Blaga a fost întrebat dacă se gândeşte la o guvernare alături de PP-DD. “Nu m-am gândit niciodată, de unde aţi scos concluzia asta? Este tot o intoxicare a domnului Ponta. Uitaţi-vă exact pe ce am declarat la întâlnirea tinerilor noştri de la Eforie Nord. Nu eu stabilesc dacă domnul Diaconescu conduce un partid democrat sau dacă intră în Parlament”, a precizat Vasile Blaga. El a mai spus că în prima zi de Parlament se vor şti care sunt partidele care au intrat.
Blog
-
Opinie Iuliana Stan, Human Synergistics: Despre merit şi dreptate
Iuliana Stan este OD & leadership consultant şi director general al Human Synergistics România
Meritul şi dreptatea sunt prietenii cei mai buni şi de nădejde ai conflictului. Deşi conflictul apare din interacţiune, ceea ce îl generează este o acumulare treptată de merite şi de dreptăţi.
Am ocazia să cunosc săptămânal semnificativ de mulţi oameni care nu sunt remarcaţi sau care nu sunt apreciaţi la adevărata lor valoare. Discuţia cu ei este despre cine nu îi remarcă, nicidecum despre ce au ei de făcut ca să fie atât de remarcaţi pe cât îşi doresc sau merită.Din păcate, statistica mea personală şi empirică este că maximum 2 din 10 oameni reuşesc să transforme o astfel de discuţie într-una despre responsabilitate şi autonomie. Restul oamenilor, în funcţie de rafinamentul intelectual sau de gradul de maturitate, încep să caute vinovaţi în afara lor, începând cu mentalitatea balcanică sau românească, continuând cu specificul unic al industriei în care activează sau caracteristicile unice ale profesiei pe care o au, încheind adesea cu colegii sau cu şefii care nu le înţeleg adevărata contribuţie sau cu simplul fapt că ei aşa sunt dintotdeauna. În peisajul organizaţional aceşti oameni sunt destul de certăreţi şi de vocali şi nu conştientizează că, deşi uneori au dreptate, poate chiar de cele mai multe ori, felul în care o obţin îi pune în categoria nesuferiţilor, nu în cea a oamenilor valoroşi şi importanţi, cum şi-ar dori de fapt.
Paradoxal, în situaţii conflictuale, chiar dacă ai dreptate, încăpăţânarea de a duce până la capăt conflictul atrage duşmănia, nu clarificarea sau simpatia. Deşi sunt mulţi oameni de acest fel şi tendinţa de a avea dreptate este un fenomen de masă, mai ales în corporaţii, demersul este extrem de toxic. Pornirea nu este de a găsi mijloace prin care să te faci înţeles sau ascultat sau urmat, ci de a găsi căi prin care să evidenţiezi câtă dreptate ai, ceea ce duce la epuizarea mijloacelor, nu la explorarea sensului.
Nevoia de a arăta că ai dreptate, la nivel organizaţional, este un simptom evident de lipsă de direcţie şi de aliniere, pentru că dacă acestea ar exista, dreptatea ar fi general asumată şi implicită, iar orice nouă clarificare ar trebui să îi bucure pe oameni, nu să se transforme într-un câmp de dispută a dreptăţilor. La nivel personal nevoia de a-ţi arăta şi susţine dreptatea, deşi este decodificată de cei mai mulţi oameni drept încredere în sine, este cel mai evident semnal de lipsă de încredere în sine şi de sărăcie interioară.
Orice om care are încredere în el şi în forţele lui ştie exact de unde începe şi care îi sunt limitele şi el va avea lucruri de făcut, nu de demonstrat. Nici unul dintre oamenii pe care îi cunosc şi care au cu adevărat încredere în ei înşişi nu ştiu să fi ajuns vreodată în situaţii conflictuale, din cel puţin două motive: şi-au poziţionat clar şi corect intenţiile incluzând interesele celor din jur printre interesele generale ale situaţiilor în care erau implicaţi şi, în al doilea rând, aceşti oameni sunt ghidaţi de convingeri si de principii interioare extrem de solide la care revin permanent şi pe baza cărora îşi filtrează deciziile. Mijloacele de acţiune ale oamenilor cu încredere în sine autentică sunt propriul lor cod moral, nicidecum rafinarea tehnicilor de persuasiune sau de negociere.
