BusinessMagazin

Blog

  • De ce nu fac ungurii mai mulţi copii? Criza demografică se adânceşte drastic în Ungaria, deşi guvernul aruncă cu bani pentru a convinge familiile să crească natalitatea

    Politicile pentru sprijinirea familiilor din Ungaria şi banii care vin la pachet cu acestea sunt unele dintre cele mai generoase din lume. Guvernul de dreapta a lui Viktor Orban se opune imigraţiei şi susţine familia „tradiţională” punând pe masă sume importante, însă rezultatele întârzie să apară, scrie FT.

    Măsurile de sprijinire a natalităţii includ scutiri fiscale care cresc odată cu numărul de copii – mamele cu patru sau mai mulţi copii nu plătesc impozit pe venit – şi alte tipuri de alocaţii.

    Cheltuielile totale cu subvenţiile pentru familie depăşesc 5 % din PIB, adică mai mult decât dublu faţă de cheltuielile Ungariei pentru apărare.

    Cu toate acestea, oricât de generoase sunt aceste programe, este din ce în ce mai clar că efectul lor este limitat.

    Pe măsură ce pandemia Covid-19 şi criza economică care a urmat au cuprins Europa, natalitatea s-a stabilizat. O scădere în rândul femeilor cu vârste cuprinse între între 20 şi 30 de ani a contribuit ulterior la scăderea natalităţii.

    De la un minim record de 1,23 copii pe femeie în 2011, rata fertilităţii în Ungaria a crescut la 1,59 în 2020, dar în ultimii ani s-a stabilizat la aproximativ 1,5. În prima jumătate a acestui an, rata fertilităţii s-a situat la 1,36 copii pe femeie, cel mai scăzut nivel din ultimul deceniu, a declarat KSH, serviciul ungar de statistică.

    Cercetătorii care urmăresc criza natalităţii sunt de părere că unul dintre motivele pentru care aruncatul cu bani nu functionează este că nu se aruncă în direcţia care trebuie.

    Altfel spus, banii nu ajung la familiile care au probleme financiare . Cei mai mulţi beneficiari ai politicilor pentru natalitate fac parte din clasa de mijloc şi din clasa bogată.

    Balázs Kapitány, specialist în demografie la biroul de statistică de stat, a declarat la o conferinţă din iunie că o analiză a mii de beneficiari a arătat că subvenţiile au crescut gap-ul dintre familiile mai sărace şi cele mai înstărite.

    „Aceste scheme de sprijin au remodelat întregul sistem de subvenţii, care acum vizează persoanele cele mai înstărite şi creşte inegalitatea, ceea ce este probabil o premieră mondială printre astfel de programe” a declarat Kapitány.

     

  • Sondaj: Circa 20% dintre şoferi recunosc că s-au urcat la volan după ce au consumat alcool

    Peste 60% dintre respondenţi au spus că printre cunoscuţii lor există persoane care s-au urcat la volan după ce au consumat băuturi alcoolice. Totodată, doar 16% dintre respondenţi au apreciat că şoferii care se urcă băuţi la volan reprezintă cel mai mare pericol la adresa siguranţei în traficul din România iar mai mult de o treime au spus că pedepsele mai aspre pentru şoferii care comit infracţiuni ar duce la îmbunătăţirea siguranţei rutiere.

    Sondajul a fost realizat online la solicitarea Asociaţiei Spirits România şi a analizat opiniile a 1101 respondenţi.

    Chestionaţi despre motivele care i-au determinat să se urce băuţi la volan, peste 60% dintre respondenţii care au admis că au făcut acest lucru au spus că nu erau beţi ci doar consumaseră puţin alcool, în timp ce o treime (33,77%) au explicat că aveau de parcurs un drum scurt şi care le era familiar. Pentru 5% dintre respondenţi presiunea anturajului a stat la baza acestei decizii. Atunci când în calitate de pasager au întâlnit un şofer aflat sub influenţa alcoolului, peste 81% dintre respondenţi spun că au ales să coboare din maşină, în timp ce aproximativ 10% spun că au ignorat acest aspect iar 8% au ales să sesizeze poliţia.

    Pe de altă parte, dintre cei care au admis că au în cercul lor cel puţin o persoană care a condus autoturismul sub influenţa alcoolului, puţin peste jumătate (56%) au spus că au atenţionat persoana respectivă asupra posibilelor consecinţe ale gestului lor în timp ce 30% au spus că au intervenit pentru a împiedica respectiva persoană să plece la drum. Pe de altă parte, 13% spun că au ales să nu intervină în niciun fel.

    Sondajul arată că 42,33% dintre respondenţi consideră că legislaţia existentă este suficient de dură, dar nu este aplicată corespunzător, în timp ce 41,96% spun că actuala legislaţie nu este suficient de restrictivă încât să prevină evenimentele rutiere. Totuşi, întrebaţi care consideră că este cel mai mare pericol la adresa siguranţei rutiere din România, doar 23,89% au indicat lipsa unei legislaţii suficient de dure încât să descurajeze comportamentele necorespunzătoare. Cei mai mulţi (33,51%) au spus că principalul pericol îl reprezintă lipsa de respect a şoferilor faţă de reguli în timp ce doar 15,89% au spus că principalul pericol este reprezentat de şoferii care se urcă băuţi la volan. Procente aproximativ egale de respondenţi au identificat drept principal pericol atitudinea prea permisivă a poliţiei (13,81%) sau lipsa unei infrastructuri rutiere adecvate (12,9%).

    Aproximativ două treimi dintre respondenţi (63,58%) spun că au auzit despre legea Anastasia şi un procent similar (63,4%) spun că aceasta va avea un impact pozitiv asupra reducerii accidentelor rutiere doar dacă va fi aplicată riguros. De altfel, studiul a mai arătat că aplicarea de sancţiuni mai dure este considerată de peste o treime (38,7%) dintre respondenţi drept metoda cea mai bună de îmbunătăţire a siguranţei rutiere în timp ce peste 25% au spus că aplicarea strictă a legislaţiei existente poate duce la o creştere a siguranţei.

