BusinessMagazin

Blog

  • Sedintele de-odinioara…

    Organizatiile moderne se bazeaza tot mai mult pe interactiuni informale pe orizontala iar instrumentarul informatic al companiilor se imbogateste cu softuri tipice retelelor sociale, capabile sa valorifice „cunoasterea“ generata de aceste interactiuni.

     

    Cu 30 de ani in urma modelul organizational tipic era strict ierarhic si nimic nu parea sa pericliteze stabilitatea acestei piramide a comenzii si a responsabilitatii. Fiecare angajat avea un sef ierarhic si eventual niste subalterni.

     

    O imagine de epoca din anii ‘60 prezenta o organizatie model, in care functionarii cu manecute stateau in cateva zeci de birouri aranjate pe trei randuri, fiecare avand in fata doua tavi: una pentru documentele primite spre procesare si una pentru documentele predate. In capatul salii, pe un piedestal, trona biroul sefului.

     

    Astazi, devine din ce in ce mai clar ca intr-o economie bazata pe cunoastere modelul strict ierarhic este anacronic. Informatizarea a contribuit masiv la aceasta schimbare, atat prin valorizarea individului cu acces direct la resursele informationale cat si prin automatizarea proceselor si a fluxurilor de informatii si documente.

     

    Activitatea principala a angajatilor unei organizatii moderne a virat dinspre rutina spre tratarea exceptiilor si rezolvarea problemelor. Dinamica unor astfel de organizatii nu-si poate permite luxul unor bucle lungi de reactie, asa ca interactiunile pe verticala sunt „scurtcircuitate“ prin interactiuni orizontale, care cel mai adesea ignora structura functionala formala.

     

    Coborarea nivelului deciziei a atins insa limita in proiectele open source, unde practic orice structura ierarhica a fost abolita. Sistemul de operare Linux este rezultatul unei organizari fluide, la limita anarhiei, in care agenda si echipele se formeaza dinamic iar interactiunile sunt exclusiv orizontale. Enciclopedia Wikipedia – de trei ori mai mare decat Britannica – este un alt caz extrem, in care lipsa editorilor plaseaza intreaga responsabilitate la nivelul contribuitorilor: oricine poate face modificari online fara nici o autorizare speciala iar coordonarea si revizia continutului au un caracter absolut spontan. 

     

    Comanda „de sus“ lasa tot mai mult loc negocierii directe iar exemplul proiectelor deschise de genul Linux sau Wikipedia este reprezentativ. Cercetatorii au devenit interesati de subiect si, analizand interactiunile din cadrul organizatiilor, au constatat ca de fapt cea mai mare parte a activitati se desfasoara intr-o retea complexa de relatii informale, care nu se regaseste aproape deloc in organigramele „oficiale“.

     

    Concluzia fireasca a fost ca in cadrul organizatiilor moderne functioneaza de fapt retele sociale, nu foarte diferite de cele din afara. In plus, s-a constatat ca circa 90% din comunicatiile interne se desfasoara prin e-mail si ca 75% din cunoasterea proceselor este „inmormantata“ in aceste mesaje. Asa se face ca tot mai multe companii incep sa incurajeze aceste relatii informale furnizand angajatilor instrumente colaborative din gama „social software“. Cele doua vedete ale gamei provin direct din zona ne-institutionalizata a Internetului.

     

    Wiki desemneaza o clasa de aplicatii web a caror principala caracteristica este faptul ca utilizatorii au posibilitatea sa modifice foarte usor – prin browserul web – continutul paginilor. Dupa cum indica si denumirea, enciclopedia Wikipedia se bazeaza pe un astfel de sistem.

     

    In cadrul unei organizatii, echipele constituite ad hoc au posibilitatea sa colaboreze la elaborarea unor proiecte, de regula pornind de la o schita, pe care oricine o poate „rafina“, corecta sau actualiza, poate lega alte pagini relevante etc., astfel incat adesea un „wiki“ ajunge sa polarizeze intreaga „cunoastere“ legata de un anumit aspect al activitatii.

     

    Blog-urile reprezinta o alta clasa de aplicatii din ce in ce mai prezente in organizatii. Cel mai adesea, blog-urile sunt individuale (adica o singura persoana poate posta articole), insa comentariile si referintele la articole relevante din alte blog-uri (trackback) ajung sa creeze o structura complexa de referinte, valoroasa pentru intreaga organizatie. Prin intermediul fluxurilor RSS, angajatii se pot „abona“ la noutatile postate de colegi a caror expertiza este importanta in activitatea proprie.

