BusinessMagazin

Blog

  • Sfera economica pentru tarile din est

    Sud-estul Europei ar trebui sa-si construiasca o imagine de regiune integrata, iar statele individuale trebuie sa sustina mai mult investitorii, a spus Fabrizio Saccomanni, responsabil cu managementul de risc in cadrul Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare, la Conferinta Ministeriala a Europei de Sud-Est pe probleme de investitii si comert.

    Intrebat care sunt principalele obstacole intampinate de cei care doresc sa investeasca in zona,Saccomanni a raspuns ca exista o problema legata de felul in care percep strainii aceasta regiune. Desi are un potential insemnat, cu o populatie de 55 de milioane de persoane si o pozitie geografica strategica ce face legatura intre est si vest, strainii vad in Europa de Sud-Est o zona inca fragmentata, a declarat Saccomanni.

    In plus, observatorul de rand o percepe ca pe o regiune care n-a facut tot posibilul pentru a inlatura barierele comerciale interne. Saccomanni crede ca cea mai buna solutie ar fi crearea unei „sfere economice comune“ in regiune, dar propunerea sa se loveste de opozitia celor care considera ca o astfel de initiativa ar putea reinvia vechile structuri politice de tip centralist. Scopul crearii unei astfel de sfere economice este acela de a-i atrage pe investitori prin posibilitatea de a avea acces usor si pe pietele tarilor vecine. Saccomanni a adaugat ca investitiile straine in zona au inceput sa creasca, dar tendinta lor e de a se concentra in anumite tari si mai mult in sfera privatizarilor decat in cea a afacerilor noi.

  • AFACERI VERZI

    Hartie. Sticle goale. Baterii descarcate. Doze de aluminiu. Pentru asa-numitul „management al deseurilor“, Ministerul Mediului se asteapta la investitii de 8 miliarde de euro inainte si dupa integrarea in UE. Urmeaza, deci, cateva povesti de succes.

     

    In Romania, afacerile din domeniul mediu-lui se rezuma la cateva povesti de pionierat si la mii de oportunitati. De cand cu aderarea, protectia mediului a devenit – din preocupare de lux – unul dintre cele mai prolifice domenii pentru viitoare afaceri. Cu toate acestea, investitiile in domeniu se misca greoi. Cu putin timp in urma, Romania a fost atentionata de Comisia Europeana ca mediul este unul dintre cele sapte pietroaie care atarna de gatul tarii in directia opusa aderarii la UE.

     

    La aceasta situatie s-a ajuns tocmai din lipsa investitorilor. Pentru ca lipsa investitiilor inseamna lipsa infrastructurii, care inseamna imposibilitatea aplicarii legilor. Fie ele cu luciu european.Insa oportunitatile rasar una cate una, iar managementul deseurilor pare cel mai profitabil, depasindu-l pe cel al apelor, aerului sau solului.Din acest motiv, investitiile in acest segment sunt asteptate aproape exclusiv din sectorul privat, spune Attila Korodi, secretar de stat in Ministerul Mediului.

     

    Korodi estima la jumatatea lunii mai ca aceste investitii vor insuma cam opt miliarde de euro. O luna mai devreme, suma fusese evaluata de ministerul pe care secretarul de stat il reprezinta la cinci miliarde, iar in 2004, cand elabora „Strategia Nationala de Gestionare a Deseurilor“, la nici patru miliarde. Nu e de mirare ca ministerul se fastaceste cand e vorba de estimari, spune Dragos Dima, un antreprenor care va investi pana la toamna peste 500.000 de euro intr-o afacere proprie de management al deseurilor. Lipsa infrastructurii in domeniu nu a permis crearea unui sistem coerent al informatiilor, facand ca evaluarile sa fie pure intuitii.

     

    „Ministerul Mediului nu stie exact cata hartie s-a reciclat si sub ce tipuri“, explica Dima. „Inexistenta infrastructurii creeaza rupturi in fluxul informational. Spui tu ca ai reciclat atata, dar ne intoarcem la Moromete: «Pe ce te bazezi»?“Nu pe intuitia lui sau pe a ministerului s-a bazat Dima cand s-a hotarat sa investeasca in managementul deseurilor. Daca ii ceri sa-si descrie afacerea, va folosi patru cuvinte: „o foarte buna oportunitate“. Apoi iti va explica logic cum va scoate bani din deseuri. Va colecta, sorta si valorifica toate tipurile de ambalaje, baterii, cartuse si tonere de imprimanta. Va gestiona, cu alte cuvinte, un „sistem integrat de management al deseurilor“. Principalii lui clienti vor fi retailerii, de la care va prelua ambalajele pentru a le vinde procesatorilor fie in tara, fie in strainatate. O alegere mai buna nici ca se putea, avand in vedere ca numarul retelelor de magazine va creste considerabil in urmatorii doi ani cand vor intra pe piata Kaufland, Tengelmann, Real (divizia de hipermarket a grupului Metro) si Baumax (o retea austriaca de bricolaj).

     

    Cu cei prezenti, Dima a vorbit deja. „Unii sunt interesati, altii urmeaza sa se intereseze, iar altii au spus ca, daca nu-i obliga legea, nu fac nimic“, povesteste antreprenorul. El stie insa ca afacerea lui va functiona din toamna. Un singur model de astfel de afacere exista in prezent in Romania (Eco Rom Ambalaje SA). Producatorul alimentar Scandia Romana, membru al societatii din aceasta primavara, plateste o taxa prin care i se garanteaza ca ambalajele pe care le produce – odata devenite deseuri – sunt colectate si reciclate de agenti autorizati. Conform legislatiei romanesti in vigoare, companiile producatoare au obligatia de a recicla 20% si de a valorifica 30% din cantitatea de ambalaje rezultate in urma activitatii lor (de exemplu, tabla de la conserve, eticheta ambalajului, folia de ambalare a baxurilor). In cazul in care nu recicleaza aceste cantitati – care vor creste la un total de 66% in acest an pentru a se conforma prevederilor UE – companiile trebuie sa achite o suma compensatoare catre stat de 5.000 de lei pe kilogram.

     

    „Asta nu inseamna insa ca deseurile vor fi colectate si reciclate“, atentioneaza Sorin Bozdog, directorul comercial al Scandia. Sisteme integrate de mana-gement al deseurilor nu exista in Romania decat in cateva orase, prin proiecte-pilot. In Piatra-Neamt, de exemplu, pana in luna ianuarie a anului viitor, vechiul sistem de colectare si depozitare a deseurilor solide va fi inlocuit cu unul modern, ecologic. Reciclarea va deveni una dintre principalele destinatii ale deseurilor in acest oras, anuland suprematia gropii de gunoi. Sortarea va fi facuta atat la domiciliu, de catre fiecare locuitor al orasului, cat si prin statii de sortare. Pretul proiectului: 16 milioane de euro, platiti de guvernul danez, guvernul roman si primarie.

     

    Pentru acoperirea unui intreg judet, un astfel de proiect ar avea nevoie de 30 – 35 de milioane de euro, estimeaza Viorel Marcu, directorul Asociatiei Romane de Salubritate (ARS). Nu e de mirare ca lucrurile avanseaza greu. Dar timpul alocat de UE Romaniei nu mai permite intarzieri. Pana in 2007, toate cele 249 de gropi de gunoi neconforme trebuie inchise, in locul lor urmand sa ne descurcam cu 50 de depozite ecologice mari si 15 mai mici pentru zonele izolate, pe care trebuie sa le construim intre timp (momentan exista 16 depozite conforme). Diferenta e mare. Si va trebui amortizata cumva.

     

    Cum? „Va trebui sa intervenim cu reciclarea, recuperarea si revalorificarea, altfel presiunea asupra acestor depozite va fi foarte mare“, spune Dragos Dima, antreprenorul care din toamna vrea sa scoata bani din deseuri. In urma acestor procese, doar 20% din deseuri vor mai lua drumul depozitelor. Ceea ce nu se recicleaza poate fi folosit pe post de combustibil pentru fabricile de ciment si, pe viitor, chiar pentru termocentrale. Chiar daca duce lipsa de statii de reciclare, Romania si-a facut calculele si stie cat costa. „O unitate de regenerare a plasticului cu o capacitate de 7 kilotone va costa intre 1,12 – 1,68 milioane de euro“, spune Elena Dumitru, director al Directiei de Management al Deseurilor si Substantelor Chimice Periculoase din cadrul Ministerulului Mediului si Gospodaririi Apelor (MMGA).

     

    Daca ne referim strict la reciclarea PET-urilor, in Romania nu exista un reciclator care sa obtina PET alimentar din deseuri de PET. Ca atare, Romania importa an de an PET alimentar in valoare de 80-100 de milioane de euro (PET-ul, fiind un produs vandut la bursa, are un pret volatil). In Romania, acest produs este doar colectat, compactat sau facut fulgi si trimis la export in special in tari din Asia de Sud-Est (China este un mare consumator de deseuri de PET).

