BusinessMagazin

Blog

  • Pagube colaterale

    Cati dintre cei 4,5 milioane de fumatori din Romania se vor lasa de fumat din cauza taxei de viciu, care va aduce si cea mai mare scumpire a tigarilor din istorie? Greu de prevazut. Dar cei care n-o vor face vor renunta fara indoiala la alte placeri – sau la nevoi mai putin apasatoare – pentru a-si lua zilnic doza de nicotina.

     

    Taxa de viciu e pe punctul de a fi legiferata – guvernul si-a asumat deja saptamana trecuta raspunderea pentru pachetul de legi care prevedea introducerea acesteia ca sursa de finantare a reformei din sanatate. Dar deocamdata nimeni nu stie cu cat se va scumpi tutunul – nici Ministerul Sanatatii, care facut proiectul de lege (pe care anuntase ca si l-ar dori aplicat de la 1 martie), nici producatorii de tutun, care vor adauga taxa la pretul pachetului de tigari.

     

    „Nu stim ce decizii sa luam (n.r. – pentru scumpiri), pentru ca nu stim ce sa calculam“, spune Gilda Lazar, director Corporate Affairs la Japan Tobacco International (JTI), al treilea mare producator de tutun din Romania. Nici British American Tobacco (BAT), nici Philip Morris nu au comentat pentru acest articol, dar ambele companii sunt, in mod evident, in aceeasi situatie.

     

    Clarificari privind viitoarele preturi ale tigarilor vor aparea abia o data cu normele metodologice, termenul legal de publicare a acestora fiind de 60 de zile. Normele sunt esentiale pentru ca ar urma sa stabileasca in ce fel se aplica taxa de 20 de eurocenti pe pachet. Daca acesti circa 7.200 lei vor fi adaugati mai intai la pretul tigarilor si abia dupa aceea va fi aplicata acciza, asta va insemna 15-16.000 de lei in plus la fiecare pachet.

     

    Producatorii de tutun spun ca o astfel de varianta e incorecta, pentru ca inseamna o dubla impozitare, fara sa mai vorbim de faptul ca legislatia europeana prevede doar trei tipuri de taxe, iar cea de viciu nu e inclusa printre ele. Si, oricum, acciza in sine este o taxa care se aplica tocmai pentru a descuraja consumul produselor daunatoare sanatatii.

     

    Daca insa taxa va fi adaugata la pachetul de tigari abia dupa aplicarea accizei, asa cum si-ar dori producatorii, atunci tigarile se vor scumpi cu doar 7.200 de lei la pachet. Scumpirea tigarilor va fi, asadar, semnificativa, mai ales daca luam in calcul si majorarile de accize care se vor face in vara dupa calendarul convenit cu Uniunea Europeana. Guvernul a dat asigurari producatorilor de tutun ca va gasi o varianta sa evite dubla impozitare – dar chiar si asa, 7.200 de lei la fiecare pachet inseamna, daca presupunem ca doar jumatate dintre fumatorii din romani vor fuma dupa scumpire un pachet de tigari pe zi, circa 135 de milioane de euro in plus.

     

    Calculul pare plauzibil, avand in vedere ca Ministerul Sanatatii a anuntat deja ca se asteapta anul acesta la incasari suplimentare de 150 mil. euro din aceasta taxa si de 200 mil. euro in 2007. Incasarile pe care le asteapta anul acesta guvernul sunt mai mari decat intreaga piata anuala a cafelei, pentru a lua un singur exemplu. Iar cele 150 de milioane, cat ar trebui sa obtina Ministerul Sanatatii din taxa de viciu, nu vor fi decat bani deturnati de la alte cheltuieli de fiecare fumator care nu va renunta la tigari pe motiv de pret.

     

    Acum, din fiecare trei romani cu varsta de peste 18 ani, unul e fumator, ceea ce inseamna o „incidenta de circa 31-32%“, spune Gilda Lazar, de la JTI. E putin probabil ca incidenta fumatului sa se reduca semnificativ, cum spera Ministerul Sanatatii. Tigarile, arata studiile, intra in categoria produselor cu cea mai mare fidelitate din partea consumatorilor, spune sociologul Mircea Kivu, director al Institutului de Marketing si Sondaje (IMAS), fidelitate data de dependenta fiziologica.

     

    E de asteptat, de aceea, ca multi fumatori sa plateasca taxa de viciu fara discutii, reducand alte cheltuieli – cele la „articolele de imbracaminte, incaltaminte dar si produsele nealimentare de larg consum“, crede Kivu. S-ar adauga aici si cheltuieli mai mici pentru carti, presa si spectacole. Vom avea, in schimb, un sistem sanitar mai bun?

  • PRETUL VICIULUI

    Un roman care fumeaza un pachet de tigari pe zi va trebui sa plateasca anul acesta, numai pentru taxa de viciu – in functie de felul in care aceasta va fi calculata – un plus de 2,16-4,5 mil. lei pentru tutun, daca taxa se va aplica de la 1 martie. Se vor adauga, de la 1 iulie, alte 3.000 de lei pentru fiecare pachet, reprezentand accize majorate.

     

    VARIANTA OPTIMISTA: La pretul fiecarui pachet de tigari se vor adauga, dupa aparitia normelor metodologice pentru legile care prevad instituirea taxei de viciu, cate 20 de eurocenti (aproximativ 7.200 de lei vechi).

     

    VARIANTA PESIMISTA: Taxa de viciu se va adauga la pretul tigarilor inainte de aplicarea celorlalte taxe (acciza si TVA), ceea ce va duce la o scumpire de 15-16.000 de lei la raft. Aceasta varianta a fost criticata de producatorii de tutun, care spun ca o astfel de taxare contravine normelor europene si inseamna o dubla impozitare. O astfel de taxare ar insemna scumpirea cu 100% a tigarilor ieftine (Carpati, Marasesti), cu 50% a celor din segmentul mediu si cu 40% a celor premium.

