BusinessMagazin

Blog

  • Cazul Aaron Swartz

    Au apărut deja multe articole în care Aaron Swartz este prezentat fie ca un geniu al informaticii, fie ca un hacker genial. Cum “genial” a devenit un loc comun (se aplică deopotrivă lui Einstein sau unei perechi de pantofi), poate merită să detaliem puţin chestiunea. Fiu al unui informatician şi antreprenor IT, Aaron şi-a început devreme cariera. La 13 ani a dezvoltat un sistem pentru o enciclopedie web asemănătoare cu Wikipedia, pentru ca la 15 ani să devină membru al unui grup de lucru din cadrul W3C însărcinat cu elaborarea specificaţiilor RSS 1.0 (RFC 3870 îi aparţine).

    A abandonat Universitatea Stanford după un an de studii pentru a fonda compania Infogami, cu sprijinul incubatorului Y Combinator. A creat o platformă wiki şi apoi a fuzionat cu un alt startup pentru a crea Reddit, care a devenit cel mai popular serviciu de “social news” din web. Când Reddit a fost cumpărat de Condé Nast, Aaron a lucrat o vreme la Wired, dar un an mai târziu a plecat pentru a crea împreună cu Simon Carsternsen serviciul Jottit. A mai realizat pe cont propriu un framework pentru aplicaţii web numit web.py (utilizat de numeroase situri) şi a dezvoltat arhitectura pentru Open Library, un proiect online care îşi propune să creeze o pagină web pentru fiecare carte publicată vreodată.

    Însă latura tehnică este doar o faţetă a personalităţii lui Aaron Swartz, pentru că cealaltă (cea care ne interesează aici) este profilul său de activist pentru libertatea informaţiei. Încă de la 15 ani a fost implicat în crearea licenţei publice Creative Commons, cu care ocazie s-a împrietenit cu reputatul profesor Lawrence Lessig, autorul cărţii de referinţă “Free Culture”. A fost fondatorul grupului online Demand Progress, care reuneşte peste 500 de organizaţii de activişti împotriva cenzurii în internet, cu un număr de membri estimat la peste un milion. Alături de Demand Progress, Aaron Swartz a fost o figură proeminentă a campaniei împotriva controversatelor reglementări SOPA şi PIPA (şi, prin extensie, ACTA), cu care ocazie peste 100.000 de situri web au afişat proteste pe pagina de intrare. De asemenea, Aaron a colaborat cu Rootstrikers (o organizaţie de activişti care luptă împotriva corupţiei politice în SUA) şi Avaaz (o organizaţie globală care activează în domenii diverse, în special prin petiţii şi campanii online).

    În 2008, Aaron a descărcat circa 18 milioane de documente din arhiva Curţii Federale a Statelor Unite, pe care le-a donat grupului Public.resource.org spre publicare online. Fiind produse de guvern, documentele nu sunt acoperite de copyright şi ar trebui să fie publice, însă organizaţia care le administrează (PACER) percepe o taxă pentru acces, metodă cu care Swartz nu a fost de acord. FBI a deschis o anchetă, însă până la urmă Aaron a fost disculpat.

    Nu acelaşi lucru s-a întâmplat doi ani mai târziu, când Aaron a descărcat circa 4 milioane de articole academice din arhiva JSTOR şi, dintr-o greşeală, a provocat căderea câtorva servere care susţineau serviciul. Procurorii au presupus că Aaron intenţiona să publice în reţele de partajare a fişierelor (P2P) documentele şi l-au acuzat de fraude informatice pentru care ar fi putut primi o pedeapsă de până la 35 de ani de închisoare şi o amendă de un milion de dolari. Avocaţii său au reuşi să obţină înţelegeri în urma cărora Aaron ar fi trebuit să stea după gratii doar o jumătate de an, însă pe 11 ianuarie 2013 Aaron Swartz s-a sinucis în apartamentul său din Brooklyn.

    Familia sa, alături de prietenul său Lawrence Lessig, acuză procuratura că l-a hărţuit şi l-a împins spre actul extrem (Aaron mărturisea încă din 2007 că suferă de depresie). Cei de la Demand Progress consideră întregul caz ca absurd: e ca şi cum ai acuza pe cineva că împrumută prea multe cărţi dintr-o bibliotecă (Aaron avea cont la JSTOR). Hackerii de la Anonymous au spart situl de la MIT, pentru că nu l-au ajutat pe Aaron, în vreme ce Guardian îşi continuă campania împotriva “mafiei” publicaţiilor academice, care pretind sume enorme pentru abonamente, deşi autorii îşi oferă gratuit articolele. Webul vuieşte de opinii contradictorii…

  • Dinţi de argint şi sfârcuri de aramă

    În vara anului 1972 un chimist din Roma, pe nume Stefano Mariottini, se afla în vacanţă în Calabria. Distracţia momentului era pescuitul subacvatic în zona localităţii Riace – aflată undeva pe talpa cizmei. Într-una din scufundări Mariottini a zărit un braţ ieşind din nisipul de pe fundul mării – imaginea era cât se poate de realistă şi la început s-a speriat, a crezut că este vorba de un cadavru. Apropiindu-se, şi-a dat seama că este vorba de o statuie şi a început să sape.

