BusinessMagazin

Blog

  • TINERI MANAGERI DE TOP: Cum se ghideaza Judith Kis in cariera sa din HR

    Absolventa a Facultatii de Psihologie din Bucuresti (1999),
    Judith Kis a urmat cursuri de master in domeniul resurselor umane
    si este absolventa MBA. Si-a inceput cariera inca de pe vremea
    studentiei, cand s-a angajat ca secretara la Logic Telecom, firma
    in care a lucrat pana in 2001 si a ocupat si alte pozitii. Si-a
    petrecut apoi trei ani la QAB Pepsi Cola, ca deputy human resources
    manager, apoi HR manager si, ulterior, public relation manager. S-a
    angajat apoi, pentru doi ani, la Autoitalia Group, ca director de
    resurse umane. In perioada 2006-2010 a ocupat aceeasi pozitie la
    Rosegur, companie care avea 4.500 de angajati, iar Kis coordona un
    departament cu 20 de oameni.

    Dupa Bucuresti a ales sa locuiasca, impreuna cu familia, la
    Sibiu. A preluat functia de director de resurse umane la Ambient
    din aprilie anul trecut, iar intre responsabilitatile sale se
    numara strategia de resurse umane a companiei, bugetele dedicate,
    comunicarea interna, recrutarea, programele de training si de
    dezvoltare a personalului, dar si compartimentul de salarizare. La
    34 de ani spune ca filosofia sa este de a conduce departamentul de
    resurse umane avand ca permanent focus dezvoltarea afacerii.

    BUSINESS Magazin prezinta, in cea de-a sasea editie a anuarului
    100 Tineri Manageri de Top, o noua generatie de business, managerii
    si antreprenorii de pana in 40 de ani care conduc cele mai
    importante si dinamice companii din Romania.

    Comanda acum varianta electronica a catalogului la
    pretul de 25 lei.

  • TINERI MANAGERI DE TOP: Razvan Bagiu, managerul multitouch de la CS Vision

    Brasoveanul a absolvit Facultatea de Matematica si Informatica
    din cadrul Universitatii Bucuresti si a urmat apoi si un master in
    informatica aplicata la aceeasi institutie de invatamant.

    Mesele multitouch – suprafete tactile de mari dimensiuni care
    pot reda fotografii, documente si chiar jocuri – au fost lansate in
    Romania in toamna anului trecut. Sunt produse intr-o fabrica mica
    din Brasov, pe care Razvan Bagiu a folosit-o anterior pentru
    productia altor dispozitive ale companiei, precum terminale
    informative sau diverse echipamente pentru publicitate interactiva.
    “Planul este sa vindem 15 mese multitouch pana la finalul acestui
    an”, estimeaza el despre o piata inca neexplorata in Romania pe
    care a intrat in urma unui proces de cercetare de sase luni si a
    unei investitii de 35.000 de euro. Cinci au ajuns deja in piata,
    doua la un post de televiziune care vrea sa le foloseasca in cadrul
    unei emisiuni difuzate in direct, iar restul la companii din farma,
    auto si FMCG. “Tehnologia multitouch este deocamdata una de
    avangarda, dar incepe incet-incet sa prinda elan si in Romania”,
    spune Bagiu, care in perspectiva proiectelor in lucru si a
    negocierilor cu potentiali clienti ia in calcul relocarea fabricii
    de la Brasov intr-un spatiu mai mare si cresterea numarului de
    angajati.

    Din acest business Razvan Bagiu a avut anul trecut venituri de
    950.000 de euro, dintre care aproximativ 65% au fost veniturile
    TomTouch, divizia companiei care produce dispozitivele interactive.
    “Anul acesta afacerile ar trebui sa ajunga la 1,3 milioane de
    euro”, estimeaza antreprenorul, iar daca procentul se mentine,
    echipamentele interactive vor insemna in jur de 850.000 de euro din
    total.