     

    DE NEEVITAT: La 1 iulie acciza va creste cu 3.000 de lei/pachet, ceea ce inseamna o noua majorare a pretului tigarilor, pe langa taxa de viciu. Asta inseamna ca tigarile vor fi mai scumpe cu minim 10.000 de lei la sfarsitul lui 2006.

     

    CONSECINTE: Prima si cea mai importanta consecinta a scumpirii tigarilor, spun producatorii, este inflorirea pietei negre. Ei dau ca exemplu Ungaria, unde piata legala a scazut cu 22,5% – afectand deopotriva producatorii si bugetul statului – imediat dupa ce guvernul a decis sa majoreze accizele mai devreme decat se convenise cu UE. O alta consecinta ar fi scaderea, in bugetele familiilor de fumatori, a cheltuielilor pentru alte categorii de produse.

  • Eu, Spartanii si Magarul lui Buridan

    „Daca ar avea maine alegeri, ati vota cu:…“ Chestionarul m-a lovit drept in moalele capului. In mod normal, intrebarea de genul „tu cu cine votezi?“ intra, cel putin in ceea ce ma priveste, in categoria celor de genul „cum te cheama?“  (Alin Fumurescu), „ce serie de buletin ai avut?“ (BE-465050) – intrebari, adica, la care as putea raspunde fara ezitare chiar si in somn.

     

    Turmentat fiind, v-as putea spune cu cine votez, n-as sta sa va-ntreb. Vremurile, insa, nu mai sunt normale, asa ca, de aceasta data, n-am mai fost sigur in ce directie s-o apuc: aidoma magarului lui Buridan, mort de foame, dar incapabil sa aleaga intre doua capite de fan, n-as stii incotro ar merita sa-mi indrept votul potential.

     

    Si-atunci mi-am amintit de Dr. Jekyll – savantul acela de treaba din romanul lui Robert Louis Stevenson, care se transforma peste noapte in Mr. Hide si savarsea, la adapostul intunericului, felurite blestematii. In literatura de specialitate, cazul doctorului Jekyll e folosit ca metafora pentru cazurile de personalitate dedublata. In constiinta populara, intruchipeaza, alaturi de Dracula sau de creatia lui Frankenstein, imaginea monstrului. In ceea ce ma priveste, sunt convins ca, daca dr. Jekyll e monstru, e doar pentru ca nu poate fi nimic altceva decat Mr. Hide. Ce poate fi mai monstrous decat asta? Ce fel de om e asta, in care nu exista decat un „ego“ bun si unul rau – un ego „alb“ si  unul „negru“?

     

    Fiecare avem cate un ego pentru fiecare culoare a spectrului ROGVAIV – si asta mai cu seama atunci cand vine vorba despre intentia de vot. Uite, bunaoara, in cazul meu, ego-ul meu romantic, de la inceputul anilor ‘90, m-ar indemna sa votez cu PPCD sau PNTCD, sau cum i-o mai zice. „Si ce daca n-are nici o sansa?“ – imi sopteste, persuasiv, ego-ul cu pricina.

     

    „La urma urmei, votul nu e neaparat utilitar. Votand cu PPCD, votezi cu un principiu si tragi un semnal de alarma.“ „Mdea“, replica ego-ul meu cinic (iar pentru ca pana si Fericitul Augustin converseaza in „Solilocvii“ cu sine insusi, nu m-am ingrijorat catusi de putin de infiriparea acestui dialog). „Inainte, insa, de a ne inamora de principii, s-ar cuveni sa adunam «unu» si cu «unu» – poate fac doi.“ „Ce vrei sa spui?“ – intreba, foindu-se, ego-ul meu romantic.

     

    „Ciuhandu A Talpes in vizita neoficiala pe 13-15 februarie (nu iunie) la cancelarul Germaniei, Angela Merkel, presedintele Uniunii Crestin-Democrate, fac cat? Il stii doar pe Talpes, fostul director al SIE, fost senator PSD, «omul lui Iliescu», aparatorul pedofilului Treptow – sa mai spun?“ N-a mai fost nevoie. Ego-ul meu romantic a amutit brusc. Profitand de vidul de putere, ego-ul rational si-a incercat, la randu-i, puterile. „Tot liberalii raman solutia!“, a declamat el, undeva intre emisfera dreapta si corpul calos.

     

    „Nu-s populisti, si militeaza deopotriva pentru valorile dreptei – respectul individului si al legii!“ „Ttt-ttt , tot copil ai ramas“, a clatinat iar din cap ego-ul cinic. „Ia de asculta declaratia premierului de saptamana trecuta, care incepe cu «Senatori, nu va temeti!» – de credeai ca maresalul Antonescu le mai ordona inca odata soldatilor sa treaca Prutul! Si continua, conform declaratiilor din presa: «Nu cred ca avem de ce sa NE temem, nu cred ca aveti de ce sa va temeti cu aceste masuri! DNA nu este decat fostul PNA, decat ca este cazat in cadrul Parchetului General. Nu este o schimbare de fond, nu este o schimbare de atributii», i-a asigurat premierul pe senatori. Te-ai linistit?“ Aducandu-si aminte si de Norica Nicolai, ego-ul rational a bagat, rusinat, capul intre umeri.

     

    „Acum ori niciodata, croieste-ti alta soarta!“ – se va fi imbarbatat singur ego-ul meu cenusiu, cel care incearca de fiecare data sa gaseasca o cale de mijloc. „Ce dovada mai buna“ – s-a intrebat el, retoric – „mai poate cineva astepta pentru a vota cu PD-ul? Doar e singurul partid care a adoptat doctrina populara a taranistilor si intransigenta morala la care aspira liberalii!“ – exclama el emfatic. „He-he! Ma facusi sa rad, ca tot n-am mai ras de multisor!“, chicoti, hatru, ego-ul cinic, aducandu-mi aminte de tatal meu. „Parca era vorba aici despre alegerile parlamentare, nu de cele prezidentiale – sau ma-nsel? Astia la teorie stau bine, practica-i omoara! Aminteste-ti doar de toate declaratiile in favoarea interzicerii migratiei politice, de Seculici, de parlamentul unicameral, de Dobre, sau Cocos!“ Ego-ul cenusiu s-a facut una cu materia cenusie si-a amutit si el.