     

    Blog-urile colective reprezinta o alternativa nu doar la forumuri si liste de e-mail, ci si la plicticoasele sedinte de altadata. Mai mult, blog-urile incep sa devina un instrument tot mai utilizat in comunicarea dintre organizatie si clientela, mai ales datorita caracterului mai uman, mai personal si mai atractiv, in contrast cu tehnicile uzuale de marketing. Blog-ul lui Jonathan Schwartz – presedinte la Sun Microsystems – este un exemplu elocvent.

  • Festivalul Transilvania in alb si negru

    A patra editie a Festivalului International de Film Transilvania, TIFF, a avut parte de sali arhipline. Motiv de satisfactie pentru organizatori? Da, dar nu doar atat. Numarul mare de spectatori a readus in discutie soarta filmului romanesc, lipsa spectatorilor din salile de cinema din tara si mai mult, chiar schimbul de generatii.

     

    La TIFF, peste 30.000 de spectatori au asistat la cele 92 de lung metraje si aproximativ 40 de scurtmetraje prezentate in festival. Proiectul, care in 2002 era privit cu o oarecare condescendenta in mediile culturale din Romania, a ajuns sa fie descris astazi ca fiind cel mai solid festival de film din tara. Dar contextul optimist nu i-a oprit pe cei din lumea filmului sa atraga atentia asupra cinematografiei romanesti.

     

    Fata de TIFF, unde numarul spectatorilor a crescut de la editie la editie, situatia generala din salile de cinematograf se afla la polul opus, fiind pe o panta descendenta in ultimii zece ani. Daca in 1995, in Romania se inregistrau 16,6 milioane de spectatori in salile de cinema, pana in 2004 numarul acestora a scazut drastic, ajungand la 4 milioane.

     

    De opt ori mai putini decat in Polonia, prima clasata, cu 33,4 milioane de spectatori in 2004, dar mai bine decat in Croatia, ultima in clasamentul tarilor din Centrul si Estul Europei, unde se inregistreaza anual sub un milion de intrari in salile de cinematograf. Ce ii opreste pe oameni sa intre la film si ce influenta are acest aspect asupra productiei de filme autohtone?

     

    Dupa ce in anii trecuti industria cinematografica din Romania a traversat o perioada de declin (in 1999 si in 2000 nu s-a produs nici un film), cu 13 lungmetraje realizate in 2004, ne clasam acum la mijlocul plutonului statelor central si est-europene, intre Ungaria si Cehia, care detin pozitia de lider, cu 21 de productii, si Croatia, care incheie clasamentul cu o singura productie in 2004.

     

    „Cantitativ stam bine. Dupa 15 ani de stagnare, industria de film din Romania pare sa se aseze pe un fagas de normalitate, din acest punct de vedere. Calitativ, insa, lucrurile nu stau chiar atat de bine. Se pare ca multi nu au inteles cum poate fi data valoare culturala unui produs cinematografic. Rezultatele sunt evidente in productii lipsite de greutate artistica, iar consecintele se vad la nivel de incasari“, spune regizorul Napoleon Helmis.

     

    Ce impiedica insa filmul romanesc sa devina atractiv si sa se transforme intr-o afacere profitabila? Oamenii de film din Romania considera ca problemele in materie de marketing si de distributie sunt principalele motive pentru pierderea interesului spectactatorilor. „In momentul de fata, pare sa ne preocupe mai mult cate filme facem pe an decat ce facem pe urma cu ele“, spune regizorul Cristian Mungiu.

     

    O alta piedica a industriei cinematografice este ca producatorul trebuie sa alerge si dupa banii publici si sa abordeze si sistemul privat de finantare, ca proiectele sa ajunga in cinematografe. Iar unii sustin ca sistemul autohton de finantare inca nu si-a articulat suficient parghiile pentru a functiona coerent fara un sprijin de la bugetul de stat. „Filmul romanesc a plecat din comuna primitiva. Suntem ca o nava derutata, care abia a dat drumul la motoare.

     

    Daca CNC-ul si Ministerul Culturii vor opri finantarea proiectelor acum, cand lucrurile incep sa se aseze, ne vom intoarce de unde am plecat acum 15 ani“, spune Napoleon Helmis. Gestionarea resurselor financiare ramane asadar un aspect extrem de important, cata vreme marea majoritate a productiilor cinematografice se realizeaza cu sprijinul financiar al Centrului National al Cinematografiei, care dispune de fonduri special alocate de la bugetul de stat.