     

    Reciclatorii nu s-au incumetat inca sa investeasca in Romania pentru ca PET-ul ar trebui colectat selectiv in functie de culoare, iar infrastructura pentru colectarea selectiva lipseste. La fel de neselectiv e colectata si hartia. Din acest motiv, duzina de categorii de hartie reciclate in Germania se reduc in Romania la o singura categorie, spune Dragos Dima. „Se amesteca cartonul cu hartia grafica si cu hartia de ziar“, explica antreprenorul. „Din ce se recicleaza, se mai pot face hartie igienica, servetele si hartie de ziar. Nu hartie grafica“.

     

    Totusi, Romania a facut un pas inainte anul trecut in ce priveste reciclarea hartiei, spune Elena Dumitru de la MMGA: daca pana acum doi ani toate cele 220 de mii de tone de hartie reciclata erau importate, la sfarsitul anului trecut fabricile au colectat jumatate din aceasta cantitate din tara, platind un pret dublu fata de cel platit pentru importuri. Dumitru explica fenomenul: „Au inteles necesitatea eliminarii deseurilor din Romania“. Adevarul e la mijloc: legislatia pentru importul de deseuri s-a modificat intre timp, facand mai avantajoasa gestionarea deseurilor din tara.

     

    Alte oportunitati: in Romania nu exista facilitati nici pentru reciclarea materialelor compozite (vezi Tetra Pack-urile, compuse din hartie, plastic si aluminiu), fapt pentru care aceste deseuri sunt exportate. Pentru reciclarea cutiilor de aluminiu de la bere si racoritoare si-au anuntat interesul cateva companii din Austria si Australia, spune Dumitru de la MMGA, dar, inainte de a investi, companiile asteapta dezvoltarea sistemelor de colectare selectiva care le pot asigura materia prima. Cat despre ambalajele de sticla, statisticile Ministerului Economiei si Comertului pe 2004 aratau ca numai 16% din totalul de 300.000 de tone au fost recuperate.

     

    Daca vrei sa afli rentabilitatea unei afaceri in domeniul gestionarii deseurilor, expertii iti vor spune ca e o afacere „profitabila, dar in timp, ca orice investitie in mediu“. Profitul variaza in functie de volumul activitatilor si poate fi intre 5-10%, spune Viorel Marcu, directorul ARS.Mai mult, toate afacerile din domeniul mediului se inlantuie si o veriga lipsa face ca intreg sistemul sa fie nerentabil. „Nu e un one-man show“, spune Dima. Totul depinde de „colectarea selectiva la sursa“ – adica de vointa fiecarui cetatean de a-si separa „gunoiul menajer“ in „sticlele la sticle, plasticul la plastic, hartia la hartie“ si asa mai departe, toate aruncate in containere separate.

     

    In Slovenia, o tara de zece ori mai mica decat Romania – si ca numar de locuitori si ca suprafata – managementul deseurilor este inca o mare problema. Pana in 2007, noul membru UE ar trebui sa aiba 12 centre regionale de management al deseurilor. Dar nu le va avea, din lipsa de fonduri, spune Sasa Petejan, ziarista la principalul cotidian sloven. Va primi penalitati? „Nu cred, intotdeauna poti prelungi deadline-ul“, spune ziarista. Managementul deseurilor e in proprietatea statului si nu constituie un sistem uniform pentru intregul stat. Colectarea selectiva se face doar in anumite zone. Iar unde se face, este o chestie de optiune pentru cetatean. Langa cele trei-patru containere specializate, este prezent intotdeauna un altul pentru „diverse“, unde arunca cei care nu vor sa ajute la sortarea deseurilor. Cei care vor sa ajute isi asuma si ocupatia zilnica de a spala sticlele sau PET-urile. Ce nu e spalat nu se refoloseste, spune Petejan.

     

    O alta problema a Sloveniei este ca nu are inca o strategie in domeniu. Deseurile sunt mereu prea multe pentru depozitele existente. „Am acceptat niste tinte inainte sa stim ce avem“, spune Petejan. O solutie ar fi reducerea ambalajelor produse, iar unii dintre producatorii de pasta de dinti din Slovenia au venit in intampinarea acestei idei renuntand la ambalajul de carton pentru pasta. Reducand cantitatea de ambalaje, isi reduc si costurile de gestionare ulterioara a deseurilor de ambalaje, de care sunt responsabili.

    Aceasta solutie ar putea contracara teoria conform careia, pe masura ce nivelul de trai intr-o tara creste, creste si cantitatea de deseuri dintre granitele ei.

     

    In Romania, producatorii n-au ajuns inca la asemenea cutezatoare ganduri, dar nevoia de a economisi ii va aduce tot aici. Si bine ar fi, pentru ca deseurile menajere in Romania nu vor fi incinerate, doar depozitate, ceea ce va duce, mai devreme sau mai tarziu, la suprasolicitarea depozitelor. Argumentul pentru lipsa incineratoarelor pentru deseuri municipale este pur financiar, explica Elena Dumitru de la MMGA.

     

    „Din experienta statelor membre s-a observat ca investitiile sunt foarte costisitoare pentru un incinerator pentru deseuri municipale care sa recupereze energia si sa se alinieze conditiilor de emisii impuse de UE“, spune Dumitriu. „Costul de constructie a unui incinerator poate ajunge la zeci de milioane de euro si se va repercuta in buzunarul cetateanului“. In UE, eliminarea prin incinerare ajunge la un cost de circa 240-250 de euro pe tona, pret pe care intr-adevar il suporta cetateanul. Incineratoarele lor sunt cu recuperare de energie, cu care se poate asigura apa calda sau incalzirea, dar „din punct de vedere al suportabilitatii costurilor s-a ales ca alternativa pentru Romania depozitarea in conditii ecologice si cu minimizare de cantitate de deseuri“, explica Dumitru.

     

    Incineratoarele neconforme existente in Romania vor fi inchise. In 2004 au fost inchise 56, in acest an vor mai disparea 54, si in 2006, inca 100. Doar deseurile periculoase vor fi incinerate in Romania. Atat cele industriale cat si cele medicale. In prima categorie se inghesuie deja antreprenorii, desi, pana de curand, mai-nimeni nu si-a manifestat interesul.

     

    Conform unor date furnizate de Ministerul Mediului, antreprenorii vor sa construiasca foarte multe incineratoare de capacitati mici care, insumate, ar depasi potentialul de 60.000 de tone de deseuri periculoase industriale generate in Romania. Acest lucru nu va fi posibil, deoarece capacitatea minima a unui incinerator va trebui sa fie de 10.000 de tone pe an. In Bucuresti, un astfel de incinerator apartinand companiei Iridex e in faza finala de eliberare a autorizatiei de mediu. Capacitatea actuala a incineratorului este de 6.500 de tone, dar compania isi va dubla capacitatea pana la inceputul anului 2008, spune Elena Dumitru. Pentru incineratoare pot fi accesate fonduri europene, spune Attila Korodi de la Ministerul Mediului.

     

    Pentru cele circa 35.000 de tone anuale de deseuri medicale periculoase, care trebuie gestionate separat, exista momentan patru incineratoare conforme, cele neconforme (crematoriile) urmand a fi inchise. Cel mai recent inaugurat incinerator, singurul care nu foloseste arderea, ci sterilizarea uscata la o temperatura de 150 de grade Celsius, este Stericare (parte componenta a Stericare Olanda). Povestea incineratorului e cosmopolita: un patent britanic adus in Romania printr-un proiect romanesc pe bani irlandezi.

     

    Incineratorul reprezinta o investitie de aproape 4 milioane de euro si are cea mai mare capacitate de procesare din tara: doua tone pe ora (16-17 mii de tone pe an, cu marja de revizie). Cat platesc spitalele? Un euro pe kilogram pentru pachetul intreg de servicii. Cele trei spitale care au incheiat contracte cu Stericare dau de lucru companiei doar o jumatate de ora pe saptamana. Dar compania e increzatoare in cresterea afacerii. Pana la sfarsitul lui 2006, Stericare Romania intentioneaza sa mai deschida trei centre de procesare: in Moldova, in Transilvania si in Banat. Pare mult pentru un potential redus de deseuri medicale periculoase, dar Liviu Balulescu, directorul de vanzari al Stericare Romania, spune ca volumul acestora va creste o data cu nivelul de trai.

     

    De exemplu, in tari precum Anglia, Irlanda si Olanda, se genereaza 5-6 kilograme de deseuri medicale pe cap de locuitor, pe cand cifrele Institutului de Sanatate Publica indica deocamdata un volum de 1,5 kilograme pe cap de roman.

