BusinessMagazin

Blog

  • Cercurile Istoriei

    Poet, jurnalist si manager de presa, cu experienta in domeniul marketingului electoral, Bogdan Teodorescu a debutat ca prozator in 2002 si se afla acum la cel de-al treilea roman. „Dacic Parc“ nu e un roman cu cheie. Cine se incapataneaza sa descopere in el aluzii la realitatea politica a momentului se va rataci repede.

    E un roman in spirit latino-american, dar despre realitati romanesti, o parabola „despre neputinta omului puterii de a ramane vesnic in scaunul sau“. De o ironie amara, revizitarea si reinstaurarea simbolurilor si oamenilor din protoistoria noastra constituie finalul alarmant al volumului: „Pe Casa Republicii, cea mai mare cladire din Europa si fost sediu al Parlamentului Romaniei, o ceata de barbati barbosi si murdari, imbracati cu pantaloni albiciosi si camasi largi stranse cu braie de piele, fixau un steag avand forma unui cap metalic de lup continuat cu o coada solzoasa care in bataia vantului scotea un vajait lugubru, inspaimantator pentru dusmani“.

    Bogdan Teodorescu, Dacic Parc,  Editura FundaTiei Pro, BucureSti, 2005

  • Dejun sub iarba

    Cu cateva luni in urma, mai exact in decembrie 2004, la implinirea varstei de 54 de ani, pe Ioan Flora il bantuia ideea unui spectacol de teatru pe baza poemelor sale, convins de teatralitatea lor. Intre timp, in februarie 2005, printr-un joc stupid al destinului, poetul a disparut dintre noi, lasand proiectul neterminat si un ultim volum de poeme cu titlu premonitoriu „Dejun sub iarba“. Ca atatia alti mari poeti, lirica sa nu este suficient de cunoscuta publicului larg, stiut fiind faptul ca tirajele mici de sute de exemplare nu depasesc pragul cunoasterii decat in zona prietenilor si a specialistilor. A participat totusi la numeroase festivaluri de poezie, nationale si internationale, unde a primit o recunoastere fireasca. 

    De curand, la Arpino, in Italia, locul de nastere al lui Cicero, in cadrul evenimentului „Cartea de piatra“ au fost alese pentru a fi sapate in piatra doua poeme: unul al lui Ioan Flora si celalalt al papei Ioan Paul al II-lea. Nascut in Banatul sarbesc, Ioan Flora a scris 20 de volume de poezie si a realizat o traducere exceptionala din literatura sarba „Antologia poeziei sarbe“, precum si a operei integrale a poetului Vasko Popa, fara a scrie vreodata insa in sarba.

    In ultimul volum publicat la Editura Paralela 45 in noiembrie 2004, poezia sa continua in mare temele preferate de autor: disperarea urbana, realul „care poate primi o dimensiune metafizica“. Printre prietenii sai celebri trebuie amintiti Nichita Stanescu, Adam Puslojici, Gheorghe Craciun si Constantin Stan. Cateva dintre volumele sale: „Lumea fizica“, „O bufnita tanara pe patul mortii“, „Discurs asupra strutocamilei“, „Iepurele suedez“ au fost distinse cu premii – Premiul STRUGA, Premiul Nolit-Serbia, Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania, Premiul ASPRO. Acum, la Muzeul Literaturii Romane, a avut loc premiera spectacolului „Dejun sub iarba“, titlul ultimului volum, in regia lui Alexandru Dabija si in interpretarea Valeriei Seciu, Coca Bloos, Ioana Florea si Mihai Calota.

    Pentru sceptici trebuie spus ca nu este un recital de poezie si nici o evocare, ci un spectacol de teatru in care poezia este asezonata cu armele artei spectacolului. Montarea lui Dabija a fost un succes, astfel ca, din toamna, iubitorii de poezie si teatru au ocazia sa vizioneze un provocator spectacol despre lumea urbana, despre conditia scriitorului, despre singuratate si nelinisti contemporane. Un spectacol alb/negru ce pune in valoare poezia romaneasca contemporana. Intr-un interviu acordat unui post de radio isi asumase literatura ca destin: „A constientiza faptul ca poti fi, ca poti deveni un autor, un scriitor in adevaratul sens al cuvantului a fost, in cazul meu, o idee urmarita de o oarecare teama, neliniste. Pentru ca nu e simplu sa-ti poti imagina ca, intr-o zi, poti intra in galeria literara contemporana alaturi de cei mari, clasici, importanti“.

  • San Antonio – Intre Bond Si „Ciocu’ mic“

    Cele aproape doua sute de titluri despre San Antonio sunt printre cele mai vandute carti frantuzesti. Dupa moartea scriitorului Frédéric Dard in 2001, fiul sau, Patrice Dard, i-a continuat romanele, iar anul acesta Comisarul San Antonio (Gérard Lanvin) si adjunctul sau Bérurier (Gérard Depardieu) au ajuns pe marile ecrane.  S-a mai intamplat si in anii ‘60 si ‘80, dar cum de atunci multe s-au schimbat, actiunea e acum adaptata zilelor noastre, cu ceva mai mult parfum de James Bond, cu organizatii teroriste, banci corupte, traficanti internationali, personaje politice cu un trecut dubios si, bineinteles, femei fatale… San Antonio si Bérurier, fidelul sau locotenent, se afla  in Anglia ca sa il protejeze pe ambasadorul francez. Numai ca ei sunt mai preocupati de petreceri si doamne, asa ca ambasadorul cade in plasa unor rapitori. In scurt timp si presedintele dispare de la Elysée. In aceste conditii, San Antonio si Bérurier au (fiecare si separat ) sarcina de a salva tara. Asadar intervine concurenta, cu atat mai serioasa cu cat San Antonio fusese demis, iar Béru promovat.

