BusinessMagazin

Blog

  • 70 de români produc la Slatina anvelope pentru Formula 1

    Pirelli a demarat la Slatina producţia de anvelope pentru motorsport, destinate curselor auto din campionatele de GT şi GP2, dar şi pentru Formula 1, cele mai avansate din punct de vedere tehnologic, în cadrul unei secţii speciale a fabricii din România.

    “Slatina este una dintre cele mai performante şi avansate tehnologic fabrici din cadrul Pirelli Group. În prezent capacitatea anuală de producţie pentru anvelopele de motorsport este de 40.000 de unităţi, dar va creşte. Acestea sunt pentru campionatele de GP2 şi GT, inclusiv pentru cursele de anduranţă”, a declarat Paul Hembery, director motorsport în cadrul Pirelli Group. Hembery spune că producţia de anvelope pentru Formula 1 în România s-a realizat ca soluţie de back-up pentru fabrica de la Izmit din Turcia, unde sunt produse pneurile pentru F1″.

    La fel ca şi în cazul anvelopelor premium produse la Slatina, şi cele pentru motorsport au nevoie de cele mai avansate tehnologii şi materiale pentru a fi produse, având în vedere condiţiile de exploatare. Echipa responsabilă de producţia de anvelope pentru motorsport de înaltă performanţă este alcătuită din 68 de angajaţi ai fabricii Pirelli.

    Cititi articolul integral pe www.zfcorporate.ro

  • Cea mai mare staţiune din lume, de care n-a auzit nimeni (GALERIE FOTO)

    Cea mai mare staţiune din lume, Genting, este situată la o altitudine de 2.000 metri pe suprafaţa unui întreg munte şi oferă o privelişte impresionantă turiştilor care o vizitează. Singurul cazinou din Malaezia se află aici, alături de zeci de parcuri tematice de dimensiuni mai mari decât oricare altele de pe mapamond. Preţurile pentru o săptămână de relaxare la Genting pot costa mii bune de dolari în funcţie de pachetul ales.

  • Cine este Igor Zyuzin, miliardarul rus „vindecat“ de Putin, care a vândut patru combinate siderurgice pe 70 de dolari

    Igor Zyuzin, acţionarul majoritar al grupului siderurgic Mechel, este unul dintre cei mai bogaţi ruşi, cu o avere estimată de revista Forbes la 3,1 miliarde de dolari în martie 2012. De atunci însă, acţiunile grupului Mechel au scăzut cu 40% pe bursă, din cauza problemelor financiare, astfel că în prezent capitalizarea grupului este de 2,6 mld. dolari. Zyuzin deţine circa 70% din acţiunile grupului. Zyuzin, 52 de ani, este licenţiat în economie şi minerit şi face afaceri în industria metalurgică din 1995. El a condus mai întâi o mină de cărbune din Rusia, pe care mai apoi a preluat-o, iar în 2001 a cumpărat grupul Chelyabinsk Steel Plant, devenit ulterior Mechel, iar în 2004 a listat compania pe bursa din New York. Grupul a intrat în România în 2003, când a preluat Combinatul de Oţeluri Speciale Târgovişte şi Industria Sârmei Câmpiei Turzii.

    Toate stirile sunt pe zf.ro

     

  • Berea dă semnalul încheierii recesiunii: plus 5% anul trecut

    Industria berii a dat primele semne clare de revenire în 2012, când a raportat o creştere de 5%, după doi ani de scădere şi unul de stagnare, arată calculele ZF pe baza informaţiilor Institutului Naţional de Statistică. Vremea bună şi competiţiile fotbalistice, berea fiind în mod tradiţional asociată cu fotbalul, au determinat rezultatele pozitive de anul trecut. Creşterea solidă înregistrată în industria berii este una dintre primele anun ţate într-o piaţă din domeniul consumului, care în total se ridică la aproximativ 16 mld. euro şi care la fost puternic afectată de criza din ultimii ani. Berea este un indicator care descrie bine evoluţia economiei, pentru că sentimentele consumatorilor se văd în decizia de achiziţie. În 2009 anul celei mai mari căderi economice, de 7%, berea a scăzut cu un ritm dublu, de 15%, iar în 2010 cu încă 3%, faţă de o scădere a PIB de 1,2%. În 2011, piaţa de bere a stagnat, iar primele semnale clare de revenire au fost în 2012.

