Bani (si idei) in miscare

Autorul ne indeamna sa renuntam la blocarea banilor in conturi, in fonduri mutuale, imprimand lichiditatilor de care dispunem o viteza in continua acceleratie

Daca, in momentul in care navigati pe Net, sunteti preocupati de aflarea celui mai potrivit mod de a va administra banii si, eventual, de a-i inmulti, e aproape imposibil sa nu va intersectati cu numele lui Robert T. Kiyosaki. Citat cu religiozitate, citit hulpav pe toate meridianele planetei, tratat ca un guru al finantelor si investitiilor spectaculoase, Kiyosaki s-a impus dupa o carte care a devenit bestseller in doar cateva luni de la aparitie, „Tata bogat, tata sarac“ (1.200.000 de exemplare, doar in SUA, tradus ulterior in 35 de limbi).

El insusi un investitor de succes, autorul stie sa se adreseze direct, ocolind formulele docte, isi povesteste experientele financiare per-sonale cu mult sarm narativ, face sa explodeze locurile comune si prejudecatile, e persuasiv fara risipa de retorica, intr-un cuvant merge drept la sufletul cititorului, fara sa-i subestimeze mintea.

Desigur, nu trebuie sa ne pripim: nu tot ce atinge Kiyosaki se transforma in aur, precum regele Midas. El da sfaturi, sugereaza mijloace, isi pune zalog propriile experiente, negrabindu-se sa se proclame infailibil. Iata, de pilda, cum isi interpreteaza propria istorie de familie:  intre cei doi „tati“ ai sai, primul este licentiat in filosofie, un om „subtire“, cu un venit confortabil, care, insa, la fiece sfarsit de luna, desi se straduie sa-si dramuiasca banii cu intelepciune, ramane fara o letcaie.

Bietul om a murit sarac lipit pamantului. Al doilea tata, de o cu totul alta anvergura intelectuala, este dat afara din scoala la varsta de 13 ani. Ceea ce nu il impiedica sa-si puna pe picioare propria afacere si sa devina in scurt timp unul dintre cei mai bogati oameni din Hawaii. Mesajul este simplu: nu trebuie sa ai un venit ridicat ca sa devii bogat, iar feluritele chipuri in care poti sa-ti edifici averea nu se invata, cu siguranta, la scoala.

Acest ghid destinat mai degraba parintilor si felului in care trebuie sa-si educe odraslele in vederea unui prosper viitor financiar, a fost urmat de multe alte carti care – aproape toate („Ghidul investitorului“, „Afaceri interactive“, „Tanar si bogat“) – au avut mare succes. Prezenta carte (scrisa impreuna cu Sharon L. Lechter) continua principiul enuntat in volumele anterioare: „Lasa banii sa lucreze pentru tine, in loc sa muncesti pentru bani“, insistand pe ideea potrivit careia „cu cat banii se vor misca mai repede, cu atat veti avea parte de castiguri mai mari, fara implicarea factorilor de risc“.

Asumandu-ne, matur, concluzia ca esecul face intotdeauna parte din victorie, trebuie sa dam deoparte vechile invataminte din domeniul financiar (economisirea banilor, investitia pe termen lung), sa renuntam la blocarea banilor in conturi, in fonduri mutuale, imprimand lichiditatilor de care dispunem o viteza in continua acceleratie.

Pentru ca „locurile de munca nu mai prezinta o siguranta atat de mare, nu a fost nicicand mai imperios sa preluati con-trolul asupra vietii voastre financiare“ sustin, cu indreptatire, autorii, sfatuindu-ne sa depasim in regim de urgenta „statutul de investitori amatori“ si sa devenim niste profesionisti alerti si inteligenti. O carte pe care consilierii dumneavostra financiari va vor sfatui cu tarie sa nu o cititi (nu de alta, dar le veti lua painea de la gura).   

Robert T. Kiyosaki, Sharon Lechter, Cine mi-a luat banii?,

Editura Amaltea, Bucuresti, 2005