     

    Tocmai cand speram ca solilocviile au incetat, am simtit in creier un bazait enervant – erau ego-urile mai mici, care ma indemnau sa votez ba cu PSD, ba cu PRM, ba cu PNG. Fiind, insa, vorba de niste ego-uri kamikaze, le-am lasat sa se turteasca in liniste de creierul reptilian, fara a mai catadicsi a le lua in seama. Pana si ego-ul meu cinic s-a lasat pagubas. S-a rasucit pe calcaie si a inceput a fluiera a paguba.

     

    Tot memoria, sireaca, m-a pogorat de pe culmile disperarii. „Daca maine ar avea loc alegeri…“ – incepea chestionarul cu pricina. „Daca voi intra in cetatea voastra…“ – si-a inceput si Filip al Macedoniei epistola amenintatoare catre spartani (laconieni). Raspunsul (de unde si numele), laconic, nu s-a lasat asteptat: „Daca“. „Daca“, am scris si eu de-a curmezisul chestionarului si-am inceput a fluiera. A paguba.

  • Fanatisme romanesti

    Suntem deja la a doua alternanta a culorii politice in ultimii 17 ani. Si, printre multe alte diferente, una mi se pare cat se poate de evidenta intre aripa PSD si aripa liberal-democrata. In intervalul conducerii socialiste, s-a perpetuat o oarecare stiinta antedecembrista a controlarii si manipularii mass-media.

     

    Si rezultatul a fost intotdeauna o aplatizare a dezbaterilor politice de orice fel. Putine scandaluri interne au razbatut, multe ziare si televiziuni au trait hranindu-se din propriul compromis cu puterea si atunci toate pareau bune si frumoase. Doar nu credeti ca pe vremea PSD-ului au fost pur si simplu mai putine motive de scandal decat sunt acum sau mai putini oameni de arestat decat pana acum? Nu, dar acum presa are mult mai mult acces la culise si sunt mult mai putine filtre care sa obstructioneze informatia.

     

    Asadar, cu bune si multe rele, guvernarea liberal-democrata a insemnat, si pe vremea Conventiei, si acum, un avant nemaipomenit pentru dezbaterea „democrata“. Presa a reflectat in amanunt viscerele puterii. Din mai multe motive: caracterul fragmentar al coalitiilor, luptele intestine, exhibitionismul politicianist etc. In plus, pentru regimurile liberal-democrate, in general mult mai naive decat cele conduse de vajnici oameni din fostul PCR, singura lupta pe care au invatat s-o duca a fost cea prin intermediul presei.

     

    Mijloacele de manipulare subtila si eficienta sunt invatate, probabil, abia acum. Nu intamplator se duc razboaie grele in zona serviciilor. Ce are a face fanatismul in toata aceasta afacere? Ei bine, se poate vedea cu ochiul liber ca avem o mare problema de raportare la dialogul democratic. Orice dezbatere se transforma repede in „scandal“. Probabil cel mai bun exemplu este linsarea publica a lui Frunda dupa cateva afirmatii ceva mai provocatoare (nu jignitoare sau ofensatoare). Au sarit pe el oameni de toate culorile politice. Si, cu tristete, am remarcat ca fanatismul combina respectivele culori politice intr-un unic gri deprimant.

     

    De la Boc pana la Pruteanu sau Iorgovan, toti s-au simtit atinsi in „fiinta nationala“ si au tinut sa faca declaratii ca inainte de razboi. Fanatismul nationalist, gata sa rabufneasca din motivele cele mai puerile, este o amenintare incredibila intr-o tara care inca nu are probleme cu nou-veniti, cu imigranti. Si, dupa ce vom intra in UE, va exploda si aceasta noua realitate. Ce va fi atunci?

     

    Sa ne uitam apoi la vajnici comentatori precum C.T. Popescu sau Cristoiu. Teoria lor e simpla: avem show mediatic, dar tara se duce de rapa. E, din punctul meu de vedere, cel mai periculos discurs. Este un mod perfid de a echivala viermuiala democratica a vietii publice cu haosul politic si institutional. O audiere la DNA nu e haos, e o audiere. O arestare e o arestare.

     

    Nu are rost sa investesti astfel de evenimente cu o interpretare apocaliptica. Dar, ce sa-i faci, asta se poarta. Adica, o contrazicere intre partidele de coalitie nu e doar o contrazicere, e insusi semnul disolutiei, al sfarsitului. Prea multi ravnesc inca echilibrul monolitic al unui partid zdrobitor majoritar (urmare fireasca, daca vorbim de mentalitati, a echilibrului suprem monolitic pecerist). Aceasta ar fi o a doua forma de fanatism: viziunea apocaliptica – orice mica disputa este, de fapt, un semn al sfarsitului lumii, cel putin al lumii romanesti (asta cand nu vorbim despre „nenorocitii“ de americani).

     

    Si, nu in ultimul rand, a treia forma de fanatism: libertatea presei este privita ca un semn de deruta. Asa s-a intamplat si in vremea Conventiei Democrate, asa se intampla si acum. Multimea punctelor de vedere ingrijoreaza, panicheaza, cel putin asa apare la televizor sau in ziarele importante. Ca si acum sase-sapte ani, profitul il trag, se pare, extremistii.