     

    In acest moment, obiectivele Romaniei in ce priveste managementul deseurilor sunt acelea de indeplinire a procentelor de valorificare si recuperare promise Uniunii Europene. In cazul neindeplinirii lor, fondurile europene alocate scad si cresc penalitatile pentru neindeplinirea obiectivelor. Mai mult, „daca nu reuseste sa adune proiectele, Romania, prin cotizatia pe care o plateste la Bruxelles, va plati proiectele care se deruleaza in alte tari“, atentioneaza secretarul de stat in MMGA, Attila Korodi. Si n-am facut nimic.

  • La Inceput au fost cupoanele

    Vii dispute framanta piata financiara ceha de cand, conform unui amendament adus Codului de Afaceri ceh, actionarii majoritari au dreptul de a-i forta pe actionarii minoritari sa-si vanda actiunile, scrie revista Prague Post.

    Ministerul de Finante, impreuna cu Ministerul Justitiei si Comisia Burselor din Cehia, au propus propria versiune a legii, potrivit careia pretul unei actiuni la vanzare ar trebui stabilit in urma unui vot independent. O astfel de miscare ar alunga temerea ca actionarii majoritari i-ar putea exploata pe cei minoritari, fortandu-i sa vanda actiuni la preturi derizorii. Conform proiectului, Comisia Burselor din Cehia ar fi responsabila de aplicarea noilor reglementari si de ridicarea limitei pretului de vanzare de la 90% la 95% din pretul actiunii.

    Expertii sustin ca noua forma a legii, implementata cu succes in Europa Vestica si in Statele Unite, ar putea sa nu aiba efectul scontat in Cehia. Distribuirea in masa a cupoanelor de privatizare la inceputul anilor ‘90, cand milioane de oameni au primit active guvernamentale, a umplut companiile din Cehia cu mii de actionari marunti care acum pot deveni usor tinta noilor reglementari.

    Cu toate acestea, noua lege nu va afecta bursa din Praga, dat fiind faptul ca mai putin de 50 de companii din cele 1.800 inregistrate de Centrul Burselor din Praga sunt tranzactionate la bursa si numai opt dintre acestea sunt jucatori activi, crede Petr Koblic, directorul general al bursei.

  • Cultul proprietatii imobiliare

    Piata imobiliara este in centrul atentiei. Preturile au crescut, „vedetele“ fiind apartamentele si terenurile. Din ce in ce mai multi investitori adulmeca piata locala, iar interesul nu mai cade doar pe Bucuresti, ci si pe alte mari orase. Piata este in „fierbere“, dar preturile inca nu sunt considerate mari de analisti, cand le compara cu cele din tarile din regiune. Pana unde se vor duce preturile, cat sunt randamentele investitiilor imobiliare, ce proiecte vor mai aparea, cand va fi primul mare esec imobiliar? Acestea sunt cateva dintre temele dezbatute saptamana trecuta, la intalnirea CLUB BUSINESS, care s-a desfasurat la hotelul J.W. Marriott.

    BUSINESS Magazin:  V-am invitat pentru a discuta despre investitiile imobiliare, dezvoltarea marilor proiecte in Romania, in mod special in Bucuresti. Vom vorbi si despre preturile la terenuri, cat au crescut si cat or sa mai creasca, ce se va intampla cu piata de real estate in viitorii zece ani, unde se vor indrepta investitorii, cand vor veni marii investitori imobiliari. Se va termina de construit in Bucuresti?

    MIHAIL MATEESCU: Nu cred ca Bucurestiul se va termina vreodata de construit sau de reconstruit. S-a construit continuu si se va construi continuu, dupa parerea mea. In primul rand, Bucurestiul se extinde, marginile Bucurestiului in mod evident si vizibil se extind, mai ales spre nord, dar nu numai, ci cam in toate directiile. Pe de alta parte, sunt atatea locuri urate in Bucuresti care ar trebui redezvoltate intr-o forma potrivita cu secolul in care ne aflam. De aceea, nu cred ca se va termina vreodata de construit. Dar o problema care ar trebui ridicata in aceasta discutie este in ce fel se construieste? Pentru ca in Bucuresti s-a construit foarte mult haotic, iar acesta nu este un model care trebuie urmat, ci ar trebui sa fie un plan.

    BUSINESS Magazin: Cine ar putea realiza acest plan?

    MIHAIL MATEESCU: In primul rand este un element de responsabilitate a Primariei, care ar trebui sa aiba o viziune globala.

    ADRIAN NICOLESCU: Subscriu si eu la vina Primariei. In Bucuresti, planul urbanistic este aprobat din 2000. Ce lipseste acum Primariei fata de alte primarii din alte tari este acea persoana care face un master-plan in acord cu developerii, cu consultantii imobiliari. Iar pe segmentul acesta de consultanti sunt niste lacune, nu avem o scoala de agenti imobiliari, doar pe partea de evaluatori.

    BUSINESS Magazin:  E un lucru rau?

    BOGDAN GEORGESCU: De exemplu, mama mea, dupa noua ani in care lucrez la Colliers, inca spune ca lucrez la Ambasada Americii, pentru ca suna mai bine. Pentru foarte multa lume, piata imobiliara este privita ca o mare adunatura de hoti. Este un lucru rau, pentru ca imi strica imaginea.

    OCTAV MIHAILESCU: Ma rog, piata este inca in formare, nu se poate vorbi de inca de faza de maturizare.

    BUSINESS Magazin:  Da, iar piata ii va cerne pe cei neseriosi.

    BOGDAN GEORGESCU: Sigur, dar e nevoie de o oarecare civilizare si educare a mediului in care lucram. Pentru ca lipsa de raspundere generala in acest domeniu afecteaza consumatorul final. Iar mai departe vorbind, investitorii mari sunt inca reticenti sa vina pe piata, tocmai din cauza acestei lipse de profesionalizare si a lipsei de informare si transparenta.

    BUSINESS Magazin:  Aveti cazuri concrete in care un investitor mare a vrut sa intre pe piata si s-a impiedicat de acest lucru?

    BOGDAN GEORGESCU: Faptul ca avem zeci de investitori care vin, se uita si apoi pleaca, iar foarte putini raman sa investeasca este un semn ca lucrurile nu functioneaza. Romania pare interesanta pentru cei de afara. Sunt foarte multe fonduri de investitii care vin in Romania si care vor sa cumpere ceva sau sa faca ceva. Insa cei care raman sunt extrem de putini, cinci-sase. Nu sunt zece fonduri de investitii care sa fi intrat pana acum pe piata imobiliara. Toate acestea din cauza lipsei de produs, dar in primul rand a lipsei de consultanta. Romania pierde foarte multi bani, pentru ca investitorii nu stiu in ce sa investeasca.

    MIHAIL MATEESCU: Dar de care investitori vorbim? De investitori institutionali sau de investitorii privati?

    BOGDAN GEORGESCU: De cei institutionali, dar si de cei privati.

    MARIUS ANDRONACHE: Cred ca si piata a devenit mult mai efervescenta in ultimii doi ani, comparativ cu ce se intampla acum cinci ani. Piata se schimba. Vin din ce in ce mai multi investitori.

    BUSINESS Magazin:  Cum sunt preturile acum pe piata imobiliara? De exemplu, la terenuri, considerati ca preturile sunt mari?

    ADRIAN NICOLESCU: In Bucuresti, in unele zone, da.

    BUSINESS Magazin: Ce se va intampla, dat fiind cererea atat de mare?

    BOGDAN GEORGESCU: Preturile sunt foarte mici daca ne comparam cu tarile invecinate si sunt in crestere puternica. Deci vor creste si in continuare. Intr-adevar, sunt zone in care cererea este foarte mare si sunt oarecum speculate terenurile, dar in general mai este loc de crestere.

    BUSINESS Magazin:  Vor creste, dar pana unde? Cererea este atat de mare in Bucuresti, incat sa sustina aceste proiecte?

    MIHAIL MATEESCU: Cererea e enorma.

    BUSINESS Magazin: Si atunci ce se va-ntampla cu preturile de pe piata imobiliara?

    BOGDAN GEORGESCU: Pretul este o relatie intre cerere si oferta. Nu are legatura cu costul caramizilor, al materialelor de constructii. Cat timp cererea este mare si oferta este foarte mica, preturile vor creste. Oamenii fac ce fac si cumpara.

    ADRIAN NICOLESCU: Parerea mea este ca pe piata imobiliara se face astazi ceea ce se numeste plasament financiar.

    BOGDAN GEORGESCU: Speculatii.