    Detalii anatomice extrem de amănunţite au început să iasă la iveală şi omul mărturisea, într-un interviu televizat, că se simţea îm-pins să continue, fermecat de armonia corpului pe care îl descoperea. În cele din urmă scafandrii profesionişti au adus la suprafaţă cele două statui greceşti pe care le puteţi vedea aici (şi în realitate la Muzeul Naţional din Reggio Calabria). Descoperirea era cu atât mai importantă cu cât bronzuri atât de vechi nu prea se mai găsesc, multe fiind topite de-a lungul timpului de tot soiul de idioţi, pentru tunuri.

    Nătânga lume modernă a studiat cele două statui, dar nu a izbutit să îşi dea seama cine sunt cele două personaje, aşa că sunt numite, stupid, Riace A şi Riace B. Specialişti cred că sculpturile înfăţişează doi eroi de-ai lui Eschil sau, poate, luptători de la Marathon. {i, deşi statuile au fost create la patru decenii distanţă, sunt influenţate de opera şi teoriile sculptorului Policlet.

    Aici am vrut să ajung. Sculptura greacă veche a fost dominată mult timp de un puternic realism. Policlet a venit cu idei noi şi a stabilit noi canoane în proporţii, în dinamica corpurilor şi în reprezentarea acestora; de cele mai multe ori trupul nud al omului nu este extrem de agreabil privirii şi mă gândesc că, chiar într-o societate extrem de procupată de condiţia fizică, aşa cum a fost Grecia antică, artiştii au avut mereu de dus o luptă. Pe de altă parte, chiar şi reprezentarea unui trup perfect proporţionat induce, de multe ori, un sentiment neplăcut, uncanny (Google) plus plictiseală. Aşa că Policlet a impus o nouă dinamică şi noile sale reguli.

    Realismul i-a împins pe sculptor şi pe discipolii săi să pună statuilor dinţi de argint şi sfârcuri şi buze din aramă, dar, pentru a obţine armonia supremă, au preferat să ignore anumite detalii anatomice care îi încur-cau. Riace A şi B nu au noadă, iar adâncitura aflată de-a lungul spinării este nenatural de pronunţată. {i mai sunt şi alte detalii anatomice modificate, iar rezultatul este extrem de armonios şi plăcut privirii – vă amintiţi încântarea lui Mariottini, la 15 metri sub apă, în timp ce dezvelea un braţ de bronz?

    Voi trece acum la printarea 3D. Este o tehnologie minunată, care poate da insului libertatea de a-şi materializa ideile rapid şi original. Îţi poţi printa cana de cafea, eventual cu mânerul înăuntru, pentru originalitate, îţi poţi printa cadourile, lămpile, te poţi printa în întregime, nud – dacă te ţin abdomenul şi bicepşii – eventual fără noadă, pentru un rezultat mai armonios.
    Schimbările pe care noua tehnologie le poate aduce sunt de neimaginat acum, tot aşa cum creatorii primelor calculatoare personale nu şi-au putut imagina modul în care munca lor va schimba lumea. Sau cum tăvălugul fotografiei digitale a măturat talente, companii şi tehnologii. Cred, totuşi, că toate acestea nu ar fi fost posibile fără Policlet şi statuile sale cu dinţi de argint, sfârcuri de aramă şi lipsite de coccis.

  • Cum ar fi să-ţi tipăreşti ficatul acasă? Revoluţia imprimantelor 3D

    Este deja folosită în producţia mondială şi începe să-şi facă loc acum şi în viaţa de zi cu zi, în medicină sau în artă. Impactul şi efectele pe care le-ar putea avea asupra lumii şi asupra felului în care se produc şi se cumpără obiecte sunt însă nebănuite.

    ,,Ceai, Earl Grey, fierbinte.” Cu siguranţă vă amintiţi celebra replică a căpitanului Jean-Luc Picard din Star Trek atunci când cerea computerului băutura preferată şi apoi aştepta ca aceasta să se materializeze din nimic. Replicatorul, căci aşa se numea computerul cu pricina, primea comanda vocală şi o procesa prin intermediul unei aplicaţii software, putând crea practic orice obiect cerut. Oricât de imposibil sună, scenariul demn de orice film sau serial SF este mai aproape de realitate decât vă imaginaţi.

