BusinessMagazin

Blog

  • Povestea hackerului de 26 de ani TERORIZAT de americani. S-a SINUCIS după ce risca să fie condamnat la 35 de ani de puşcărie

    Au apărut deja multe articole în care Aaron Swartz este prezentat fie ca un geniu al informaticii, fie ca un hacker genial. Cum “genial” a devenit un loc comun (se aplică deopotrivă lui Einstein sau unei perechi de pantofi), poate merită să detaliem puţin chestiunea. Fiu al unui informatician şi antreprenor IT, Aaron şi-a început devreme cariera. La 13 ani a dezvoltat un sistem pentru o enciclopedie web asemănătoare cu Wikipedia, pentru ca la 15 ani să devină membru al unui grup de lucru din cadrul W3C însărcinat cu elaborarea specificaţiilor RSS 1.0 (RFC 3870 îi aparţine).

    A abandonat Universitatea Stanford după un an de studii pentru a fonda compania Infogami, cu sprijinul incubatorului Y Combinator. A creat o platformă wiki şi apoi a fuzionat cu un alt startup pentru a crea Reddit, care a devenit cel mai popular serviciu de “social news” din web. Când Reddit a fost cumpărat de Condé Nast, Aaron a lucrat o vreme la Wired, dar un an mai târziu a plecat pentru a crea împreună cu Simon Carsternsen serviciul Jottit. A mai realizat pe cont propriu un framework pentru aplicaţii web numit web.py (utilizat de numeroase situri) şi a dezvoltat arhitectura pentru Open Library, un proiect online care îşi propune să creeze o pagină web pentru fiecare carte publicată vreodată.

    Însă latura tehnică este doar o faţetă a personalităţii lui Aaron Swartz, pentru că cealaltă (cea care ne interesează aici) este profilul său de activist pentru libertatea informaţiei. Încă de la 15 ani a fost implicat în crearea licenţei publice Creative Commons, cu care ocazie s-a împrietenit cu reputatul profesor Lawrence Lessig, autorul cărţii de referinţă “Free Culture”. A fost fondatorul grupului online Demand Progress, care reuneşte peste 500 de organizaţii de activişti împotriva cenzurii în internet, cu un număr de membri estimat la peste un milion.

    Alături de Demand Progress, Aaron Swartz a fost o figură proeminentă a campaniei împotriva controversatelor reglementări SOPA şi PIPA (şi, prin extensie, ACTA), cu care ocazie peste 100.000 de situri web au afişat proteste pe pagina de intrare. De asemenea, Aaron a colaborat cu Rootstrikers (o organizaţie de activişti care luptă împotriva corupţiei politice în SUA) şi Avaaz (o organizaţie globală care activează în domenii diverse, în special prin petiţii şi campanii online).

    În 2008, Aaron a descărcat circa 18 milioane de documente din arhiva Curţii Federale a Statelor Unite, pe care le-a donat grupului Public.resource.org spre publicare online. Fiind produse de guvern, documentele nu sunt acoperite de copyright şi ar trebui să fie publice, însă organizaţia care le administrează (PACER) percepe o taxă pentru acces, metodă cu care Swartz nu a fost de acord. FBI a deschis o anchetă, însă până la urmă Aaron a fost disculpat.

    Nu acelaşi lucru s-a întâmplat doi ani mai târziu, când Aaron a descărcat circa 4 milioane de articole academice din arhiva JSTOR şi, dintr-o greşeală, a provocat căderea câtorva servere care susţineau serviciul. Procurorii au presupus că Aaron intenţiona să publice în reţele de partajare a fişierelor (P2P) documentele şi l-au acuzat de fraude informatice pentru care ar fi putut primi o pedeapsă de până la 35 de ani de închisoare şi o amendă de un milion de dolari. Avocaţii său au reuşi să obţină înţelegeri în urma cărora Aaron ar fi trebuit să stea după gratii doar o jumătate de an, însă pe 11 ianuarie 2013 Aaron Swartz s-a sinucis în apartamentul său din Brooklyn.