    ADRIAN NICOLESCU: Mai putini sunt investitorii care cumpara terenuri si dezvolta. Sunt mai multi investitori care plaseaza bani. Ei mobilizeaza capital. 

    OCTAV MIHAILESCU: Foarte multa lume a aflat ca preturile terenurilor sunt in crestere, si daca au niste bani, ii baga in terenuri…

    BOGDAN GEORGESCU: Au niste bani sau chiar imprumuta niste bani de la banci.

    BUSINESS Magazin: Preturile pe metru patrat vor ajunge mai mari in Bucuresti decat in Budapesta?

    ADRIAN NICOLESCU: Daca nu avem oferta alternativa, o sa creasca in continuare. Nevoia de a locui este speculata.

    BOGDAN GEORGESCU: In Budapesta, Varsovia sau Praga, preturile apartamentelor sunt oarecum stabilizate intre 1.200 si 5.000 de euro metrul patrat. In Romania sunt intre 700 si 2.000 de euro metrul patrat. Deci, cel putin se vor dubla in urmatorii trei-cinci ani.

    BUSINESS Magazin: Salariile vor creste mai repede decat preturile apartamentelor sau ale terenurilor? Este plauzibil sa ajungem noi la aceste preturi, care se vor dubla, se vor tripla.

    BOGDAN GEORGESCU: Se construiesc pe an 2.000 de apartamente in Bucuresti si este nevoie de 20.000. La cat de putin se construieste… Si cel mai mare proiect are 3.000 de locuinte si va fi gata in 10 ani.

    BUSINESS Magazin: Ce se va-ntampla in continuare? Cu apartamentele de la bloc, sa zicem.

    BOGDAN GEORGESCU: Se vor scumpi in continuare.

    BUSINESS Magazin: Si cele vechi se vor scumpi?

    BOGDAN GEORGESCU: Cam 96% dintre romani sunt proprietari, cel mai mare procent din Europa.

    ADRIAN NICOLESCU: Romanul are cultul proprietatii. El vrea sa devina proprietar. Pe cand in Statele Unite, oamenii nu gandesc asa. Nu vor sa aiba cu orice pret o casa in proprietate.

    BUSINESS Magazin: Dar dumneavoastra credeti ca vor creste preturile?

    ADRIAN NICOLESCU: Nu spun ca vor creste. Eu sunt mai conservator. Eu caut fenomenul care sta la baza cresterii. Dar, intr-adevar, tendinta este de crestere.

    BOGDAN GEORGESCU: Vor creste.

    BUSINESS Magazin: Domnul Georgescu spune ca o sa creasca, o sa creasca mult. Domnule Andronache, ce spuneti? Dumneavoastra aveti de plasat bani.

    MARIUS ANDRONACHE: Eu va dau o explicatie economica. Am observat ca piata romaneasca este facuta de cei care vand. Pentru noi este o problema, pentru ca preturile cresc de la zi la zi, te-ntalnesti cu vanzatorul, ai un pre-agreement cu el…

    BUSINESS Magazin: Pana acum ati cumparat ceva?

    MARIUS ANDRONACHE: Nu. Avem cateva proiecte in vizor, dar inca n-am semnat nimic. Ideea este ca in momentul in care deja vorbim de investitori, noi trebuie sa trecem la randul nostru prin niste proceduri, avem niste banci care ne sunt actionari… Noi nu putem sa ne jucam cu preturile, sa batem mana pe o suma si maine sa auzim de altceva.

    BUSINESS Magazin: Dar in momentul in care veniti dumneavoastra, sunteti dispus maine sa cumparati la pretul vanzatorului? Trebuie sa aveti niste repere.

    MARIUS ANDRONACHE: Desigur, rata de rentabilitate.

    BUSINESS Magazin: Si la un moment dat, aveti un exit. Vindeti catre un alt investitor, iar fondul obtine un randament de 15-20%.

    MARIUS ANDRONACHE: In Romania, lucrurile stau putin diferit. Noi vorbim de maturizare a pietei. E ceva care se-ntampla-n timp. Cinci ani, zece ani… Poate mai mult.

    BUSINESS Magazin: Platiti orice pret, acum?

    MARIUS ANDRONACHE: Nu platim orice pret. Avem mai multe oportunitati, atata vreme cat exista piata. Ne uitam, discutam, negociem si ajungem la varianta optima. Noi nu investim doar in Romania, investim si in Bulgaria si Serbia, asa ca facem un centru de competitie in raport cu zona balcanica. In momentul in care alta tara da o rentabilitate mai buna, banii au intrat acolo.

    ADRIAN NICOLESCU: Deci asta e criteriul decizional?

    MARIUS ANDRONACHE: In statutul fondului sunt precizate cateva lucruri clare, dar, sigur, la final ne intereseaza banii. Suntem oameni de afaceri si rulam bani, ca sa castigam mai mult.

    BUSINESS Magazin: Ce parere aveti, domnule Bora, despre preturile de pe piata romaneasca?

    FATIH BORA: Terenurile sunt scumpe. Dar sunt de aceeasi parere cu partenerii de discutie. Pretul terenului va creste. De fapt, cred ca nu s-a intamplat niciodata ca terenurile sa se ieftineasca. Alte segmente de pe piata imobiliara mai fluctueaza, dar pretul terenurilor nu scade niciodata.

    MARIUS ANDRONACHE: Parerea mea este ca sunt corelate, cat de cat, cererea si oferta, nu discutam deocamdata de ceva aberant. Si este o vorba romaneasca: Nu e nebun cel care cere, ci nebun e cel care da.

    BOGDAN GEORGESCU: Sa nu uitam ca, asa cum va spuneam, cererea este mult mai mare decat oferta.

    BUSINESS Magazin: Si piata accepta orice pret?

    BOGDAN GEORGESCU: Preturile actuale sunt inca bune. Se vor dubla. 

    BUSINESS Magazin: In cat timp? In cinci ani? In zece ani?

    BOGDAN GEORGESCU: Eu cred ca in zece ani de-acum incolo se vor dubla.

    MARIUS ANDRONACHE: Incepusem sa va povestesc. Noi ne bazam analiza pe randamentul care in Romania este mult mai bun decat in alte tari. Exista cladiri de birouri care au un randament de 9-10% pe an, deci asta creste automat pretul. In conditiile in care acum un an sau doi vorbeam de randamente de 12-13%.

    BUSINESS Magazin: Si dumneavoastra vreti sa luati un proiect care v-ar aduce 12%, 13% sau chiar 15%?

    MARIUS ANDRONACHE: Nu, nu mai gasim asa ceva. Noi ne gandim la un 10-12%, asta este cel mai mult, in cazul unui proiect bun, de clasa A, care sa fie bine pozitionat.

    BOGDAN GEORGESCU: Media in zona e 7%. Si la noi o sa ajunga la 7% in doi-trei ani. Cladirile s-au scumpit foarte repede.

    MARIUS ANDRONACHE: Cand pretul este in crestere, merita sa cumperi. 

    BUSINESS Magazin: … si sa speri sa nu fii ultimul cumparator.

    MARIUS ANDRONACHE: Exista puncte de reper fata de analiza pe care o facem noi, exista o maturizare a pietei. Noi suntem un fond de investitii specializat pe real estate.

    BUSINESS Magazin: Care urmareste un exit intr-un an, doi, trei. Sa vina cineva sa va cumpere business-ul. Cine-ar fi cumparatorii?

    MARIUS ANDRONACHE: Alti investitori institutionali. Deja trebuie sa va ganditi la egalizarea pietei, in timp. Afara, banii se plaseaza cu un randament de 5-6%, iar aici vorbim de un randament de 10% sau 9%. Intre 6 si 9, daca vorbim de un volum mare al investitiilor, inseamna foarte multi bani.

    BUSINESS Magazin: Dumneavoastra aveti 200 de milioane, nu?

    MARIUS ANDRONACHE: 125 de milioane de euro banii nostri. Fara banii pe care am putea sa-i luam prin cofinantare. Deci ne ducem spre 450 de milioane la final.

    BUSINESS Magazin: Dumneavoastra aveti de gand sa vindeti proiectul Baneasa?

    MIHAIL MATEESCU: Nu, nu. 

    BUSINESS Magazin: Adica nu este facut pentru a fi vandut, daca vine un nume mare si pune un miliard pe masa? 

    MIHAIL MATEESCU: Nu. Este un alt concept si inca de la inceputul lui s-a pornit altfel. Din cauza asta nici nu am intervenit la discutia cu terenurile, pentru ca noi nu am cumparat terenul. Noi ne-am asociat cu proprietarul terenului si suntem in alt film.

    BUSINESS Magazin: Prin urmare nu aveti de gand sa va vindeti partea? Sau nu aveti cum sa vindeti?