    Cei doi intra in galeria cuplurilor celebre de celuloid, cum sunt Asterix si Obelix sau Sherlock Holmes si doctorul Watson, diferenta fiind ca umorul lor este mai „sanatos“ si rezulta din contraste. San Antonio e gentlemanul care atrage toate femeile, pe cand Bérurier e mai din topor si vorbeste numai cu barbarisme.  N-au multe in comun in afara profesiei, dar sunt legati de o amicitie tipic masculina, in care afectiunea se exprima ironic: „Te iubesc. Eu te-am uitat de mult“. Dar sa lasam sentimentalismele deoparte, pentru ca e totusi un film de actiune si  chiar si scenele de maxima intensitate au umorul lor. De pilda, San Antonio discuta nonsalant cu fiul sau, in timp ce se afla in mijlocul unei urmariri prin tot Parisul, in care zeci de masini sunt distruse.

    Desi la inceput regizorul Fred Auburtin a vrut sa-l distribuie pe Depardieu in rolul lui San Antonio, a doua alegere e mult mai reusita. Rolul Bérurier i se potriveste ca o manusa, cu toate stangaciile si replicile indraznete si reuseste sa-l eclipseze pe San Antonio, Lanvin fiind mai rafinat, mai demn de numele de comisar. Filmul depaseste seria James Bond prin umorul tipic frantuzesc (poate si prin coloana sonora originala si foarte diversa: de la funk la muzica braziliana), dar e sub nivelul lui „Tais-toi“ (Ciocu’ mic), celalalt „politist“ recent al lui Depardieu, fata de care „San-Antonio“ pare cam nesarat. In schimb, regizorul nu poate decat sa-si laude opera, spunand ca in film se vor regasi si admiratorii seriei de romane politiste, dar vor rade si cei care nu stiu codurile seriei San Antonio. À bon entendeur, salut! (Cine are urechi de auzit sa auda.)

    San Antonio; Regia: Fred Auburtin Cu: GÈrard Lanvin, GÈrard Depardieu Durata: 95 minute; La Hollywood Multiplex

  • Start. Click. Play. Publicitate.

    In luna februarie a acestui an, Pizza Hut a castigat o piata de dimensiunile Bucurestiului. Si nu prin deschiderea unei noi locatii, cum multi ar fi tentati sa creada. Ci printr-o gaselnita de marketing, la care multi advertiseri romani nici macar nu viseaza. Deocamdata.

    Gaselnita celor de la Pizza Hut este un joc online numit Everquest – o comunitate virtuala de aproape trei milioane de gameri. Jocul are inclusa o comanda care le da posibilitatea gamerilor (jucatorilor) sa comande o pizza fara a mai parasi lumea jocului. Marketingul de la Pizza Hut a facut o dubla miscare inteleapta. A castigat consumatori si isi face, intr-un mod destul de subtil, publicitate. Daca in orele bune pe care le petrece online jucatorul comanda pizza, probabil ca va ajunge sa prefere si in lumea reala restaurantele Pizza Hut. Miscarea celor de la Pizza Hut este numai un aspect dintr-o mai ampla actiune, in special a celor din advertising. Acestia au realizat ca jocurile pe calculator, dar si cele online sunt canale prin care-si pot atinge consumatorul direct la „tinta“.

    Asa se explica efectul de magnet pe care il au acestea asupra bugetelor de publicitate. Marketerii au inceput sa taie din zerourile care mergeau pe canalele traditionale, directionandu-le spre realitatea virtuala. Iar festivalurile internationale de publicitate consacrate vorbesc tot mai des despre creativitatea in domeniu. Chiar la recentul festival de la Cannes, publicitatea via jocurile de calculator a facut obiectul unor studii de caz despre cateva campanii de succes in domeniu.

    Apetitul marketerilor si ale organizatorilor de festivaluri pentru acest mediu de comunicare este bine intemeiat: jocurile pe calculator au devenit un canal de publicitate de sine statator. Canal care antreneaza nu numai mintile softistilor, ci si pe cele ale strategic plannerilor si copywriterilor din agentii (acele persoane care ofera consultanta de strategie clientilor, respectiv cele care scriu reclamele). Un exemplu recent, de la inceputul acestei luni: pentru promovarea noului sau telefon VS3, Panasonic Mobile Communications a lansat o campanie de marketing paneuropeana, care include un site special elaborat si un joc video care pune accentul pe paleta coloristica a ecranului telefonului. Protagonistii jocului video sunt animale care imping blocuri colorate pe o podea impartita in patrate si apoi urca pe ele pentru a scapa de zombi si fantome. Jucatorul care realizeaza cel mai mare scor in fiecare luna primeste ca premiu un VS3. De la initiativele de acest gen (realizarea jocurilor partial sau total branduite) pana la dezvoltarea business-ului companiilor din domeniul computer gaming nu a mai fost decat un pas. Un astfel de pas, unul major, a fost facut de Massive Incorporated, compania americana care a pus la punct prima retea publicitara pentru jocuri. Massive a incheiat deja contracte cu 10 mari publisheri de jocuri si poate furniza publicitate in mai bine de 40 de jocuri din cele mai bine cotate: Splinter Cell (actiune), Anarchy Online (lume vituala), Mall Tycoon si Ski Resort (simulatoare de afaceri). 

    Concret, software-ul celor de la Massive este integrat in structura jocului si stabileste, prin intermediul Internetului, o legatura cu serverele companiei. Prin acest canal, lumea jocului este populata, in mod dinamic, cu mesaje publicitare. Adica postere, panouri, vehicule, cutii de pizza sau de bauturi racoritoare, screensavere pe computerele virtuale sau mesaje pe televizoarele din lumea jocului. 