Dacă meritul are o conotaţie pasivă, latentă, manifestarea dreptăţii presupune un demers agresiv, ofensivă continuă. Dacă apar împreună, generează cei mai toxici interlocutori posibili. Singura dreptate pe care ne-o putem aroga este doar aceea că suntem responsabili de percepţiile pe care le creăm, având în acelaşi timp dreptul de a le schimba, iar orice merităm este treaba noastră, nu a ţării sau a companiei în care lucrăm sau a prietenilor. Percepţia cuiva că merită mai mult decât are este cea mai mare frână pentru a obţine ceea ce percepe că merită cu adevărat. Din acest motiv, adevărul doare mai tare decât lipsa dreptăţii.
-
Adjunctul secretarului de stat al SUA: Ştiu că unii în România se gândesc la un nou referendum pentru înlăturarea preşedintelui
“În mod clar, continuăm să urmărim România foarte strâns. Ştiu că unii în România se gândesc să organizeze un alt referendum, găsind astfel alte metode de a-l înlătura pe preşedinte. Trebuie subliniat din nou că trebuie respectate procedurile constituţionale. Dacă preşedintele este nepopular, iar mandatul său nu reflectă voinţa populară, atunci alegerile libere şi corecte sunt modul în care trebuie adresată aceasta. Şi dacă acesta este modul prin care România va merge mai departe, cred că credibilitatea sa ca o democraţie puternică şi partener al SUA va continua să crească”, a afirmat oficialul SUA. Declaraţia sa a fost făcută într-un briefing de presă la sfârşitul săptămânii trecute, răspunzând unei întrebări a unui jurnalist român despre ce ar trebui să facă România în viitor pentru a-şi recâştiga încrederea şi dacă Washingtonul mai este îngrijorat cu privire la situaţia din România.
-
Rata şomajului a crescut uşor în august. Numărul şomerilor a ajuns la 692.000 persoane
În iulie erau 694.000 de şomeri, iar în luna august a anului trecut 729.000. “Pe sexe, rata şomajului pentru bărbaţi o depăşeşte cu 1,1 puncte procentuale pe cea a femeilor (valorile respective fiind 7,5% în cazul persoanelor de sex masculin şi 6,4% în cazul celor de sex feminin). (…) Pentru persoanele adulte (25-74 ani), rata şomajului a fost estimată la 5,8% pentru luna august 2012 (6,2% în cazul bărbaţilor şi 5,1% în cel al femeilor)”, se arată într-un comunicat al Institutului Naţional de Statistică (INS). Numărul şomerilor în vârstă de 25-74 ani reprezintă 74,9% din numărul total al şomerilor estimat pentru august.
-
Codruţa Kovesi – singurul procuror general al României care-şi duce mandatul până la capăt
În 26 august 2006, ministrul Justiţiei de atunci a nominalizat-o pentru funcţia de procuror general al României pe Laura Codruţa Kovesi, confirmată de şeful statului. În 2 octombrie 2009, preşedintele Traian Băsescu a semnat decretul de reînvestire în funcţia de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru o perioadă de trei ani, pentru Laura Codruţa Kovesi. A doua oară a fost propusă de fostul ministru al Justiţiei, Cătălin Predoiu, în 25 septembrie 2009. Articolul 54 din Legea 303/2004 privind statutul magistratului arată că procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este numit de preşedintele României, la propunerea ministrului Justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minimă de zece ani în funcţia de judecător sau procuror, pe o perioadă de trei ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.