    „Consumul de alcool la volan este periculos şi inacceptabil. Asociaţia Spirits, în calitate de organism ce reuneşte principalii actori din industria băuturilor spirtoase, îndeamnă atât şoferii, cât şi pasagerii, să conştientizeze responsabilitatea pe care o au atunci când se urcă în maşină”, a declarat Florin Rădulescu, preşedintele Asociaţiei Spirits România.

    „Numărul accidentelor rutiere provocate de persoanele care conduc vehiculele în timp ce se află sub influenţa alcoolului rămâne ridicat. De aceea, este nevoie de o creştere a nivelului de conştientizare în rândul conducătorilor de vehicule şi de o mai bună înţelegere şi asumare a responsabilităţii pe care fiecare o avem atunci când conducem pe drumurile publice. Campaniile de educare şi informare reprezintă un demers important, iar Brigada Rutieră are un angajament foarte puternic, iniţiază şi susţine constant activităţi menite să ducă la o mai bună conştientizare a riscurilor pe care le implică condusul sub influenţa alcoolului. Ne dorim ca oamenii să înţeleagă că, dincolo de plăcerea şi necesitatea de a conduce, atunci când ne aflăm la volan, ne asumăm o responsabilitate foarte mare faţă de siguranţa noastră şi a celorlalţi participanţi la trafic,” a declarat Claudiu Costea, ofiţer din cadrul Brigăzii Rutiere.

  • Cine sunt bogaţii României, cu averi fabuloase, de care mulţi dintre oamenii din ţara noastră nici nu au auzit

    Au construit unele dintre celE mai mari companii româneşti. Au dezvoltat adevărate „imperii”, al căror business ajunge până la miliarde de euro anual. Au vândut afaceri pentru care au încasat zeci sau chiar sute de milioane de euro. Investesc în continuare în real-estate, agricultură, producţie sau retail. Fac banii să se mişte şi astfel ţin economia în priză. Şi totuşi, mulţi dintre ei sunt necunoscuţi publicului larg. Sunt printre cei mai discreţi oameni de afaceri locali.

    Unii au lăsat dintotdeauna ca munca lor să vorbească pentru ei. Alţii au ales să se retragă treptat din prim-plan, deşi continuă să facă jocurile în culise. Există însă şi cei care au dus discreţia la rang de artă. Astfel, nu doar numele lor, ci şi businessurile pe care le-au construit cărămidă cu cărămidă în capitalism sunt ţinute departe de ochii curioşilor. Nu de puţine ori, nu există nici măcar o imagine cu aceşti antreprenori care se pot plimba agale, nestingheriţi, pe Calea Victoriei, spre exemplu, îmbrăcaţi în haine ale unor branduri de lux „tăcut” (quiet luxury – trad.), care costă mii de euro, dar care nu „strigă” numele niciunui brand. Şi nimeni nu ar şti cine sunt ei.

    Şi totuşi, cine sunt cei mai discreţi oameni de afaceri locali?

    1. Zoltan Teszari,  Telecom – Digi/ RCS&RDS

    Istoric:
    A intrat în afaceri cu o tonetă de îngheţată în Oradea, oraşul în care s-a născut, după care, la începutul anilor ’90, a intuit potenţialul uriaş al serviciilor de televiziune. A urmat construcţia treptată, prin achiziţii şi dezvoltare organică, a unui imperiu în telecom, care este prezent acum şi în alte ţări din Europa. Deşi despre afacerea pe care a creat-o – Digi – există informaţii şi date financiare, dar nu numai, despre fondatorul ei, antreprenorul Zoltan Teszari, detaliile sunt (prea) puţine.

    2. Alin Niculae, Energie – Oscar Downstream, Real estate

    Istoric:
    Alin Niculae a dezvoltat de la zero cea mai mare companie petrolieră din România care nu face parte dintr-un grup internaţional. Afacerea Oscar Downstream a apărut pe piaţă la începutul anilor 2000, fiind înfiinţată de antreprenorul care văzuse potenţial în vânzările en-gros de carburanţi pentru companii. Apoi, odată ce afacerea a crescut, el a început să parieze şi pe imobiliare, fiind astăzi unul dintre cei mai importanţi investitori din real-estate din Bucureşti. 

    3. Sacha Dragic, Pariuri – Superbet, Fonduri de investiţii, Logistică

    Istoric:
    Sacha Dragic este fondator şi executive chairman al Superbet Group, activ pe piaţa de pariuri sportive şi gaming de mai bine de 15 ani. Deşi businessul a fost fondat şi dezvoltat iniţial local, în urmă cu 4-5 ani a început expansiunea internaţională. Acum, grupul are operaţiuni pe mai bine de zece pieţe şi vizează o extindere globală, în contextul în care antreprenorul a atras în acţionariat fondul de investiţii Blackstone, unul dintre cele mai mari din lume. Sacha Dragic este implicat şi în alte businessuri, precum fondul de investiţii Mozaik Investments, societatea de brokeraj Investimental, dar şi în real-estate şi altele.

     

     

     

    4. Horia Ciorcilă, Banca Transilvania, Real estate, Industria hotelieră

    Istoric: Bancherul-antreprenor Horia Ciorcilă, unul dintre fondatorii şi apoi preşedintele Băncii Transilvania, a început să construiască în urmă cu 25 de ani, în două camere înghesuite de pe malul Someşului din Cluj, alături de alţi oameni de afaceri, povestea unei bănci private. Practic, istoria Băncii Transilvania a început în 1994, în Cluj-Napoca, la iniţiativa a 13 oameni de afaceri, ideea fiind aceea de a crea o bancă locală, un brand „de Cluj“. Astăzi, Ciorcilă s-a retras din prim-plan când vine vorba de Banca Transilvania, care a ajuns între timp cea mai mare bancă din România după active. El e implicat şi în alte afaceri, din domenii precum hotelărie, sport şi real-estate.