    „Jocurile video au evoluat de la stadiul de nisa; ele sunt acum una dintre cele mai importante forte in industria entertainmentului. Cu Massive putem atinge intregul potential de mediu publicitar“, comenteaza Jay Cohen, oficial de la producatorul de jocuri Ubisoft. Beneficiari? Coca-Cola, Dunkin’ Donuts, Honda, Intel, Nestlé, Paramount Pictures, T-Mobile, Universal Music Group sau Verizon. In total, in jur de 40 de companii din zona blue-chips (foarte bine cotate), companii de telecomunicatii, IT, automobile, fast-food, servicii financiare si entertainment. 

    Tintele? Jucatorii. Statisticile spun ca in Statele Unite 70% din barbatii cu varste cuprinse intre 18 si 34 de ani – adica in jur de 20 de milioane de persoane sunt jucatori. Tinerii petrec in jocuri 12,5 ore pe saptamana si urmaresc televizorul numai noua ore. Aceleasi statistici arata ca, in 2003, jucatorii din target au petrecut in fata monitoarelor 30 de miliarde de ore. 

    Dar advertiserii nu sunt atrasi numai de numarul mare de ore pe care gamerii le petrec in fata monitoarelor, ci si de gradul lor de implicare. Spre deosebire de timpul petrecut in fata televizorului, care poate fi fragmentat, jucatorul este 100% dedicat actiunii de pe ecran, deci si mesajului publicitar. Iar peste 90% din jucatori declara ca nu sunt deranjati de mesajele publicitare din jocuri.

    Massive este concurata de o companie israeliana, Double Fusion, care a pus la punct un sistem publicitar asemanator cu cel al americanilor – mesaje publicitare „injectate“ in jocuri. Printre clientii Double Fusion se numara Procter & Gamble, care a semnat un contract de promovare a produselor de ingrijire a automobilelor in doua jocuri distribuite in Europa: London Taxi Rush Hour si Taxi3: eXtreme Rush.

    Valori? De ordinul sutelor de milioane de dolari. In 2004 publicitatea efectiva in jocuri a contabilizat peste 80 de milioane de dolari. Compania de cercetare si consultanta Yankee Group estimeaza ca veniturile din publicitatea in jocuri ar urma sa atinga aproape 300 de milioane de dolari in 2008. Din aceasta suma, 100 de milioane vor reprezenta platile pentru publicitatea inserata in jocuri. Iar restul, de doua treimi, va reprezenta investitiile in jocurile publicitare 100%, asa-numitele „advergames“ (jocuri simple, cu o durata mai scurta si un grad de implicare mai mic din partea jucatorului). In 2009, Yankee Group estimeaza ca suma totala s-ar putea dubla (circa 600 de milioane de dolari), iar valoarea publicitatii din jocuri va depasi valoarea sumelor investite in advergames. 

    O alta companie de cercetare, Jupiter Research, avanseaza o suma si mai optimista: 750 de milioane de dolari pentru piata publicitatii in jocuri in 2006. Despre advergames, specialistii spun ca sunt al doilea mare canal pentru investitorii in acest tip de publicitate: costurile implicate nu sunt foarte mari si aduc clienti. Jocurile advertoriale nu sunt o noutate, fiind un canal publicitar aparut de cativa ani. In general, acestea sunt jocuri simple: realizate in tehnologii flash, au o grafica intens colorata – asemanatoare cu a desenelor animate – si nu au un story complicat. Desi nu sunt la fel de elaborate si magnetizante ca jocurile de anvergura (gen Splinter Cell sau Everquest), studiile arata ca acestea au impact. Un studiu GartnerG2 de anul trecut arata ca peste 14% din userii de pe Internet sunt atrasi de advergames.

    Dar simplitatea advergame-urilor nu este vazuta de publicitari ca un dezavantaj, ci ca un atu. Unul dintre cele mai bune exemple este Boxer Boogie Breakdown, o animatie facuta pentru promovarea liniei de produse Joe Boxer, realizata de compania Yaya Media. Clientul il face pe Vaughn, personaj de campanie publicitara, sa danseze pe ritmuri muzicale diferite, costumat numai in chilotii Joe Boxer. Peste 1,5 milioane de clienti s-au bucurat de dansul lui Vaughn in primele 45 de zile de la lansarea facuta fara alte promotii. 

    Pentru Chrysler, Yaya a creat in 2002 „Chrysler Get Up and Go“ – un joc de condus masina. In prima saptamana de la lansare, peste 40.000 de oameni l-au jucat. Timpul mediu de joc a fost de peste 7 minute (mai mult decat orice clip publicitar), 22% din jucatori au trimis invitatii catre prieteni pentru a incerca jocul, iar peste 60% din cei invitati au incercat sa conduca un vehicul Chrysler virtual. 15% din jucatori au solicitat documentatii despre masini, o rata a succesului mult mai mare decat cea a website-ului Chrysler (0,7%). 

    Un alt exemplu de succes este campania de lansare a bauturii Mountain Dew in Finlanda (2002). Lansarea a demarat cu o campanie de teasing in parteneriat cu situl www.habbohotel.com, prin initierea Mountain Dew Lounge. A urmat lansarea propriu-zisa (TV, radio, outdoor, tranzit, promovare la punctele de vanzare) si o campanie puternica de sustinere in toate media, inclusiv pe situl care sustinuse campania de teasing (2003). Rezultatele obtinute au fost remarcabile, spune agentia BBDO Finlanda, care a semnat campania. In patru saptamani, Mountain Dew a devenit brandul numarul 2 pe segmentul de 0,5 l cu o cota de piata de 10%. Din punctul de vedere al volumului, obiectivele au fost depasite cu 33%. In ce priveste rata sa de recunoastere („awareness“), aceasta a fost de 75% dupa patru saptamani.