-
PRIVATIZAREA OLTCHIM: Noi proteste la combinat. Ministrul Economiei şi şeful ANAF, la Guvern pentru a discuta cu Ponta
Salariaţii solicită plata avansului pe luna august, fonduri pentru reluarea producţiei şi demisia preşedintelui sindicatului, Mihai Diculoiu, pe una dintre pancarte fiind scris “DICU-ROIU”. Liderul protestatarilor, Corneliu Cernev, a declarat că oamenii aşteaptă un răspuns privind privatizarea, susţinând că este nevoie de bani pentru repornirea instalaţiilor. El a mai spus că managerul interimar al combinatului, Radu Olaru, este la Bucureşti “pentru deblocarea sumelor necesare avansului pe august”.
-
Opinie Cristian Hostiuc: Dar dacă poporul român nu vrea să cumpere/să investească la Oltchim?
Liderul Partidului Poporului – Dan Diaconescu, asta ca să se înţeleagă direct din titlu cine este şeful, şi-a luat dreptul politic de a cumpăra şi a investi în numele poporului român la Oltchim pentru a salva combinatul de la faliment şi a nu-l lăsa să cadă fie în mâna ciocoilor locali, fie în ghearele investitorilor străini. Dar dacă poporul român nu vrea să investească la Oltchim? Ca un vot care nu costă nimic şi în empatie cu discursul lui Dan Diaconescu, poporul român cred că nu ar spune nu. Dar dacă ar trebui să scoată bani din buzunar şi să plătească ca să investească la Oltchim?
Toată lumea vorbeşte şi are idei în numele poporului român. Parlamentarii sunt aleşi de popor, prin vot şi iau decizii în numele lor. O bună parte dintre ei au votat pentru măsurile de austeritate, respectiv tăierea cu 25% a salariilor sau creşterea T.V.A. de la 19% la 24%. Pe lângă votul la legi, alţi parlamentari au afacerile lor, combinaţiile lor. Tot în numele poporului român. Tot în numele poporului român se achiziţionează de către stat, adică de reprezentanţii lui, echipamente cu preţuri de două-trei ori mai mari decât în realitate, începând de la softuri, medicamente, drumuri şi autostrăzi, fregate etc. În numele poporului român cam 2-3 miliarde de euro pe an pleacă în conturile altora numai din buget. În numele poporului român, de la Hidroelectrica au plecat 1,5 miliarde de euro în 10 ani. În numele poporului român se ia comision de 10-25% din fondurile europene. În numele poporului român s-au luat fabrici la privatizare şi apoi au fost tăiate şi vândute ca fier vechi.Toată lumea are grijă de poporul român. Dacă s-ar putea să-i vândă un produs sau un serviciu la cel mai mare preţ posibil, acelaşi ca pe piaţa vestică, ar fi cel mai bun popor. Nimeni nu l-ar mai critica. Poporului român i s-a vândut şi FNI-ul, numai să doarmă liniştit şi să scoată banii. La alegeri i se vinde o viaţă mai bună, taxe şi impozite mai mici, autostrăzi în toate direcţiile, locuri de muncă bine plătite, pensii mai mari, strategii naţionale de educaţie, sănătate, apărare, pentru resursele naturale pentru decenii, care însă se schimbă cu fiecare ministru de a ajuns educaţia şi sănătatea la pământ.
Nu ştiu cum se face că cei mai vocali şi cei care vor să aibă grijă de poporul român sunt milionari fără ca în jurul lor să construiască ceva pe care să-l identifici cu ochiul liber. Gigi Becali moare de grija poporului român, aruncă cu banii în dreapta şi în stânga, dar numai dacă este în direct la televiziune, dar afacerile lui, nu cele cu terenuri, miros a putrefacţie. Dumitru Dragomir, fascinantul şef al ligii de fotbal, plânge pe seama poporului român şi constată că este sărac, că economia lui Ceauşescu s-a distrus şi nu s-a pus nimic în loc. Dar el a făcut bani în toată această sărăcie a poporului. Iar toţi patronii din fotbal se plâng că pierd bani, dar aproape niciunul nu renunţă.