    BUSINESS Magazin prezinta, in cea de-a sasea editie a anuarului
    100 Tineri Manageri de Top, o noua generatie de business, managerii
    si antreprenorii de pana in 40 de ani care conduc cele mai
    importante si dinamice companii din Romania.


    Comanda acum varianta electronica a catalogului la pretul de 25
    lei.

  • Romania ar putea primi inapoi 46 de milioane de euro din contributia sa la bugetul UE

    Suma totala ce urmeaza sa fie returnata statelor membre este de
    4,54 miliarde de euro. Acesti bani reprezinta surplusul ramas din
    anul financiar 2010. Din total, 2,72 miliarde de euro reprezinta
    excedentele din programele aplicate in 2010. Restul de bani provin
    din amenzi, dobanzi aplicate platilor intarziate si surplusuri
    rezultate din diferentele de curs valutar.

    Totalul contributiilor initial aprobate ale statelor membre la
    bugetul UE este de 94,56 miliarde de euro, din care dupa
    rectificarea propusa de PE ar urma sa ramana 90,02 miliarde.
    Contributia Romaniei fixata initial a fost de 965.258.081 euro, din
    care excedentul pe care ar urma sa-l primeasca inapoi reprezinta
    46.336.945 euro.

    Cea mai mare suma ar urma s-o primeasca inapoi Germania, cel mai
    mare contributor la bugetul european, respectiv 922,9 milioane de
    euro.

    Raportorul propunerii este Sidonia Elżbieta Jędrzejewska din
    Polonia, tara care de la 1 iulie preia presedintia UE.

    In 2009, Romania a contribuit cu 1,22 miliarde de euro la bugetul
    UE si a colectat 166 de milioane de euro prin taxe agricole si
    vamale in numele UE, din care Romania poate retine 25% ca taxa
    administrativa.

    Tot in 2009, UE a cheltuit 2,95 miliarde de euro in Romania. Din
    aceasta suma, 1,17 miliarde (40%) au reprezentat cheltuieli
    agricole. Politica regionala a reprezentat 31% din cheltuieli. in
    2009, Romania a fost una dintre putinele tari care a beneficiat de
    finantari prin Instrumentul de Preaderare: 619 milioane de euro,
    ceea ce reprezinta 21% din cheltuielile totale ale UE in
    Romania.

  • TINERI MANAGERI DE TOP: Cornelia Gheorghe conduce afaceri pentru oameni practici

    Cornelia Gheorghe este una din eroinele Catalogului “200 cele mai puternice femei din business”, care va fi lansat în curând, si ale galei “Woman in Power” (19 martie 2014).

     

     

     

     

    Absolventa a ASE (1998), Cornelia Gheorghe are o experienta de peste 10 ani in retail, dintre care ultimii noua la Praktiker Romania, unde a ajuns chiar din primul an de activitate al companiei, in vara lui 2001. A trebuit, practic, sa invete totul despre produse – la inceput despre adezivi, polistiren, parchet, lambriuri, chiuvete, armaturi sanitare s.a.m.d. A urmat deschiderea primului magazin, Praktiker Voluntari, proiect in care s-a implicat in stabilirea sortimentului, in amenajare, structurarea si expunerea sortimentului de produse pe care il gestiona compania.

    Din vara anului trecut, in plina criza economica, a fost numita director de achizitii. “A fost un alt moment dificil, care m-a solicitat foarte mult, dar din care am castigat foarte multa experienta.” Acum lucreaza cu o echipa de 45 de oameni si gestioneaza bugete de sute de milioane de euro. Pe termen lung se vede avand alaturi familia, implinita din toate punctele de vedere si cu un istoric de realizari profesionale care sa o reprezinte. “Nu ma gandesc la realizari acumulate pe pozitii inalte, care iti hranesc mandria sau raspund nevoii de statut si recunoastere, ci la acelea care au in primul rand valoare de suflet.” Isi doreste sa faca tot timpul ceea ce poate mai bine folosindu-si experienta si pastrandu-mi intacte valorile personale.