    Mountain Dew, Chrysler si Joe Boxer – exemplele expuse mai sus – nu sunt cazuri singulare. Lista marketerilor care au apelat la jocuri pentru promovarea brandurilor lor este lunga. Ca si in publicitate, mecanismele de promovare – in cazul de fata tipul jocurilor – variaza de la un brand la altul. Astfel, daca in cazul Chrysler, jocul era centrat pe condusul autovehiculului, Peugeot a optat pentru alta latura a sofatului: parcatul. Pentru a prezenta noul 107, Peugeot foloseste si un site unde clientul poate incerca sa parcheze masina, in cadrul unui joculet, dar este informat si asupra caracteristicilor acesteia.

    Petrolistii de la Total isi promoveaza marca ecologica GPL Premier tot prin intermediul unui joculet care solicita clientului sa salveze orasele de poluare. Iar sampoanele Timotei vor sa rezolve una din dilemele lumii contemporane, lansand un joc in care blondele se lupta cu brunetele, sub indemnul „Apara-ti culoarea“.  Pentru Craciunul anului trecut, Coca-Cola in Danemarca, Finlanda, Suedia si Norvegia a inclus in campanie si „Coca-Cola Christmas Tornament 2004“, un ansamblu de trei advergame-uri. In timp ce FedEx incearca sa cucereasca Europa si cu ajutorul unui advergame in care jucatorul goneste pe sosea pentru a transporta colete cu masina. Jocul este localizat, avand 13 versiuni diferite.

    Si nu in ultimul rand OMV, compania austriaca care a cumparat Petrom, ofera vizitatorilor sitului ocazia sa conduca virtual o companie petroliera. In cadrul jocului, vizitatorul este pus sa ia decizii de achizitionare si de vanzare a produselor petroliere, sa lanseze campanii publicitare si sa cumpere petrol de pe piata. Un alt joc transforma clientul intr-un explorator in cautare de petrol.

    In tumultul mondial al preocuparilor marketerilor de a-si promova brandurile prin jocurile pe calculator – total sau partial branduite, simple sau elaborate – Romania pare mult in urma (filiala Ubisoft din Romania, cel mai mare producator local, admite ca nu a primit nici o solicitare de a dezvolta un astfel de joc pana acum). Explicatiile ar fi multe, cea mai importanta fiind numarul mic de utilizatori de web – doar 10% dintre romani sunt utilizatori activi de web. O alta cauza ar fi lipsa datelor de piata specifice, care ar oferi o dimensiune cantitativa si calitativa pietei. 

    La fel de importante sunt lipsa de preocupare a marketerilor pentru acest canal (cauza derivata, probabil, din cele enumerate anterior) si, nu in ultimul rand, pretul prohibitiv. Crearea unui joc complex  de genul American Army (vezi studiu de caz) poate costa cateva milioane de euro, ceea ce ar echivala cu un buget aferent unei campanii integrate in toata regula. 

    Dar sa nu punem inca o eticheta: o companie multinationala, prezenta in topul celor mai mari advertiseri din Romania (dar care a dorit sa nu-si divulge numele, din motive de marketing strategice), a admis pentru BUSINESS Magazin ca nu este exclus sa „importe“ si in Romania acest tip de promovare. Este vorba despre jocul publicitar special dezvoltat pentru unul dintre brandurile sale de succes, in pietele mature. Compania nu a dat mai multe detalii – daca va face o adaptare a jocului la piata romaneasca sau va dezvolta unul special – dar a oferit un indiciu:  „Haideti sa ne reauzim peste sase luni“.  Sa ne indreptam, asadar, atentia spre zorii unei noi epoci: Start-click-play-publicitate.

  • LA TINTA

    In Romania nu exista statistici despre numarul, profilul si obiceiurile de consum ale gamerilor. Si asta pentru ca mediul publicitar in sine – jocurile pe calculator – practic nu exista, deocamdata. Dar ce arata datele de piata din alte tari?

    MAJORITATEA BARBATI: in Statele Unite, 70% din barbatii cu varste cuprinse intre 18 si 34 de ani, adica in jur de 20 de milioane de persoane, sunt jucatori. 

    TINERETE PIERDUTA?: Tinerii petrec in jocuri 12,5 ore pe saptamana si urmaresc televizorul numai noua ore. In total, in 2003, jucatorii din target au petrecut in fata monitoarelor 30 de miliarde de ore. 

    CAPTIVITATE: Spre deosebire de timpul petrecut in fata televizorului, care poate fi fragmentat, jucatorul este 100% dedicat actiunii de pe ecran, deci si mesajului publicitar. Peste 90% din jucatori declara ca nu sunt deranjati de mesajele publicitare din jocuri

  • Publicitatea la apel: brandul US ARMY

    Aflata in cautare de recruti, armata americana recurge la tot soiul de modalitati de promovare: o motocicleta in valoare de 150.000 de dolari construita de compania Orange County Choppers sau jocul de calculator America’s Army.

    America’s Army este gratuit, a fost lansat pe 4 iulie 2002, se poate descarca de pe Internet si poate fi distribuit de oricine. Este un joc serios si nu o animatie ieftina, costurile sale fiind de 7,5 milioane dolari, din care 5 milioane a costat realizarea software-ului. Restul sumei o reprezinta reteaua de servere de pe teritoriul SUA la care se pot conecta jucatorii. Jocul este un real succes, avand 5,5 milioane de jucatori inregistrati. Jucatorul este pus in pielea unui recrut, fiind instruit de sergenti care racnesc realist. Este familiarizat cu armele, munitia si tehnica de lupta a armatei. In final, i se ofera posibilitatea sa mearga in varii misiuni virtuale, in echipa. 