Dar cine este poporul român? Ţiriac face parte din el? Becali? Băsescu? Oprescu ? Eu fac parte? Cei 2 milioane de Ion fac parte din poporul român? Dacă Ţiriac, cel mai admirat om de afaceri român, nu investeşte în Oltchim, împreună cu Diaconescu, eu sau eternul domn Popescu de ce am face-o? Ştim noi mai bine să facem afaceri decât Ţiriac? Este problema poporului român să cumpere Olchim? Sau este problema Guvernului în funcţie să găsească o soluţie?
Dar dacă cei care investesc în Oltchim îşi pierd banii din decizia lui Dan Diaconescu. Cine plăteşte? La FNI, poporul român a pierdut şi tot poporul român a plătit. Un manager a luat decizia să implice CEC-ul în afacerea FNI, iar pe baza acestui lucru, noi toţi am plătit, în cazul în care nu ştiţi. Despăgubirile se dau într-un fel sau altul din buget, tot din banii noştri.
Eu lucrez în acelaşi grup de foarte mulţi ani. Şi nu mi-am dorit niciodată să investesc şi să fiu acţionar. Când lucrurile merg bine îţi invidiezi proprietarul şi ai vrea să ai o parte din câştig. Dar când vine criza şi totul cade, sigur nu-ţi doreşti să împarţi pierderile.
Cred că preluarea unor companii reprezintă o decizie individuală şi nu trebuie “împărţită” cu poporul român, nici măcar ca retorică.
La adăpostul acestui slogan, că acţionezi în numele poporului şi împarţi totul cu poporul, se desfăşoară cele mai mari drame naţionale, aşa apar dictatorii, aşa încep războaiele, aşa se naţionalizează economii întregi, aşa se tâlhăresc bugete naţionale şi se încheie cele mai mari afaceri prin care se transferă active. Totul în numele poporului.
Cristian Hostiuc este directorul editorial al ZF. Mai multe pe zf.ro/opinii
-
Opinie Cristian Hostiuc, director editorial: Ce înseamnă BUSINESS Magazin
Ca ziarist care scrie despre business, înfrân-gerile se măsoară în ştirile pe care le-ai pierdut, în interviurile pe care le-ai ratat, în întrebările şi temele economice pe care le-ai lăsat baltă – şi oricum ştiai sigur că nu au niciun efect – sau în personajele despre care ai crezut că pot schimba ceva, dar nu s-a întâmplat acest lucru. Dar sunt şi victorii atunci când descoperi tendinţe care schimbă economia şi comportamentul oamenilor, în informaţiile din “celebrele” surse, pe care le dai primul şi care se confirmă peste câteva zile sau săptămâni, în interviurile cu personaje celebre, ce apar foarte rar în spaţiul public. Nu în ultimul rând, sunt victorii cu tinerii pe care îi descoperi în eşaloanele doi, trei sau patru din firme locale, multinaţionale sau bănci şi care în ani urcă treaptă cu treaptă şi devin lideri.
Avantajul meu este că am intrat de mult în presă, din 1993 şi am o istorie văzută şi scrisă a ceea ce s-a întâmplat în economie. Pot să spun că sunt un privilegiat, un câştigător al acestor 22 de ani în care am întâlnit multe persoane din business, am văzut multe lucruri şi bune şi rele, am ascultat poveşti incredibile din “subteran”, am văzut măriri şi căderi de oameni de afaceri, de companii sau pur şi simplu de pieţe. Am văzut milionari făcuţi peste noapte şi care ulterior nu au ştiut decât să arunce banii în dreapta şi stânga ca la lăutari, în speranţa că aşa îi vor înmulţi din nou.
Am simţit puţin că vine criza, dar nu mi-am putut închipui că va dura atât de mult şi mai ales cât de dur se va reflecta în economie şi în viaţa multor oameni. Mi-a fost teamă să spun cu voce tare şi apăsat în scris că imobiliarele nu au susţinere în venitul oamenilor, că nu poţi să ai majorări salariale duble pentru că PIB nu s-a dublat peste noapte. Şi sunt multe alte lucruri pe care nu le-am scris, cum e atunci când ţi-e şi frică să te gândeşti că se pot întâmpla. Silviu Brucan, având în spate o istorie proprie fabuloasă, începând cu intrarea pe tancurile sovietice în Bucureşti şi terminând cu împuşcarea lui Ceauşescu, a avut curajul în 1990 să spună că României îi va trebui 20 de ani să înţeleagă democraţia. A suportat apoi tot oprobriul public timp de două decenii, până când i s-a dat dreptate.