     

    Dar industria de film din Romania nu poate neglija nici zona privata. De exemplu, pentru „Italiencele“ lui Helmis, Centrul National al Cinematografiei a oferit o finantare de 8 miliarde de lei, iar restul banilor au venit de la sponsori. Lipsa unui buget inchegat ii duce deseori pe producatori sa apeleze la gesturi neuzuale. „Ca debutant, eu am fost cel care a organizat castingul. Am lucrat cu actori din generatia mea, actori tineri, in general. Multi dintre ei imi sunt prieteni“, spune Napoleon Helmis.

     

    La randul sau, regizorul Florin Iepan a realizat peste 40 de documentare, toate finantate din surse particulare. Ultimul sau film „Nascuti la comanda. Decreteii“ este unul dintre filmele-soc care a tulburat recent publicul roman, prin prezentarea experimentului social realizat ca urmare a decretului 770 din 1966, care interzicea avorturile.

     

    „In 2002, am aplicat la Discovery Campus. Proiectul a fost selectat si, timp de un an, sub indrumarea a doi tutori de la Granada Television si HBO USA, am lucrat pe partea de cercetare, stil filmic, trailere etc. La sfarsitul anului reusisem sa strangem si o parte din finantare. Atunci estimasem un buget optim de 280.000 de euro. Filmul este o coproductie romano-germano-belgiana si, datorita acestui fapt, ne-a fost mai usor sa gasim bani. Aceasta este o regula nescrisa: in cazul coproductiilor costurile sunt mai mari. Dar cresc si sansele de a gasi finantatori“, explica regizorul timisorean.

     

    Cea mai buna solutie pare a fi undeva la mijloc. Un film care nu atrage un numar suficient de spectatori in salile de cinematograf este din start o investitie pierduta. „Esential pentru industria cinematografica din Romania este sa se se ajunga la momentul in care se poate asigura o finantare privata suplimentara celei primite de la Centrul National al Cinematografiei“, adauga Napoleon Helmis.

     

    Pe de alta parte nu numai problemele financiare le dau batai de cap producatorilor. Un alt aspect care nu trebuie neglijat este faptul ca filmul romanesc postdecembrist nu mai are staruri.

     

    Exista foarte putini actori descoperiti dupa ‘89 care sa fi ajuns la notorietatea pe care o aveau odinioara Amza Pellea, Stela Popescu, Alexandru Arsinel si care reuseau sa umple salile de cinematograf cand apareau pe afis. Acum, sunt putini actorii care „vand“. „Exista o mare problema in fenomenul cinematografic romanesc. Foarte putini regizori stiu sa lucreze cu actorul. E o enorma lipsa de comunicare si asta se vede pe ecrane“, spune actorul Ioan Fiscuteanu.

     

    Insa cand se aduce vorba de solutii, comentariile sunt mult mai limitate. In acest moment, sansa cinematografiei romanesti pare sa stea sub semnul realizarilor tinerilor regizori. „Ei sunt rapizi si se adapteaza foarte bine la nou. Singura lor provocare este sa gaseasca echilibrul intre partea cultural-estetica si cea comerciala“, este de parere Napoleon Helmis.

     

    „Trebuie sa aiba loc un schimb intre generatii. E nevoie de sange proaspat in cinematografia romana. Este vorba despre un sistem de valori creative care nu mai reprezinta prezentul si care trebuie schimbate“, adauga regizorul Florin Iepan.

  • TIFF 2005 in cifre

    Marele trofeu la ultima editie a TIFF-ului, desfasurata intre 27 mai si 5 iunie, a fost impartit de regizorii filmelor „4“ (Rusia, 2004) si „Whisky“ (Uruguay, Argentina, Germania, Spania, 2004). Insa vedeta festivalului a fost declarata productia lui Cristi Puiu, „Moartea domnului Lazarescu“, care a primit cinci premii, printre care si cel al publicului.

     

    33.000 numarul de spectatori

    92 numarul de lungmetraje si peste 40 de scurtmetraje, din 34 de tari

     

    12 numarul de filme in competitia oficiala

    4.000 euro valoarea marelui premiu

     

    600.000 euro bugetul festivalului

    20.000 numarul de bilete vandute

  • LEGE SAU TOCMEALA?

    In baza Legii Cinematografiei, Centrul National al Cinematografiei acorda credite de finantare rambursabile fara dobanda din Fondul Cinematografic.

     

    REDUCERE Pentru filmele de lungmetraj, CNC acorda pana la 65% din valoarea devizului, din care pana la 50% la inceputul perioadei de pregatire a filmului, iar diferenta pe parcursul realizarii proiectului. Pentru filmele de scurtmetraj, documentare si de animatie, se ofera pana la 80%, din care pana la 50% la inceputul perioadei de pregatire.