    MIHAIL MATEESCU: Nu, nu e-adevarat. Actiunile firmei se pot vinde, Baneasa Investments este o societate pe actiuni normala. De asemenea, terenul se vinde. Terenul de sub casa sau gradina se va vinde, e firesc sa fie asa. Nu avem nici o limitare in ceea ce priveste dreptul de dispozitie asupra terenului. E vorba pur si simplu de o alta filozofie de business.

    BUSINESS Magazin: Au fost niste discutii…

    MIHAIL MATEESCU: Discutii au fost foarte multe si este normal sa fie la un proiect de aceasta amploare. Interesele sunt foarte mari in jurul acestui proiect si e firesc sa apara discutii. Realitatea insa este ca nu exista nici un fel de problema juridica asupra terenului si dreptul de dispozitie este deplin. Deci este numai si numai o problema de filozofie de business. 

    BUSINESS Magazin: Dar, practic, ati avut vreo oferta sa vindeti acum?

    MIHAIL MATEESCU: Nu, nu am avut, si dupa parerea mea, un proiect de talia asta nu se poate vinde asa. Insa am avut suficient de multe oferte de asociere. 

    MARIUS ANDRONACHE: Ca investitor, e foarte greu sa aloci mai mult de 20%, maxim 30 din toate fondurile intr-un singur proiect. La un proiect de un miliard, ar trebui ca fondul sa aiba un capital de minimum 5 miliarde de euro. Astfel de investitori inca nu au aparut in Romania.

    BUSINESS Magazin: Cei care isi vor recupera casele si intra acum pe piata credeti ca vor influenta piata?

    BOGDAN GEORGESCU: Deja au influentat-o.

    BUSINESS Magazin: In ce sens?

    BOGDAN GEORGESCU: Au crescut oferta.

    BUSINESS Magazin: Ce e mai rentabil sa faci acum, o cladire de birouri sau un bloc de apartamente?

    MARIUS ANDRONACHE: Depinde unde se face…

    ADRIAN NICOLESCU: Mai bine e la birouri, evident.

    MARIUS ANDRONACHE: Vorbim de valoarea in timp a banilor. Una e sa poti sa investesti, in doi ani sa scoti banii, sa faci inca o afacere si in sase ani sa faci de trei ori afacerea si altceva este sa faci o cladire, s-o tii cu chirie sase ani si abia apoi s-o vinzi.

    BOGDAN GEORGESCU: Financiar vorbind, piata rezidentiala iti ofera o circulatie mai rapida a banilor…

    MIHAIL MATEESCU: Mai sunt si alte aspecte tehnice, daca-mi permiteti. In primul rand este modelul de business pe care-l aplici, exact ce spune dansul, poti sa repeti o afacere de mai multe ori, dar trebuie sa si ai conditiile respective sau sa tii cladirea o vreme si sa-ti scoti banii din chirie. Din punct de vedere tehnic, constructia de imobile de birouri este o activitate ceva mai specializata decat cea de cladiri rezidentiale. Si apropo, apartamentele in blocuri sunt mai complicat de construit decat casele individuale. Deci sunt niste niveluri de specializare aici, sunt problemele tehnice legate de ce-nseamna o cladire de birouri de clasa A sau A plus, cu toate instalatiile si asa mai departe… Ele se gasesc intr-o forma usurata la cladirile de apartamente si intr-o forma si mai simplificata la case. Cu alte cuvinte, dezvoltatorul care intra in business-ul de birouri trebuie sa fie cu adevarat specialist, pentru ca altfel sunt toate sansele sa greseasca. 

    BOGDAN GEORGESCU: Desi daca ne uitam in Romania…

    MIHAIL MATEESCU: Pentru ca aici suntem pe o piata atipica, pe o piata care nu este educata, pe de o parte, si pe de alta parte este dezechilibrata intre cerere si oferta. Eu voi considera ca ne aflam pe o piata normala in momentul in care o sa vad fluctuatii. Cresteri si scaderi. Este un fenomen intrinsec oricarui business, oricarei piete.

    BUSINESS Magazin: Deci va asteptati sa scada…

    MIHAIL MATEESCU: Nu suntem oracolul din Delfi, e greu de spus.

    ADRIAN NICOLESCU: Oricum, in Romania genul asta de fenomen de cotitura se face foarte brusc.

    BOGDAN GEORGESCU: Piata depinde de mediul general de afaceri… Depinde de cand intram in Comunitatea Europeana…

    ADRIAN NICOLESCU: Se schimba gusturile, atunci… Atunci s-ar putea sa scada preturile apartamentelor.

    BUSINESS Magazin: Ce parere aveti de centrele comerciale?

    BOGDAN GEORGESCU: Acestea sunt cele mai profitabile.

    BUSINESS Magazin: Se vor mai construi si alte centre comerciale?

    BOGDAN GEORGESCU: Sunt inca doua acum in lucru numai in Bucuresti.

    BUSINESS Magazin: Spre exemplu, daca cei de la Anchor ar dori sa vanda, ati vrea sa cumparati cele doua mall-uri?

    MARIUS ANDRONACHE: Da, ar face parte din…

    BUSINESS Magazin: Le-ati facut o oferta?

    MARIUS ANDRONACHE: Nu, n-am discutat nimic asa, dar ca idee…

    BOGDAN GEORGESCU: Nu vor sa vanda. Recent, au refinantat Plaza. N-au nevoie de un exit.

    BUSINESS Magazin: Dar cand credeti ca va aparea primul exit?

    BOGDAN GEORGESCU: Foarte curand. Va fi urmatorul construit. Dar cu siguranta, centrele comerciale sunt un punct foarte atractiv.

    BUSINESS Magazin: Dar primul esec?

    BOGDAN GEORGESCU: Tot foarte curand. In 3-5 ani vom vedea primul esec mare. Un proiect care a fost construit, a fost inchiriat, dar va merge prost din cauza concurentei din zona.

    BUSINESS Magazin: Prisma a fost primul esec? 

    BOGDAN GEORGESCU: Si primul succes. In anii in care a functionat, investitorii si-au scos banii de mai multe ori.

    BUSINESS Magazin: Dar credeti ca Romania va ajunge sa depaseasca pretul la apartamente, chirii si terenuri fata de celelalte tari din jur?

    BOGDAN GEORGESCU: La chirii? Deja suntem peste cu 20% la cladirile de birouri.

    BUSINESS Magazin: Vom ajunge o piata imobiliara mai scumpa decat cele din jur?

    MARIUS ANDRONACHE: Eu totdeauna spun celor cu care discut: ideea de a locui undeva nu e un lux, nu e o masina pe care vrei sa ti-o iei sau nu. Sunt oameni care castiga cat de cat, economia se dezvolta, toate astea creeaza cerere. Si acum, daca nu e oferta, ca sa contrabalanseze aceasta cerere, va conduce la cresteri.

    ADRIAN NICOLESCU: Oricum, media lo-cativa in Romania este undeva la 35 de metri patrati pe familie. Foarte putin.

    BUSINESS Magazin: Dar considerati ca avem preturi mari?

    BOGDAN GEORGESCU: Avem preturi mici, inca. La apartamente. Daca acum cinci ani pretul unui apartament era 10.000, acum e 40.000, in euro. Atunci era foarte mic.

    BUSINESS Magazin: Si poate ajunge la 80.000?

    BOGDAN GEORGESCU: Da.

    MIHAIL MATEESCU: Este o crestere a nivelului de cumparare…

    ADRIAN NICOLESCU: Uitati-va la hipermarketuri, sunt pline chiar daca te duci la 11 ziua.

    MARIUS ANDRONACHE: Plus ca nu trebuie sa uitam de banii pe care-i trimit oamenii care muncesc in strainatate. Banii astia ar putea sa nu mai vina maine… Se poate intampla orice…

    MIHAIL MATEESCU: Ma-ndoiesc de asa ceva…

    MARIUS ANDRONACHE: Cele doua miliarde sau trei care-au venit s-au dus toate la consum…  

    MIHAIL MATEESCU: Eu vreau sa atrag atentia asupra unui factor adus in discutie tangential: factorul uman. Si chiar as vrea sa aflu parerea colegilor de discutie. Nu stiu cum simtiti dumneavoastra, dar noi simtim o criza profunda in ceea ce priveste numarul de specialisti pentru lucrari legate de un proiect de marimea aceasta. Pur si simplu nu sunt destui arhitecti pe piata, nu sunt destui structuristi, nu sunt destui constructori buni.

    BUSINESS Magazin:  Pentru proiectul Baneasa de cati arhitecti ati avea nevoie?

    MIHAIL MATEESCU: De cateva zeci de arhitecti.

    BOGDAN GEORGESCU: Baneasa inca are resurse sa aduca de afara.

    BUSINESS Magazin:  Si aduceti?