    Strategia de promovare  a armatei terestre a fost urmata si de fortele navale americane, care au lansat pe 15 iulie „Navy Training Exercise Strike and Retrieve“ care va fi distribuit gratuit tot pe Internet. Prima misiune disponibila este localizarea si recuperarea unor documente top-secret. Nici Air Force nu s-au lasat mai prejos – au angajat producatorul de jocuri Critical Mass Interactive pentru jocul „USAF: Air Dominance“. De notat ca armata americana are, pentru urmatoarele sase luni, un buget de promovare echivalent cu toata piata neta de publicitate din Romania: 250 de milioane de dolari. Agentia care se ocupa de contul US Army, Leo Burnett (Publicis), va folosi acest buget pentru a continua campania de crestere a recrutilor in randul armatei americane.

  • AFACERI: Concediu amanat

    Vara este in mod traditional o perioada mai linistita pentru mediul de business. In ultimii ani insa, oamenii de afaceri par sa se „concentreze“ mai bine in iulie-august. Consultantii lor au de lucru din plin si nu e timp pentru vacanta.

    Din pacate sau din fericire, conjunctura nu este prea favorabila concediilor de lunga durata“, spune Ion Nestor, partener senior la Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP). In agenda sefului uneia dintre cele mai mari case de avocatura din Romania, afacerile se aglomereaza – ceea ce aduce un volum mai mare de munca pentru avocatii firmei intr-o perioada scurta de timp.

    Firma NNDKP este avocatul statului in vanzarea BCR, probabil cea mai importanta tranzactie de pe piata romaneasca din acest an. Dar Ion Nestor nu pierde din vedere nici alte privatizari majore aflate in diferite stadii, precum CEC, Romgaz, trei filiale ale Electrica.

    Nu numai privatizarile sunt pe radarul societatilor de avocatura din Romania. Tranzactiile private, atragerea de finantari si consultanta curenta sunt din ce in ce mai cerute. „Clientii solicita din ce in ce mai mult asistenta juridica de inalta specializare in domenii foarte sofisticate, precum concurenta, piete financiare, fuziuni si achizitii, proprietate intelectuala“, explica pentru BUSINESS Magazin Ion Nestor.

    Iar valul de investitori interesati de piata romaneasca pare sa prelungeasca programul de lucru al avocatilor.
    „Vom avea o vara plina“, spune Dan Borbely, partener la casa de avocatura Tuca si Asociatii. Cabinetul este implicat, printre altele, in privatizarea BCR, Romgaz, Electrica. „In plus, sunt o serie de tranzactii pe piata imobiliara, iar consultanta curenta pentru clientii nostri ne tine ocupati“, adauga Borbely.

    „Putem vorbi de un flux constant de solicitari, care ne pune in fata unei veri aglomerate“, sustine si Adrian Bulboaca, managing associate la Linklaters Miculiti, Mihai si Asociatii. Nici macar perspectiva organizarii de alegeri anticipate nu i-a ingrijorat pe avocati, chiar daca recunosteau ca demisia Guvernului ar putea intarzia privatizarile. „Acolo unde nu s-a facut lista scurta se mai poate amana procesul de privatizare, dar vanzarea BCR, de exemplu, va merge inainte“, crede Valeriu Stoica, partener al cabinetului de avocatura Stoica si Asociatii.

    In plus, completeaza Stoica, ar fi greu de spus ca incertitudinile de ordin politic vor afecta piata de servicii avocatiale, pentru ca privatizarile nu sunt neaparat cele mai importante tranzactii, chiar daca aduc, totusi, un plus de imagine cabinetului de avocatura. „Tendintele generale de crestere sunt vizibile, iar acestea reflecta in mod fidel evolutia mediului de afaceri“, spune si Florian Nitu, managing partner al casei de avocatura Popovici si Asociatii. El afirma ca, pe langa lansarea aproape concomitenta a privatizarilor, un rol important in dezvoltarea pietei avocaturii de afaceri il are si „initierea procesului de achizitii in Romania de catre mari fonduri de investitii“. Cum se va resimti activitatea intensa in conturile avocatilor? Chiar daca spun ca deocamdata nu se pune problema majorarii tarifelor, este posibil ca ei sa castige ceva mai mult comparativ cu anii precedenti. Practic, aglomeratia de la usile cabinetelor de avocatura le-a permis acestora sa reduca discounturile, daca nu sa ceara onorarii mai mari.

    In viitor exista insa posibilitatea majorarii tarifelor, pe fondul unei dezvoltari sustinute a pietei. „Cresterea cererii de servicii juridice si sporirea gradului de dificultate a problemelor ridicate de clienti va antrena in timp o crestere a onorariilor“, considera Ion Nestor.

    De altfel, in timp, onorariile din Romania ar trebui sa se apropie de cele practicate in Europa. In prezent, tariful orar variaza intre 50 si 400 de euro, in functie de experienta avocatului. La acesta se poate adauga un onorariu de succes (procentual din valoarea tranzactiei). Consultanta curenta poate fi platita in baza unui „abonament“ (suma fixa, platita lunar, fara referire la un proiect anume).

    Pe ce se bat acum avocatii? Afacerea momentului este vanzarea BCR. Pe langa NNDKP, care reprezinta statul, in tranzactie sunt implicate – pentru moment – toate marile firme de avocatura din Romania, de partea potentialilor cumparatori.

    Cea mai mare banca romaneasca a atras interesul a nu mai putin de 11 banci internationale, care au depus scrisori de intentie. Iar cel putin o parte din aceste companii au cerut sprijinul caselor de avocatura din Romania.