     

    BUGET In 2005, valoarea fondurilor alocate pentru prima sesiune de concurs, care a avut loc in mai in vederea acordarii creditelor financiare a fost de 80 de miliarde de lei.

     

    CONFLICT Filmul regizorului Cristi Puiu, „Moartea domnului Lazarescu“ a primit un sprijin din partea CNC abia dupa interventia Ministerului Culturii. Filmul care fusese refuzat initial de CNC a castigat premiul sectiunii „Un certain regard“ la Cannes.

  • STATISTICI

     

    TIFF

    Nr. Spctatori

    Buget

    2002

    10.000

    200.000 €

    2003

    15.000

    220.000 €

    2004

    30.000

    430.000 €

    2005

    33.000

    600.000 €

     

  • Bani (si idei) in miscare

    Autorul ne indeamna sa renuntam la blocarea banilor in conturi, in fonduri mutuale, imprimand lichiditatilor de care dispunem o viteza in continua acceleratie

     

    Daca, in momentul in care navigati pe Net, sunteti preocupati de aflarea celui mai potrivit mod de a va administra banii si, eventual, de a-i inmulti, e aproape imposibil sa nu va intersectati cu numele lui Robert T. Kiyosaki. Citat cu religiozitate, citit hulpav pe toate meridianele planetei, tratat ca un guru al finantelor si investitiilor spectaculoase, Kiyosaki s-a impus dupa o carte care a devenit bestseller in doar cateva luni de la aparitie, „Tata bogat, tata sarac“ (1.200.000 de exemplare, doar in SUA, tradus ulterior in 35 de limbi).

     

    El insusi un investitor de succes, autorul stie sa se adreseze direct, ocolind formulele docte, isi povesteste experientele financiare per-sonale cu mult sarm narativ, face sa explodeze locurile comune si prejudecatile, e persuasiv fara risipa de retorica, intr-un cuvant merge drept la sufletul cititorului, fara sa-i subestimeze mintea.

     

    Desigur, nu trebuie sa ne pripim: nu tot ce atinge Kiyosaki se transforma in aur, precum regele Midas. El da sfaturi, sugereaza mijloace, isi pune zalog propriile experiente, negrabindu-se sa se proclame infailibil. Iata, de pilda, cum isi interpreteaza propria istorie de familie:  intre cei doi „tati“ ai sai, primul este licentiat in filosofie, un om „subtire“, cu un venit confortabil, care, insa, la fiece sfarsit de luna, desi se straduie sa-si dramuiasca banii cu intelepciune, ramane fara o letcaie.

     

    Bietul om a murit sarac lipit pamantului. Al doilea tata, de o cu totul alta anvergura intelectuala, este dat afara din scoala la varsta de 13 ani. Ceea ce nu il impiedica sa-si puna pe picioare propria afacere si sa devina in scurt timp unul dintre cei mai bogati oameni din Hawaii. Mesajul este simplu: nu trebuie sa ai un venit ridicat ca sa devii bogat, iar feluritele chipuri in care poti sa-ti edifici averea nu se invata, cu siguranta, la scoala.

     

    Acest ghid destinat mai degraba parintilor si felului in care trebuie sa-si educe odraslele in vederea unui prosper viitor financiar, a fost urmat de multe alte carti care – aproape toate („Ghidul investitorului“, „Afaceri interactive“, „Tanar si bogat“) – au avut mare succes. Prezenta carte (scrisa impreuna cu Sharon L. Lechter) continua principiul enuntat in volumele anterioare: „Lasa banii sa lucreze pentru tine, in loc sa muncesti pentru bani“, insistand pe ideea potrivit careia „cu cat banii se vor misca mai repede, cu atat veti avea parte de castiguri mai mari, fara implicarea factorilor de risc“.

     

    Asumandu-ne, matur, concluzia ca esecul face intotdeauna parte din victorie, trebuie sa dam deoparte vechile invataminte din domeniul financiar (economisirea banilor, investitia pe termen lung), sa renuntam la blocarea banilor in conturi, in fonduri mutuale, imprimand lichiditatilor de care dispunem o viteza in continua acceleratie.

     

    Pentru ca „locurile de munca nu mai prezinta o siguranta atat de mare, nu a fost nicicand mai imperios sa preluati con-trolul asupra vietii voastre financiare“ sustin, cu indreptatire, autorii, sfatuindu-ne sa depasim in regim de urgenta „statutul de investitori amatori“ si sa devenim niste profesionisti alerti si inteligenti. O carte pe care consilierii dumneavostra financiari va vor sfatui cu tarie sa nu o cititi (nu de alta, dar le veti lua painea de la gura).   