    Familia sa, alături de prietenul său Lawrence Lessig, acuză procuratura că l-a hărţuit şi l-a împins spre actul extrem (Aaron mărturisea încă din 2007 că suferă de depresie). Cei de la Demand Progress consideră întregul caz ca absurd: e ca şi cum ai acuza pe cineva că împrumută prea multe cărţi dintr-o bibliotecă (Aaron avea cont la JSTOR). Hackerii de la Anonymous au spart situl de la MIT, pentru că nu l-au ajutat pe Aaron, în vreme ce Guardian îşi continuă campania împotriva “mafiei” publicaţiilor academice, care pretind sume enorme pentru abonamente, deşi autorii îşi oferă gratuit articolele.

  • România, la mijlocul unui clasament mondial care analizează gradul de globalizare

    Evoluţia României este în linie cu media globală, rezultate deosebite fiind consemnate la capitolul mişcarea forţei de muncă, cu 0,77 de puncte peste media globală. Există şi valori înregistrate sub nivelul mediei globale, cum ar fi cele de la capitolele schimburi de tehnologie şi idei, unde valoarea este cu 0,51 de puncte sub medie, şi mişcarea capitalului şi finanţelor, cu o valoare cu 0,25 de puncte sub medie. România ocupă poziţia a 11-a în rândul celor 22 de pieţe în creştere rapidă monitorizate în cadrul studiului, se arată într-un comunicat al Ernst&Young.

    “România are o economie deschisă, care a beneficiat din plin de accesul la noile pieţe, în special la cele din UE. Ea va beneficia, pe mai departe, de liberalizarea treptată a comerţului mondial şi de integrarea comercială tot mai strânsă cu UE. O parte dintre barierele comerţului cu bunuri în cadrul UE, care încă mai persistă în prezent, e posibil să fie eliminate, iar liberalizarea comerţului şi a serviciilor, care ar putea aduce beneficii României, va continua, chiar dacă într-un ritm mai lent decât cel prognozat anterior”, apreciază sursa citată.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Dacia a numit un nou şef la Direcţia Logistică. Cine îl înlocuieşte pe Jean Detrun

    Ştefan Gaibu îl înlocuieşte pe Jean Detrun. Gaibu, absolvent a două programe de MBA şi cu o experienţă în transport şi logistică, s-a alăturat Dacia în anul 2001. În vârstă de 36 de ani, el este cel mai tânăr manager dintre cei care conduc activităţile de producţie derulate pe platforma industrială de la Mioveni, se arată într-un comunicat al constructorului auto.

    Anul trecut el a fost numit director executiv adjunct al Direcţiei Logistice.

    Direcţia Logistică Centrală Dacia, situată pe platforma industrială de la Mioveni, asigură atât expediţia componentelor vehiculelor din gama Dacia, Renault şi Nissan, către uzine ale Alianţei Renault Nissan în lume, cât şi pe cea a vehiculelor finite pe teritoriul României şi la export, către reţeaua comercială.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Şeful ANRP: Toate dosarele mari au fost drepturi cesionate, nu despăgubiri către foştii proprietari

    “Aproape toate dosarele mari din perioada 2010 – 2011 au fost cesionate şi aproape toate au devenit cazuri speciale (…) Avem toate datele. Aşteptăm instituţiile interesate să vină şi să le prezentăm. Sunt dosare cesionate şi de mai multe ori, care au avut 3-4 cesionari de-a lungul timpului”, a declarat preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, George Băeşu.

    Declaraţia survine anunţului primului ministru, Victor Ponta, privind intenţia de a impozita câştigurile obţinute de cei care au cumpărat drepturi litigioase de la foştii proprietari şi care au primit titluri de despăgubire.

    Până la retragerea PSD de la guvernare, Autoritatea a fost condusă în 2009 de către Ancuţa Gianina Opre, fosta consilieră a fostului preşedinte PSD Mircea Geoană.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Renault pregăteşte un proiect de 1,2 miliarde dolari în China cu producătorul auto local Dongfeng Motor

    Proiectul mix va avea o capacitate anuală de 150.000 de autoturisme, inclusiv SUV-uri şi MPV-uri (Multi-Purpose Vehicle), potrivit unor date postate recent pe site-ul Biroului de Protecţie a Mediului din Hubei, potrivit MarketWatch.

    Potrivit agenţiei, care analizează impactul asupra mediului, proiectul va fi situat în Wuhan, capitala propvinciei Hubei. Sediul Dongfeng Motor se află în Hubei, precum şi companiile mixte ale grupului chinez cu producătorii străini PSA Peugeot Citroen şi Honda Motor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Datoria SUA, de 16.400 miliarde dolari, nu-l îngrijorează pe miliardarul american Warren Buffet

    “Nu este un lucru bun ca datoria să crească în raport cu PIB, ar trebui stabilizată, dar nu este ea însăşi o problemă”, a spus Buffett, director al companiei de investiţii Berkshire Hathaway.