    Musat si Asociatii ii reprezinta pe belgienii de la KBC, Linklaters pe italienii de la Intesa. Francezii de la BNP s-au dovedit nationalisti si au apelat la ajutorul casei de avocatura Gide Loyrette Nouel, iar austriecii de la Erste au preferat cabinetul Cameron McKenna. Grupul franco-belgian Dexia i-a contractat pe cei de la Popovici si Asociatii, iar Tuca si Asociatii au fost angajati de banca germana Deutsche Bank. Echipele de avocati care vor avea in sarcina privatizarea BCR vor fi ocupate cu documentele din camera de date a grupului pana in toamna. De-abia atunci vor fi depuse ofertele finale pentru cumparare.

    Dincolo de BCR, investitorii stau cu ochii si pe CEC. Aici, viziunile sunt impartite. Unii spera ca procesul sa fie accelerat, altii cred ca abia in toamna va incepe strangerea scrisorilor de intentie. Sectorul bancar este doar varful aisbergului. Al doilea centru de interes il reprezinta privatizarile din energie. Acestea insa sunt de-abia intr-o faza incipienta. Chiar si asa, lupta pentru acordarea de consultanta statului este acerba. Iar exemplul cel mai clar este privatizarea producatorului roman de gaze naturale Romgaz. In aceasta cursa s-au inscris 14 banci de investitii, iar cel putin o parte dintre ele vor fi secondate si de cabinete de avocatura. Deja pe lista Ministerului Economiei si Comertului apar Musat si Asociatii (alaturi de ABN Amro), Linklaters (impreuna cu CSFB si RAEF) si Racoti-Predoiu (intr-un consortiu coordonat de Bank of America), in timp ce Tuca si Asociatii candideaza in parteneriat cu BNP Paribas. 

    Tot in stadiul de alegere a consultantului sunt si vanzarile a trei filiale Electrica (Muntenia Nord, Transilvania Nord si Transilvania Sud). Deocamdata, in cursa sunt, potrivit unor surse apropiate afacerii, BNP Paribas, Bank of America, Rothschild & Cie si Credit Suisse.

    Alaturi de bancile internationale de investitii, in lupta au mai intrat si cateva case de avocatura, aflate de partea consultantilor: Tuca si Asociatii cu BNP, Allen Overy cu Bank of America, NNDKP cu Rothschild, respectiv Popovici si Asociatii cu Credit Suisse. Ceva mai avansata este privatizarea unei alte distributii de electricitate, Muntenia Sud, in cazul careia s-a stabilit deja strategia de vanzare. Alte afaceri cu statul anuntate pentru acest an sunt vanzarea pachetului minoritar de la RomTelecom, privatizarea Societatii Nationale de Radiocomunicatii (SNR) si gasirea unui investitor pentru Daewoo Automobile Craiova.

    Chiar daca privatizarile vor fi amanate, agenda avocatilor nu va fi insa cu mult mai libera. Avocatii vor fi implicati in multe tranzactii private, de la fuziuni si achizitii, pana la tranzactii complexe care implica mai multi investitori si mai multe surse de finantare. „Contextul pentru astfel de tranzactii este favorabil, datorita apropierii de data integrarii in Uniunea Europeana“, sustine Bulboaca.

    Avocatii spun ca, pe fondul evolutiei pozitive a economiei in general, cererea pentru servicii avocatiale s-a mentinut ridicata in prima parte a acestui an. „In primele sase luni a fost o crestere nesperata“, spune Valeriu Stoica. „Nu vad nici un motiv major pentru care aceasta tendinta sa nu se mentina, ba chiar sa se accentueze in lunile care vin“, afirma si Ion Nestor. Prin urmare, chiar daca vremea nu o arata, pentru avocati se anunta o vara fierbinte.

  • AFACERILE SEZONULUI

    Marile case de avocatura vor fi ocupate in lunile care urmeaza cu acordarea de consultanta pentru cateva afaceri importante, incepand cu privatizarile din energie si din sistemul bancar si terminand cu proiecte „private“.

    BCR Pentru cea mai mare banca a Romaniei au fost depuse 11 oferte, de catre Banca Nationala a Greciei, Banca Intesa, Deutsche Bank, Erste Bank, Dexia, KBC, BNP Paribas, ABN AMRO si Texas Pacific in consortiu cu Citigroup Venture Capital (oferta acestora din urma a fost respinsa de AVAS).

    CEC Desi o parte dintre cei care au depus scrisori de intentie pentru BCR au in vedere si CEC, deocamdata banca nu a fost lansata la privatizare. Parerile sunt impartite in randul investitorilor: unii spera ca procesul sa fie accelerat, altii cred ca abia in toamna va incepe strangerea ofertelor.

    ROMGAZ Pentru consultanta in privatizarea producatorului de gaz s-au inscris 14 banci de investitii: Lazard Freres, Morgan Stanley, HSBC, UBS si BAC Romania, JP Morgan si ING Bank, Bank of America Securities Limited / Central Europe Trust / Deloitte Central Europe, Merrill Lynch, CSFB Europe si RAEF, BNP Paribas, ABN Amro, Citigroup, CA-IB, KPMG si Goldman Sachs.

    ELECTRICA Privatizarea Electrica Muntenia Sud ar urma sa fie incheiata pana la finele acestui an. De companie s-au aratat interesate ENEL, CEZ, RWE, Gaz de France si E.ON. Alte trei societati de distributie a energiei electrice – Electrica Muntenia Nord, Transilvania Sud si Nord – urmeaza sa fie scoase si ele la privatizare.