     

    Robert T. Kiyosaki, Sharon Lechter, Cine mi-a luat banii?,

    Editura Amaltea, Bucuresti, 2005

  • DE LA BIG BANG LA GAURILE NEGRE

    Aceasta este cea dintai carte pe care Stephen Hawking a scris-o pentru marele public. Astrofizicianul britanic, tintuit de ani buni intr-un scaun cu rotile si comunicand doar prin intermediul unui sintetizator vocal legat de un computer, ne expune, fara sa foloseasca nici macar o singura ecuatie matematica (editorul sau i-a marturisit ca prezenta unei singure ecuatii ar reduce vanzarile la jumatate), intr-un limbaj simplu si accesibil, cele mai recente descoperiri legate de natura timpului si a universului.

     

    Ofera si revelatii privind limitele fizicii, ale astronomiei, cosmologiei, dar si ale curajului uman. Revizitand marile teorii ale spatiului, de la Galilei la Newton, la Einstein si Poincaré, si incercand sa explice natura gaurilor negre, el „ridica manusa“ celei mai mari provocari a timpurilor moderne: teoria ce ar ingadui reconcilierea Relativitatii generale cu Mecanica cuantica.

     

    Stephen Hawking, Scurta istorie a timpului,

    Editura Humanitas, Bucuresti, 2005 (editia a III-a)

  • LUMINILE ORIENTULUI

    Autoare a mai multor volume despre spiritualitatea crestina ortodoxa, Michelina Tenace invita, in recent aparutul sau studiu privind „istoria, teologia si traditiile monastice“,  la depasirea cliseelor si prejudecatilor privind monahismul rasaritean, potrivit carora este idealizata si exaltata figura calugareasca, mai mult imaginara decat reala, rupta de lume.

     

    Nu in ultimul rand, volumul expune diferentele dogmatice care au separat bi-sericile crestine, dar si continua lor aspiratie spre unitate in polifonie. Cum ar spune autoarea: „Un singur Dumnezeu, Trei persoane divine. O singura credinta crestina, dar atatea biserici“. Cititorii romani vor avea surpriza sa citeasca pagini cu adevarat revelatorii despre teritorii familiare.

     

    Un bun exemplu este descrierea republicii calugaresti a Muntelui Athos, a datinilor religioase locale si a implicatiilor isihasmului, inchipuit, ca metoda de rugaciune si stil de viata, de catre heraldul ortodoxiei care a fost Grigore Palamas.

     

    Michelina Tenace, Crestinismul bizantin,

    Editura Cartier, Chisinau, 2005

  • O pereche excentrica

    „Blue Orchid“ va fi piesa care va face oamenii sa danseze si care va fi utilizata in reclamele pentru masini si detergent de-a lungul verii

     

    E ceva ciudat cu White Stripes, adica Jack si Meg. Chiar daca sunt niste outsideri cu fete palide si aspect straniu, cei doi au reusit sa se afiseze in compania unor staruri hollywoodiene (Jack a iesit la un moment dat cu Renee Zellweger…) si sa inceapa o cariera actoriceasca (… si a debutat onorabil in pelicula „Cold Mountain“ a lui Minghella).

     

    Din punct de vedere muzical, sunt cat se poate de autentici, caci si-au inregistrat ultimul album cu niste echipamente mai „batrane“ chiar decat suma varstelor lor, refuzand sa faca apel la tehnologia digitala. Structura obisnuita a muzicii lor, in care se regasesc numai chitara, vocea si tobele, indica dorinta de a reduce rock and roll-ul la elementele sale de baza.

     

    Cu toate acestea, chiar daca viziunea lor muzicala este caracterizata de un puritanism auster ce considera majoritatea progreselor tehnologice inregistrate in domeniul muzical in decursul ultimilor douazeci si cinci de ani  drept lucrarea Satanei, imaginea tru-pei este inselatoare, glumeata si mai plina de pacaleli decat cea a fetelor de la Spice Girls.

     

    Formatia se imbraca numai in rosu, membrii ei s-au dat drept frate si sora, dupa care au sustinut ca s-au casatorit si au divortat (afirmatie pe care acum o neaga) si se distreaza pe seama presei, alimentand-o cu zvonuri bine ticluite si gaselnite publicitare.

     

    Un bun exemplu in acest sens este nunta recenta a lui Jack cu modelul Karen Elson, oficiata de un saman intr-o canoe pe Amazon. Un astfel de gest ar fi fost mai degraba de asteptat din partea unui membru al unei trupe de rock ce concerta pe stadioane in anii ‘80 decat din partea unei trupe lo-fi de garage rock din Detroit, care, pe deasupra, mai este si teribil de sincera.