    Datoria SUA are “o pondere mai redusă în PIB decât la ieşirea SUA din Al Doilea Război Mondial. Trebuie să te gândeşti la datorie în relaţie cu PIB”, a spus Buffet, unul dintre cei mai vocali avocaţi ai taxării mai ridicate a bogaţilor.

    PIB al SUA s-a situat în 2011 la peste 15.000 miliarde de dolari.

    “Aş spune că într-o ţară cu un PIB de 50.000 de dolari pe persoană, nimănui nu ar trebui să-i fie foame, nimănui nu ar trebui să-i lipsească educaţia, nimeni nu ar trebui să fie îngrijorat în privinţa îngrijirii medicale sau a vârstei înaintate”, a spus el.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Germania este nemulţumită de ritmul privatizărilor din Grecia

    Potrivit raportului, Comisia Europeană aşteaptă în prezent venituri din privatizări de numai 8,5 miliarde de euro până la sfârşitul anului 2016, faţă de 50 de miliarde de euro, cât se estima anterior până la finele anului 2015, potrivit portalului local WAZ, citat de Capital.gr.

    Guvernul german a dat vina în raport pe incertitudinile politice de anul trecut din Grecia, precum şi pe condiţiile economice dificile pentru privatizările lente.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • 57.000 de tranzacţii contactless cu MasterCard PayPass şi Maestro PayPass în ultimele patru luni din 2013

    În trei luni şi jumătate de campanie (15 septembrie – 31 decembrie), conform datelor celor doi comercianţi, media lunară de tranzacţionare cu MasterCard PayPass şi Maestro PayPass a crescut de aproape patru ori, în comparaţie cu perioada anterioară (ianuarie-august 2012), ajungând la un total de 57.000 de tranzacţii.

    Astfel, în Sibiu, 33.000 de bilete au fost plătite direct la terminalul contactless amplasat în autobuz. Trendul pozitiv s-a păstrat şi în cazul călătoriilor la metrou, unde, tot în aceeaşi perioadă, s-au realizat 24.000 de tranzacţii contactless la turnicheţii de acces.

    “Plata călătoriilor din mers, dintr-o singură mişcare, nu mai este de mult o tehnologie a viitorului, ci o tehnologie prezentă aici şi acum”, spune Gabriel Ghiţă, business development manager CEE, MasterCard Europe. “Timp de trei luni, reacţia utilizatorilor, tradusă implicit prin creşterea semnificativă a numărului de tranzacţii contactless, ne confirmă faptul că această modalitate de plată are avantaje evidente şi este adoptată şi utilizată foarte repede de public. Plata cu PayPass în transport ajută utilizatorii să ajungă mai repede la destinaţie, fără grija achiziţionării în avans a biletului. Cât de mult uşurează viaţa plăţile realizate cu un card bancar contactless, direct în mijlocul de transport, este demonstrat şi de un studiu recent realizat de MasterCard în Londra, care arată că unul din zece călători a pierdut un autobuz, în decursul unui an, pentru că nu a avut banii potriviţi sau pentru că astepta la coadă la bilete.

    Dacă în primele 6 săptămâni de campanie, numărul tranzacţiilor contactless cu PayPass deja crescuse de trei ori, în preajma sărbătorilor, traficul aglomerat, vremea neprietenoasă şi goana după cumpărături au determinat multe persoane să aleagă mijloacele de transport în comun, plătind călătoria rapid şi simplu şi beneficiind, în acelaşi timp, de un preţ promoţional.”

    Începând cu 15 septembrie, în Bucureşti, preţul unei intrări la metrou a fost de 1,4 lei, redus de la 2 lei, tariful integral practicat de Metrorex. Şi călătoriile cu autobuzele din Sibiu au venit la pachet cu un preţ promoţional de 0,89 lei, redus de la 1,5 lei, tariful integral practicat de Tursib. în ambele cazuri, reducerea s-a aplicat pentru plăţile făcute cu MasterCard PayPass şi Maestro PayPass.
    Tehnologia PayPass permite utilizatorilor să facă plăţi prin apropierea cardurilor de un terminal contactless ce afişează mărcile MasterCard PayPass şi Maestro PayPass. Pentru efectuarea tranzacţiei, clienţii nu mai trebuie să dea cardul din mână, iar pentru plăţi mai mici de 100 lei, nu este solicitată introducerea codului PIN sau semnarea chitanţei.