     

     

     

     

    BUSINESS Magazin prezinta, in cea de-a sasea editie a anuarului 100 Tineri Manageri de Top, o noua generatie de business, managerii si antreprenorii de pana in 40 de ani care conduc cele mai importante si dinamice companii din Romania.

    Comanda acum varianta electronica a catalogului la pretul de 25 lei.

     

  • Cat costa un expat?

    Ilgaz Huseyn Kaya, directorul de marketing al Garanti Bank, a
    venit in Romania in anul 2006. Permisul de sedere l-a luat abia in
    2008, dupa sase luni de proceduri birocratice care pareau sa nu mai
    ia sfarsit. Daca s-ar fi mutat impreuna cu familia, procedura ar fi
    fost chiar mai complicata de atat, demersuri similare fiind
    necesare atat pentru sotia, cat si pentru copiii sai. “Este foarte
    complicat nu neaparat din cauza taxelor pe care trebuie sa le
    platesti, ci din cauza faptului ca dureaza foarte mult pana cand
    sunt intocmite toate actele necesare pentru a obtine permisul
    respectiv”, spune Kaya. In banca pentru care lucreaza, din 8.500 de
    angajati, 15 sunt expati. Pentru toti, compania a trebuit sa
    deruleze aceeasi procedura greoaie, care, in multe cazuri, nu face
    decat sa descurajeze importul de talente si de forta de munca, in
    general.

    “Pentru a angaja un strain nu este suficient sa gasesti un
    candidat eligibil. Trebuie sa te asiguri ca ai apelat la toate
    metodele de a gasi un om de pe piata locala si ca nu a a existat
    niciunul”, spune Ruxandra Popescu, manager senior al
    departamentului de servicii de consultanta privind detasarile
    internationale din cadrul PwC Romania. Asta inseamna ca angajatorul
    trebuie sa trimita solicitari scrise Agentiilor Judetene pentru
    Ocuparea Fortei de Munca pentru a verifica daca in randul somerilor
    exista persoane potrivite pentru posturile respective. Abia cand
    primesc un raspuns negativ, ceea ce se intampla in toate cazurile,
    pot incepe demersul de aducere in tara a managerului pe care doresc
    sa-l angajeze. Aceasta este doar o formalitate, insa
    obligativitatea ei nu face decat sa intarzie si mai mult aducerea
    expatului in Romania. Urmeaza apoi analiza tuturor actelor, proces
    care cere rabdare pentru ca nu dureaza niciodata mai putin de
    cateva luni.

    “Sunt si situatii in care apar probleme suplimentare pentru ca
    multi manageri au fost relocati frecvent in ultimii ani si au cate
    doi, trei copii nascuti in tari diferite. Trebuie in aceste cazuri
    sa le cautam certificatele de nastere in orasele in care s-au
    nascut, sa le aducem in Romania si sa incepem un nou proces complex
    de oficializare a sederii lor”, mai spune Popescu. In genere, toti
    acesti pasi dureaza circa patru-cinci luni, dar au fost si cazuri
    in care permisele de sedere s-au obtinut chiar si in 10 luni de
    zile. Costurile aducerii unui expat in tara pot ajunge si la cateva
    mii de euro, daca luam in calcul si primele de relocare, care
    includ plata chiriei pentru o anumita perioada de timp, a
    gradinitei sau a scolii pentru copii sau biletele de avion pentru
    deplasare. Strict referitor la costurile pe care le implica taxele
    si actele necesare mutarii, acestea se ridica la cateva sute de
    euro.