    Toate stirile sunt pe zf.ro

  • Cele mai neobişnuite obiecte vestimentare pe care le-aţi văzut vreodată (GALERIE FOTO)

    Sunt lucruri considerate practice şi utile, chiar dacă par neobişnuite, iar şansele să devină obiecte purtate de oricine pe stradă sunt, în multe cazuri, destul de reduse. Cu toate acestea, sunt deja disponibile pe piaţă.

    Totuşi, o rochie compusă în totalitate din mănuşi chirurgicale sau din fermoare va atrage cu siguranţă privirile la un eveniment de societate. Iar cravata cu instrucţiuni de folosire sau papucii cu bec în vârf ca să lumineze podeaua se pot dovedi mai mult decât utile.

  • După imprimantele 3D, urmează pixul care “desenează” obiecte tridimensionale în timp real (GALERIE FOTO)

    3Doodler este un pix care costă 75 de dolari şi care, sub mâna talentată a unui artist, creează obiecte tridimensionale.

    Peter Dilworth şi Max Bogue, antreprenorii din spatele acestei idei, au lansat proiectul pe Kickstarter la începutul acestei săptămâni. În numai 24 de ore aveau 5.800 de investitori care au plătit în total 518.000 de dolari, cu mult peste obiectivul lor de 30.000 de dolari. Iar atragerea de finanţare încă nu s-a încheiat, proiectul urmând să fie prezent pe site-ul care oferă acces antreprenorilor la fonduri din partea investitorilor încă o lună.

    Ideea despre care s-a vorbit deja pe Wired sau Engadget vine la niciun an după ce un alt antreprenor, Samuel Cervantes, a decis să construiască o imprimantă 3D ieftină, de numai 500 de dolari, pentru a acoperi o piaţă dominată de echipamentele foarte scumpe, de mari dimensiuni şi inaccesibile publicului larg. Imprimanta Solidoodle a strâns de asemenea fonduri cu mult peste aşteptările iniţiale ale antreprenorului prin Kickstarter.

    Pixul 3Doodler foloseşte plastic ABS pe care îl topeşte, acesta putând fi modelat aşa cum doreşte utilizatorul. Trebuie spus însă că pixul 3D nu este pentru oricine. Doar o mână pricepută a unui artist talentat poate realiza obiecte care să aibă o utilitate cât de cât practică. Totuşi, în lipsa preciziei milimetrice a unei imprimante capabile să tipărească în format tridimensional, 3Doodler poate fi însă un bun exerciţiu de dezvoltare a creativităţii.

  • Când vine în România jocul Starcraft II Heart of the Swarm

    Starcraft II Heart of the Swarm în ediţia de colecţie costă 300 de lei la PCGarage, în timp ce la eMAG sau Altex de pildă preţul este de 250 de lei. În schimb, ediţia normală are un preţ de 140 de lei. Jocul urmează să fie disponibil din noaptea dintre 11 şi 12 martie. Fanii care au vrut să se asigure însă că vor avea jocul chiar în ziua lansării au putut să facă precomenzi pe site-urile magazinelor de comerţ online încă de acum câteva săptămâni.

    Starcraft este unul dintre cele mai bine vândute jocuri video din lume şi unul dintre pilonii importanţi ai industriei divertismentului electronic.

    Blizzard, producătorul seriei, a lansat prima parte a Starcraft în 1998, iar în iulie 2010 a pus pe piaţă Starcraft II Wings of Liberty. Ambele sunt jocuri de strategie în timp real: în competiţie cu alte rase, jucătorul administrează construcţia de baze, resursele naturale şi exploatarea acestora, crearea de noi unităţi şi cucerirea de noi teritorii, dar implică şi doze de alte abilităţi. Rasele prezente în Starcraft sunt pământenii, protoss şi zerg.

    Chris Metzen şi James Phinney, cei care au gândit universul SF în care se desfăşoară jocul, au conceput o intrigă care implică grupuri de infractori pământeni şi mutanţi genetici sau cibernetici care se confruntă fie intre ei, fie cu protoss, rasa avansată din punct de vedere tehnologic şi având puteri paranormale, sau cu insectele zerg.