     

     

     

    5. Roxana Maftei, Retail farmaceutic – Farmacia Tei

    Istoric:
    Era anul 1992 când antreprenoarea Roxana Maftei fonda Farmacia Tei, o unitate de retail farma amplasată, după cum îi spune şi numele, în cartierul şi pe bulevardul (Lacul) Tei. Trei decenii mai târziu, businessul arată cu totul altfel, iar viitorul abia începe să se scrie, după ce fondatorii Dedeman au intrat în 2022 în acţionariat pentru a da un boost expansiunii.

    Prima unitate Farmacia Tei, deschisă acum trei decenii şi cea care dă numele întregului business, a fost între timp închisă şi relocată. Acest proces se întâmpla acum cinci ani. S-au inaugurat însă alte farmacii sub acel brand atât în Capitală, cât şi dincolo de ea. Totodată, din companie s-a desprins o nouă divizie – un lanţ de supermarketuri cu articole pentru copii, Bebe Tei.​

     

    6. Dan Stoicescu, Sindan Bucureşti (vândută către Actavis)

    Istoric:
    Dan Stoicescu (astăzi în vârstă de 71 de ani) este cel care în 2007 a încasat, conform datelor de la acea vreme, aproape 150 mil. euro de la grupul Actavis pentru compania farma Sindan, pe care o fondase cu 15 ani în urmă. El s-a retras atunci şi din business, şi din lumina reflectoarelor, mutându-se în Elveţia. Ce a făcut apoi? Antreprenorul declara în 2008 că el crede că viaţa poate fi prelungită prin nanotehnologie şi inteligenţă artificială, dar şi prin dietă şi printr-un stil de viaţă controlat. În 2008, Stoicescu declara pentru New York Times că „prefer să cheltui bani pe genomul meu decât pe un Bentley sau pe un avion“. Nu există informaţii despre ce face astăzi.

    7. George Brăiloiu, Crypto, Real-estate

    Istoric:
    Omul de afaceri George Brăiloiu, unul dintre cei mai discreţi antreprenori locali, care a activat iniţial în energie, are astăzi investiţii masive în crypto şi real-estate. Conform datelor Business Magazin, el este unul dintre cei mai mari câştigători români din activitatea de cryptomonede.

    8. Octavian Creţu, Ape minerale – Romaqua

    Istoric:
    Acţionarul majoritar al Romaqua, producătorul Borsec, spunea anterior că intrarea pe piaţa apelor minerale a fost al doilea plan al său de business, după ce încercarea de a prelua de la stat producătorii de medicamente Sicomed şi Biofarm a eşuat.

    Grupul din industria băuturilor Romaqua, cu peste 2.000 de angajaţi în prezent şi afaceri de circa 1 mld. lei, se numără printre marile businessuri pornite de antreprenori români în primii ani după căderea regimului comunist, punctul de plecare fiind privatizarea companiei de stat Comchim prin metoda MEBO (Management Employee Buyouts, preluarea companiei de către management şi salariaţi).

    9. Anca Vlad, Retail farmaceutic şi distribuţie – Grupul Catena – Fildas Trading

    Istoric: A vrut să fie chimistă, însă a intrat la Academia de Studii Economice (ASE) datorită unei profesoare care i-a spus că are înclinaţii înspre partea economică, spre nemulţumirea părinţilor care erau amândoi ingineri. Munca a început-o încă din timpul liceului, când lucra într-un laborator de chimie, înlocuind laboraţii care plecau în concediu. Iar apoi, „ca orice ASE-ist care vrea un bănuţ”, conform chiar declaraţiilor sale anterioare, a lucrat ca ghid la mare.

    Astăzi, Anca Vlad este cea mai puternică antreprenoare din România prin prisma businessului pe care l-a creat, e vorba de grupul Catena-Fildas, care a raportat pentru 2022 afaceri cumulate de 2,5 miliarde de euro din farmacii şi distribuţie de medicamente. Ea s-a retras însă treptat din lumea reflectoarelor, lăsând businessul să vorbească.

     

    10. Roger Akoury, Real estate, MARe (Muzeul de Artă Recentă)

    Istoric:
    Numele omului de afaceri Roger Akoury, originar din Liban, a fost multă vreme legat de cel al grupului farma A&D Pharma, ce cuprindea, printre altele, lanţul de farmacii Sensiblu. El, alături de ceilalţi antreprenori fondatori, a vândut businessul în urmă cu câţiva ani către fondul de investiţii Penta Investments, într-una dintre cele mai mari tranzacţii locale, evaluată la 350-400 de milioane de euro. Antreprenorul a vândut şi un alt business pe care l-a cofondat, retailerul de optică medicală OPTIblu, pentru a-şi concentra atenţia în ultima perioadă pe zona de artă de care e pasionat. El e, de altfel, şi colecţionar de artă. Una dintre cele mai recente investiţii cunoscute ale sale este MARe – Muzeul de Artă Recentă, care şi-a deschis porţile la început de octombrie 2019, în cartierul Primăverii din Bucureşti.

    11. Radu Dimofte, Real estate, Băneasa Shopping City, Practic SA, Retail restaurante – Sphera Franchise Group

    Istoric:
    Unii dintre cei mai cunoscuţi antreprenori locali prin prisma businessurilor create şi a poveştilor ţesute în jurul lor sunt partenerii Gabriel (Puiu) Popoviciu şi Radu Dimofte.

    Unii dintre primii oameni de afaceri locali din capitalism, cei doi au construit – împreună sau separat – businessuri în domenii diverse, de la imobiliare şi malluri, la restaurante şi retail. Cei doi au pornit la drum cu importul de calculatoare, dar au continuat apoi pariind pe afaceri de mari dimensiuni, aducând local francizele Pizza Hut (1994), KFC (1997) şi Taco Bell (2017). Tot ei sunt unii dintre cei mai mari proprietari de spaţii comerciale stradale din Bucureşti.