     

    Avantul politic al unor Gigi Becali sau Vadim Tudor este semnul cel mai clar ca exista pe „piata electorala“ o cerere de intoleranta, ca exista in randul receptorilor o dorinta fanatica de „clarificare“. Publicul din Romania, judec acum dupa audientele TV, inca tolereaza greu opiniile in dialog, pluralitatea vocilor. Indata ce dezbaterile publice se amplifica, cresc si ratingurile fanaticilor care vorbesc despre adversari politici posedati de diavol, despre nebuni, despre dusmani numai buni de batut sau schingiuit. Show-uri extremiste numai bune pentru Diaconesti sau Nasi.

     

    N-as vrea sa asist din nou la alegeri in care socialistii iau puterea, profitand de eroziunea extremista a dialogului public. Am dat doar trei exemple generale de fanatism romanesc. Si i-am justificat aparitia mai ales in opozitie cu incercarea de liberalizare a pietei ideilor in mass-media. Inca mai sunt de dat lectii de democratie. Ar fi bine ca fanatismele discursive sa fie doar show, sa fie doar rating si atat.

     

    Costi Rogozanu este redactor-sef la Apropo TV

  • Cursa dupa Nike

    In urma cu cateva saptamani, echipa nationala de cricket a Indiei a lansat o invitatie companiilor producatoare de incaltaminte sportiva sa concureze pentru un contract de cinci ani pentru echiparea celor 16 componenti ai sai. Daca anuntul nu a facut mare valva in afara Indiei, cu siguranta ofertele de opt cifre pe care le-a atras au reusit sa o faca.

     

    Reebok a oferit 26 de milioane de dolari, o oferta depasita cu putin de adidas, viitorul sau „frate“, care a oferit 28 de milioane de dolari. In schimb, adidas a fost maturat de pe scena de o fila de cec pe care scrie 44 de milioane de dolari semnata de Nike. Vicepresedintele federatiei de cricket, Lalit Modi, a spus ca aceasta oferta, castigatoare, a facut ca nationala Indiei sa fie „cel mai valoros brand din toate echipele sponsorizate“. Nu e rau pentru un sport care se joaca cu bete din lemn.

     

    Razboaiele pantofilor sport se muta spre pistele din China, terenurile de volei din Brazilia sau pe cele de fotbal din Mexic, piete neglijate multa vreme, cu o galerie de fani dupa care tanjesc toate companiile de echipament sportiv. De la automobile la avioane si produse farmaceutice, din ce in ce mai multe companii isi muta masinariile de marketing in tari care se dezvolta rapid, pentru a obtine aici profitul de care nu mai pot fi sigure in SUA sau Europa.

     

    Nike ramane numarul unu mondial in vanzarile de echipament sportiv, dar achizitionarea Reebok de catre adidas-Salomon ar putea pune o bariera in evolutia Nike in America Latina si Asia. Fondatorul Nike, Philip H. Knight, s-ar putea sa se fi gandit la asta cand l-a concediat pe succesorul sau, William D. Perez, din functia de director executiv. Knight a argumentat ca, sub conducerea lui Perez, Nike avea o eficienta de doar 80%, ceea ce e destul de ciudat intr-un moment in care rivalii se coalizeaza sa-ti ia locul. „Nu vedeam nici un semn de imbunatatire“, a spus Knight.

     

    Adidas, numarul doi mondial, si Reebok, numarul trei mondial, s-au dovedit competitori dinamici. In China, spre exemplu, adidas a cheltuit cam 80 mil. dolari pentru a-si asigura sponsorizarea Jocurilor Olimpice de la Beijing din 2008, in timp ce Reebok a bifat o intelegere evaluata la 70 mil. dolari cu Yao Ming, revelatia baschetului masculin chinez. In Japonia, cea mai mare piata de desfacere pentru produse sportive dupa SUA, adidas tocmai a depasit Nike in vanzari, o lovitura care parea de negandit in urma cu cativa ani.

     

    Nike domina totusi afacerile cu incaltaminte sportiva si pare ca nu va pierde aceasta pozitie prea curand. In SUA, unde piata pantofilor sport nu s-a schimbat in ultimii 10 ani, controleaza 36,3% din piata, comparativ cu 21,1% cat au adidas si Reebok impreuna, potrivit publicatiei Sporting Goods Intelligence. Dar cursa este mult mai stransa in ceea ce priveste pietele internationale cu dezvoltare accelerata, unde Nike controleaza 30,9% din vanzari, comparativ cu 28%, cat au adidas si Reebok impreuna.

     

    „In fiecare regiune din lume avem acum o cursa cu doar doi participanti, Nike si adidas“, a spus Jan Runau, purtator de cuvant al adidas. Analistii si responsabilii companiilor sunt de acord ca batalia cea mare se va da pe teritoriul Chinei, cea mai populata tara de pe glob, unde Nike, Reebok si adidas se zbat sa obtina sponsorizari si contracte de imagine inainte de Jocurile Olimpice.

     

    Nike a sponsorizat 21 de federatii sportive chineze si are parteneriate cu atleti de top chinezi precum Lui Xiang si Xing Huina. Ambii au castigat medalii de aur la Olimpiada de la Atena (2004) – Lui la cursa masculina de 110 metri garduri si Xing la cea feminina de 10.000 de metri.  A construit chiar si un centru sportiv de mari dimensiuni in aer liber, numit Nike Beijing Park, care include terenuri de fotbal si de baschet folosite zilnic de cate 5.000 de copii.

     

    Dar si germanii de la adidas au penetrat puternic China. Pe langa sponsorizarea Jocurilor Olimpice din 2008, compania a sponsorizat si nationala de fotbal feminin la Cupa Mondiala, federatia de fotbal si echipa de volei. In timpul unei conferinte recente cu investitorii, directorul executiv de la adidas, Herbert Hainer, a spus: „Sunt absolut convins ca Asia si, in special, China vor fi o forta in crestere in urmatorii ani“, atat pentru adidas cat si pentru Reebok.