  • Listarile anului: demaraj pierdut

    Cele doua listari de la Bursa de Valori de luna aceasta, cea a holdingului IT&C Flamingo International si cea a producatorului de carton Vrancart Adjud, i-au deceptionat pe foarte multi dintre investitorii care subscrisesera in cadrul ofertelor publice initiale, sperand sa castige bine pe termen scurt.

    Preturile actiunilor celor doua companii au crescut foarte putin dupa intrarea la tranzactionare, o investitie in „traditionalele“ SIF-uri, Petrom sau Banca Transilvania, fiind de departe mai profitabila. Unii dintre investitori afirma ca nu este exclus ca actionarii majoritari ai celor doua societati sau intermediarii ofertelor sa fi intervenit pe piata saptamana trecuta pentru ca ofertele de listare sa nu se transforme intr-un esec. Nici acordarea de actiuni gratuite de catre Vrancart – care la cateva zile dupa listare s-a transformat din zvon in certitudine – nu a avut darul de a impulsiona pretul, ci cel mult de a-l opri din scadere, cu atat mai mult cu cat inainte de anuntul oficial privind gratuitele Vrancart atinsese 0,15 lei/actiune, adica pretul din oferta. 

    Desi nu a anuntat oficial, si Flamingo intentioneaza sa acorde „gratuite“. Dar nici aceasta informatie, desi e cunoscuta pe piata, nu a avut darul de a-i impresiona pe cumparatori. „Cred ca investitorii au inceput sa isi dea seama ca «operatiunile de umflare a preturilor pe piata», cum sunt splitarile sau acordarea de actiuni gratuite, nu justifica o crestere a valorii companiei pe piata, ci contribuie doar la cresterea lichiditatii actiunilor,“ spune Nicolae Ghergus, director executiv la societatea de brokeraj Confident Invest.

    Unii dintre brokeri spun ca de vina pentru castigurile mici ale jucatorilor ar putea fi lacomia unora dintre investitori, care se asteptau ca pretul la care intra actiunile la tranzactionare sa fie mult mai mare si au decis sa vanda cand au vazut ca nu este asa.  „E vorba si de efectul psihologic pe care il genereaza o oferta – e oferta, e super-oferta, luati si va imbogatiti – asa poate fi perceputa o oferta de unii dintre investitori. La o oferta publica primara pretul trebuie sa fie mai bun decat cel pe care este asteptat pe piata. De data, in cazul ambelor oferte, pretul la care s-au oferit actiunile a fost cel corect“, spunea un broker.

    Preturile din ofertele celor doua companii au fost cele corecte, cel putin asa arata prima saptamana de tranzactionare, iar sa cumperi la pretul corect nu e intotdeauna o afacere buna pe Bursa, unde trebuie sa cumperi ieftin si sa vinzi scump. Si in cazul Flamingo, si in cel al Vrancart, preturile atinse din prima zi de tranzactionare de pe Bursa au fost si maximele atinse pana acum pe piata, tendinta fiind apoi una de scadere.  Vrancart a urcat in prima zi pana la 0,185 lei/actiune, cu 23% mai mult decat pretul din oferta, in timp ce Flamingo a intrat la 2,76 lei/actiune, cu 20% mai mult decat  pretul din oferta. 

    Din acest moment au aparut vanzatorii, astfel ca cele doua companii au incheiat saptamana trecuta cu doar 4-5% mai mult decat pretul din oferta, adica la 0,157 in cazul Vrancart si 2,4 in cazul Flamingo.  Si asta dupa ce in timpul saptamanii coborasera chiar mai jos. Vrancart a fost listata vineri, 15 iulie, lunea urmatoare venind randul Flamingo. In acest timp, tot la Bursa, in ultimele doua saptamani se putea castiga peste 20% din actiuni cum ar fi SIF-urile, Petromidia, Sicomed sau Impact.

    Multi dintre cei care au subscris in cadrul ofertelor sperau la o reeditare a profiturilor substantiale pe care le-au avut cei care au participat la oferta de listare a Broker Cluj, derulata la finalul anului trecut. Cei care au cumparat atunci actiuni in oferta societatii si-au putut tripla banii.  Broker si-a vandut actiunile noi la 1,5 lei/actiune, iar dupa cateva luni acestea au intrat la tranzactionare la aproximativ 4 lei. Dupa o luna, cotatia atingea 5 lei/actiune, compania anuntand intre timp ca va acorda actiuni gratuite.

    De unde diferenta dintre Broker si Flamingo sau Vrancart? „Broker este o institutie financiara, iar Vrancart este o companie de vanzari. De la oferta Broker pana la intrarea la tranzactionare, piata crescuse cu vreo 60%, pe cand acum de la oferta pana la listare nu s-a intamplat nimic. In plus, profiturile si activitatea Broker cresc o data cu cresterea Bursei, pe cand la Flamingo profiturile cresc o data cu cresterea pietei de calculatoare,“ spune Nicolae Ghergus, directorul executiv al societatii de brokeraj Confident Invest. Brokerii care au intermediat listarea pe piata a celor doua companii spun insa ca intrarea la tranzactionare nu s-a produs intr-un moment tocmai bun pentru piata, altfel pretul ar fi fost probabil mai mare.

    „Cred ca actiunile Flamingo au fost lovite de ordonanta privind ridicarea pragului de detinere la SIF-uri, conditii in care saptamana trecuta toata atentia investitorilor de pe piata a fost indreptata asupra acestora. Asta s-a vazut si din volumul de tranzactionare de pe SIF-uri“, spune Laurentiu Ciocarlan, director pentru operatiuni pe piata primara al Raiffeisen Capital & Investment, care a intermediat alaturi de ING Securities listarea Flamingo.