În toamna lui 2004 s-a lansat BUSINESS Magazin, o revistă care-şi propusese să aducă în lumina reflectoarelor evenimente şi fapte, trenduri, lideri din business cu ideile, afacerile şi gândurile lor, toate povestite frumos şi interesant; cu opinii cu tâlc, înţelese doar dacă sunt citite de două ori (vezi cazul lui Dorin, redactorul-şef), cu idei de afaceri ale tinerilor antreprenori şi care au prins viaţă, cu branduri noi, româneşti, care au forat în portofelele consumatorilor şi au câştigat bătălia cu timpul şi concurenţa. Dar nu în ultimul rând, cel mai important proiect al BUSINESS Magazin este 100 Tineri Manageri de Top. Pentru mine nu există satisfacţie mai mare decât să vezi cum tineri, până în 40 de ani, pe care BUSINESS Magazin i-a selectat acum 7, 6, 5… ani, când nu erau în lumina reflectoarelor, ajung sus, preiau conducerea unor companii, au afacerile lor şi chiar sunt lideri în domeniu, devin “şefii de promoţie ai unei generaţii”. Acesta este pariul cu timpul făcut de BUSINESS Magazin, că poate scoate la lumină executivi încă de pe când nu sunt mari şi le poate urmări cariera. România nu înseamnă numai Iliescu, Băsescu, Diaconescu, Becali, Ţiriac, Patriciu, Copos, Popoviciu, Isărescu, Negriţoiu, Pascariu etc. România noastră înseamnă şi Drăgan, Pătrăhău, Radu, Sporiş, Ţucă, Anghel, Armean, Bâtlan, Tătar, Iavorschi, Baciu, Şeitan, Ciurtin, Apostolescu şi ceilalţi 686 care au apărut în catalogul anual 100 Tineri Manageri de Top.
Dacă Ziarul Financiar – pentru că suntem într-un fel sau altul aceeaşi redacţie – vorbeşte despre evenimentele economice la zi, despre impactul deciziilor politice în viaţa de business, despre industrializare şi dezindustrializare, despre afirmaţiile liderilor mari de business, BUSINESS Magazin scrie despre cei care vin din spate şi care vor prelua puterea într-un fel sau altul. Fiecare generaţie are liderii ei, ce ies la iveală prin poziţiile pe care le ocupă, prin afacerile şi deciziile lor. BUSINESS Magazin vrea să fie locul de întâlnire al acelora care vor să conducă şi vor să-şi pună în aplicare ideile atunci când vor prelua puterea.
Şi pentru că ziariştii sunt buni în a spune ce trebuie făcut (pentru că nu trebuie să facă ei), sfatul meu către tinerii mana-geri, dar nu numai, este să citească.Dincolo de rapoartele zil-nice şi bugetele care trebuie citite, BUSINESS Magazin trebuie să fie o lectură săptămânală obligatorie. Nu pentru că aici ai găsi o soluţie pentru afacerea ta care şi-ar produce efectul peste noapte şi ar curge bani. Ci pentru a vedea ce se întâmplă în jurul tău, care sunt tovarăşii de generaţie şi ce cred ei, pentru a citi despre trenduri care-ţi vor afecta propria afacere peste ani, despre evenimente interne şi externe ce-ţi vor folosi ca bază de discuţie la o masă, într-o şedinţă sau la golf. Şi nu în ultimul rând despre lifestyle, care face parte obligatoriu din lumea afacerilor. Un costum bun, o cămaşă care se potriveşte, un model de ceas în vogă, un anumit tip de whisky sau un vin dintr-un anumit an despre care ai citit în BUSINESS Magazin, o carte interesantă, te pot ajuta să câştigi puncte într-o afacere. Despre asta este BUSINESS Magazin. O poveste, un om, un trend, o idee care te ajută când nici nu-ţi dai seama.