     

    Ultimul lor album, ce poarta un titlu menit sa intrige, „Get Behind Me, Satan“ („Ina-poia mea, Satana“), se conformeaza aceleiasi etici evidentiate de catre mult laudatul lor LP, „Elephant“. „Elephant“ a fost inregistrat in studiourile londoneze Toe Rag, care sunt, de fapt, o corcitura intre studio de inregistrari si muzeu de echipamente clasice, pe cand „Satan“ a fost inregistrat in numai doua saptamani in studioul din locuinta lui Jack. Bine, nu bate el recordul lui „Astral Weeks“, semnat de Van Morrison (inregistrat in doar 48 de ore in 1968), dar tot e un act de curaj intr-o industrie muzicala axata pe realizarea unui produs vandabil si livrarea lui la termene fixe.

     

    Coldplay, al caror nou  album a fost lansat cam in aceeasi perioada cu „Satan“, au reusit performanta de a cauza scaderea pretului actiunilor EMI, pentru ca LP-ul lor nu a fost gata la data stabilita. In acest context, abordarea celor de la The White Stripes, care lanseaza un album la foarte putin timp dupa inregistrarea lui este o surpriza placuta, mai ales pentru o trupa atat de importanta.

     

    Se pare ca nici una dintre piese nu era finalizata la momentul in care duetul a intrat in studio, fiind toate compuse din „pian, marimba si chitara acustica“. Desi nu-s convins de utilitatea marimbei, un fel de xilofon de lemn si totodata instrumentul national al Guatemalei, in procesul de compunere a unui cantec, ideea pe care ti-o transmit comunicatele de presa oficiale remise in vederea promovarii LP-ului este ca acest lucru reprezinta ceva foarte diferit de abordarea muzicala obisnuita a celor de la The White Stripes. Dar nu e cazul.

     

    Chiar daca au folosit aproximativ de trei ori mai multe instrumente pentru realizarea lui „Satan“ decat la „Elephant“, noul album ofera de fapt inca o portie din acelasi fel. Un garage rock mustind de blues. Led Zeppelin modern cu ceva mai mult folk. Are chiar si piesa obligatorie, in care o auzi pe Meg cantand cu o voce ce pare sa spuna „stiu ca nu ma pricep la cantat, dar nu credeti ca seman la voce cu Maureen Tucker de la Velvet Underground?“.

     

    Primul single de pe album, „Blue Orchid“, surprinde perfect spiritul muzicii rock ce se adreseaza ringului de dans, o explozie de energie disco punk, si e probabil una dintre cele mai bune piese ale lor. Din nefericire, restul pieselor din „Satan“ nu se mai ridica la inaltimea „Blue Orchid“.

     

    La fel ca „Elephant“, care s-a vandut in peste 3,5 milioane de exemplare la nivel mondial, in mare parte datorita unei piese criminale indie-dance, „Seven Nation Army“, si aici, „Blue Orchid“ va fi piesa care va face oamenii sa danseze si care va fi utilizata in reclamele pentru masini si detergent de-a lungul verii.

     

    Asemeni altor albume importante lansate de Oasis si Coldplay in acelasi timp cu „Get Behind Me Satan“ si acesta ii arata pe The White Stripes continuand sa faca ceea ce stiu mai bine. Din fericire, ceea ce stiu ei cel mai bine sa faca nu este sa ofere imnuri fotbalistice pentru fani cvasihuligani (Oasis) sau balade epice pline de sabloane pentru studenti enervanti (Coldplay). Ei fac doar o muzica rock grozava, redusa la elementele de baza.

  • Caut gazda virtuala in Romania

    Webhosting-ul si portalurile sunt o afacere care a inceput sa devina serioasa si in Romania. Companiile care ofera astfel de servicii se pregatesc pentru pasul cel mare, publicitatea online.

     

    Chiar daca ai o afacere despre care crezi ca promite, in ziua de azi ea nu mai poate insemna mare lucru daca nu e scoasa in lume, pe Internet. A devenit obligatoriu sa ai o pagina de web in care sa iti prezinti activitatea, ofertele, modalitatile de contact. Mai trebuie, in plus, sa gazduiesti pe serverul site-ului respectiv si adresele de posta electronica ale angajatilor firmei. Cum ar fi sa trimiti o scrisoare de intentie sau un precontract de la o adresa cu „yahoo.com“ in coada?

     

    Pe asta se si bazeaza inmultirea firmelor care ofera servicii de hosting – gazduire de site-uri.

    Unul dintre ce mai mari furnizori de servicii Internet din lume, Yahoo, a anuntat ca va oferi gratuit gazduire site-urilor companiilor mici.