     

    Nike a avut mai putin succes in Japonia, o piata pe care producatorii de echipament si incaltaminte sportiva o vaneaza intens. Dupa ce ani de zile a dominat piata de incaltaminte sportiva de aici, Nike a inceput sa scada, pierzand trenduri si oportunitati de piata, dupa cum au recunoscut directorii companiei. Directorul financiar, Don Blair, a spus despre Japonia ca este „cea mai importanta si cea mai dificila“ piata.

     

    Adidas a profitat de situatie si, cu toate ca a intrat pe piata japoneza abia in urma cu sapte ani, acum este lider de piata pentru incaltamintea sport. In timp ce Nike s-a zbatut sa satisfaca pretentiosii consumatori japonezi, adidas a dat lovitura anul acesta cu adiZero, un pantof sport foarte usor, desenat special pentru consumatorii asiatici. Succesul adidas se datoreaza in mare masura sponsorizarii nationalei de fotbal japoneze la Cupa Mondiala din 2002, care i-a crescut vanzarile cu 30%.

     

    Nike s-a confruntat cu o crestere greoaie si in Franta si Anglia, unde somajul ridicat si economia slabita diminueaza puterea de cumparare. Nike a inceput recent sa-si retraga produsele din rafturile retailer-ilor specializati, precum Decathlon, spunand ca tendinta acestuia de discount-uri masive afecteaza imaginea Nike ca produs de top.

     

    Problemele cu care se confrunta Nike in pietele stabile explica, in parte, de ce compania este atat de dornica sa-si faca intrarea pe o piata emergenta precum India, cu o populatie de peste un miliard. Cele 44 de milioane de dolari pe care Nike ii va da pentru echipa nationala de cricket a Indiei – cu 16 milioane de dolari mai mult decat oferta concurentei – „arata ca sunt extrem de interesati de India“, a spus Charlie Denson, presedintele Nike Brand.

     

    „Cricketul, a adaugat el, este un sport de top in India si inspira o pasiune de zece ori mai mare decat a oricarui altuia.“ Iar pana acum, Reebok, si nu Nike, este cel care domina piata de incaltaminte sportiva din India. Intrebarea fundamentala este daca Reebok si adidas pot face mai mult decat sa se infrunte si eventual sa castige in fata lui Nike in cateva tari, ci eventual sa-l depaseasca in vanzarile la nivel global. „Realitatea este ca, chiar impreuna, tot le lipseste forta Nike“, spune Stephen A. Greyser, profesor de marketing sportiv la Harvard Business School.

     

    Directorii Nike discuta, in particular si cu ceva sperante, ca fuziunea s-ar putea dovedi o frana pentru angajatii adidas si Reebok intr-un moment in care incearca sa se pozitioneze pe piete extrem de importante. Spre deosebire de achizitionarea Converse de catre Nike, spre exemplu – o marca retro de mici dimensiuni – combinatia dintre Reebok si adidas ar aduce la un loc doua branduri cu renume mondial care sa concureze pentru aceeasi audienta.

     

    Intr-un interviu, Perez, directorul care tocmai paraseste Nike, a spus ca Reebok si adidas reprezinta doua culturi foarte diferite a doua corporatii bazate pe doua continente diferite.  „Va fi foarte greu pentru adidas sa isi revina dupa aceasta achizitie“, a sustinut el. „Multi oameni s-ar putea sa fi subestimat implicatiile acestei fuziuni.“

  • Ashley schimba macazul

    Reteaua de publicitate Ashley & Holmes si-a gasit o noua agentie partenera in Romania – Cohn & Jansen. Planurile au ramas aceleasi: grecii vor 50% din agentie.

     

    La scurt timp dupa ce GMP a anuntat ruptura de Ashley & Holmes (A&H) – retea regionala de publicitate de origine greceasca -, A&H a declarat ca „va colabora“ in Romania cu agentia de publicitate Cohn & Jansen (C&J). In ce va consta, concret, aceasta colaborare? Cristina Jansen, managing director si actionar in C&J, a explicat pentru BUSINESS Magazin ca aceasta colaborare va fi de fapt o afiliere la reteaua Ashley.

     

    De asemenea, C&J va prelua si clientul Cosmote pe partea de creatie, de care anterior s-a ocupat GMP. Formula de business pe care Ashley o vrea cu noua agentie este aceeasi ca si in cazul GMP: pe langa afiliere si prestarea serviciilor de creatie pentru Cosmote de catre agentia lor partenera in Romania, grecii mai vor si un pachet de actiuni in C&J.

     

    Cristina Jansen a confirmat ca Ashley vrea sa detina 50% din C&J – acelasi procent pe care grecii il vizau si in GMP, conform intelegerii initiale cu Felix Tataru, proprietarul GMP. Exista totusi un punct de diferenta important intre planurile grecilor cu cele doua agentii romanesti.

     

    Daca in cazul GMP, ei ar fi trebuit sa astepte o perioada de 18 luni (de proba), pentru a obtine jumatate din actiunile lui Tataru, in cazul C&J,  Ashley pare sa se grabeasca. Cel putin asa rezulta din spusele Cristinei Jansen, aceasta mentionand ca in parteneriatul pe care il vor stabili cu Ashley „nu vor mai exista etape“. Ea a confirmat ca nu va urma o perioada de proba – ca in cazul GMP – si a subliniat ca „mai sunt probleme juridice de rezolvat“ pana la stabilirea formulei de actionariat.

     

    In prezent, C&J este detinuta de trei actionari: Andrei Cohn, Cristina si Peter Jansen (fost managing director la Sanoma Hearst), conform spuselor lui Andrei Cohn. Printre clientii agentiei se numara Gallaher Romania, AutoItalia Group sau La Fantana. C&J a avut o cifra de afaceri de aproximativ 392.000 de euro anul trecut si un profit net de 45.000 de euro. Agentia are in prezent 12 angajati, „dar foarte curand vom avea 16 sau 17“, a precizat Cohn.