    Companiile se plang insa de legislatia greoaie privind
    acceptarea imigrantilor si de faptul ca Romania nu ia masuri
    concrete pentru a incuraja transferul de talente. Aceasta ar
    trebuie sa fie o preocupare importanta pentru autoritati, in
    conditiile in care avem deja 2,8 milioane de romani care muncesc in
    strainatate si, mai grav, cateva zeci de mii sunt specialisti si
    manageri care au plecat din Romania nemultumiti de salariile si
    conditiile de munca de aici sau, pur si simplu, atrasi de ofertele
    pe care le-au gasit in afara tarii. Plecarea in masa a medicilor
    sau a programatorilor, spre exemplu, a lasat un gol care ar putea
    fi umplut cu usurinta de straini. “Strainii vin cu un know-how de
    care companiile locale au mare nevoie. Aduc o alta etica a muncii,
    sunt familiarizati cu practici mai avansate, au un alt stil de
    leadership si este nevoie de ei cu atat mai mult cu cat creste
    numarul celor care vor sa plece din Romania catre strainatate”,
    crede Mihaela Mitroi, partener in cadrul departamentului de
    servicii de consultanta privind detasarile internationale de la PwC
    Romania.

    Cu toate acestea, Romania limiteaza anual numarul imigrantilor
    care pot veni sa munceasca si sa traiasca aici. Pragul maxim
    stabilit se refera doar la cetatenii din spatiul extracomunitar.
    Anul trecut, spre exemplu, a fost stabilit un contingent de 8.000
    de imigranti, in timp ce pentru 2011 limita a scazut la 5.500. In
    momentul de fata, exista cateva mii de manageri straini care
    lucreaza de ani buni in Romania. Majoritatea sunt europeni, insa
    sunt companii care au adus in echipa de management specialisti din
    America, Asia si chiar si Africa. In ceea ce-i priveste pe
    managerii romani care lucreaza in strainatate, acestia se indreapta
    in special catre tarile din regiune. Cu toate acestea, sunt si
    exemple de manageri care lucreaza in tari mai exotice, precum Kenya
    sau Emiratele Arabe Unite sau pe piete extrem de dezvoltate si
    competitive, precum Statele Unite ale Americii, Germania, Franta
    sau Marea Britanie.

  • Ce lectii are de invatat Uniunea Europeana de la Belgia

    Belgia a fost arareori in perioada moderna un pamant al
    concordiei si al bunei intelegeri; tocmai de aceea, spun unii,
    incercarile de a o pastra in forma actuala nu au mari sanse, cu
    toate mecanismele constitutionale de reprezentare paritara a
    grupurilor etnice. Cel mai recent exemplu: de la alegerile din
    iunie 2010 incoace si, probabil, mult dupa ce acest text va fi
    aparut, disputele politice dintre flamanzii vorbitori de olandeza
    din nord si valonii vorbitori de franceza din sud impiedica
    formarea unui guvern federal.

    Premierul Yves Leterme (51 de ani) conduce deja tara din martie
    2008 – cu o pauza de 11 luni in 2009 -, iar ultimul an l-a gasit
    blocat in postura de premier de tranzitie, pozitie din care a
    reusit sa gestioneze onorabil nu doar presedintia prin rotatie a
    Uniunii Europene, ci si situatia delicata a economiei belgiene. A
    fost ajutat, paradoxal, de aceeasi constructie statala pe care acum
    si-o disputa principalele formatiuni candidate la guvernare: Belgia
    este o confederatie impartita intre cele doua etnii, plus zona
    autonoma a Bruxellesului, centru politic nu doar al tarii, ci si al
    principalelor institutii politice si militare europene.

    Insa flamanzii din nord, care inseamna circa 60% din populatia
    totala, sunt sedusi tot mai mult de discursul izolationist al Noii
    Aliante Flamande (N-VA), care a castigat aici o majoritate decisiva
    in alegerile federale din iunie 2010. Si de atunci tot cer, fara
    succes, o autonomie sporita pentru regiunea de nord, desi actualul
    cadru legislativ le ofera flamanzilor dreptul de a-si decide
    singuri in parlamentul regional politica economica si de mediu,
    transportul si energia, pe langa chestiunile de educatie si
    cultura, aflate in sarcina comunitatii lor lingvistice.