    MIHAIL MATEESCU: Pai am adus deja, lucram cu doi arhitecti de la New York, pana acum.

    BOGDAN GEORGESCU: Toate proiectele mari din Bucuresti sunt facute cu arhitecti din afara. Numai Dorin Stefan a facut o cladire, Opera Center, atat.

    MIHAIL MATEESCU: Iar eu cand zic un arhitect, sa nu va imaginati ca ma refer la un individ, ci la o casa de arhitectura. Un arhitect principal are o intreaga organizatie. Casele de arhitectura in plus mai au nevoie de specialitati conexe. Au nevoie de structuristi, au nevoie de instalatori, au nevoie de verificatori, de devizisti, de diriginti de santier. Am nevoie de o multime de specialisti pe care ii gasesc foarte-foarte greu. Eu vorbesc de oameni cu adevarat buni, ca altfel carti de vizita am sute.

    BUSINESS Magazin:  Pai ati putea sa faceti o universitate…

    MIHAIL MATEESCU: Asta e. Nu vreau o universitate, vreau o fabrica de specialisti.

    BUSINESS Magazin:  Dar cum vedeti o rezolvare? In cati ani credeti ca se va rezolva aceasta criza?  

    MIHAIL MATEESCU: Noi ne facem datoria, dar la nivel micro. Crestem echipe. Dar dureaza. Asta face si un arhitect, isi creste echipe, de 10, 20, 30 de oameni. Insa acest om nu mai face arhitectura, face management.

    ADRIAN NICOLESCU: Arhitectura este totusi un business. Vorbim de tarife de 8-10-12 euro pe metrul patrat, adica 4-6% din valoarea investitiei.

    BOGDAN GEORGESCU: Cred ca si avem asteptari exagerate. Este totusi o piata cu o varsta tanara, de doar 10 ani.

    MIHAIL MATEESCU: Nu trebuie sa uitam un alt aspect. Cei mai buni mesteri lucreaza in afara, in Spania, Germania, Italia.

    BUSINESS Magazin:  Aduceti-i inapoi!

    MIHAIL MATEESCU: Cum?

    BUSINESS Magazin:  Oferindu-le acelasi pret de acolo si aici.

    MIHAIL MATEESCU: Nu este intotdeauna posibil. Noi vrem sa facem altceva, vrem sa importam echipe din alte tari. 

    BUSINESS Magazin:  Dar atunci costurile ar fi chiar mai mari.

    MIHAIL MATEESCU: Corect. De aceea, deocamdata, ne limitam la a aduce specialisti-cheie, cum ar fi diriginti de santier, manageri de proiect.

    BUSINESS Magazin: Avem aici reprezentantii unei firme de constructii internationale care, printre altele, a construit Plaza Romania. Ce parere aveti despre lipsa de oameni? Sau poate, dimpotriva, considerati ca nu exista o astfel de problema.

    SALIH SAGINDA: Si noi am intalnit probleme similare. Este o criza de personal calificat. Am facut un plan in mai multe etape. Pe termen scurt, aducem oameni din Turcia sau alte tari si ii numim manageri peste echipe locale si speram ca pe termen mediu si lung sa diminuam numarul de straini. In acest timp, speram ca romanii sa invete sa lucreze la standardele pe care noi le impunem. Incercam sa schimbam ceva in maximum doi ani, pentru ca nu cred ca vom avea la dispozitie mai mult. Pentru ca altfel vom fi scosi de pe piata. Problema este ca trebuie sa mentin costuri reduse, desi platesc salarii mari muncitorilor straini. Ca urmare, reduc din profitabilitate.

    BUSINESS Magazin:  Care este procentul de lucratori straini in prezent in cadrul Summa Romania?

    SALIH SAGINDA: Deocamdata sunt 50% straini si 50% locali. Peste un an sper ca procentul de straini sa scada la 25%, iar peste doi ani la 10%. Trebuie sa ajungem la aceasta proportie, pentru ca altfel nu o sa supravietuim pe piata. Dar problema din acest moment este faptul ca este imposibil sa realizezi o lucrare de amploare – fie ca este vorba de proiectare, fie ca vorbim de executie – numai cu muncitori locali.

  • INVITATII CLUB BUSINESS

    La dezbaterea BUSINESS Magazin, organizata saptamana trecuta, pe tema investitiilor imobiliare, au participat:

    • Octav Mihailescu – Senior Residential Negotiator, CB Richard Ellis
    • Adrian Nicolescu – manager al departamentului de evaluare, Eurisko
    • Marius Andronache – Senior Investment Analyst, Global Emerging Property Fund
    • Bogdan Georgescu – director general Colliers International
    • Mihail Mateescu – director general Baneasa Investments
    • Ionut Bodea – director de marketing Baneasa Investments
    • Fatih Bora – Member of the Board Summa International
    • Salih Saginda – director general Summa Romania

    Baneasa Investments: compania care dezvolta cel mai mare proiect imobiliar din Bucuresti, in valoare de peste un miliard de euro. Proiectul Baneasa va cuprinde: peste 3.000 de locuinte (apartamente si case), complex comercial, spatii de birouri.

    Global Emerging Property Fund: Fond de investitii dedicat in exclusivitate sectorului imobiliar, cu un capital initial de 125 de milioane de euro, ridicat de compania elena de investitii Global Finance.

    Summa Romania: Companie de constructii, detinuta de grupul turc Summa International, care a construit cel mai mare centru comercial din Bucuresti – Plaza Romania. Colliers, Eurisko, CB Richard Ellis: Trei dintre cele mai mari companii de consultanta imobiliara din Romania.


  • Incantati de cunostinta

    Multe lucruri se vand si se cumpara pe lume, iar numele, adresa si telefonul dumneavoastra nu fac exceptie de pe lista marfurilor cu valoare. Exista destui manageri de firme romanesti care sunt pe punctul sa faca o criza de nervi de fiecare data cand vreun coleg bine intentionat aduce intamplator vorba despre beneficiile unei asigurari de viata. Si asta nu pentru ca respectivii s-ar crede cumva nemuritori, ci dintr-un motiv mult mai simplu. Cel putin o data pe luna, se intampla ca, exact atunci cand au mai multe pe cap si sunt mai obositi, sa sune telefonul mobil si la capatul celalalt sa fie un agent de asigurari cu o „super-oferta“. De fiecare data altul, cu care n-au mai stat niciodata de vorba.

    Cum incepe de obicei o astfel de poveste? Cu o discutie cu un agent de vanzari, caruia omul de afaceri ii lasa si numarul de telefon. Printr-o misterioasa „scurgere de informatii“, numarul nu ramane doar la respectivul agent, iar apoi „victima“ trebuie sa discute pe tema asigurarilor de viata cu ceva mai multi oameni decat ar avea chef. Iar daca scapa de telefoanele nedorite, se enerveaza in fata computerului cand trebuie sa stearga o multime de e-mail-uri nesolicitate cu cele mai neobisnuite oferte, de la Viagra la investitii in Caraibe.

    Expertii denumesc astfel de intamplari trafic de informatii confidentiale sau vanzare de date personale. Indiferent cum i-am spune, este vorba de un fenomen care prinde viteza in tarile dezvoltate, si care face primii sai pasi si in Romania. Se pare ca orice informatie oricat de banala are valoarea ei. Iar un nume si o adresa nu fac in nici un caz exceptie de la regula. Specialistii in marketing spun ca firmele pot sa faca presupuneri destul de exacte despre obiceiurile de consum ale unei persoane, pornind chiar si numai de la o simpla adresa, si sa-si promoveze produsele in consecinta.

    Cei care au patit-o deja ar intelege mai bine ce se intampla cu informatiile lor personale, daca in inbox-urile lor ar ajunge unul dintre e-mailurile care circula in ultimele luni pe Internetul romanesc. Este vorba de un mesaj spam, cu tenta comerciala, evident nesolicitat de catre destinatari. Care este, practic, oferta? In schimbul unei sume ce poate varia intre 100.000 si 500.000 de lei, cel care primeste mesajul este invitat sa cumpere un CD cu mii de adrese de e-mail romanesti reale, colectate prin diverse metode.

    „In Romania, ca si in alte tari, au avut loc furturi de baze de date“, este de parere Radu Ionescu, managing director la compania de marketing online Kinecto. „Cum si studiile internationale o arata, de cele mai multe ori furturile de baze de date sunt efectuate intern, adica de angajati ai companiei care au acces la informatii.“

    Conform datelor detinute de compania furnizoare de soft si solutii Softwin, atacurile informatice din exterior in scopul sustragerii de informatii sunt mai rare, cam 30% din total, spune Cosmin Mares, director de comunicare. „Atacurile din exterior sunt mai rare pentru ca sunt mai usor de detectat, iar companiile se pot proteja cu  solutii de securitate. Cele din interior pot fi mai greu detectate, iar urmarile sunt mult mai importante ca valoare“, a mai spus Mares.