  • IN THE SPOTLIGHT

    Ideea: Daca n-ai timp sa gatesti…, ai Alpinia

    Client: Cris-Tim

    Agentie: Leo Burnett & Target (Publicis)

    Canale: TV, presa scrisa, radio

     

    Apetitul romanilor pentru telenovele nu putea fi trecut cu vederea de publicitari. Leo Burnett a facut mai mult de atat – agentia a exploatat „telenovelita“ in randul femeilor pentru a promova marca de mezeluri Alpinia (probabil in speranta ca femeile se vor regasi in acest spot si vor adera mai usor la produs). Leo Burnett explica astfel conceptul campaniei: „Sunt momente cand femeile simt nevoia sa aiba putin timp si pentru placerile lor: fie ca e vorba de o telenovela, de nevoia de cochetarie sau de o pauza in care sa dezlege integrame. Insa in economia timpului lor, pe care si-l impart minutios intre gatit si grija pentru familie, de multe ori sunt nevoite sa si le refuze. Tocmai de aceea, Alpinia le ofera solutia unei mese rapide“. Agentia mai spune ca sloganul denota „utilitate“ si ca „diferentiaza clar marca Alpinia de restul competitiei“.

  • Mobilul a crescut mare

    Organizat timp de multi ani la Cannes, in Franta, cel mai mare congres de telefonie mobila din lume – 3GSM – s-a mutat anul acesta „cu arme si bagaje“ in Spania, la Barcelona. Motivul: Cannes devenise un oras prea mic pentru un eveniment atat de mare.

     

    Editia de anul acesta a 3GSM a batut cateva recorduri ale industriei de telefonie mobila, inclusiv pe cel al numarului de participanti la un astfel de congres, dar a oferit si destule in schimb. Printre altele, s-a anuntat un prim parteneriat de anvergura intre cativa din cei mai mari operatori de telefonie mobila din lume, pentru lansarea unui serviciu comun de mesagerie online pe telefon (sustinut in primul rand de gigantii Vodafone si Orange), s-a lansat urmatoarea tehnologie a telefoniei 3G (HSDPA, mai rapida si mai economica decat cele actuale, spun specialistii), au fost prezentate cele mai noi modele de telefoane mobile si s-a vorbit despre servicii care nu mai sunt doar o „fata morgana“, cum este de pilda televiziunea interactiva pe mobil.

     

    Toate acestea s-au intamplat intre 13 si 16 februarie la Barcelona, cei peste 50.000 de vizitatori ai 3GSM aproape sufocand capitala regiunii Catalunia. Evident, targul este in primul rand un business: unele informatii neoficiale spun ca va genera venituri de peste 100 de milioane de euro. Nu e de mirare, avand in vedere ca pentru a te pierde timp de o zi, ca simplu vizitator, printre miile de standuri ale expozitiei a trebuit sa scoti din buzunar aproape 1.000 de euro.

     

    Insa asta nu pare sa fi intimidat pe nimeni. Ba dimpotriva, centrul Barcelonei a fost invadat de o mare de oameni, creandu-le localnicilor, pe ici pe colo, mici crize de isterie. Este si explicabil, atunci cand musafirii iau cu asalt toate taxiurile, toate restaurantele si „sufoca“ trotuarele. Doar un exemplu: toate cele 30.000 de locuri ale hotelurilor din oras au fost rezervate cu multe saptamani inainte, astfel ca multi participanti s-au vazut nevoiti sa se cazeze la cateva zeci de kilometri de Barcelona.

     

    Ziarele locale au scris ca, in prima zi a congresului, probabil toate cele 8.000 de taxiuri din Barcelona au trecut cel putin odata prin Piata Espana, unde se afla intrarea in imensul complex expozitional Fira de Barcelona, care a gazduit 3GSM. Cozile la taxiuri erau de la 200 de metri in sus, organizatorii desemnand mai multi „dealeri de taxiuri“, care faceau ordine si ii indrumau pe oameni catre masini. Nu in ultimul rand, multe restaurante din Barcelona si-au schimbat orarul si au inceput sa serveasca cina mai devreme, pentru a se adapta „orarului european“.

     

    Daca in oras agitatia a ajuns la cote maxime, nu e greu de imaginat cum a aratat congresul in sine. Despre Fira de Barcelona s-ar putea spune ca este un fel de Romexpo, dar la o cu totul alta scara si unde este mult mai greu sa te pierzi, pentru ca are peste tot sageti, indicatoare si angajati amabili, gata sa te ajute sa-ti gasesti drumul. Cu toate astea, impresia generala a participantilor la 3GSM a fost de „haos organizat“. E adevarat, in salile complexului expozitional aglomeratia a fost mare. Cifrele vorbesc de la sine: anul acesta au avut stand expozitional peste 960 de firme, ceea ce reprezinta o crestere de 40% fata de anul trecut.

     

    Printre firmele prezente s-au numarat, evident, cei mai mari operatori de telefonie mobila, dar si producatori de terminale, accesorii, infrastructura, furnizori de servicii si continut multimedia. Targul a debutat cu o intalnire „de gradul trei“, mai exact cu o conferinta de presa la care – lucru extrem de rar intalnit – s-au asezat la aceeasi masa probabil cei mai importanti sase oameni din industria telefoniei mobile – directorii executivi ai unor operatori de top. „Este un eveniment istoric. Extrem de rar se intampla sa existe atata energie («fire power») in aceeasi camera“, a spus Craig Ehrlich, presedinte al GSM Association, organizatorul 3GSM.

     

    Vedetele incontestabile au fost Arun Sarin, director executiv al grupului Vodafone, si Sanjiv Ahuja, omologul sau de la compania rivala Orange. Alaturi de ei au stat Wang Jianzhan, seful China Mobile, Antonio Viana-Baptista, seful operatorului spaniol Telefonica Moviles, Riccardo Ruggiero, directorul executiv al Telecom Italia Mobile (TIM) si Rene Obermann, seful T-Mobile International.