    Da, guvernul federal a pastrat prerogativele de afaceri externe,
    aparare, justitie, sanatate si protectie sociala, insa tocmai
    acesta din urma pare a fi cel mai spinos dosar: dupa decenii in
    care tara a fost marcata politic si moral de superioritatea rar
    ascunsa a valonilor francofoni, care aveau apanajul zonelor
    industriale lucrative, situatia s-a schimbat, pe masura ce
    productia industriala s-a mutat in Orient, sub presiunea
    reglementarilor de mediu si a cresterii exigentelor salariale.
    Valonii sunt acuzati ca au ramas tributari unui trecut glorios,
    bazandu-se prea mult pe programele de protectie sociala, iar
    flamanzii nu uita sa arate ca somajul este, la “incapabilii” din
    sud, dublu fata de nord.

    Belgia nu este la prima experienta de vid guvernamental federal:
    in martie 2008, dupa noua luni de impas al discutiilor privind
    formarea unui nou executiv ca urmare a alegerilor din iunie 2007,
    actualul premier Yves Leterme, flamand de origine, a fost investit
    in functie pentru un mandat care a tinut pana in luna decembrie a
    aceluiasi an, cand a demisionat, ca urmare a scandalului din jurul
    injectiilor de fonduri publice pentru salvarea grupului financiar
    Fortis.

    Solicitarile flamanzilor de a se desprinde tot mai mult de
    vecinii din sud dateaza inca din anii ’60. Li s-a raspuns mai intai
    prin crearea comunitatilor, trei la numar, care ii reprezinta pe
    vorbitorii de olandeza, de franceza si pe putinii vorbitori de
    germana din est. La inceputul anilor ’80 au fost infiintate
    actualele regiuni, tot in numar de trei: Flandra, Valonia si
    Bruxelles, care s-au suprapus peste comunitatile anterioare.
    Astfel, vorbitorii de germana se afla in regiunea valona, iar
    locuitorii Bruxellesului apartin in acelasi timp si regiunii
    autonome, dar si comunitatilor lingvistice specifice din care fac
    parte.

    Tot complicand mecanisme statale ca sa evite un deznodamant
    separatist, Belgia s-a transformat intr-un fel de Europa in
    miniatura, cu aceleasi probleme de competitivitate si clivaje
    etnice impachetate in mecanisme complicate de a le tine in frau pe
    care le regasim, sub alte forme, si in alte parti ale Europei.
    “Unitate in diversitate”, deviza de frunte a constructiei europene,
    se aplica tot mai greu chiar in Bruxelles, oras in care afirmarea
    propriei identitati ia forme adesea hilare: din mai, spre exemplu,
    in metroul capitalei nu se mai difuzeaza melodii frantuzesti, la
    reclamatia flamanzilor, care s-au plans ca autoritatea de transport
    ar cam favoriza acest gen de muzica.

  • TINERI MANAGERI DE TOP: Ionut Gaota are jobul pe care si l-ar dori oricine – manager la Microsoft

    In 2008 s-a alaturat echipei Microsoft, ocupand pozitia de
    Mobility & Telco Business Group Manager. “Cel mai important
    moment din cariera mea a fost decizia de schimba compania si
    domeniul de activitate. A fost o decizie grea sa plec din Orange”,
    spune Gaota, precizand ca operatorul telecom a fost totodata si
    compania care l-a format ca si profesionist in diverse domenii.
    “Oportunitatea de a conduce o divizie de business la Microsoft a
    constituit o optiune greu de refuzat”, adauga el. In plus, tanarul
    de 29 de ani a decis sa-si extinda sfera de activitate dinspre
    Telecom catre IT&Telecom. “Am pastrat o legatura stransa cu
    acest domeniu din prima faza a carierei, construind peste
    experienta deja acumulata.”