    „Probabil, cel mai frecvent mod prin care se fura informatii confidentiale in Romania este urmatorul: cand un angajat pleaca din companie, pleaca cu tot cu baza de date pe un CD“, crede Catalin Patrasescu, asociat al companiei de consultanta IT SmartPoint. „Daca traficantii de informatii personale il conving, de exemplu, pe un angajat al unui furnizor de Internet sa dea mai departe e-mailurile clientilor, acestuia ii este destul de simplu sa exporte baza de date pe un CD“, este de acord Mihai Herescu, consultant IT pentru operatorul de plati online DotCommerce Romania. Insa „oricum, informatii prea multe despre astfel de cazuri nu exista, pentru ca nimeni nu vrea sa dezvaluie asa ceva atunci cand i se intampla“, adauga Patrasescu.

    Intr-adevar, cel putin la nivel oficial, ultimii ani nu au adus nici o sesizare in privinta vreunei baze de date furate, a confirmat Liviu Nicolescu, specialist IT in antifrauda si securitatea retelelor la Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei (MCTI). Singurele sesizari de pana acum apartin unor persoane care au reclamat ca datele lor personale au fost instrainate de anumiti operatori de recrutare de personal (site-uri de job-uri, unde se inscriu CV-uri). Insa este vorba de cazuri izolate, este de parere Nicolescu. 

    Atunci cum reusesc „negustorii de e-mailuri“ sa faca rost de mii de adrese? „Perceptia este ca, pana acum cel putin, acel gen de CD-uri cu e-mailuri scoase la vanzare au rezultat prin colectare de pe Internet cu softuri specializate“, spune oficialul MCTI. Mecanismul nu este foarte complicat. Traficantii de e-mailuri scaneaza cu soft-ul de colectare automata o lista uriasa de site-uri, iar daca dumneavoastra v-ati scris pe vreunul din ele adresa de e-mail „in clar“ (de exemplu, ca semnatura pe o lista de discutii), programul o recunoaste si o adauga automat intr-o baza de date ad-hoc. Cum poate sa stie soft-ul ca este vorba de o adresa de e-mail romaneasca? Simplu: este programat sa caute tiparul obisnuit – text@text.ro – unde simbolul @ si terminatia „.ro“ sunt criteriul de cautare. 

    „Piratii“ au si alte metode prin care pot sa faca rost de sute de adrese de e-mail. Una dintre ele este sa puna la punct un site aparent respectabil, de pilda cu informatii despre fotografie, spune Mihai Herescu de la DotCommerce. Pentru a putea accesa articolele, utilizatorul trebuie sa se inregistreze cu adresa de e-mail. Scopul autorilor, acela de a face rost de e-mailuri reale, a fost atins, explica Herescu.

    Nu in cele din urma, mai exista o solutie pentru a strange repede baze de date cu potentiali clienti. Este versiunea cea mai spectaculoasa, aceea a atacului din afara directionat de un hacker asupra unei companii. Hacker-ul studiaza compania-victima si incearca sa gaseasca punctul slab al „scutului“ informatic de protectie. „In Romania exista inca multe companii care nu respecta nici macar regulile de baza ale protejarii informatiilor, cum ar fi instalarea unui antivirus si actualizarea periodica a sistemului de operare“, spune Cosmin Mares de la Softwin. 

    In astfel de cazuri, furtul de informatii confidentiale este extrem de usor de realizat, prin crearea unor programe speciale care se folosesc de slabiciunile platformei software a companiei respective pentru a prelua controlul unui computer-cheie. Astfel, atacatorul va avea acces si la informatiile stocate pe acel calculator, deci si la bazele de date. „Astfel de cazuri cu siguranta au existat si vor mai exista in Romania“, conchide Mares.

    Exista insa si opinii mai sceptice. Sa angajezi un hacker ca sa-ti faca rost de o baza de date poate sa coste mult timp si multi bani, iar Romania nu este inca o piata atat de dezvoltata ca sa merite investitia in asa ceva, este de parere Mihai Herescu, consultant IT la DotCommerce. „Nu cred ca se agita foarte multi ca sa fure baze de date. Asa ceva te intereseaza atunci cand vinzi un produs sau un serviciu, iar in Romania oamenii nu prea cumpara online. Cu atat mai putin se hotarasc sa cumpere dupa ce citesc un e-mail, care mai este si spam.“

    La randul lor, si autoritatile au o explicatie pentru care hackerii nu par sa fie o amenintare majora pentru datele confidentiale ale companiilor. „Legea romaneasca prevede o pedeapsa dura pentru accesarea neautorizata a unui sistem informatic: inchisoare de la 3 la 7 ani“, spune Liviu Nicolescu, specialist antifrauda in cadrul Ministerului Comunicatiilor. In prezent, pentru aceasta infractiune sunt in curs de anchetare peste 50 de persoane din intreaga tara, iar aproximativ 20 au fost deja trimise in judecata, a spus Ioana Albani, procuror anticriminalitate informatica la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Justitie si Casatie. Majoritatea pagubitilor nu sunt insa din Romania, ci din strainatate, spune Albani: „Se obtin informatii personale, pe care romanii fie le vand mai departe, fie le folosesc pentru a comite diverse infractiuni, cum ar fi accesarea neautorizata a unor conturi pe site-ul de comert electronic eBay“. 

    Un alt motiv pentru care Romania nu este deocamdata o tinta foarte atractiva pentru hotii de informatii personale este si faptul ca infrastructura informatica este prea slab dezvoltata ca sa permita realizarea de baze de date de mari dimensiuni, spune Patrasescu de la SmartPoint. Si da si un exemplu. „Administratia si institutiile fiscale nu prea au sisteme IT care sa comunice intre ele. De pilda, judetul Brasov nu stie care este situatia din judetul Prahova si invers. Deci, este destul de greu sa obtii dintr-un singur punct o baza de date cu milioane de persoane.“

    Regula are insa si exceptii. Probabil, companiile care opereaza cu cele mai mari baze de date din Romania sunt operatorii de telefonie mobila. Acestia, alaturi de unele companii din sectorul financiar si bancar, fac parte din clubul select al firmelor care aplica politici de securitate la cel mai inalt nivel, spune Patrasescu. „In astfel de companii, angajatul nu are cum sa scoata date. Calculatoarele nu sunt conectate la Internet, nu au e-mail extern si nici unitate de discheta, de CD sau port de USB“, explica el.

    Fluxul de informatii si bazele de date cu care lucreaza zi de zi Connex sunt protejate prin politici de securitate succesive, a spus pentru BUSINESS Magazin Irina Mitrea, director pentru arhitectura si securitatea informatiei. Este vorba in primul rand de protectia informatiilor la nivel logic (politici de securitate aplicate asupra computerelor si a sistemelor de operare), dar si fizic (n.r. – in manualele de securitate IT se specifica clar ca, uneori, cel mai bun mod de a-ti proteja datele este un lacat gros pe usa dupa care se afla serverul). In al doilea rand, securitate mai inseamna si definirea clara a modului in care diversi angajati au dreptul sa acceseze anumite portiuni ale bazelor de date (de pilda, un sef de departament are mai multe privilegii decat un subaltern), a mai spus Mitrea. Un exemplu al felului in care actioneaza aceste politici de securitate il constituie colaborarea de cativa ani dintre Connex si banca Raiffeisen. Cele doua companii au dezvoltat impreuna cateva servicii comune, printre care myBanking, serviciul prin care abonatii Connex isi pot verifica situatia contului de la Raiffeisen si efectua transferuri bancare.

    Pentru ca acest serviciu sa functioneze, cele doua companii pun in comun unele informatii despre clientii lor. Moment in care poate aparea intrebarea cate din informatiile despre clientii unei companii ajung in posesia celeilalte.

    „Avem unele informatii despre clientii comuni, insa fiecare dintre cele doua companii lucreaza cu propria sa baza de date, iar informatiile confidentiale nu sunt instrainate“, a spus Laurentiu Lazar, product manager la Connex. „De pilda, valoarea facturii la mobil sau numarul de SMS-uri trimise intr-o luna sunt informatii detinute doar de Connex. In acelasi timp, cati bani are in cont respectivul utilizator stie doar Raiffeisen.“

    Iar nivelul de securitate ramane ridicat inclusiv in cadrul companiei, declara oficialii Connex. „Mi-ar placea sa stiu care dintre clientii nostri sunt si clienti ai Raiffeisen, pentru ca astfel as putea promova serviciul myBanking direct la tinta. Insa nu am aceasta informatie. Este adevarat, putem vedea daca un abonat isi plateste factura la o sucursala Raiffeisen, insa asta nu inseamna neaparat ca este si client al bancii“, a mai spus Laurentiu Lazar.