    12. Sorin Creţeanu, Real estate – Comnord

    Istoric:
    Omul de afaceri Sorin Creţeanu e un important actor în real-estate prin firma Comnord, dar el controlează şi producătorul de materiale de construcţii Procema, un business ajuns la peste 700 mil. lei anul trecut.

    13. Robert Ludovic, Este cofondator al Amethyst. A fost acţionar-fondator la A&D Pharma şi Anima, dar a făcut exit.

    Istoric:
    Unul dintre cei mai discreţi oameni de afaceri din industria farma şi din sectorul medical, Robert Ludovic, este fondatorul mai multor businessuri precum A&D Pharma (retail şi distribuţie farma), Amethyst (radioterapie) sau Anima (policlinici). Din cele două din urmă, el a făcut exit. Acum, pe profilul său de pe reţeaua de socializare de business LinkedIn, el apare CEO al Quartz Healthcare din Luxemburg şi fondator Amthyst.

     

    14. Emanuel Muntmark, Energie – Monsson

    Istoric:
    Emanuel Muntmark, un om de afaceri suedez extrem de discret, este supranumit regele eolienelor, după ce a fondat, dezvoltat şi vândut mai multe proiecte în domeniul energiei verzi. Acum, el controlează Monsson, cel mai mare dezvoltator local de proiecte eoliene şi solare. Recent, Monsson a cumpărat „Casa cu Lei“, una dintre clădirile istorice de referinţă din Constanţa.

    15. Ioannis Papalekas, Real estate – Globalworth (pe care a vândut-o către miliardarul ceh Radovan Vitek)

    Istoric:
    Ioannis Papalekas a fost multă vreme unul dintre cei mai puternici, dar şi discreţi investitori din imobiliarele româneşti. De orgine grec, el a activat pe plan local în România de la începutul anilor 2000, dezvoltând Globalworth, cel mai mare proprietar de birouri din România, care s-a extins şi în Polonia. Papalekas a vândut pachetul de acţiuni pe care îl deţinea la Globalworth în 2020, iar o parte din bani urma să îi investească în industria ospitalieră din Grecia şi Cipru, conform celor mai recente date.

     

    16. Gabriel Comănescu, Energie – GSP

    Istoric:
    Gabriel Comănescu este cel mai puternic antreprenor din Constanţa, controlând Grup Servicii Petroliere (GSP), singurul jucător românesc din forajul marin. El mai deţine şi alte businessuri, printre care şi hotelul Vega din Mamaia, cotat la cinci stele.

    17. Fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl, Retail DYI – Dedeman

    Istoric:
    Fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl, fondatorii Dedeman, cea mai mare afacere antreprenorială românească după cifra de afaceri, care au investiţii şi în alte domenii precum real-estate sau piaţa de capital, s-au retras în ultimul deceniu din prim-plan.

    18. Dragoş Dobrescu, Real estate – Monolit

    Istoric:
    Omul de afaceri Dragoş Dobrescu, unul dintre cei mai discreţi investitori imobiliari din piaţa locală, controlează grupul de firme Monolit. Informaţiile publice despre el sunt extrem de puţine, fiind cunoscut iniţial despre antreprenor faptul că dezvoltă clădiri de birouri de dimensiuni mici şi medii.

     

    19. Augustin Oancea, Energie – Tinmar Energy

    Istoric:
    Augustin Oancea este cel mai puternic antreprenor din energie, controlând Tinmar Energy, o companie de furnizare de energie fondată în 2001 şi care a ajuns la afaceri de 9,2 mld. lei anul trecut.

     

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • Festivalul din deşert Burning Man n-a reuşit să-şi vândă toate biletele, o premieră aproape istorică. Inflaţia, ploaia şi canicula i-au descurajat pe petrecăreţi

    Timp de mai bine de un deceniu, biletele pentru Burning Man s-au epuizat aproape imediat după ce au fost scoase la vânzare – uneori în câteva minute. Dar anul acesta, cu mai puţin de două săptămâni înainte de începerea festivalului, bilete sunt încă disponibile – ridicând întrebări despre viitorul emblematicului festival anual de artă în deşert în faţa crizei climatice şi a instabilităţii economice, scrie The Guardian. Burning Man are loc în fiecare an în deşertul Black Rock din Nevada, dar a început pe o plajă din San Francisco în 1986. Din 2011 biletele s-au epuizat înainte de prima zi de sărbătoare, a declarat Alysia Dynamik, director executiv al Generator, un spaţiu de producţie din Reno, Nevada, care participă la festival din 2010.

    Biletele sunt eliberate în etape – unele fiind puse în vânzare la începutul anului, vânzarea principală începând din aprilie. Dar lucrurile arată puţin diferit de data aceasta: pe 31 iulie, Burning Man, care are o capacitate de 73.000 de participanţi, a anunţat o vânzare de ultim moment de 3.000 de bilete.

    La mijlocul lunii august, încă erau disponibile bilete. Piromanii cu vechime citează câţiva ani dificili pentru festival şi incertitudinea economică pentru a explica vânzările lente de bilete din acest an. În primul rând, au existat anulări în 2020 şi 2021 din cauza pandemiei de COVID-19. Apoi au venit temperaturile record din 2022 şi ploile abundente din 2023, care au transformat nisipul în noroi, lăsându-i pe petrecăreţi împotmoliţi acolo zile în şir. Dynamik nu crede că biletele nevândute sunt neapărat un lucru rău. În ultimii ani, prezenţa la Burning Man a crescut ajutată de participanţii bogaţi, nu toţi la fel de loiali precum cei de drum lung faţă de principiile festivalului de „autosuficienţă radicală“ şi „de dezobişnuire de comoditate“.