     

    „Foarte rar ne intalnim cu totii. De fapt, niciodata nu ne intalnim cu totii“, a spus Sanjiv Ahuja, de la Orange. Ei bine, au facut-o la 3GSM, si nu doar ca sa le dea fotografilor motiv sa se lupte pentru o poza rara, ci ca sa anunte ca vor intra pe piata cu un serviciu comun: messenger pe telefonul mobil, un serviciu care exista deja de ceva timp, dar care in noua varianta va oferi o serie de noi avantaje, sustin operatorii.

     

    In primul rand, acest nou tip de messenger (denumit deja de operatori „SMS-ul viitorului“) va fi utilizat intr-o interfata identica pe telefonul mobil si pe PC, dupa formatul consacrat deja – o lista de prieteni, fiecare reprezentat de o mica imagine, cu informatii despre prezenta fiecaruia (online, offline, ocupat etc.). In plus, pe ecranul telefonului va fi vizibila in permanenta intreaga conversatie, nu doar fiecare replica in parte, cum se intampla pana acum cu messenger-ul pe mobil (majoritatea acestor servicii functioneaza in prezent ca un du-te vino de mesaje SMS).

     

    Modelul de business va fi foarte clar si usor de inteles pentru clienti, a spus Arun Sarin, seful Vodafone. Vor fi taxate doar mesajele trimise, astfel incat fiecare isi va putea controla cu usurinta costurile. Messenger-ul va putea fi folosit, in final, de clientii tuturor operatorilor mentionati, la care se vor adauga si cei ai Turkcell, TeliaSonera, plus sapte operatori GSM din India. In total, comunitatea se ridica acum la circa 700 de milioane de posibili utilizatori, acesta fiind si primul obiectiv pe care si l-au propus operatorii. 

     

    „Comunitatea de utilizatori ai messenger-ului pe mobil ar putea ajunge la 2 miliarde“, a spus Ahuja. „Dar de ce sa ne oprim la 2 miliarde, cand am putea ajunge la 6 miliarde?“ In prima faza, a fost semnat un parteneriat intre Vodafone si Orange. Prima varianta comerciala a fost lansata de Orange in Franta, urmand sa fie extinsa in urmatoarele luni si pe pietele din Marea Britanie, Romania (piata unde sunt prezenti ambii operatori, iar messenger-ul va putea fi folosit in comun de clientii Orange si Connex Vodafone) si Olanda. Explicatia intrarii operatorilor pe acest nou segment? Serviciul este menit sa contracareze ofensiva fara precedent a furnizorilor de servicii online ca Yahoo!, Google sau MSN, care au inceput sa le ameninte pozitia cu tot felul de aplicatii de comunicare si personalizare a continutului relevant pentru utilizatori.

     

    „In Europa Occidentala sunt de cinci ori mai multi utilizatori de telefoane mobile decat utilizatori de mesagerie online pe PC“, a mai spus Ahuja, subliniind ca operatorii de telefonie mobila nu trebuie sa se straduiasca sa atraga comunitati mari de utilizatori, pentru ca le au deja. „Trebuie sa ne depasim frica de faptul ca messenger-ul pe mobil va «canibaliza» SMS-ul“, a spus si Antonio Viana-Baptista, presedinte si director executiv la Telefonica Moviles. „Eu nu cred ca asa ceva se va intampla. Dimpotriva, mesajele instant atrag si mai multe mesaje instant.“

     

    Insa telefonia mobila si continutul multimedia sunt de-abia la inceputul „povestii de dragoste“ – a reiesit din discursurile oficialilor de top prezenti la 3GSM. Furnizorii de tehnologii si servicii au sustinut la unison ca viitorul telefoniei 3G este compus din cinci litere: HSDPA, o versiune avansata a actualei solutii WCDMA si care tocmai a intrat pe piata. Primul operator european de telefonie mobila care va intra pe piata cu aceasta tehnologie este Telefonica, in colaborare cu furnizorul suedez de solutii de infrastructura Ericsson, a spus pentru BUSINESS Magazin Andreas Hessler, director de strategie si dezvoltare de business al diviziei pentru telefonie 3G la Ericsson.

     

    „Upgrade-ul la HSDPA este foarte simplu pentru operatori, trebuie doar instalat un software pe echipamentele din bazele de transmisie (locatiile antenelor – n.r.) si marita capacitatea acestora pentru a face fata la un trafic mai mare de date“, a explicat el. Rezultatul pentru clienti? Daca detin un telefon mobil compatibil cu HSDPA – primele modele au inceput sa apara pe piata, printre producatori se numara Samsung si Motorola – vor putea transfera date pe telefonul mobil (muzica, clipuri video, navigare pe Internet) la o viteza de cel putin patru ori mai mare decat ofera in prezent telefonia 3G.

     

    „In acest moment, viteza maxima teoretica ce poate fi atinsa este de 1,8 Mbps. In realitate, se va situa la 1,2 – 1,4 Mbps. Este o imbunatatire semnificativa fata de 384 kbps“ (viteza telefoniei 3G din prezent – n.r.), a spus Hassler. Aceasta noua generatie a telefoniei 3G poate fi implementata cu succes si in Romania, crede oficialul Ericsson. „Depinde de fiecare piata, daca este pregatita pentru asa ceva. Romania, cu o rata de penetrare a telefoniei mobile de circa 60%, poate intra in aceasta categorie.“

  • GADGET-URI 2006

    Printre noutatile anuntate la 3GSM s-au numarat, evident, o serie de telefoane mobile, dar si noi tipuri de aplicatii pentru televiziunea interactiva pe telefon.

     

    MUZICA: Compania Sony Ericsson a prezentat la Barcelona cel de-al saselea model din gama Walkman, W950. Telefonul, cu un ecran de culoare portocalie, are o memorie de tip flash de 4 GB, permitand stocarea a cateva mii de melodii. „Mai mult ca sigur ca aceasta initiativa va agita spiritele in competitia dintre producatorii de telefoane si Apple pe piata playerelor muzicale“, a spus analistul Ben Wood al companiei de cercetare a pietei Gartner.