    Cea mai mare realizare din cadrul Microsoft a fost sa
    construiasca divizia Mobility (Windows Mobile/Windows Phone),
    punand bazele acestui business in filiala din Romania, stabilind
    strategia de branding, vanzari si marketing local si depasind
    tintele in fiecare an. In mod natural a venit lansarea Windows
    Phone 7 din toamna anului 2010, cand a prezentat pentru prima data
    in Romania noul sistem de operare pentru telefoane inteligente.
    “Acum astept urmatoarea provocare, prin care sa pot creste ca
    manager: un business nou, o echipa mai mare si cu potential,
    targeturi ambitioase, inovatie in produse, strategii incisive”,
    spune Gaota, precizand ca toate acestea sunt lucruri care il
    motiveaza si il ambitioneaza in cariera, in alegerea urmatorului
    pas.

    BUSINESS Magazin prezinta, in cea de-a sasea editie a anuarului
    100 Tineri Manageri de Top, o noua generatie de business, managerii
    si antreprenorii de pana in 40 de ani care conduc cele mai
    importante si dinamice companii din Romania.

    Comanda acum varianta electronica a catalogului la
    pretul de 25 lei.

  • Germania renunta oficial la energia nucleara

    Un numar de 513 deputati a aprobat textul care prevede ca
    ultimul dintre cele 17 reactoare nucleare ale tarii sa fie oprit
    cel mai tarziu la 31 decembrie 2022. Alti 79 au votat impotriva,
    iar opt s-au abtinut.

    in 2000, cand se aflau la putere, social-democratii si Verzii au
    hotarat, deja, abandonarea energiei nucleare, dar calendarul lor a
    fost abandonat de cancelarul Angela Merkel, sub presiunea
    actiunilor de lobby din domeniul nuclear si in pofida unei opinii
    publice germane profund ostila energiei nucleare civile.

    Mai mult pe www.mediafax.ro.

  • Colectionarii de vacante. Cine sunt oamenii care au calatorit in cele mai multe locuri?

    Unii oameni colectioneaza timbre, altii tablouri, iar altii sunt
    pur si simplu paionati de calatorii. Nu mai aleg de mult timp
    destinatiile clasice de vacanta, ci prefera sa se duca in locuri
    cat mai indepartate si mai putin intalnite in ofertele agentiilor
    de turism. Klaus Billep este unul dintre “colectionarii de
    calatorii”. La 70 de ani, neamtul originar din Dusseldorf, a
    vizitat aproape 300 de tari si teritorii, consemnate in Travelers’
    Century Club, o organizatie exclusivista dedicata oamenilor care au
    vizitat peste 100 de tari.


    “Una dintre partile bune ale faptului ca vizitezi multe locuri
    este ca ai cu ce sa te lauzi apoi. Apoi este dragostea pentru
    calatorii si aventura”, spune Billep, care astazi locuieste in
    California si conduce organizatia Travelers’ Century Club. Locul in
    care calatoreste cu cea mai mare placere este Hawaii, relateaza
    Spiegel Online.

    Definirea conceptuala a unei tari este insa destul de
    problematica. Asta pentru ca sunt teritorii care nu sunt state
    independente din punct de vedere teritorial, dar care au
    independenta politica si culturala. Astfel, in timp ce Travelers’
    Century Club cuprinde o lista de 320 de tari, o alta organizatie
    similara, Most Traveled People, puncteaza 872 de teritorii, state
    si provincii care sunt considerate ca destinatii distincte.

    De la an la an apar tot mai multi impatimiti de calatorii. Spre
    exemplu, Travelers’ Century Club si-a crescut anual numarul de
    membri, iar acum numara circa 2.000. Dintre acestia, 30 sunt doar
    in Germania. Unul dintre cei mai importanti membri nemti este
    Dietrich Deppe din Erlangen, Bavaria, care ar putea fi cu usurinta
    considerat cel mai “umblat” locuitor al Germaniei. Potrivit lui
    Billep, acesta a vizitat 319 tari, iar urmatoarea destinatie este
    Sudanul de Sud, declarat recent independent si trecut ca atare in
    lista Travelers’ Century Club.