     

     

  • Scumpirea gazelor din Europa i-ar putea aduce Rusiei mai mulţi bani decât oferă UE Ucrainei ca ajutor

    Creşterea preţurilor gazelor în Europa, atribuită celor care speculează recenta invazie ucraineană din regiunea rusă Kursk, este de aşteptat să crească veniturile Rusiei din vânzarea de combustibili fosili, lărgind şi mai mult decalajul dintre aceste plăţi şi valoarea totală a sprijinului financiar dat de UE Kievului, scrie Euractiv. 

    De când Kremlinul a lansat invazia Ucrainei în februarie 2022, ţările UE au plătit 200 de miliarde de euro pentru combustibilii fosili ruseşti, în principal petrol şi gaze, potrivit unei analize realizate de think-tank-ul CREA. Între timp, sprijinul total al UE şi SUA pentru ţara distrusă de război se ridică la doar 185 de miliarde de euro, arată calculele Institutului Kiel pentru Economia Mondială. Câştigurile Rusiei din vânzările de gaze, reprezentând aproape jumătate din veniturile obţinute din exporturile de energie către UE, sunt impulsionate de creşterea neaşteptată de peste 10% a preţurilor gazelor în săptămâna trecută. Cauza: contrainvazia de către Ucraina a provinciei ruse Kursk, de unde Gazprom pompează gaz în Europa, a determinat traderii să acţioneze în anticiparea unei reduceri a fluxurilor, spun analiştii. „Este un pariu speculativ pe perturbările de pe partea ofertei“, scrie publicaţia de profil EnergyFlux.

    Observatorii avertizează că creşterea preţurilor s-ar putea inversa, deoarece întreruperile „nu sunt garantate să se producă“, scrie Seb Kennedy de la EnergyFlux. Dar, în timp ce Europa a făcut multe pentru a-şi reduce importurile de energie din Rusia, creşterea preţului gazului declanşată de incursiunea din Kursk evidenţiază o problemă mai mare: banii europeni continuă să curgă către Kremlin în schimbul energiei. Numai între 29 iulie şi 4 august ţările UE au cheltuit peste 400 de milioane de euro, în principal pe gaze – pe care Kremlinul le poate vinde acum la preţuri mai mari în urma creşterii cotaţiilor de pe pieţele internaţionale – şi petrol, potrivit CREA. Aceste sume pălesc în comparaţie cu fluxurile financiare de dinainte de război, chiar şi de cinci ori mai mari, dar ele înseamnă că, deşi UE a parcurs un drum lung în reducerea dependenţei sale de Rusia, este departe de a fi tăiat complet legăturile energetice cu această ţară.

     

     

  • Cum se bate Uniunea Europeană cu Elon Musk şi de ce

    O dispută publică între Elon Musk şi Uniunea Europeană creşte îngrijorarea în Europa cu privire la capacitatea continentului de a ţine sub control platforma de socializare X într-un moment în care dezinfor­marea şi deepfake-urile contribuie la alimentarea discordiei politice şi sociale şi la agravarea revoltelor din Marea Britanie.

    Europa are o abordare mai dură în ceea ce priveşte reglementarea plat­formelor digitale decât SUA, dar achiziţia de către Musk în urmă cu aproape doi ani a X, pe atunci nu­mi­tă Twitter, a atras asupra problemei şi mai multă atenţie, mai ales că re­ţea­ua şi-a redus capacitatea de a mo­dera, a restaurat conturile interzise an­terior şi şi-a sporit propriile postări.

    În acelaşi timp, legislaţia privind serviciile digitale (DSA) a UE a adus blocului noi puteri de a impune reguli mai cuprinzătoare în domenii precum dezinformarea şi publicita­tea, inclusiv o sancţiune pe care un oficial care a lucrat la acestea a numit-o „armă nucleară“: eliminarea accesului la o reţea de socializare în întreaga regiune.

    „Ne aflăm într-adevăr în pragul unei ere a aplicării mai severe“, a de­clarat Georg Riekeles, director aso­ciat la Centrul pentru Politici Euro­pene. El a spus că conflictul dintre Musk şi blocul comunitar a marcat un moment critic în lupta UE  împo­triva platformelor online puternice. Musk, a adăugat el, a arătat „cum poate fi folosită tehnologia“.

    Comisarul UE pentru piaţa internă, Thierry Breton, a postat re­cent o scrisoare adresată X cu câteva ore înainte ca miliardarul să-l inter­vieveze pe candidatul la preşedinţia SUA Donald Trump, ameninţând cu „folosirea deplină“ a sancţiunilor pre­văzute de DSA dacă Musk nu re­u­şeşte să reducă „conţinutul ilegal“. Atât Musk, cât şi echipa lui Trump au reacţionat furios. Musk a postat ca răspuns o meme din filmul Tropic Thunder, în care i-a indicat lui Bre­ton că ar trebui să „faci un pas mare înapoi şi să-ţi f…. propriu chipul“.

    Musk s-a prezentat drept un gar­dian al libertăţii de exprimare prin intermediul X şi a criticat ceea ce el a numit cenzură sub DSA, în timp ce oamenii de campanie ai lui Trump au spus, după publicarea scrisorii lui Breton: „Uniunea Europeană este un duşman al libertăţii de exprimare şi nu are nicio autoritate de a ne dicta cum să facem noi campanie“.

    Intervenţia lui Breton a fost ra­pid respinsă de Comisia Europeană, care a spus că „momentul şi formu­la­rea scrisorii nu au fost nici coordo­nate, nici convenite“ cu colegii co­misari. Aceasta a crescut tensiunile apărute de când X, în decembrie, a devenit prima platformă care se confruntă cu o investigaţie în temeiul DSA din cauza acuzaţiilor că nu a fost transparentă cu privire la publi­citate şi că a permis difuzarea conţi­nutului considerat ilegal în UE.