    Fiecare rasă are propriile calităţi, abilităţi şi trebuie abordată de jucator cu strategii proprii. Campania single-player se bazează pe o serie de misiuni din ce în ce mai complexe menită să întărească poziţia şi performanţele rasei pe care jucătorul o conduce. Componenta multiplayer, speculată în competiţiile internaţionale sau în simple întreceri ale jucătorilor pe internet se desfăşoară prin intermediul serviciului pe internet “Battle.net”, care aparţine Blizzard.

  • CFR Marfă are o nouă conducere, formată din economişti, ingineri şi jurişti

    Preşedintele Consiliului de Administraţie este Aysun Mustafa (economist şi bancher), iar directorul general este Alexandru Dragoş Drăghici (jurist), cu experienţă managementul unor companii naţionale şi multinaţionale.

    Ceilalţi administratori sunt Liviu Radu (inginer), Bogdan Constantinescu (economist), Dan Constantinescu (inginer), Ionuţ Georgescu (jurist) şi Dan Belcea (economist), potrivit datelor anunţate de reprezentanţii Ministerului Transporturilor.

    Fenechiu a precizat că nu îi cunoaşte personal pe membrii din noua conducere a companiei, aceştia fiind selectaţi după CV, dar că managerii vor avea o activitate grea, complexă şi foarte multă muncă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • CARNEA DE CAL, trimisă din depozitul din Ilfov la şapte restaurante unităţi fast-food

    Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA), Mihai Ţurcanu, a declarat că, potrivit listei de distribuţie de la depozitul din judeţul Ilfov unde a fost găsită carne de cal etichetată drept carne de vită, cantităţi din lotul respectiv au auns în unităţi din industria alimentară.

    Unităţile respective au fost verificate de inspectorii ANSVSA, care au constatat că acestea au achiziţionat cantităţi mici de carne de la depozitul din Ilfov, respectiv aproximativ trei-patru kilograme pe fiecare unitate, acestea nemaifiind găsite, a precizat Mihai Ţurcanu.

    Preşedintele ANSVSA a precizat că în depozitul din Ilfov a fost găsită carne congelată etichetate drept “vrăbioară de vită”, probele ridicate în urma verificărilor indicând faptul că este carne de cal.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum a ajuns un antivirus românesc produsul anului 2012 în lume

    DINTR-O CAMERĂ SUBTERANĂ COMPARABILĂ CU O GARSONIERĂ DINTR-UN DEMISOL AL BUCUREŞTIULUI, trei tineri supravegheau 21 de monitoare albastre, care afişau o serie de erori, cam ca acelea afişate de calculatoarele folosite de toată lumea în cazul infectării cu un virus. Camera este laboratorul de teste AV Comparatives din orăşelul austriac Innsbruck, nu doar o destinaţie turistică în vogă, ci şi locul unde se află o universitate de renume, locul de unde vin cei mai mulţi angajaţi ai companiei, cu o medie de vârstă de nici 30 de ani. AV Comparatives este o organizaţie care, în parteneriat cu guvernul austriac, Universitatea din Innsbruck şi Universitatea de Ştiinţă şi Tehnologie din Hong Kong, face teste independente pe programe antivirus şi este printre principalele surse de informare ale revistelor de specialitate, cum ar fi PC Magazine, Secure View, Computer Shopper sau Chip. Austriecii se alătură germanilor de la AV-Tests sau chinezilor de la PC-Security Labs în topul mondial al celor care testează antiviruşi. Tehnologia aflată în subsolul de mai puţin de 50 de metri pătraţi din Innsbruck are o valoare de aproximativ 200.000 de euro. Istoria AV Comparatives este asemănătoare poveştii Facebook, despre care Andreas Clementi, fondatorul şi CEO-ul afacerii, crede că este mai mult axată pe profit, în timp ce “noi nu facem atât de mulţi bani”.