     

    Pe piata mondiala a serviciilor de hosting lupta e acerba, la fel ca si batalia intre companiile care ofera portaluri de Internet sau posta electronica. Aflat intr-o competitie ascutita cu Google pentru serviciile de e-mail, cu MSN pe partea de portaluri si cu amandoua in ceea ce priveste motoarele de cautare, Yahoo cauta astfel sa treaca cu un pas inaintea rivalilor.

     

    In Romania, cu toate ca motoarele de cautare autohtone, serviciile de gazduire sau cele de email si-au facut de mult aparitia, inovatiile determinate de ceea ce ar trebui sa insemne batalia pentru intaietate pe piata nu sunt prea multe.

     

    In ceea ce priveste numarul de pagini gazduite, piata este dominata de myDomain, serviciul de hosting oferit de Connex prin portalul myX, urmat de Kappa (portal si hosting oferite de Astral Telecom), Home.ro (RDS) si Romania Online (ROL), arata datele Asociatiei Nationale a Internet Service Providerilor (ANISP).

     

    „Din punct de vedere al audientei pe partea de portal, conduce Kappa, urmat de ROL si home.ro“, spune Mihai Batraneanu, presedintele ANISP. „Acest criteriu, al audientei este important, pentru ca determina incasarile din publicitate ale operatorilor respectivelor portaluri.“

     

    Cea mai simpla modalitate de a-ti face simtita prezenta pe Internet printr-o pagina de web si gazduirea conturilor de e-mail asociate acesteia este sa apelezi la un astfel de portal. Furnizorul iti ofera, in functie de banii pe care ii platesti, un spatiu mai mare sau mai mic pentru site si e-mail, (instrumentele cu ajutorul carora poti construi un site chiar fara sa fii specialist), asistenta tehnica si promovarea paginii de Internet pe motoarele de cautare si pe portal.

     

    Vor ajunge insa furnizorii autohtoni de servicii sa ia in calcul oferirea gratuita de gazduire a site-urilor si a conturilor de email? Vom vedea. Un lucru e cert: aceste servicii se vor ieftini in viitor.

    „Hosting-ul in sine nu e o afacere de mare perspectiva, nu se vor castiga bani multi din taxele lunare pentru aceste servicii pentru ca preturile vor fi tot mai mici.

     

    Adevarata afacere va veni de urma publicitatii online“, explica Batraneanu. „In anii urmatori, bugetele de publicitate ale companiilor se vor imparti intre televiziune si Internet.“ Piata romaneasca de publicitate pe Internet ramane, deocamdata, una foarte mica, incasarile anului trecut fiind de aproximativ un milion de euro.

     

    Connex, cel mai mare jucator de pe piata din punctul de vedere al numarului de clienti, nici macar nu ofera spatiu publicitar pe portalul myX, prin care se face accesul la serviciul de gazduire MyDomain. „In momentul de fata, avem aproximativ 12.000 de domenii inregistrate prin serviciul myDomain. Conform datelor noastre, aceasta inseamna ca aproximativ un sfert din domeniile active din Romania sunt gazduite la Connex“, spune Gabriela Matei, senior director Business Market al operatorului.

     

    Evident ca interfata de acces la serviciile de gazduire myDomain se face prin intermediul portalului myX. Asadar, acesta ar putea oferi companiilor promovarea de produselor si serviciilor lor prin intermediul publicitatii online adresata cel putin unui sfert din persoanele fizice si juridice romanesti care au site-uri de Internet.

     

    Ca sa nu mai vorbim de faptul ca myX, ca orice portal, ofera acces catre multe alte servicii, cum ar fi descarcarea de tonuri de apel, albume foto online, stiri, starea vremii, cotatii valutare, oferte turistice si altele. Prin urmare, numarul de accesari ale portalului este mult mai mare decat al celor 12.000 de utilizatori myDomain.

     

    „Spre deosebire de majoritatea serviciilor accesibile de webhosting din piata, myDomain nu are o politica de publicitate online pe site-urile gazduite. Dupa cum se poate observa, nici portalul myX nu ofera publicitate online, deci nu are venituri din aceasta activitate“, afirma Gabriela Matei. Oficialul Connex nu explica insa motivatia deciziei de a nu oferi spatiu spatiu publicitar online.

     

    Daca portalul myX ar oferi asa ceva, foarte probabil ca piata autohtona a acestui tip de publicitate s-ar ridica foarte mult. Connex nu a dorit sa ne comunice veniturile realizate din activitatile de portal si webhosting, desi este evident faptul ca operatorul are o evidenta clara pentru acestea. „Cifra de afaceri pe 2004 a fost semnificativa, cea mai mare parte provenind din serviciul myDomain. Pentru 2005 estimam o crestere de 40% a acestor venituri fata de 2004“, spune Gabriela Matei.