    Dupa cum era de asteptat, multi dintre acesti fanatici ai
    calatoriilor sunt oameni foarte bogati, care isi permit sa
    intretina un hobby atat de costisitor. Un exemplu este Charles
    Veley, un american de 45 de ani, care a fondat The Most Traveled
    People Club si care pretinde ca este omul care a calatorit cel mai
    mult din lume. Are la activ 822 de destinatii.

    Altii au pur si simplu norocul de a lucra intr-un loc care le
    permite sa calatoreasca in toata lumea. Un astfel de exemplu este
    Rolf Hildebrand, din Tubingen, care este ghid turistic
    international si care a ajuns in 257 de destinatii.
    Un caz special este Jorge Sanchez, din Spania, care, dupa ce a
    vizitat 765 de locuri din lume, a decis sa renunte la acest hobby
    si sa-si satisfaca nevoia de aventura cu altceva. Asa ca ultima
    jumatate de an si-a petrecut-o spaland vase in restaurante sau
    lucrand in hotelurile din orasele turistice din Spania. In prezent,
    planuieste cea de-a cincea calatorie a sa in jurul lumii si o
    excursie insulele din sudul Pacificului.

  • Dragos Damian: Buna guvernare corporatista

    Multe corporatii care dealtfel au reglementari stricte legate de
    acest subiect nu lucreaza in Romania decat prin birouri de
    reprezentanta sau societati cu raspundere limitata de marketing, si
    de aceea nu popularizeaza structurilor locale principii elementare
    de buna guvernare corporatista; in cel mai bun caz se vorbeste de
    “complianta”, “control intern” si “audit”, invocandu-se acesti
    termeni imateriali in speranta ca sunt suficienti ca sa sperie
    eventuale derapaje iresponsabile. Si de atlfel, in majoritatea
    cazurilor intr-o tara ca Romania, in conditiile unei legiferari
    incoerente care genereaza impredictibilitate operationala si unui
    inalt grad de coruptie institutionalizata sau marunta, de ce ar
    trebui oricum sa ne batem capul sa aderam la niste principii care
    apartin unor economii avansate si care oricum reglementeaza
    activitatea directorilor executivi din consiliile de administratie
    de la ultimul etaj?

    Facand o scurta trecere tehnica in revista a subiectului, se
    poate observa ca interesul pentru buna guvernare corporatista este
    manifest la nivelul corporatiilor contemporane in special in
    perioada recenta, dupa colapsurile frauduloase ale inceputului de
    mileniu. Scandalurile corporatiste au alimentat interesul public si
    politic in privinta reglementarilor mai stricte a guvernarii
    corporatiste. De altfel guvernul federal american a trecut in acea
    perioada actul Sarbaney-Oxley (setul de masuri de guvernare
    corporatista la care este obligatoriu sa adere toate companiile
    listate la bursa este cunoscut sub denumirea simplificare de US-SOX
    in SUA sau J-SOX in Japonia), australienii au aprobat reformele
    CLERP 9 iar europenii au formulat asisderea legislatie de
    complianta. Cele mai influente si referentiate directive care se
    refera la guvernarea corporatista raman totusi produsele OECD
    “Principles of Corporate Governance”, revizuit in 2004, si ONU
    “Corporate Governance – The Foundation for Corporate Citizenship
    and Sustainable Business”, publicat in 2009.