    Tehnologia de imprimare tridimensională, folosită la nivel industrial în lume de mai bine de un deceniu, începe acum să-şi facă loc la o scară mai mare, inclusiv în casele oamenilor. {i vă poate furniza nu ceaiul, dar ceaşca din care să vă beţi ceaiul în fiecare dimineaţă. Chiar şi casele în sine ar putea fi tipărite cu o asemenea imprimantă de mari dimensiuni, după spusele unui inginer profesor de la University of Southern California. Behrokh Khoshnevis vorbea anul trecut, cu ocazia unei prezentări susţinute la TEDx, despre o imprimantă de mari dimensiuni care ar putea să tipărească o locuinţă personalizată până la cel mai mic detaliu pentru a corespunde pretenţiilor viitorilor proprietari. Nimic nou, prototipul imprimantei create de el a tipărit încă din 2005 un perete de un metru şi jumătate lungime, un metru înălţime şi 15 centimetri grosime, “cel mai marcant perete din istorie de la Marele Zid Chinezesc încoace”, aşa cum l-a numit chiar Khoshnevis. O casă cu suprafaţa de aproximativ 200 de metri pătraţi ar putea fi tipărită astfel în mai puţin de o zi.

    Posibilităţile sunt, cel puţin teoretic, nelimitate. Nu numai că pot fi tipărite cu o imprimantă 3D obiecte dintre cele mai variate, de la componente pentru avioane, automobile sau dispozitive electronice şi până la căni sau obiecte decorative, dar tehnologia este regăsită inclusiv în medicină, unde se experimentează în prezent tipărirea de ţesut moale şi, într-un viitor nu foarte îndepărtat, chiar şi de organe. Prin urmare, o nouă revoluţie industrială este la un pas de realitate şi are toate şansele să atragă după sine şi o revoluţie a inovaţiei.

    Înainte de toate însă, trebuie explicat cum funcţionează tipărirea în format tridimensional. De la sine înţeles, procesul porneşte într-un soft din calculator (nume precum AutoCad, 3D Max, Rhino sau SketchUp fiind printre cele mai des întâlnite) unde are loc modelarea tridimensională a obiectului care se vrea tipărit. Pasul următor este tipărirea propriu-zisă, cu o imprimantă specială.

    Există în prezent mai multe tehnologii prin care un obiect oarecare poate fi realizat 3D. Una dintre ele, cea mai frecvent întâlnită de altfel şi totodată şi cea mai ieftină, este tipărirea cu material plastic, cunoscut de specialişti sub numele de ABS (acrilonitril-butadien-stiren). Imprimanta modelează plasticul şi îl picură strat cu stat în forma dorită. O alta, mai costisitoare atât din punct de vedere financiar, cât şi al timpului necesar realizării produsului finit, dar şi mult mai precisă şi detaliată, este tipărirea în format tridimensional folosind un praf compozit pe care imprimanta îl modelează cu ajutorul unui aditiv. Şi nu în ultimul rând, mai există şi posibilitatea prelucrării unor răşini speciale cu ajutorul luminii sau laserului. Orice obiect care poate fi desenat într-o aplicaţie software sau chiar scanat cu un scanner 3D, care fotografiază practic obiectul din mai multe unghiuri pentru a crea o imagine tridimensională, poate fi tipărit cu o imprimantă 3D. Nenumărate companii au adoptat în ultimii ani tehnologia în producţia pe care o desfăşoară, fie şi numai pentru prototipuri realizate într-un timp infinit mai scurt decât prin metode tradiţionale, lucru care nu face decât să grăbească procesul de producţie, fie chiar pentru diverse componente încorporate în produsele pe care le comercializează.

  • CALENDAR. Evenimente în perioada 21-27 ianuarie

    22.01
    Parlamentul se reuneşte pentru a dezbate legea bugetului, indexarea pensiilor şi statutul parlamentarului

    22.01
    Reuniunea Ecofin (miniştrii de finanţe ai UE), prima din acest an prezidată de Irlanda

    23-24.01
    Festivităţile de lansare a Anului European al Cetăţenilor (Bruxelles)

    24.01
    Eurostat publică a doua estimare privind balanţa de plăţi a UE în T3 2012

    24.01
    Consiliul de politică monetară al BCE (Frankfurt)

    12.12.12 – 31.01.13
    Expoziţia “Colecţiile de Artă şi Numismatică ale Băncii Comerciale Române” (Muzeul Naţional de Istorie a României)

    20.12.12 – 28.04.13
    Expoziţia “Între Est şi Vest. Pictură rusă din patrimoniul Muzeului Naţional de Artă. Secolele XVI -XX” (Muzeul Naţional de Artă al României)

    21.12.12 – 5.05.13
    Expoiţia “Războiul împotriva ţărănimii. Anii colectivizării – 1949-1962” (Muzeul Ţăranului Român, Bucureşti)

    22.12.12 – 5.04.13
    Expoziţia “Armonie şi grandoare: Arta italiană la castelul Peleş” (Muzeul Peleş, Sinaia)

  • Sony îşi vinde sediul din SUA. Ce sumă urmează să obţină în urma tranzacţiei

    Decizia este motivată de fondurile pe care compania le va obţine în urma tranzacţiei, a admis Sony. Compania va rămâne cu 770 de milioane de dolari după plata datoriilor legate de proprietate, potrivit BBC.