    Comisia a început de atunci pro­ceduri împotriva Meta, proprietarul Facebook şi Instagram, pentru încălcarea regulilor privind utilizarea acestora de către minori, precum şi împotriva platformei de partajare video TikTok din cauza unei scheme de recompensare.

    DSA, introdusă în 2022, a oferit Bruxelles-ului instrumente puternice pentru a reduce cele mai grave ex­ce­se de conţinut online fals pe platfor­me – cel puţin în teorie. Platformele care încalcă regulile, care stabilesc noi standarde pentru monitorizarea discursului instigator la ură, a ima­ginilor false şi a videoclipurilor şi a dezinformarii, pot fi expuse unor amenzi de până la 6% din venituri.

    Dacă platforma continuă să „pro­voace un prejudiciu grav“, Co­misia ar putea instrui furnizorul de telecomunicaţii din ţara UE în care compania îşi are sediul să dezactiveze accesul la site. „La un moment dat s-ar putea să existe câteva instrumen­te foarte puternice la îndemâna ta, dar nu este sigur că vrei să le folo­seşti“, a spus Riekeles.

    Pierderea accesului la piaţa UE ar afecta în mod semnificativ numă­rul de utilizatori ai X, lovită de stag­narea creşterii de când Musk a pre­luat-o. X a avut 111 milioane de utilizatori activi lunar în UE în şase luni până în ianuarie, potrivit platfor­mei, faţă de cei 600 de milioane de utilizatori despre care miliardarul a spus că sunt înregistraţi.

    Catalina Goanta, profesor asociat de dreptul consumatorilor şi tehnologiei la Universitatea din Utrecht, apreciază că actualul „conflict“ cu X este o poziţie „foarte nefericită“ pentru Europa care ar putea complica investigaţia. „Comisia nu poate spune doar: vom impune aceste reguli pe Meta şi TikTok şi nu pe X“, a spus ea. Musk însuşi are 194 de milioane de urmăritori, ceea ce îl face cea mai urmărită persoană pe X.

    Dar o analiză a Centrului pentru combaterea urii digitale a constatat că cel puţin 50 dintre postările sale despre alegerile din SUA din 2024 – care au strâns cumulat peste 1,2 miliarde de opiniile pe platformă — au fost dezminţite de verificatorii independenţi de fapte.

    Musk a răspândit, de asemenea, cantităţi mari de conţinut legat de revoltele cu tendinţe extremiste din Marea Britanie, inclusiv glume îndreptate împotriva premierului Keir Starmer şi sugestii că ţara acordă prioritate protecţiei musulmanilor şi minorităţilor în detrimentul protestatarilor albi.

    În Marea Britanie, Legea privind siguranţa online – care a intrat în vigoare în septembrie după ani de dispute, dar nu va avea aplicare deplină timp de câteva luni – acoperă dezinformările numai dacă conţinutul este în mod deliberat fals şi este distribuit cu intenţia de a provoca „psihologie non-trivială sau vătămarea fizică a unui public probabil“.

    Aceasta oferă puteri uriaşe autorităţii de reglementare a mass-media din Marea Britanie, Ofcom, inclusiv de a face poliţie cu giganţii tehnologici dacă aceştia nu reuşesc să înfrâneze conţinutul ilegal – cum ar fi discursul instigator la ură şi incitarea la violenţă –, inclusiv prin impunerea de amenzi de până la 10% din veniturile la nivel mondial şi tragerea la răspundere penală pentru directori seniori.

    La fel ca UE, în „cazurile extreme“ Ofcom poate cere furnizorilor de servicii de internet să nu mai permită accesul la un site – de fapt, blocându-l în Marea Britanie. Riekeles crede că poziţia SUA împotriva companiilor Big Tech sub administraţia Joe Biden a deschis o uşă pentru acţiuni mai agresive în Europa.

    Oficialii UE au spus în privat că se tem că scrisoarea lui Breton ar fi putut fi contraproductivă şi să-l provoace şi mai mult pe miliardarul exuberant. „Personal cred că a fost total de prisos şi deloc utilă“, a spus unul din ei. Jan Philipp Albrecht, preşedintele think-tank-ului Heinrich-Böll-Stiftung şi fost parlamentar al UE, a declarat că blocul ar trebui să ia în considerare întărirea abordării sale faţă de platformele de social media, supunându-le legii calomniei în acelaşi mod ca pe instituţiile media.

    „Nu putem sta şi să aşteptăm ca Musk să revină la un comportament matur. Trebuie să ne asigurăm că el respectă statul de drept“, a spus Albrecht.

     

  • Cum a devenit Polonia campionul european la creştere economică: fonduri europene, cheltuieli guvernamentale şi consumul gospodăriilor impulsionat de salariile mai mari

    Economia Poloniei, cea mai mare din Europa de Est, a accelerat atât de mult în trimestrul doi, încât a ajuns campioana Uniunii Europene la creştere. Analiştii, luaţi prin surprindere de mărimea saltu­lui, cred că performanţa se dato­rea­ză în principal relansării consu­mului, odată cu majorarea sem­nificativă a salariilor, de­oa­rece investiţiile şi exportu­rile au fost slabe.

    Presa autohtonă este în­cântată că Polonia a lăsat mult în urmă Germania, forţa domi­nantă prin mărime din Europa, la avans economic, dar îndeamnă şi la prudenţă pentru că această performanţă vi­ne la pachet cu dezmorţirea inflaţiei. Guver­nul nu este mulţumit şi acuză partidul care a con­dus guvernul anterior că frânează economia.

    PIB-ul polonez a accelerat de la 2% în primul trimestru la 3,2% în trimestrul doi faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Avansul a fost de 1,5% comparativ cu trimestrul anterior, arată datele preliminare ale biroului de statistică al Poloniei. Rezultatele sunt mai bune decât s-au aşteptat analiştii. Conform cifrelor Eurostat, biroul de statistică al Comisiei Europene, avansul anualizat a fost de 4%, ceea ce pune Polonia în fruntea clasamentului UE.