Cristian Hostiuc este directorul editorial al BUSINESS Magazin.
-
Opinie Dorin Oancea, redactor-şef: Puterea jurnalistului
Am mai scris despre asta: cu ceva ani în urmă, pe vremea când eram începător în gazetărie, jurnalist de agenţie de presă, trăiam, pe drumul spre redacţie cu vreo ştire mai deosebită, un sentiment ciudat: priveam lumea, în tramvai sau pe stradă, gândindu-mă că eu ştiam ceva ce oamenii aceia încă nu aflaseră. Pe urmă ştirea pleca, era preluată de radiouri, televiziuni sau ziare, şi modifica un pic existenţa celor din tramvai sau de pe stradă. Spun că era un sentiment ciudat pentru că amesteca o stranie senzaţie de putere cu un pic de responsabilitate şi cu o superioritate blândă; dacă era vorba de o scumpire de ceva, de exemplu, îmi părea bine că o anunţ, dar îmi părea rău că stric seara oamenilor informându-i că vor primi facturi mai scumpe.
Aceasta era şi este manifestarea puterii jurnalistului. Jurnalismul nu este pe hârtie sau online, aceasta este o falsă dispută, ci este despre ce scrii, despre cum scrii, despre cum îţi respecţi interlocutorul şi cititorul, despre normalitatea unei societăţi. Timp de opt ani BUSINESS Magazin a încercat să fie o revistă normală şi a cultivat o normalitate binevoitoare chiar şi atunci când a criticat.
A adunat o comunitate importantă de tineri manageri în şapte ediţii de cataloage “Tineri manageri de top”. Veţi regăsi în paginile următoare povestea cataloagelor, experienţe de afaceri şi poveşti despre reuşitele acestor tineri.
A prezentat experienţele şi sfaturile celor mai importanţi lideri din comunitatea de afaceri în evenimentele “Meet the CEO”. Şi veţi regăsi în paginile următoare un grupaj excepţional de sfaturi din partea celor puternici, un compendiu de business semnat de cele mai importante nume din domeniu.
A pus în discuţie temele actualităţii în întâlnirea lunară “Club BM”. A găzduit opiniile comunităţii de afaceri.
A încercat mereu să aducă politicul cu picioarele de pământ. A fost o sursă de inspiraţie pentru cei ce vor să realizeze ceva şi să se realizeze. Am scris despre cariere, învăţătură, energie, chimie, bănci, afaceri imobiliare, despre aviatori şi metalurgişti, despre medici şi despre comercianţi. Am anunţat criza într-o perioadă în care ochelarii tuturor erau aburiţi. Am scris despre cum tehnologia ne modifică viaţa şi îi schimbă pe cei tineri. Am scris despre tineri antreprenori care au pornit afaceri şi au câştigat bani buni. Am scris despre români care conduc afaceri din străinătate şi am scris despre lideri din provincie. Am emis previziuni despre cursul leului şi am scris despre bani şi stăpânii acestora.
Vom scrie în continuare despre toate acestea.
Acest număr special al revistei prefaţează un BUSINESS Magazin schimbat la faţă, dar nu şi în spirit. Vom rămâne vocea comunităţii de afaceri, căreia îi vom prezenta succesele şi opiniile. Vom oferi tinerilor pagini şi apartenenţa la o comunitate aparte. Vom oferi informaţie relevantă, eliberată de balast şi interese.
Vom şti mereu ceva ce restul lumii nu ştie încă, iar cititorii noştri vor fi mai aprigi, mai iuţi, mai îndrăzneţi. Într-o lume care se schimbă în fiecare zi, aceasta a fost, este şi va fi puterea jurnalistului.
Dorin Oancea este redactorul-şef al revistei BUSINESS Magazin.