     

    O situatie mult mai neobisnuita intalnim la Astral Telecom, care ofera portalul si serviciile de webhosting Kappa. Oficialii companiei afirma ca nu exista o evidenta separata a clientilor acestui serviciu, toti figurand drept clienti de Internet si date. La fel, nici veniturile de pe urma activitatii de hosting nu ne-au putut fi comunicate din acelasi motiv.

     

    In schimb, cei de la RDS spun ca exista o evidenta separata a activitatii portalului si serviciului de gazduire home.ro. „Exista aceste evidente separate pe hosting si portal, insa ele trebuie extrase din baza de date. Din ce mi s-a transmis de la acel departament, aceasta operatiune este destul de dificila si, mai ales, dureaza mult timp, nu e vorba de o zi sau doua“, explica Diana Modval, responsabil pentru relatii publice al companiei. Asteptam.

     

    Intrebarea care se naste este daca in asemenea conditii mai poti sti daca o parte din business-ul tau e eficient sau nu si cum ai putea sa iti cresti veniturile. Daca un manager nu are evidenta veniturilor si cheltuielilor cu o anumita activitate sau trebuie sa astepte zile in sir pentru a extrage aceste informatii din baza de date, e greu de presupus ca poate lua o decizie rapida si corecta privind activitatea respectiva.

     

    Cu mult mai simplu stau lucrurile pentru cei care ofera doar astfel de servicii, portalurile si webhostingul fiind activitatea de baza. Compania timisoreana Rospot, una dintre primele care a oferit servicii de gazduire prin intermediul Rohost, spune ca are in prezent circa 1.000 de clienti. „Sunt atat companii cat si alte institutii, chiar biserici sau armata“, spune Cosmin Neagu, unul dintre asociatii firmei.

     

    „Cifra de afaceri pe primele trei luni e undeva pe la 2 miliarde de lei, aproape cat tot anul trecut. Am realizat 2,5 miliarde in 2004, un miliard in 2003 si 600 de milioane in 2002, doar din webhosting si servicii direct legate de acesta“, spune Neagu.

     

    Piata autohtona de servicii de gazduire si portaluri se afla abia la inceput. In perspectiva in care cartea se va juca pe atragerea de publicitate online, companiile realizeaza ca serviciile atractive care le diferentiaza de competitie sunt cheia succesului si nu neaparat pretul redus. myX ofera o gama de servicii dedicate abonatilor de telefonie mobila, incercand sa isi asigure astfel fidelitatea a cel putin o parte din cei 5 milioane de utilizatori Connex. „Este posibila extinderea pe viitor a actualului serviciu myDomain.

     

    Deoarece vorbim de un model de succes, cel mai probabil este ca acelasi model va fi reprodus si pentru clienti cu nevoi extinse“, afirma Gabriela Matei de la Connex. La fel, ROL a lansat serviciul AirTickets, singurul care iti aduce biletul de avion acasa, dupa ce l-ai platit online. Compania are de gand sa isi extinda oferta si pentru alte tipuri de rezervari. Aici intra bilete la film, teatru, concerte, evenimente, rezervari la hoteluri sau restaurante.

     

    Pe ansamblu insa, portalurile sau serviciile de gazduire romanesti inca „nu rup gura targului“. La preturi suntem aproximativ la acelasi nivel cu ce se practica afara. Calitatea si diversitatea serviciilor difera insa. Potential de crestere pentru astfel de servicii exista insa suficient, pe masura ce companiile, firmele mici sau utilizatorii individuali vor simti nevoia sa-si prezinte afacerile pe internet.

     

    Daca firmele mari prefera sa isi gazduiasca site-ul si conturile de email pe servere proprii, pentru afacerile mici si mijlocii e mai indicat sa apelezi la un furnizor de servicii. Unul dintre motive ar fi asigurarea securitatatii datelor, mai ridicata in cazul serverelor de gazduire ale companiilor specializate.

     

    Un alt motiv este ca acesti furnizori ofera asistenta specializata atat din punct de vedere tehnic cat si al instrumentelor necesare constructiei site-urilor sau conturilor de email, fara a fi necesar un departament IT specializat in cadrul firmei. Asa cum s-a intamplat si cu alte domenii, nu ar fi exclus ca, la momentul in care piata de servicii de webhosting si portaluri va deveni matura, sa intre in atentia jucatorilor de afara. Pe cand yahoo.ro?