    Cu sau fără bani, Clementi îşi dedică aproape tot timpul muncii din laborator, născută din pasiunea sa pentru calculatoare. În jurul anului 2000, a început să testeze antiviruşi în propriul apartament pentru că nu avea încredere în rezultatele publicate în reviste. La început a încercat să obţină fonduri pentru susţinerea proiectului prin donaţii de la utilizatori, variantă care nu a funcţionat. A început apoi să primească finanţare indirectă de la guvernul austriac prin intermediul universităţii şi al unei organizaţii locale din Innsbruck, prin care obţine acum circa jumătate de milion de euro anual. Dacă la început Clementi lucra din propriul apartament pe calculatoarele personale, acum conduce laboratorul care funcţionează pe baza a 400 de servere, ascunde 20 de kilometri de cablu, are o capacitate de informaţie de 600 GB şi un spaţiu de stocare de circa 400 TB, suficient cât să permită păstrarea a aproape o sută de mii de filme. “Trebuie să accesăm un site în acelaşi timp cu toate soluţiile testate. Facem acest lucru cu o întârziere maximă de cinci secunde pe 25 de staţii de lucru pentru care folosim IP-uri din diferite ţări pentru că virusul ar putea ataca doar o anumită regiune”, spun reprezentanţii companiei, referindu-se la modalitatea de testare. Capcanele menite să atragă viruşi sau “honeyspot-urile” sunt amplasate în toată lumea de voluntarii care colaborează cu AV Comparatives. Şi dacă la început un astfel de test putea să dureze chiar şi o lună, acum poate fi făcut într-o durată de timp cuprinsă între cinci şi zece minute.

    PRINTRE PROGRAMELE DE ANTIVIRUS TESTATE SE NUMĂRĂ MCAFEE, Panda sau Kaspersky, iar dacă anul trecut premiul a fost obţinut de ruşii de la Kaspersky, produsul anului 2012 a fost Bitdefender, la egalitate cu cel al ruşilor. “Un rol important îl au influenţatorii mai mici sau mai mari din piaţă care folosesc rezultatele unor astfel de teste: un blogger cu 2.000 de cititori şi Niel Rubenking care scrie pentru PC Magazine şi are două milioane de cititori”, spune Florin Talpeş, CEO-ul Bitdefender. El a primit la Innsbruck, alături de o parte din echipa sa, premiul “Produsul anului” pentru Bitdefender. Pentru Talpeş, eficienţa nu se măsoară în numărul de angajaţi, ci în optimizare: “Să fii mai bun cu o echipă de 100 de oameni decât una de 3.000 înseamnă că trebuie să fii foarte creativ, trebuie să inovezi în permanenţă”. Dacă laboratorul Bitdefender este compus din 100 de oameni, numărul total de angajaţi depăşeşte 500, din care 80% sunt în România şi 20% în ţări precum SUA, Spania, Danemarca, Marea Britanie, Germania, Emiratele Arabe Unite şi Japonia, 99% din partea de creaţie a produselor Bitdefender fiind realizată în România. Compania se va concentra în 2013 pe clienţii companii din pieţe precum SUA şi Germania, pe primele locuri în lume pe piaţa antiviruşilor, dar şi pe Japonia, “unde am început să tatonăm terenul”. Pe aceste pieţe, Talpeş mizează pe o creştere de 30% în 2013. În ce priveşte piaţa japoneză, el a observat o creştere pe segmentul de vânzări în retail, atipică pentru acest domeniu: “Dacă pe toate pieţele mature retailul de pe piaţa de software cade, la japonezi acesta este un segment de bază, în mare parte datorită folosirii intense a metroului şi a magazinelor din apropierea staţiilor”. În ce priveşte piaţa românească, el a observat că în 2012 nu a evoluat foarte mult, dar s-a observat o creştere de o treime a vânzărilor Bitdefender pe segmentul online.

    63% din antiviruşii folosiţi în România sunt pirataţi, potrivit datelor din 2011 ale unui studiu Business Software Alliance: “Dacă dezvoltarea economică este mai mică, rata pirateriei este mai mare şi invers”. Talpeş crede că există încă un segment important de public care încă trebuie educat: “Când mă întâlnesc cu cineva pe stradă şi îmi oferă un iPhone 5 cu 50 de euro, îmi cere banii, iar respectivul promite să mi-l aducă mâine, îl iau? Pe internet facem asta zilnic”.