  • Cazul Aaron Swartz

    Au apărut deja multe articole în care Aaron Swartz este prezentat fie ca un geniu al informaticii, fie ca un hacker genial. Cum “genial” a devenit un loc comun (se aplică deopotrivă lui Einstein sau unei perechi de pantofi), poate merită să detaliem puţin chestiunea. Fiu al unui informatician şi antreprenor IT, Aaron şi-a început devreme cariera. La 13 ani a dezvoltat un sistem pentru o enciclopedie web asemănătoare cu Wikipedia, pentru ca la 15 ani să devină membru al unui grup de lucru din cadrul W3C însărcinat cu elaborarea specificaţiilor RSS 1.0 (RFC 3870 îi aparţine).

    A abandonat Universitatea Stanford după un an de studii pentru a fonda compania Infogami, cu sprijinul incubatorului Y Combinator. A creat o platformă wiki şi apoi a fuzionat cu un alt startup pentru a crea Reddit, care a devenit cel mai popular serviciu de “social news” din web. Când Reddit a fost cumpărat de Condé Nast, Aaron a lucrat o vreme la Wired, dar un an mai târziu a plecat pentru a crea împreună cu Simon Carsternsen serviciul Jottit. A mai realizat pe cont propriu un framework pentru aplicaţii web numit web.py (utilizat de numeroase situri) şi a dezvoltat arhitectura pentru Open Library, un proiect online care îşi propune să creeze o pagină web pentru fiecare carte publicată vreodată.

    Însă latura tehnică este doar o faţetă a personalităţii lui Aaron Swartz, pentru că cealaltă (cea care ne interesează aici) este profilul său de activist pentru libertatea informaţiei. Încă de la 15 ani a fost implicat în crearea licenţei publice Creative Commons, cu care ocazie s-a împrietenit cu reputatul profesor Lawrence Lessig, autorul cărţii de referinţă “Free Culture”. A fost fondatorul grupului online Demand Progress, care reuneşte peste 500 de organizaţii de activişti împotriva cenzurii în internet, cu un număr de membri estimat la peste un milion. Alături de Demand Progress, Aaron Swartz a fost o figură proeminentă a campaniei împotriva controversatelor reglementări SOPA şi PIPA (şi, prin extensie, ACTA), cu care ocazie peste 100.000 de situri web au afişat proteste pe pagina de intrare. De asemenea, Aaron a colaborat cu Rootstrikers (o organizaţie de activişti care luptă împotriva corupţiei politice în SUA) şi Avaaz (o organizaţie globală care activează în domenii diverse, în special prin petiţii şi campanii online).

    În 2008, Aaron a descărcat circa 18 milioane de documente din arhiva Curţii Federale a Statelor Unite, pe care le-a donat grupului Public.resource.org spre publicare online. Fiind produse de guvern, documentele nu sunt acoperite de copyright şi ar trebui să fie publice, însă organizaţia care le administrează (PACER) percepe o taxă pentru acces, metodă cu care Swartz nu a fost de acord. FBI a deschis o anchetă, însă până la urmă Aaron a fost disculpat.

    Nu acelaşi lucru s-a întâmplat doi ani mai târziu, când Aaron a descărcat circa 4 milioane de articole academice din arhiva JSTOR şi, dintr-o greşeală, a provocat căderea câtorva servere care susţineau serviciul. Procurorii au presupus că Aaron intenţiona să publice în reţele de partajare a fişierelor (P2P) documentele şi l-au acuzat de fraude informatice pentru care ar fi putut primi o pedeapsă de până la 35 de ani de închisoare şi o amendă de un milion de dolari. Avocaţii său au reuşi să obţină înţelegeri în urma cărora Aaron ar fi trebuit să stea după gratii doar o jumătate de an, însă pe 11 ianuarie 2013 Aaron Swartz s-a sinucis în apartamentul său din Brooklyn.

