Blog

“Un vecin se plângea că nu i-a mers televizorul şi i-a spus şi eu: <Ai dreptate, nici mie nu mi-a mers>,” glumea Marian Cănuţă, care locuia într-un bordei de 12 mp din chirpici în care locuia împreună cu soţia şi cei şase copii; nu avea apă curentă, toaletă şi nici lumină. Deşi sunt “săracii satului” Fundulea, din Călăraşi, patru dintre copii merg la şcoală şi sunt premianţi, ceilalţi doi fiind mai mici. Şi asta în ciuda faptului că veniturile de 500 de lei pe lună – din alocaţiile copiilor şi ajutor social – nu permit familiei să cumpere rechizite, manuale sau cărţi iar copii îşi fac lecţiile pe pat, la lumânare.

Crăciunul îl vor sărbători însă în casa nouă, de 42 mp, cu trei dormitoare, apă curentă, curent electric şi baie. Pentru că Habitat for Humanity le-a ridicat din temelii o locuinţă decentă, acesta fiind scopul declarat al asociaţiei non-profit, în întreaga lume. Habitat a aflat despre cazul familiei Cănuţă iarna trecută, printr-un apel lansat de un alt ONG, “Ana şi Copii”, iar argumentul alegerii acestei familii din cele câteva mii de cazuri înscrise deja în baza de date a asociaţiei este faptul că “am fost impresionaţi de felul în care au fost educaţi copiii, faptul că merg la şcoală şi au rezultate bune în ciuda condiţiilor de acasă,” spune Emil Olteanu, director naţional Habitat for Humanity România.

În plus, niciunul din cei şase copii “nu au nicio vină pentru că părinţii nu au putut sau nu au ştiut cum să le asigure un trai mai bun.” Într-o mohorâtă zi de toamnă de la finalul lui noiembrie, cei şase copiii ai familiei sunt timoraţi de ploaia de întrebări care le sunt adresate dar şi de agitaţia de pe spaţiul mic al curţii – pe lângă voluntarii care muncesc la ridicarea locuinţei o delegaţie de jurnalişti şi reprezentanţi ai Wienerberger, producător de blocuri ceramice care a donat materiale pentru ridicarea casei, la care au participat însă şi donatori individuali.

De fapt, Wienerberger a semnat recent un parteneriat strategic pentru trei ani cu asociaţia, în urma căruia ar urma să doneze materiale de construcţii pentru 140 de locuinţe dezvoltate pentru familii dezavantajate şi vulnerabile economic şi social. “Plănuim să investim resurse financiare şi umane, de la consultanţă tehnică la voluntariat,” afirmă Corneliu Fecioru, member of the board Wienerberger România, sales and marketing. Fără susţinerea donatorilor – deopotrivă firme dar şi persoane fizice – ONG-ul nu ar putea funcţiona. Iar criza se face simţită şi în activitatea Habitat, devreme ce sumele donate s-au redus de la an la an. “Avem capacitatea de a ridica din temelii 50 până la 70 de locuinţe în fiecare an, dar nu avem sunt suficiente resurse financiare,” afirmă reprezentanţii asociaţiei. Înfiinţată în 1996, filiala locală a Habitat a funcţionat în primii ani graţie donaţiilor venite din proporţie covârşitoare (peste 70%) de la filialele din SUA.

Acum însă, cele mai multe reprezentanţe de peste hotare preferă să dea 10% din fondurile strânse (acesta fiind un principiu de funcţionare al Habitat la nivel mondial) către filiale din ţări africane sau asiatice, unde impactul este mult mai mare. Pentru că, de pildă, construirea unei locuinţe în Africa este mult mai ieftină, cu aceeaşi bani putând fi ajutate mai multe familii. În perioada iulie 2010 – iunie 2011, 49% din bugetul asociaţiei s-a datorat veniturilor locale, 41% din donaţiile filialelor de peste hotare. Restul bugetului, ajuns în intervalul amintit la 3,5 milioane de dolari, în uşoară creştere faţă de de anul anterior (3,22 mil. USD) dar în scădere faţă de 2009 (4,3 mil. USD), a inclus încasări din aşa numitul fond rotitor.

Pentru că deşi asociaţia sprijină familiile devaforizate, nu face acest lucru gratis. “Nu vrem să creadă că merită o casă doar pentru că sunt săraci, iar acest lucru atrage după sine responsabilitate,” declară reprezentanţii Habitat. Concret, în funcţie de veniturile familiei, este stabilit un plan de rambursare a valorii construcţiei, fără dobândă şi fără a fi luată în calcul devalorizarea banilor. În unele cazuri, cum este cel al familiei Cănuţă, nu este bătut în cuie un astfel de plan de rambursare de la bun început, iar Habitat plănuieşte să aplice un sistem prin care beneficiarii să achite măcar o sumă modică (de pildă 50 de lei) începând de anul viitor. În condiţiile în care construcţia casei a costat în jur de 20.000 de euro, este evident că rambursările nu ar putea acoperi valoarea reală decât într-un interval de multe zeci de ani.

În România Habitat for Humanity are 80 de angajaţi în şapte filiale, în judeţele Bihor, Cluj, Bacău, Dolj, Argeş, Prahova şi Suceva. În primul an prin acest program a fost construită o casă; până în 2011 Habitat a ridicat 269 de locuinţe, având un număr total de 2.326 de beneficiari; acum numărul familiilor ajutate a depăşit deja pragul de 3.300. “Deşi pare greu de crezut în secolul 21, sute de mii de familii în România îşi duc traiul în aceleaşi condiţii ca şi familia Tudoriţa şi Marian C. Asemenea lor mai sunt peste 1 milion de români care nu au încălzire, apă potabilă sau toaletă. Pentru acest proiect am avut suportul partenerilor noştri de la Wienerberger Sisteme de Cărămizi, Lafarge România şi Porsche România, dar şi de la zeci de donatori individuali, cărora le mulţumim pentru susţinere şi pentru că fac posibilă continuarea misiunii Habitat în România”, spune Emil Olteanu.