     

    INTERNET: Nokia a lansat noul model 6136, care permite transferul de date intre reteaua GSM si cea de tip WLAN (wireless local area network). Astfel, utilizatorii vor putea efectua convorbiri prin Internet (voice over IP) la pret redus, folosind telefonul mobil.

     

    TV MOBIL: Televiziunea pe mobil este gata sa intre in a doua generatie, cea a interactivitatii. Din noiembrie, televiziunea publica norvegiana NRK testeaza o emisiune muzicala adaptata la dimensiunile micului ecran al telefonului, in care utilizatorii pot vota ce melodii sa urmareasca, pot trimite MMS-uri insotite de comentarii si pot „chat-ui“ prin SMS. Statisticile arata ca noul concept are mare succes, spun oficialii norvegieni.

  • Musetel si baze de date

    Termenul „bio-piraterie“ nu apare inca in DEX, dar figureaza deja in dictionarele de limba engleza si desemneaza exploatarea comerciala de catre tarile dezvoltate a materialelor biologice naturale, fara o justa compensatie acordata tarilor de origine a acestora. Informatica se poate constitui in mijloc de protectie.

     

    Acum se stie cu precizie ca actiunea antiseptica a musetelului se datoreaza uleiurilor volatile bogate in azulene. Bunicile noastre nu stiau acest detaliu, dar de fiecare data cand la joaca ne alegeam cu cate-o julitura, aveau grija sa ne spele rana cu o infuzie de flori de musetel. Cunostintele legate de virtutile tamaduitoare ale multor plante medicinale intra in categoria larga a „cunostintelor traditionale“, alaturi de o multime de tehnici legate de agricultura, de constructii, de gastronomie si multe altele.

     

    Exista oare pericolul ca cineva sa breveteze ceaiul de musetel? La prima vedere, nu. Cu toate acestea, ceva asemanator s-a petrecut in 1997, cand in Statele Unite a fost eliberat un patent pentru utilizarea sofranului indian (sau curcuma) pentru tratarea ranilor. Cucurma este echivalentul indian al musetelului nostru, mentionat in textele legate de Ayurveda – unul dintre sistemele de medicina traditionala indiana, cu o vechime de cinci milenii. Guvernul indian a angajat o firma de avocatura specializata in litigii privind proprietatea intelectuala si a contestat cu succes patentul.

     

    A castigat insa doar o batalie, pentru ca 80% dintre cele aproape 5.000 de brevete cu referire la plante medicinale eliberate in Statele Unite in anul 2000 se refera la plante de origine indiana. In 2003 existau circa 15.000 de astfel de patente in Statele Unite si Uniunea Europeana, cele mai multe dintre ele referindu-se la utilizari mentionate in vechile tratate de medicina traditionala indiana, dar nu si in cele circa 130 de reviste academice (toate occidentale) utilizate ca referinta de oficiile de inventii.

     

    Insa nu doar uzul plantelor medicinale traditionale tinde sa devina proprietatea intelectuala a firmelor occidentale, ci si nenumarate alte produse indiene stravechi. Ca exemplu, Vinod Gupta – conducatorul proiectului TKDL – mentioneaza matasea de casmir si „pashmina“ (o lana de calitate obtinuta din parul unei specii de capra din Himalaya).

     

    In 2004 un yoghin american a obtinut un brevet pentru o secventa de 26 de exercitii fizice (asanae), ceea ce i-a determinat pe oficialii indieni sa coopteze un faimos guru pentru a pregati o varianta de a ataca patentul. Pe masura ce aceste cazuri s-au inmultit, autoritatile indiene au descoperit ca abordarea punctuala este costisitoare si au cautat o varianta mai generala.

     

    Astfel, industria informatica indiana, beneficiind de un numar impresionant de specialisti, a fost chemata sa infaptuiasca unul dintre cele mai gigantice proiecte imaginate pana acum: o enciclopedie digitala de peste 30 de milioane de pagini, care sa cuprinda cea mai mare parte a cunoasterii traditionale, de la sutele de mii de tratamente bazate pe plante medicinale si pana la arta culinara, tehnici de constructii sau exercitii yoga.

     

    Pornit in 2002, proiectul „The Traditional Knowledge Digital Library“ (TKDL) a beneficiat de o finantare de circa doua milioane de dolari (care insa vor fi repede amortizati din banii pe care oricum India ii pierde in litigii internationale) si reuneste o echipa interdisciplinara formata din peste 150 de medici, savanti din diverse domenii, juristi si informaticieni.

     

    Pana acum, echipa a documentat peste 110.000 de retete din plante, culese din circa 100 de texte apartinand celor trei sisteme principale ale medicinii traditionale indiene – ayurveda, unani si siddha.

    Mai mult, sistemul foloseste sisteme software complexe – bazate pe tehnici de inteligenta artificiala – pentru traducerea automata in cinci limbi (engleza, franceza, germana, japoneza si spaniola) a textelor din limbile antice sau medievale utilizate in India.

     

    Pe de alta parte, proiectul a mai cuprins o parte mai putin spectaculoasa, dar nu mai putin importanta: stabilirea unui set de standarde internationale de clasificare si inregistrare a cunoasterii traditionale, compatibile cu IPC (International Patent Classification). Rezultatul a fost adoptat de Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale in 2003, astfel incat baza de date TKDL va intra in circuitul oficiilor nationale de brevete, constituindu-se in proba pentru noutatea patentelor propuse („prior art“, in jargonul domeniului).

     

    Intre timp, proiectul a capatat o dimensiune regionala (prin cooperare cu Pakistan, Bangladesh, Sri Lanka) si internationala, numeroase state exprimandu-si intentia de a adopta „modelul indian“, atat ca mijloc de protectie impotriva „bio-pirateriei“, cat si din dorinta de a pune la dispozitia intregii lumi o imensa bogatie culturala.