    Dintre economiile mari, doar Spania se apropie, cu o creştere de 2,9%. Spre compara­ţie, saltul mediu din UE a fost de doar 0,8%, în timp ce Germania, o economie orientată spre exporturi şi de care sunt legate toate econo­miile est-europene, a scăzut cu 0,1%. Pentru că datele statistice poloneze sunt preliminare, nu există o radiografie oficială a creşterii, însă analiştii sunt de acord că la baza ei stau chel­tuielile pentru consum, impulsionate de sala­riile cu 11% mai mari faţă de cum erau în urmă cu un an.

    De asemenea, şi activitatea din servicii a fost bună. Economiştii de la ING apreciază că un motor de creştere au fost şi cheltuielile guvernamentale, adică politica bugetară laxă. Un aport deloc neglijabil s-ar putea să fi adus încasarea unei îndelung aşteptate prime tranşe de 6,3 miliarde euro din fondurile europene de recuperare, cheltuită de guvern pe servicii. Banii au impulsionat probabil consumul în ansamblu. La minusuri, analiştii de la ING au identificat scăderea investiţiilor şi companiile care transferă în străinătate profiturile realizate în Polonia în loc să finanţeze cu ele creşterea operaţiunilor în ţară. Totodată, activitatea din construcţii şi exporturile nu şi-au revenit.

    Însă la exporturi s-a observat o schimbare. Germania este în continuare principala desti­naţie pentru bunurile poloneze, cu o pondere de 27% în total în primele şase luni ale anului. Dar în aceeaşi perioadă a anului trecut cota era de 28%. În schimb, Franţa a luat locul Cehiei şi a devenit a doua destinaţie pentru exporturi, dar nu pentru că a crescut cota economiei franceze, în continuare la 6,3%, ci pentru că Cehia s-a retras de la 15% la 6,2%. Schimbarea s-ar putea datora faptului că economia germană s-a anemiat atât de mult încât este considerată bolnavul Europei.

    Iar Cehia, cea mai matură economie est-europeană, dar în stagnare, este descrisă ca fiind bolnavul Europei de Est. Dependenţa de Germania, mai ales la nivelul industriei, a acţionat ca frână pentru toate economiile est-europene. Ungaria este cel mai bun exemplu. În Polonia, revenirea a fost frânată şi de dobânzile menţinute la nivel ridicat de banca centrală, al cărei guvernator este aliat şi prieten cu liderul partidului PiS care a condus fosta guvernare. Spre deosebire de celelalte bănci centrale est-europene, cea poloneză s-a ferit să reducă dobânzile anul acesta, justificând inacţiunea prin îngrijorarea că va reveni inflaţia. „Datele macroeconomice mai bune decât s-a anticipat vor da probabil apă la moară băncii centrale, care spune că dobânzile nu pot fi modificate“, a declarat pentru Bloomberg Monika Kurtek, economist la Bank Pocztowy. „Cel mai important factor pentru instituţie va fi inflaţia, care tocmai s-a deplasat spre limita superioară a intervalului de toleranţă şi va rămâne acolo probabil până cel puţin la finalul anului.“ Premierul Donald Tusk a dat vina pentru creşterea economică lentă pe politica monetară „restrictivă“ a guvernatorului Adam Glapinski, care a declarat luna trecută că relaxarea, adică o nouă rundă de reduceri de dobânzi, ar putea fi întârziată până în 2026. Nu toţi colegii săi sunt de acord cu el şi unii îi contestă afirmaţiile. Banca centrală, sub Glapinski, a efectuat două reduceri de dobânzi agresive chiar înainte de alegerile generale din toamnă, pierdute de PiS, chiar dacă au existat avertismente că în felul acesta este impusionată inflaţia. Indicatorul a oscilat anul acesta între limitele de toleranţă ale băncii centrale înainte de a accelera la 4,2% în iulie. Ministrul de finanţe Andrzej Domanski s-a arătat îngrijorat că, deşi economie a prins viteză, creşterea are „atât de puţine motoare“. Mai mulţi exportatori au dat semne de slăbiciune. Exporturile de bunuri ale Poloniei au scăzut cu 6% în iunie, în ritm anualizat, potrivit celor mai recente date. În aceeaşi lună, importurile totale ale Germaniei s-au diminuat cu 6,3%.

     

     

  • O piaţă bancară împărţită în două: băncile mici oferă cele mai mari dobânzi la depozitele la termen în lei, de 6-7%, în timp ce băncile mari le-au redus spre 5%

    ♦ Comparativ, în aprilie 2024 băncile se duceau cu dobânzile la depozitele la termen de 12 luni la 8%, plaja dobânzilor fiind atunci între 6% şi 8% pentru această scadenţă ♦ În acelaşi timp, în ianuarie 2023 nivelul dobânzilor la depozite trecea de 8%, unele bănci oferind la momentul respectiv chiar dobânzi apropiate de 10%.

    Băncile mari şi-au diminuat dobânzile oferite la depozitele la termen în lei, plaja scăzând în jurul a 5%, în timp ce băncile mici se duc cu dobânzile la depozite spre 6-7%, potrivit datelor analizate de ZF pe baza simulărilor efectuate pe comparatorul online conso.ro.

    În condiţiile în care băncile au în continuare depozite consistente, mult mai mari decât creditele, scăderea dobânzilor la depozite a pornit încă de dinaintea scăderii operate de BNR la dobânda de politică monetară, în ultimele două şedinţe ale boardului băncii centrale, din iulie şi august. ROBOR la 3 luni a ajuns acum deja la 5,58%, după ce în şedinţa de politică mo­netară din august BNR a dus dobânda-cheie la 6,5%, iar anterior a operat o scădere de la 7% la 6,75%. În acelaşi timp, inflaţia s-a domolit pe tot parcursul anului, mergând spre 5%, ceea ce a impulsionat deciziile recente ale BNR de a reduce dobânda.