    Pe de alta parte, intermediarii ofertelor se plang ca cei mai multi dintre cei care au cumparat actiuni in oferta au vrut doar sa speculeze. Unii dintre speculatori s-au multumit astfel cu castiguri de cateva procente, mai bune decat la banca. De altfel, modul in care s-a subscris oferta Flamingo, in care peste jumatate din ordinele de cumparare au venit in ultima zi, arata ca in oferta au cumparat foarte multi speculatori, care sperau sa castige pe termen scurt, iar acestia au inceput sa vanda de indata ce actiunile au  intrat la tranzactionare cu cateva procente peste pretul din oferta.

    „Noi ne-am asteptat ca actiunile Vrancart sa intre in jurul a 0,2 lei. A existat insa o presiune la vanzare. Toata lumea se astepta sa castige bine din  oferta si cand a vazut ca pretul nu creste foarte mult, unii au inceput sa vanda. Cine a vandut in prima ora de tranzactionare a iesit cu un castig de 20%. Multi s-au gandit ca e suficient, la cum merge piata acum“, spune Octavian Molnar, directorul IFB Finwest, societatea de brokeraj care a intermediat oferta de listare a firmei Vrancart.  El a mai adaugat ca exista interes in continuare din partea fondurilor de investitii pentru companie si ca se asteapta ca pretul sa mai creasca. Din acest motiv, intermediarii se plang ca nu au cum sa ii selecteze pe cei care cumpara in oferte.

    „Este pacat ca legea nu ne permite sa facem o selectie a ofertantilor, asa cum se intampla in Statele Unite, unde poti sa nu permiti, de exemplu, unui hedge fund (fond de investitii preponderent speculative) sa cumpere intr-o oferta si poti alege doar investitori pe termen lung. Asta ne-ar fi permis sa nu vindem actiuni speculatorilor, ci celor care investesc pe termen lung si nu sunt dispusi sa vanda atunci cand isi pot marca un castig de 10-15%“, spune Dana Ionescu, presedintele Raiffeisen Capital & Investment, una dintre cele doua societati care au intermediat oferta Flamingo.

    Legislatia romana este realizata dupa cea a Uniunii Europene si prevede ca ofertele pot fi subscrise de orice investitor, iar intermediarii sau ofertantii nu au dreptul sa faca o selectie intre cererile de subscriere pe care le primesc. Comparativ cu dobanda bancara, randamentul obtinut din cumpararea de actiuni in cadrul ofertelor publice ramane acceptabil.

    Reprezentantii societatii Intercapital Invest au calculat randamentul anualizat pe care un investitor l-ar fi obtinut cumparand in cadrul ofertei Flamingo si vanzand apoi actiunile pe piata, saptamana trecuta. Randamentul se ridica la 72%, fata de cel mult 9% cat ofera un depozit bancar. 

    Lucrurile stau insa altfel in cazul Vrancart, unde – desi pretul a avut aproximativ aceeasi apreciere fata de cel din oferta – perioada scursa de la inchiderea ofertei pana la listarea pe piata a fost mult mai mare, de peste trei luni, randamentul anualizat obtinut fiind mult mai mic. 

    De altfel, actiunile Vrancart, spre deosebire de cele ale Flamingo, au atins chiar pretul din oferta, 0,15 lei/actiune, la mijlocul saptamanii trecute. Investitorii au avut ocazia astfel sa „economiseasca“ trei luni si sa cumpere in iulie la acelasi pret la care putea cumpara si in aprilie.

  • CUM AU DECURS OFERTELE

    Flamingo si Vrancart s-au listat pe Bursa luna aceasta, dupa ce de la inceputul anului doar o singura companie, SSIF Broker, isi mai adusese actiunile pe Bursa. 

    • VRANCART

    Vrancart  a vandut in aprilie 116 milioane de actiuni noi, la un pret de 0,15 lei/actiune.  

    MAI SCUMP: Compania intentiona, la finalul anului, sa isi vanda actiunile la 0,13 lei/actiune, dar intre timp actiunile deja cotate s-au apreciat pe piata, asa ca Vrancart a vrut sa se vanda mai scump. 

    CUMPARATORI: Oferta a fost suprasubscrisa cu 30%, in oferta cumparand, conform informatiilor din piata, si mai multe fonduri de investitii.  

    BANI: Compania a strans astfel 4,8 milioane de euro pe care le va folosi pentru retehnologizare si noi investitii.  

    •  FLAMINGO

    Flamingo a oferit luna trecuta 17 milioane de actiuni noi cu valoarea nominala de 0,1 lei, investitorii avand libertatea sa subscrie la preturi cuprinse intre 1,8 si 2,4 lei/actiune, o premiera pentru piata romaneasca, unde ofertele de pana acum se derulau la un pret fix.  

    DE SUPLIMENTARE: Compania urma sa fixeze pretul de inchidere a ofertei in functie de cererile primite. Oferta a adunat cereri de subscriere reprezentand de aproape 4 ori mai mult decat numarul actiunilor oferite, iar Flamingo a suplimentat numarul de actiuni cu 15%. 

    DECIZIE: Pretul final a fost stabilit la 2,3 de lei/actiune, desi compania isi putea foarte usor vinde actiunile la 2,4 lei/actiune. Decizia a fost luata, spuneau atunci intermediarii, pentru a crea un potential de crestere pe piata. Si de fapt nici nu s-au inselat, pentru ca pretul Flamingo a trecut saptamana trecuta sub 2,4 de lei.  

    PUBLICITATE: Oferta Flamingo a fost sustinuta de o campanie puternica de publicitate, la magazinele companiei, out-door, cat si in mass-media. Compania a reusit sa stranga din oferta 12,4 milioane de euro, pe care urmeaza sa ii foloseasca pentru finantarea partiala a extinderii retelei de retail si distributie.