    In mod particular, cele mai enuntate principii ale bunei
    guvernari corporatiste se refera la cinci teme majore de activitate
    ale corporatiilor: drepturile si tratamentul echitabil al
    actionarilor, interesele tertilor non-actionari, rolul si
    responsabilitatile consiliului de administratie, integritatea si
    comportamentul etic si transparenta si dezvaluirea de informatii.
    Exista modele diferite de buna guvernare corporatista, in functie
    de tipul de capitalism de provenienta. De exemplu, modelul
    anglo-american pune accentul pe interesele actionarilor. Modelul
    multi-fatetar, de sorginte japoneza si european-continentala,
    reflecta si interesele angajatilor, managerilor, furnizorilor,
    clientilor si ale comunitatii.

    Am procedat la un preambul teoretic si la evocarea principiilor
    si modelelor guvernarii corporatiste pentru a reaminti colegilor
    din industria farmaceutica, cu siguranta cea mai reglementata
    industrie (avem bune practici de fabricatie GMP, bune practici de
    laborator GLP, bune practici de studii clinice GCP, bune practici
    de distributie GDP) ca buna guvernare corporatista la care adera
    toate corpratiile din care facem parte ne obliga la reflectii
    serioase asupra a ceea ce se intampla in prezent in mediul nostru
    de afaceri. Spun asta pentru ca de peste un an de zile, cu o
    exacerbare inspaimantatoare in ultimele saptamani, industria este
    acuzata de catre autoritati de cele mai rele practici de pe pamant,
    la modul cel mai general si culpabilizant: complicitate la
    fraudarea retetelor din sistem, “concubinaje” cu medicii intru
    prescrierea retetelor scumpe, turism stiintific in sejururi
    exotice, plati in cash, utilizarea de vouchere nefiscalizabile,
    practici comerciale la limita, publicitate inselatoare, si alte
    grozavii. In general arsenalul contrapus de industria la aceasta
    campanie de o putere nemaiintalnita ramane acelasi: negari
    vehemente prin comunicate sau dezbateri certate la televizor,
    lansari de proiecte sofisticate si scumpe de PR, referiri la coduri
    de etica (care n-ar trebui sa existe fiindca exista buna guvernare
    corporatista), discutii despre inovatie cand investitia in inovatie
    in Romania este inexistenta (desi exista reglementari care sa
    sprjine capitalizarea inovatiei), despre dificultati legislative,
    financiare, administrative, despre accesibilitate,
    predictibilitatea, sustenabilitate.

    Cred ca a sosit momentul ca, in numele principiilor bunei
    guvernari corporatiste, industria farmceutica sa ceara un
    armistitiu in aceasta batalie a acuzelor din care nici una dintre
    parti nu va castiga, cu atat mai putin mediul sanitar sau economic.
    Executivii care conduc marile corporatii prezente in Romania vor
    avea timp sa-si revada practicile de guvernare si sa-si intareasca
    mecanismele de control care tin de integritate si comportament
    etic, in special in relatia cu tertii. Autoritatile vor avea timp
    sa vina cu o strategie a medicamentului pe termen mediu, care sa
    tina cont de prioritati si resurse dar mai ales de cererea de
    sanatate in crestere a populatiei.

    Apelul la buna guvernare corporatista este mai important decat o
    declaratie de presa sau un cod etic. Este o chemare la revizuirea
    sistematica a politicilor si procedurilor de functionare ale
    industriei farmaceutice fara a-i fi afectata eficienta economica.
    Producatorii de medicamente trebuie sa se pozitioneze ca un
    participant cu drepturi depline la dialogul public referitor la
    starea si evolutia natiunii, si acest lucru nu poate fi facut decat
    aderand la standarde inalte de responsabilitate si acountabilitate
    in procesul de guvernare a propriilor activitati.

    Intoarcerea la buna guvernare corporatista este un pas firesc si
    crucial la recredibilizarea industriei farmacutice si la
    pozitionarea ei ca si partener al autoritatilor, interesat de
    perspectiva pe termen lung a Romaniei.

    Dragos Damian este CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy
    si presedintele Asociatiei Producatorilor de Medicamente Generice
    din Romania.