    Familia sa, alături de prietenul său Lawrence Lessig, acuză procuratura că l-a hărţuit şi l-a împins spre actul extrem (Aaron mărturisea încă din 2007 că suferă de depresie). Cei de la Demand Progress consideră întregul caz ca absurd: e ca şi cum ai acuza pe cineva că împrumută prea multe cărţi dintr-o bibliotecă (Aaron avea cont la JSTOR). Hackerii de la Anonymous au spart situl de la MIT, pentru că nu l-au ajutat pe Aaron, în vreme ce Guardian îşi continuă campania împotriva “mafiei” publicaţiilor academice, care pretind sume enorme pentru abonamente, deşi autorii îşi oferă gratuit articolele. Webul vuieşte de opinii contradictorii…

  • Dinţi de argint şi sfârcuri de aramă

    În vara anului 1972 un chimist din Roma, pe nume Stefano Mariottini, se afla în vacanţă în Calabria. Distracţia momentului era pescuitul subacvatic în zona localităţii Riace – aflată undeva pe talpa cizmei. Într-una din scufundări Mariottini a zărit un braţ ieşind din nisipul de pe fundul mării – imaginea era cât se poate de realistă şi la început s-a speriat, a crezut că este vorba de un cadavru. Apropiindu-se, şi-a dat seama că este vorba de o statuie şi a început să sape.

    Detalii anatomice extrem de amănunţite au început să iasă la iveală şi omul mărturisea, într-un interviu televizat, că se simţea îm-pins să continue, fermecat de armonia corpului pe care îl descoperea. În cele din urmă scafandrii profesionişti au adus la suprafaţă cele două statui greceşti pe care le puteţi vedea aici (şi în realitate la Muzeul Naţional din Reggio Calabria). Descoperirea era cu atât mai importantă cu cât bronzuri atât de vechi nu prea se mai găsesc, multe fiind topite de-a lungul timpului de tot soiul de idioţi, pentru tunuri.

    Nătânga lume modernă a studiat cele două statui, dar nu a izbutit să îşi dea seama cine sunt cele două personaje, aşa că sunt numite, stupid, Riace A şi Riace B. Specialişti cred că sculpturile înfăţişează doi eroi de-ai lui Eschil sau, poate, luptători de la Marathon. {i, deşi statuile au fost create la patru decenii distanţă, sunt influenţate de opera şi teoriile sculptorului Policlet.

    Aici am vrut să ajung. Sculptura greacă veche a fost dominată mult timp de un puternic realism. Policlet a venit cu idei noi şi a stabilit noi canoane în proporţii, în dinamica corpurilor şi în reprezentarea acestora; de cele mai multe ori trupul nud al omului nu este extrem de agreabil privirii şi mă gândesc că, chiar într-o societate extrem de procupată de condiţia fizică, aşa cum a fost Grecia antică, artiştii au avut mereu de dus o luptă. Pe de altă parte, chiar şi reprezentarea unui trup perfect proporţionat induce, de multe ori, un sentiment neplăcut, uncanny (Google) plus plictiseală. Aşa că Policlet a impus o nouă dinamică şi noile sale reguli.

    Realismul i-a împins pe sculptor şi pe discipolii săi să pună statuilor dinţi de argint şi sfârcuri şi buze din aramă, dar, pentru a obţine armonia supremă, au preferat să ignore anumite detalii anatomice care îi încur-cau. Riace A şi B nu au noadă, iar adâncitura aflată de-a lungul spinării este nenatural de pronunţată. {i mai sunt şi alte detalii anatomice modificate, iar rezultatul este extrem de armonios şi plăcut privirii – vă amintiţi încântarea lui Mariottini, la 15 metri sub apă, în timp ce dezvelea un braţ de bronz?

    Voi trece acum la printarea 3D. Este o tehnologie minunată, care poate da insului libertatea de a-şi materializa ideile rapid şi original. Îţi poţi printa cana de cafea, eventual cu mânerul înăuntru, pentru originalitate, îţi poţi printa cadourile, lămpile, te poţi printa în întregime, nud – dacă te ţin abdomenul şi bicepşii – eventual fără noadă, pentru un rezultat mai armonios.
    Schimbările pe care noua tehnologie le poate aduce sunt de neimaginat acum, tot aşa cum creatorii primelor calculatoare personale nu şi-au putut imagina modul în care munca lor va schimba lumea. Sau cum tăvălugul fotografiei digitale a măturat talente, companii şi tehnologii. Cred, totuşi, că toate acestea nu ar fi fost posibile fără Policlet şi statuile sale cu dinţi de argint, sfârcuri de aramă şi lipsite de coccis.