    Analizând situaţia primelor cinci cele mai mari bănci de pe piaţa locală după ac­ti­ve, vedem că dobânzile oferite depăşesc uşor 5,5% pentru scadenţa de 12 luni, în timp ce pe scadenţa de 3 luni scad chiar sub 4,5%.

    Banca Transilvania oferă o dobândă de 5,2% pe scadenţa de 12 luni, la fel ca BCR, în timp ce CEC Bank, BRD şi ING oferă dobânzi de 5,7%, 5% şi respectiv 5,2%. Pentru scadenţa de 3 luni, aceste bănci au dobânzi de 4,7% în cazul Băncii Transilvania, BCR oferă 4,6%, CEC Bank rămâne la peste 5%, respectiv 5,2%, BRD oferă 4,6%, iar ING oferă 4,3%.

    În ceea ce priveşte piaţa bancară extinsă, băncile mici se duc cu dobânzile la depozite spre 6-7%, TBI Bank conducând practic topul cu o dobândă de 7% pe scadenţa de 12 luni. ProCredit Bank şi Intesa Sanpaolo Bank oferă 6% pe scadenţa de 12 luni, în timp ce OTP Bank şi Libra Bank oferă 5,8%. Chiar şi pe scadenţele de 3 luni, aceste bănci se duc cu dobânzile mai sus decât primele 5 cele mai mari bănci din piaţă. Asfel, vedem o dobândă de 6,05% la TBI Bank pe scadenţa de 3 luni, ProCredit Bank oferă 5,3% pe 3 luni, Intesa Sanpaolo Bank oferă 5,5% pe 3 luni, OTP Bank oferă 5,55% pe scadenţa de 3 luni, iar Libra Bank oferă 5,25% la maturitatea de 3 luni.

    Comparativ, în aprilie 2024 băncile se duceau cu dobânzile la depozitele la termen pe 12 luni la 8%, plaja fiiind la momentul respectiv 6%-8% pentru scadenţa de 12 luni. În acelaşi timp, în ianuarie 2023 nivelul dobânzilor la depozite era de peste 8%, unele bănci oferind chiar un nivel apropiat de 10%.

     

     

     

     


     

     

  • Tot ce a mai rămas de întrebat despre PIB este cu cât vor creşte taxele

    De la 2024 politicienii şi economiştii aşteptau „relansarea“. Cu o creştere economică submediocră (doar plus 0,8% în T2/2024 faţă de aşteptări de plus 3%), relansarea s-a amânat pentru nimeni nu ştie câţi ani şi pe locul rămas gol îşi dezvăluie chipul blând, „austeritatea“.

    Cu deficite bugetare de 6,3% din PIB în 2022, 6,6% din PIB în 2023, şi peste 7% din PIB în 2024, România nu mai are cum să evite mult-invocata „ajustare fiscală“. Dar ea va fi cerută de pieţele financiare, de agenţiile de rating, de Comisia Europeană. Cum va arăta ea? Vor fi doar reduceri de cheltuieli (eliminarea ultimelor nişe fiscale), vor creşte doar unele taxe şi TVA va fi exceptată?

    Dacă ajustarea fiscală va fi brutală, atunci consumul se va reduce puternic şi economia va intra în recesiune. Dacă va fi de ochii lumii şi de gura FMI, atunci ar fi degeaba, iar deficitele cronice vor continua până la Judecata de Apoi.

    Dincolo de problema internă, România mai are una şi tot majoră: pieţele UE nu-şi revin, prin urmare exporturile României, care au căzut cu 2,5% în prima parte din an, dau din colţ în colţ.

    Aşadar, economia în 2025 va depinde, în esenţă, de aceste două aspecte fundamentale: cel care ţine de felul în care se va face ajustarea fiscală şi cel legat de funcţionarea pieţelor de export ale României.

     

     


     

     

  • Factura războiului în energie: în 2022, România a importat petrol, gaze şi curent de aproape 12 miliarde de euro, nivel istoric, dublu faţă de 2021, dar unii au făcut mai mulţi bani ca niciodată din exporturi

    Războiul din Ucraina a devenit un moment de reset pentru pieţele energetice globale care a dus la reconfigurarea unor rute istorice de alimentare şi care a dat greutate planului european de trecere la regenerabile, scopul fiind diminuarea rolului Rusiei din ecuaţia energetică a lumii. Dincolo de mişcările strategice, facturile istorice rămân mărturia uneia dintre cele mai disruptive perioade pentru pieţele energetice globale. Iar acest fenomen este vizibil şi în cazul României. Potrivit informaţiilor transmise de INS şi calculelor ZF făcute pe baza acestor date, la nivelul anului 2022 factura de importuri de produse energetice a României a ajuns la uluitorul nivel de 11,7 miliarde de euro, un salt semnificativ faţă de cele 5 miliarde de euro din 2021. Cea mai mare parte din această sumă este reprezentată de importurile de gaze naturale (de 3,3 miliarde de euro), de cele de petrol (5,6 miliarde de euro) şi de cele de energie electrică (2,5 miliarde de euro). De cealaltă parte, cei care au avut energie de dat peste graniţe au bifat afaceri record. Astfel, exporturile de produse energetice ale României au ajuns în 2022 la 5,2 miliarde de euro, cele mai importante categorii fiind exporturile de gaze, energie electrică şi benzină, arată datele INS.

    Acest salt a fost determinat în exclusivitate de evoluţia preţului la energie, petrol sau gaze, toate puternic influenţate de războiul din Ucraina. Anul trecut, este vizibilă revenirea la o oarecare stare de normalitate în ceea ce priveşte preţurile, lucru care mai departe s-a făcut în factura de import şi de export a României.