    In concluzie, peisajul companiilor autohtone este divers atunci cand vine vorba de siguranta datelor personale ale clientilor. Daca unele firme isi iau masuri severe de precautie, altele inca n-au aflat ca sunt in pericol sa-si piarda bazele de date.  Oricum, este cert ca si in Romania datele personale incep sa capete valoare. Iar recomandarea specialistilor este clara: aveti grija cui incredintati datele dumneavoastra personale, pentru ca s-ar putea ca numarul contului bancar sau cel al apartamentului unde locuiti sa intre pe listele care fac obiect de negociere in tranzactiile dintre „piratii“ Internetului.

  • Deocamdata nici un condamnat

    In aprilie 2003 a devenit operationala legea 677 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal.

     

    50 Aproximativ 50 de romani sunt in curs de anchetare la nivelul intregiitari pentru infractiuni care au legatura cu accesarea neautorizata a unui sistem informatic.

     

    20 Numarul persoanelor care au fost trimise in judecata pentru accesarea neautorizata a unui sistem informatic si infractiuni conexe.

     

    0 Deocamdata, nimeni nu a fost condamnat pentru astfel de infractiuni. Explicatia autoritatilor – timpul avut la dispozitie a fost prea scurt, iar anchetele sunt complexe, in principal datorita faptului ca majoritatea victimelor (cei carora le-au fost furate datele personale) sunt din alte tari decat Romania.

  • Recomandari pentru ca datele din computer sa fie in siguranta

    Intr-un top al celor mai importante sfaturi pe care trebuie sa le urmati pentru a nu cadea victima hackerilor de pe Internet se numara lucruri relativ simple, spun specialistii in securitate.

    ANTIVIRUS Cumparati si folositi un antivirus pe care sa va puteti baza. Alegeti un antivirus consacrat. Checkmark, AV-Test.org si TuV sunt printre cei mai respectati testeri de software antivirus.

    FIREWALL „Zidurile de foc“ (firewall) sunt programe care filtreaza traficul de Internet care intra si iese din calculator. Fara un astfel de program in functiune, orice atacator poate accesa computerul dumneavoastra folosind vulnerabilitatile sistemului de operare sau ale altor aplicatii, de aici pana la furtul de date nemaifiind decat un pas.

    ATENTIE LA E-MAIL Nu deschideti mesajele e-mail provenite din surse necunoscute sau in care nu aveti incredere. Multi virusi se raspandesc ca atasamente la mesaje e-mail, de aceea poate fi o idee foarte buna sa cereti confirmarea expeditorului, daca aveti dubii despre buna-credinta a unui e-mail.

  • HOTII DE DATE

    Furtul de informatii personale a adus pagube la nivel mondial pentru consumatori, companii si organizatii guvernamentale in valoare de 221 de miliarde de dolari in anul 2003, conform companiei de cercetare Aberdeen Group. Pierderile cresc cu o rata de 300% pe an si ar putea atinge 2.000 de miliarde la sfarsitul acestui an. Cele mai multe astfel de incidente au loc in SUA. 

    PERICOL PENTRU BANCI Aproape 40% dintre bancile americane incluse intr-un studiu din 2002 au pus furtul de identitate pe primul loc in topul amenintarilor pentru industria bancara. In 2003, bancile si fondurile de investitii au pierdut peste 4 miliarde de dolari din acest motiv, conform IDC. 

    13 PE MINUT 7 milioane de americani au fost victime ale furtului de date in perioada iulie 2002-iulie 2003, conform unui studiu Gartner. Au avut loc 19.000 de incidente pe zi, 800 pe ora si 13 pe minut.

    PE TACUTE 85% dintre victimele furtului de date personale afla de „eveniment“ abia in momentul in care sunt contactati de politie sau de banci, care le spun ca li s-au retras sume importante din conturile bancare, ori atunci cand sunt contactati de companii care incearca sa le vanda produse, conform unui studiu realizat de Gartner in Statele Unite.

  • Cum sa-ti iei televizorul peste mari si tari

    Imaginati-va cum ar putea sotia sa-i reproseze sotului, aflat in delegatie pe alt continent, ca a schimbat televizorul de la emisiunea pentru femei la meciul de fotbal.

    Cine spune ca ne putem uita la emisiunile TV doar atunci cand suntem acasa, in fata televizorului? Pana de curand, tehnologia nu prea lasa loc de intors: serviciile care permiteau receptionarea programelor TV la distanta, pe telefonul mobil sau pe alte echipamente portabile, erau raritati.

    Insa o noua inventie este gata sa schimbe situatia: Slingbox, o cutie de dimensiunile unei caramizi care permite utilizatorilor sa urmareasca, oriunde ar fi in lume, emisiunile de pe televizorul lor de acasa. Cum este posibil? Practic, cutiuta se monteaza langa televizor, iar semnalul TV este redirectionat catre un laptop sau PC dotat cu o conexiune de mare viteza la Internet (in viitor,  urmeaza sa fie posibila si vizionarea pe telefoane mobile si PDA-uri). Noul echipament, produs de compania californiana Sling Media, a fost distribuit recent de doua lanturi de magazine americane, iar surpriza a fost ca s-a vandut ca painea calda, chiar din prima zi. Pretul? Doar 250 de dolari (aproximativ 210 euro), cost care nu presupune alte taxe sau abonamente. 

    In prezent, una dintre atractiile televiziunii digitale este aceea ca utilizatorii se pot uita la emisiunile dorite si mai tarziu, atunci cand au timp, acestea fiind inregistrate cu un recorder digital (practic, un echipament care depoziteaza emisiunile pe un hard disk, in format digital). 

    Acum insa, Slingbox ofera nu doar o alternativa temporala, ci si una geografica. Practic, aceea de a urmari emisiunile transmise pe propriul televizor oriunde in lume, iar ideea va castiga cu siguranta atentia utilizatorilor, sunt de parere analistii.

    Slingbox ofera utilizatorilor sai posibilitatea de a schimba canalele de televiziune sau de a modifica anumite optiuni din meniurile televizorului de la mii de kilometri distanta, ca si cum s-ar afla in fata acestuia. Insa conditia principala de functionare a echipamentului o reprezinta existenta conexiunii broadband la Internet prin intermediul careia „cutiuta“ sa poata transmite mai departe semnalul TV.

    Deocamdata, software-ul instalat pe Slingbox este compatibil numai cu calculatoarele care au sistem de operare Windows XP, dar specialistii Sling Media au demonstrat ca se poate transmite semnal TV si pe telefoane mobile, chiar daca pentru moment aceasta optiune nu este 100%  valabila. 

    In plus, compania are in plan sa lanseze un software compatibil cu Mac-urile produse de Apple. Chiar daca aduce multe avantaje utilizatorilor, noul echipament ridica insa anumite semne de intrebare pentru operatorii de servicii de televiziune.  Practic, doi utilizatori din tari diferite vor putea cu usurinta sa-si „paseze“ reciproc emisiuni TV pentru care in tarile respective nu exista drepturi de difuzare. 

    „Cu siguranta ca se va pune in curand intrebarea daca utilizatorii vor avea voie sa urmareasca programe TV altundeva decat in regiunea in care sunt difuzate“, a afirmat un oficial al companiei Orb Networks, care ofera pe Internet un software gratuit cu functii similare cu cele ale Slingbox-ului.  

    Desi nu permite inregistrarea emisiunilor TV dorite, Slingbox poate sa redea fisiere video inregistrate anterior cu alte echipamente. Din punct de vedere al securitatii, specialistii companiei au asigurat clientii ca nici un alt utilizator nu poate intercepta semnalele transmise de echipament. De asemenea, Slingbox nu poate fi folosit decat dupa ce posesorul introduce o parola si un numar de identificare. Toate eventualele probleme legate de copyright si securitate palesc insa in fata uneia traditionale: cine este stapan pe telecomanda. 

    Daca pana acum discutiile in contradictoriu se desfasurau doar in casa, de acum inainte lucrurile se complica. Imaginati-va cum ar putea sotia sa-i reproseze sotului, aflat in delegatie pe alt continent, ca tocmai a schimbat televizorul de la emisiunea pentru femei la meciul de fotbal. 

    „Suntem constienti de implicatiile si problemele pe care le poate ridica noul nostru echipament“, a afirmat directorul executiv al Sling Media. „Insa Internetul a schimbat notiunile de proximitate temporala si geografica, asa ca Hollywoodul si celelalte industrii care ar putea fi afectate trebuie sa gaseasca o cale sa se adapteze“, a conchis el.