu un proiect constitutional, fie el si in avantajul presedintelui.

Optica ne invata insa ca, daca te concentrezi prea mult pe un punct, pierzi din vedere tabloul general. Iar daca incercati sa surprindeti intr-un cadru ce se intampla in acest plan general, veti realiza ca, pe canicula asta, in Romania, pentru partidele politice, lucrurile merg foarte bine: pe scurt – cu exceptia PRM – toata lumea este la putere.

In fotografia de care vorbeam, nu se indoieste nimeni, se vad limpede PNL si UDMR in prim-plan pe cearsaful puterii. Mai in spate, la distante egale, apare si opozitia, PD si PSD, ascunsa cumva dupa umerii primilor doi, insa este evident ca si ei stau relaxati pe o bucata de cearsaf. Dupa ce premierul Tariceanu a decis sa oficializeze scindarea echipei de guvernare PNL-PD, democratii – dimpreuna cu PLD-istii – nu au plecat cu totul decat din Guvern. Reprezentanti ai lor mai sunt inca de gasit prin teritoriu; o numaratoare a PNL a gasit, se pare, vreo 700 de astfel de puternici ai opozitiei. Asta inseamna o medie de 15-20 in fiecare din cele 40 de judete, vorba ministrului David. Prin intermediul lor, PD are un dublu avantaj: isi pastreaza ascendentul asupra unor zone de influenta din administratia locala, accesul la anumite resurse si are la dispozitie destule parghii sa saboteze, daca nu chiar sa blocheze anumite initiative punctuale ale Guvernului.

La randul lui, PSD are un pachet subtire de „wild cards“ castigat cand s-a format noul guvern si din care mai poate folosi cateva, pe langa cea deja aratata in asteptarea apropiatei rectificari bugetare si a sumelor care vor fi virate atunci catre bugetele locale.

Astfel, am ajuns la o ecuatie care convine tuturor celor implicati si al carei principal rezultat este, paradoxal, stabilitatea politica. Desi inca le cer, pastrand alura de ultimi samurai, si democratii, si PLD-istii sunt probabil constienti ca alegerile anticipate nu ar face decat sa le puna in discutie actualele beneficii, mult mai avantajos de fructificat la europarlamentarele de anul acesta si la dubla mansa din 2008. Cand si puterea, si opozitia se vor infrunta in lupta dreapta, infierand in discursuri comportamentul duplicitar al celeilalte tabere. Pentru ca, vedeti dumneavoastra, si cu binele asta la comun ti-e bine o vreme, dar, dupa cum cum canta si slabiciunea presedintelui, „nu insista prea mult“.