    În clădirea de 37 de etaje lucrează 1.500 de angajaţi Sony.

    Sony, cu pierderi în fiecare din ultimii patru ani, a iniţiat un proces major de restructurare, inclusiv vânzarea diviziei de produse chimice şi desfiinţarea a 10.000 de locuri de muncă.

    Cititi mai mult pe www.mediafax.ro

  • Borbely: Corlăţean va fi chemat pentru raport pe Algeria

    Preşedintele Comisiei de politică externă din Camera Deputaţilor, Laszlo Borbey, a declarat, duminică, că a vorbit în ultimele zile atât cu secretarul general al MAE, cât şi cu ministrul de resort, cerându-le să informeze comisia cu privire la situaţia din Algeria, dar nu a primit aceste informaţii.

    El a adăugat că îi va cere ministrului Afacerilor Externe, Titus Corlăţean, să vină în faţa Comisiei pentru politică externă din Camera Deputaţilor sau în faţa comisiilor reunite ale Parlamentului, pentru a prezenta un raport cu privire la incidentul din Algeria, în care şi-au pierdut viaţa doi cetăţeni români.

    El a refuzat să facă orice fel de aprecieri sau comentarii pe marginea acestui subiect, arătând că nu vrea să se “antepronunţe” până când Ministrul de Externe nu va prezenta un raport legat de acest subiect în faţa Comisiei pentru politică externă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Deţinutul de la Jilava, care a fugit de la punctul de lucru, capturat

    Deţinutul Laurenţiu Adrian Dumitru a fost capturat duminică, în jurul orei 17.00, în urma unor informaţii obţinute de personalul închisorii unde era încarcerat acesta.

    La operaţiunea de capturare au participat angajaţi Penitenciarului Bucureşti Jilava şi reprezentanţi ai Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Ilfov, Poliţiei Judeţene Ilfov, Jandarmeriei Bucureşti, Direcţiei Generale de Poliţiei a Municipiului Bucureşti. Deţinutul a fost readus în Penitenciarul Bucureşti Jilava, urmând a fi finalizate cercetările pentru stabilirea împrejurărilor în care s-a produs evenimentul.

    În acest caz a fost sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Priorităţile celui de-al doilea mandat al lui Obama: Armele de foc, bugetul şi imigraţia

    “Nu ne plimbăm pe culoarele Casei Albe căutând idei pentru a face lucruri”, a declarat pentru postul ABC David Plouffe, venit să ofere o idee despre temele discursului de învestitură a lui Barack Obama, luni.

    “Va fi un discurs al speranţei”, a declarat el pentru CNN. “El va vorbi despre faptul că sistemul nostru politic nu ne cere să soluţionăm toate divergenţele pe care le avem şi nici să ne rezolvăm toate problemele”, ci impasul poate fi soluţionat în anumite dosare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cazanciuc: MAE, profund dezamăgit că autorităţile algeriene n-au informat corect şi la timp

    “MAE îşi exprimă profunda dezamăgire pentru faptul că autorităţile algeriene nu au informat corect, complet şi la timp în legătură cu situaţia reală de sănătate a cetăţeanului român”, a precizat secretarul general al MAE, Robert Cazanciuc.

    El a menţionat, reluând informaţia difuzată duminică de MAE, că un al doilea cetăţean român a decedat în urma conflictului terorist din Algeria.

    Cazanciuc a precizat că din informaţiile obţinute de autorităţile române rezultă că decesul celui de-al doilea cetăţean român a intervenit la spital ca urmare a rănilor grave suferite de acesta.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Liviu Floria, român supravieţuitor în Algeria: N-am fost salvaţi. Ne-am salvat singuri. Atacatorii nu aveau nimic cu localnicii, vizau expaţii

    Liviu Floria spune că s-a ascuns cu un alt român sub un birou, în timp ce atacatorii executau ostatici.

    “Era întuneric, ne-am strecurat pe sub maşini, ne-am târât, am ajuns la un gard, am reuşit să sărim şi de acolo am reuşit, cu ajutorul lui Dumnezeu, să ajungem unde ne propusesem”, a spus Liviu Floria, precizând că au mers prin deşert “cel puţin 30-35 de kilometri, timp de aproximativ 15 ore”.

    El a mai spus că psihic este “distrus” şi că a trecut prin “două zile de teroare permanentă, de miercuri dimineaţă până vineri la ora cinci”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro