BusinessMagazin

Blog

  • Regatul meu pentru un om

    Dupa ce a exportat mult timp specialisti IT in SUA si in tarile vestice, Romania incepe acum sa simta efectele acestei miscari. Discrepanta dintre cererea si oferta de specialisti in domeniu este tot mai vizibila.

     

    Lipsa de specialisti in domeniul IT se resimte nu numai in Romania, ci si la nivel mondial. Anul trecut, Hewlett-Packard a realizat un studiu de piata conform caruia 60% dintre respondenti, manageri IT din toata lumea, au acuzat lipsa fortei de munca competente in domeniu sau, in termenii studiului, un deficit de abilitati si cunostinte relevante in cazul oamenilor care vor sa se angajeze in domeniu.

     

    „Diferenta dintre cerere si oferta in acest segment este cauzata in cea mai mai mare parte de faptul ca evolutia tehnologica este mult mai rapida decat timpul necesar formarii unei baze corespunzatoare de specialisti, dar si de scaderea numarului de studenti cu pregatire specializata in IT“, considera Monica Nastase, directorul de recrutare de resurse umane al operatorului de servicii de telefonie mobila Cosmote.

     

    Managerilor din departamentele de resurse umane le revine insa misiunea de a acoperi deficitul de personal in IT din companie, indiferent de conditiile din piata. Problema ar fi faptul ca aproximativ 73% din personalul departamentelor de resurse umane, cele care in mod normal se ocupa de recrutarea de personal intr-o companie, sustin ca nu sunt in masura sa faca angajari in randul specialistilor IT, conform unui studiu realizat de FDM Group, furnizor international de servicii IT. Iar 17% dintre angajatii de la resurse umane recunosc ca atunci cand se afla la interviu cu un candidat pentru un post in departamentul IT nu stiu ce abilitati si cunostinte ar trebui sa aiba acesta pentru postul respectiv si, prin urmare, nu stiu sa determine daca omul se califica pentru post sau nu.

     

    Si totusi, chiar in aceste conditii, numai 36% dintre managerii de resurse umane care au participat la studiul FDM le permit sefilor de departamente IT sa faca o selectie initiala a candidatilor si doar 27% le dau mana libera celor de la IT sa decida in privinta angajarii unui candidat. „Departamentul de resurse umane are o perceptie si asteptari gresite in ceea ce priveste cerintele pentru un post in departamentul IT, pe cand departamentul IT stie cel mai bine ce anume cauta la un candidat si daca acesta ar fi potrivit pentru post“, conchide Julian Divett, director de operatiuni in cadrul FDM Group.

     

    Pe de alta parte, criteriul experientei, decisiv in anumite companii din punctul de vedere al departamentelor de resurse umane, exclude angajarea unor tineri cu pregatire buna, dar care n-au ani de practica. „Toata lumea se plange cat de dificil este sa gasesti candidati buni, dar nu remarca faptul ca multi dintre ei sunt la indemana lor si sunt trecuti cu vederea tocmai pentru ca nu au experienta“, spune Marilyn Davidson, director in cadrul Association of Technology Staffing Companies. De multe ori, companiile lasa cate un post in departamentul IT neocupat chiar si pentru o perioada de sase luni, timp care ar fi fost suficient pentru pregatirea unui angajat fara experienta. Reticenta fata de studenti si oameni fara experienta va conduce in urmatorii cinci pana la zece ani la o penurie de oameni de middle management in piata IT, estimeaza specialistii FDM Group.

     

    Cu cat este mai mare compania ce vrea sa angajeze personal IT, cu atat mai putin stiu directorii de resurse umane despre cerintele pe care ar trebui sa le prezinte candidatilor. Iar pentru profesionistii in domeniu, cu siguranta e frustrant sa se afle la un interviu pentru angajare cu o persoana care nu stie mare lucru despre ceea ce ei ar trebui sa stie. Ian Game, un specialist in IT cu multi ani de experienta, spune ca departamentul de resurse umane este de multe ori un obstacol cu care pretendentii la un post trebuie sa se lupte. „Nu o data am avut experiente neplacute cu manageri de resurse umane cu care am sustinut un prim interviu pentru angajare si care din diferite motive au decis ca nu sunt potrivit pentru companie, fara a ma chema insa si la un interviu tehnic“, a explicat Game.

     

    Multe dintre companiile din Romania sustin insa ca, atunci cand fac angajari pentru departamentul IT, decizia de angajare este luata de ambele departamente implicate. „La selectionarea candidatilor pentru posturile libere din companie participa atat departamentul de resurse umane, care face o prima selectie din punctul de vedere al aptitudinilor candidatilor, cat si departamentul IT, care evalueaza capacitatile profesionale ale acestora“, afirma Iulian Pipoiu, senior manager in cadrul Zapp, companie care are aproximativ 20 de oameni in departamentul IT.

     

    La Cosmote, „procedura de recrutare pentru orice departament este o munca de echipa, fiind necesara implicarea managerului de departament pentru a determina daca un anumit candidat corespunde fisei postului“, spune Monica Nastase, director de resurse umane. Departamentul de IT al Cosmote a crescut cu 40% din decembrie 2005 pana acum.

     

    Compania de cercetare a pietei IDC a calculat ca in 2004, piata de IT din Romania avea peste 30.000 de persoane angajate, dintre care aproximativ 52% in domeniul software. La ora actuala, piata s-a dublat: Romania are peste 64.000 de specialisti in domeniul IT, conform estimarilor ANIS (Asociatia Patronala a Industriei de Software si Servicii), fiind din acest punct de vedere a 49-a piata tehnologica mondiala. „Din piata IT in ansamblu, partea de software este cea care are nevoie de o parte semnificativa din forta de munca specializata in domeniu. In 2009, numarul specialistilor IT angajati in companii de software va ajunge la 65% din total“, estimeaza Carmen Cojocarasu, director de vanzari in cadrul firmei IT&S, distribuitor de produse IT.

     

    Majoritatea companiilor din Romania cer candidatilor pentru un post in departamentul IT studii universitare cu profil informatic si experienta de minimum doi ani in activitati similare. La acestea se mai adauga cunoasterea limbii engleze si, dupa caz, a anumitor limbaje de programare sau a notiunilor de administrare de sisteme si retele.

     

    Regula experientei nu mai este insa general valabila, cel putin de anul acesta. Operatorul de telefonie mobila Orange, spre exemplu, are in plan sa se orienteze spre segmentul de noi absolventi, din randul carora sa faca angajari, dupa ce anul trecut procesul de recrutare a angajatilor a avut in vedere segmentul de experti. Si in cazul Rompetrol, care are o echipa formata din 150 de specialisti IT, studentii in ani terminali sau absolventii fara experienta pot avea mai mult succes in a se angaja, intrucat compania a lansat inca de anul trecut un program de recrutare si training pentru astfel de potentiali angajati.

     

    „Problema este ca sistemul de invatamant romanesc nu ii pregateste pe studenti pentru ceea ce se intampla concret in piata – si chiar si cunostintele teoretice sunt decalate fata de piata“, este de parere Carmen Cojocarasu de la IT&S.

     

    In general, un program de training este ceea ce il asteapta pe orice nou angajat si, uneori, si pe angajatii mai vechi. In majoritatea companiilor exista un training tehnic initial, pentru ca oricat de specializat ar fi candidatul, exista riscul sa nu fie specializat in functie de necesitatile companiei.

     

    Una dintre problemele importante ale pietei de forta de munca in IT din Romania este cea a migrarii specialistilor catre Vest. Fenomenul, motivat de recompensele financiare si (uneori) de posibilitatile de avansare mai rapide in cariera oferite de angajatorii in strainatate, s-a manifestat din plin in anii precedenti si este amplificat acum de integrarea Romaniei in UE, chiar daca in piata apar companii noi care contribuie la cresterea cererii de forta de munca specializata.

     

    Migratia va incepe insa, de la un anumit punct, sa se reduca, sunt de parere managerii din departamentele de resurse umane, pe masura ce Romania va oferi tot mai multe oportunitati de dezvoltare a unei cariere in domeniul IT. „Deja este posibil ca un profesionist IT bine pregatit sa ajunga top manager sau antreprenor de succes in Romania, in timp ce in alte tari poate sa ajunga numai unul din miile de angajati ai unei companii de dimensiuni mari“, crede Monica Nastase de la Cosmote.

     

    De exemplu, pe piata consultantilor software, cei care trebuie sa stabileasca necesitatile si configuratia strategica a unei solutii, exista o cerere extrem de mare si in acelasi timp o lipsa acuta de consultanti, ceea ce inseamna o oportunitate de cariera pentru cei ce vor sa se specializeze pe acest segment. Situatia impinge companiile sa investeasca in formarea unor astfel de specialisti, pe care mai apoi sa-i pastreze.

    „Se tot vorbeste de migratie, de lipsa de specialisti sau de pregatirea tehnica deficienta, dar parca nimeni nu observa si cealalta parte, si anume ca in ultima vreme a crescut numarul celor ce lucreaza in prezent in strainatate in domeniul IT si vor sa se intoarca in Romania pe posturi similare“, spune Radu Georgescu, presedintele grupului GeCAD.

     

    Observatia lui Radu Georgescu este confirmata de actiunile grupului Rompetrol, spre exemplu, care a pus in miscare o politica de resourcing, de angajare a unor oameni ce lucreaza in strainatate. Compania vrea sa recupereze din specialistii IT angajati in companii internationale, oferindu-le aceleasi conditii si oportunitati de cariera comparabile. E incert insa in ce masura adoptarea unor astfel de politici va permite echilibrarea unei piete extrem de dinamice, unde asteptarile in ceea ce priveste specialistii, dar si asteptarile angajatilor de la companii sunt poate mai mari decat pentru alte domenii.

  • WEBOSCOP: Aux blogs, citoyens!

    Pentru prima data in Franta, campania electorala online a reprezentat o componenta semnificativa in efortul prezidentiabililor de a-si propaga mesajul, iar blogul a fost instrumentul favorit. Cum va fi in Romania ramane sa aflam foarte curand.

     

    Primul tur al alegerilor prezidentiale din Franta a produs o singura surpriza: participarea la scrutin a fost masiva, atingand cota de 84,5% – un maxim din aceasta privinta in ultimii 42 de ani. Exista mai multe explicatii privind acest fenomen, cele mai multe dintre ele referitoare, fireste, la contextul politic, insa exista si una pe care tot mai multe voci o pun in evidenta, si anume cresterea semnificativa in importanta a Internetului. Este vorba de o tara in care exista circa 28 de milioane de utilizatori de Internet – majoritatea cu conexiuni broadband (13 milioane de abonati ADSL) – si unde se estimeaza ca mai mult de jumatate dintre familii au posibilitatea de a se informa de pe Internet. In aceste conditii, este evident ca puterea de influenta a noului mediu nu putea fi ignorata nici de candidati si nici de mediile traditionale.

     

    Una dintre primele analize consistente a fost realizata de un important sit web (AgoraVox „le média citoyen“) si lanseaza expresia „a cincea putere“. In definitia lui Thierry Crouzet, aceasta reprezinta ansamblul cetatenilor reuniti prin intermediul noilor tehnologii, care contrabalanseaza a patra putere, cea a mass – media (si, prin extensie, a afacerilor), care la randul ei contrabalanseaza cele trei puteri traditionale. Tot AgoraVox a avut initiativa unei confruntari in direct a principalilor candidati prin intermediul Internetului, in conditiile in care televiziunile nu au gazduit o astfel de dezbatere (in principal datorita numarului mare de candidati).

     

    In privinta campaniei prin Internet, se remarca in primul rand caracterul personal al comunicarii, reflectat prin faptul ca mijlocul cel mai utilizat a fost blogul. Unul dintre avantajele acestei modalitati il reprezinta posibilitatea pe care-o ofera candidatilor de a fi mai umani (de pilda, in manifestul blogului sau, Nikolas Sarkozy jura ca tot ce va publica in paginile respective reflecta gandurile sale cele mai profunde). Absolviti de constrangerile impuse mediilor traditionale de CSA (echivalentul francez al CNA), candidatii pot sa-si exprime pe larg ideile asupra temelor majore ale politicii, imprimand si o nota mai personala decat si-ar fi permis in alte conditii. In plus, reactiile cititorilor le ofera un feedback extrem de valoros. Nu de putine ori, postarile din aceste bloguri se transforma in subiectul unor veritabile dezbateri, ca in cazul articolului despre clivajul ideologic stanga-dreapta din blogul lui Ségolène Royal, care a primit aproape 400 de comentarii. Dintre principalii candidati, se pare ca François Bayrou a fost cel mai deschis spre Internet, insa si prezenta lui „Ségo“ a fost masiva (printr-o intreaga retea, numita Ségosphère). Sarkozy a fost mai reticent, preferand mai degraba mediile traditionale. Ca dovada ca Internetul implica si riscuri, candidatul dreptei a avut privilegiul unui blog satiric numit Sarcostique.

     

    Este oare exemplul campaniei pe Internet din Franta valabil si la noi? Ne asteapta o perioada incarcata din punct de vedere electoral, cu cel putin un referendum si alegeri de tot felul, asa ca va fi interesant de urmarit in ce masura partidele si politicienii din Romania vor fi dispusi sa utilizeze mijloacele neconventionale pe care Internetul le ofera. Un posibil reper ar putea fi alegerile din 2004, cand Alianta D.A. a dominat categoric mediile electronice. Totusi, aceasta dominatie a fost mai putin rodul unei campanii coerente cat simpla reflectare a faptului ca electoratul dreptei a fost preponderent urban si cu un nivel superior de educatie, adica tocmai profilul tipic al internautului roman. Mai mult, cea mai consistenta parte a campaniei pe Internet nu a fost opera echipei de campanie, ci s-a bazat pe initiativele individuale ale sustinatorilor. Este insa cert ca de atunci penetrarea Internetului a facut pasi importanti si se poate estima ca si in Romania Internetul poate reprezenta o cale alternativa de campanie. Numarul celor care se informeaza online a crescut semnificativ, iar traficul principalelor situri de stiri a ajuns sa reprezinte un veritabil seismograf al vietii politice. Statisticile insa arata ca demografia Netului s-a pastrat practic neschimbata din 2004, iar numeroasele sondaje online cu subiect politic – cu toate ca nu au valoare reprezentativa – semnaleaza ca preferintele internautilor au ramas, in principiu, aceleasi. Aceeasi este si polarizarea politica, asa ca principalul mesaj va ramane, probabil, acelasi: mobilizarea la urne.

  • Hackeri intr-un paradis fiscal

    Cartierul bancherilor londonezi are acum o retea wireless pentru accesul la Internet. Prilej de bucurie pentru cei care o vor folosi, fie ei finantisti sau hackeri.

     

    Judecand dupa numarul bancilor si al institutiilor financiare care isi au aici sediul central, dar mai ales dupa prestigiu, cartierul londonez Square Mile reprezinta cel mai bancarizat punct de pe harta Europei, botezat astfel pentru ca are o suprafata nu mai mare decat spune si numele. Finantistii de aici au acum o retea wireless pe tehnologie radio WiFi, suficient de robusta pentru a face fata nevoilor celor aproximativ 350.000 de mii de brokeri, bancheri, oameni de afaceri sau simpli turisti. Nu mai putin de 127 de emitatoare au fost pana acum instalate pentru a asigura, pentru inceput, viteze de navigare broadband pentru 20.000 de utilizatori simultan. Proiectul a fost realizat in parteneriat de primaria Londrei si The Cloud, un operator de hotspoturi cu 7.000 de zone acoperite in cinci tari. Dupa prima luna de gratuitate, abonamentul la serviciu va costa 12 lire sterline, ceea ce inseamna un venit lunar probabil de un sfert de milion de lire pentru consortiul dezvoltator. Pe langa abonament, cei care folosesc reteaua wireless ar putea plati si pentru lipsa metodelor de securizare a conexiunii, avertizeaza producatorii de antivirusi. Fiind vorba de persoane care opereaza cu sume mari de bani, in numele lor sau al clientilor pe care-i reprezinta, cel mai mic accident ar putea fi exprimat in numere cu multe zerouri. „Grija noastra vine din faptul ca oamenii sunt mai preocupati de conectivitate decat de securitate. O conexiune broadband non-stop usureaza munca hackerilor de a-si identifica posibilele tinte“, a declarat pentru ZDnet Sal Viveros, expert in securitate de la McAfee. In apararea lor, constructorii retelei londoneze au dat asigurari ca sunt folosite metode avansate de criptare a informatiilor transmise. Retele WiFi de mari dimensiuni, unele acoperind orase intregi, au inceput sa fie dezvoltate in special in Statele Unite si Asia. In San Francisco, de exemplu, Google urmeaza sa puna la punct o retea cu acces gratuit in care utilizatorii sa „plateasca“ prin reclamele pe care vor fi obligati sa le vizioneze inainte de a accesa un site. In cartierul londonez, accesul se face cu nume de utilizator si parola, dupa plata abonamentului, de pe orice dispozitiv apt sa comunice prin standardul de transmisie WiFi. Prilej de glume intre bancherii ce spun ca le vor creste veniturile din inchiriatul casetelor de valori pentru a depozita pretioasele parole.      

  • Cati oameni folosesc Internetul?

    Exact nimeni nu stie. Doi studenti portughezi au incredere insa ca vor reusi sa afle numarul in maxim 30 de zile. Ambitiosul recensamant se va baza exclusiv pe declaratiile pe propria raspundere ale celor care se recomanda, pe site-ul proiectului, drept utilizatori de Internet.

     

    O modalitate pe cat de simpla, pe atat de eficienta: nu incape indoiala ca vizitatorii, din moment ce au ajuns pe site, folosesc Internetul. Vor fi intampinati de un scurt formular online unde trebuie sa-si scrie numele, data nasterii, ocupatia, tara si orasul in care locuiesc. Adresa de e-mail este necesara pentru a confirma mesajul trimis de site, dar autorii promit ca va ramane confidentiala. Toate celelalte detalii personale vor fi insa afisate pe harta proiectului, bazata pe serviciul Google Maps, iar fiecare persoana va fi reprezentata de un steag ce apare in orasul declarat. Folosind argumente matematice, cei doi tineri portughezi se asteapta ca in 21 de zile sa se inscrie pe site pana la ultimul internaut, la care au adaugat noua zile marja de eroare. Ei spera ca fiecare persoana ce se inscrie pe site va recomanda altor 3 persoane site-ul, operatiune ajutata de fereastra care apare imediat dupa inscriere si unde binevoitorii sunt invitati sa recomande proiectul altor trei adrese de e-mail. Daca ritmul anticipat este cel corect, dupa ziua cu numarul 19 ar putea aparea surprize, pentru ca estimarile de acum vorbesc de un numar de aproximativ 1,1 miliarde de utilizatori ai Internetului, iar in ziua in cauza s-ar depasi acest prag. In a doua zi a proiectului, numarul semnatarilor ajunsese la 20, fata de sapte cat emite ipoteza matematica a celor doi. Dar greul incepe la numerele mari. Majoritatea celor ce s-au inscris pana acum nu au reusit sa convinga si alte persoane sa-si declare identitatea de utilizator al Internetului. Si judecand dupa meniul site-ului, initiatorii au pornit de la o premisa discutabila, aceea ca toti cei ce folosesc Internetul cunosc limba engleza, site-ul fiind lipsit de caracterele asiatice, utile unui demers cantitativ de acest fel. La momentul redactarii articolului, cei mai multi „semnatari“ proveneau din Peninsula Iberica, locul de unde provin initiatorii, restul plutonului fiind completat de doi americani si trei vest-europeni. Daca nu va reusi sa ajunga la o masa critica de persoane care sa raspandeasca mai departe informatiile, proiectul risca sa ajunga in cele 30 de zile alocate doar o baza de date cu e-mail-uri pentru cei doi studenti. Ce-i drept, o vasta baza de date.

  • Adio mariri de salariu

    Excursii in jungla amazoniana, descoperirea secretelor Marii Rosii sau seri cu adrenalina in cazinourile din Las Vegas sunt cele mai noi stimulente cu care companiile vor sa inlocuiasca sau sa suplimenteze traditionalele prime si bonusuri.

     

    Promovate sub numele de „incentives“ („stimulente“), vacantele oferite de companii sunt de fapt o forma de team-building mai aparte, reprezentand uneori partea cea mai interesanta din planurile de motivare pe care le propun departamentele de resurse umane. Pentru ca specialistii in resurse umane au ajuns la concluzia ca de multe ori ideea unei excursii cu toate cheltuielile platite se  poate dovedi mai motivanta decat o crestere de leafa sau o prima.

     

    „Varianta aceasta a fost luata in calcul pentru prima data in urma cu cativa ani. Ne doream sa diversificam pachetele de motivare acordate angajatilor, iar raspunsul ne-a venit destul de simplu, incercand sa trecem in revista ce anume am cumpara cu niste bani suplimentari (gandindu-ne la bonus). Vacanta ideala a fost unul dintre raspunsurile preferate“, spune Cristina Munteanu, director de comunicare si imagine al companiei farmaceutice Relad, care a organizat prima excursie „incentive“ in Thailanda in 2003.

     

    Nevoia de diversificare a stimulentelor pentru angajati a dat nastere unei piete care a ajuns in 2006 la aproximativ 30 de milioane de euro si care este impartita intre agentiile de turism si companiile specializate in astfel de evenimente. Specialistii spun ca piata de „incentive“ a crescut in medie cu 25% in fiecare an.

     

    La ora actuala, ofertele de acest gen merg de la croaziere in Caraibe (agentia de turism Happy Tour) si pana la sejururi de 12 zile in Antarctica, cu vizite in coloniile de pinguini, zboruri cu aparate MiG 24 in jurul Moscovei sau curse pe circuitul de la Silverstone cu masini Ferrari (compania Incentive Insight).

     

    Nicolae Demetriade, presedintele agentiei de turism Happy Tour, spune ca a introdus in portofoliul agentiei produse tip „incentive“ dupa ce a lucrat cu companii multinationale care au solicitat evenimente sau vacante. „Primele actiuni de «incentive»  au aparut in anul 2000 si au fost realizate in strainatate, in capitale europene care asigura conditiile necesare, respectiv cazare pentru grupuri de peste 100 de persoane, sali de conferinte, servicii adecvate acestui gen de actiuni“, afirma Demetriade, care spune ca turismul de tip „incentive“ a avut in 2006 o contributie de 10% la cifra de afaceri de 36 de milioane de euro a companiei.

     

    In 2004 a aparut si o companie specializata in astfel de produse, Incentive In-sight. „Pentru impact, strategiile noastre de marketing trebuia sa fie mereu sustinute de evenimente creative cu elemente care captau atentia. Furnizorii de servicii turistice se limitau la aspectele logistice, agentiile cu care am lucrat pareau sa aiba aceleasi raspunsuri pentru orice problema. Asa au aparut intrebarile“, spune Mihai Prisecaru, director de vanzari si marketing la Incentive Insight, care a infiintat compania dupa ce a renuntat la functia de director regional pentru Europa de Sud-Est in cadrul Sony Professional, divizia de echipamente profesionale a Sony. Prisecaru spune ca, in prezent, 70% dintre clienti sunt companii multinationale, precum Carrefour, Danone, Schering sau Siemens. Partea de premiere prin evenimente externe a reprezentat 30% din veniturile agentiei, adica aproximativ 500.000 de euro.

     

    Cursa pentru castigarea excursiilor de premiere dureaza uneori un an intreg, iar trecerea liniei de sosire este conditionata de indeplinirea unor anumite obiective de performanta. Insa tot mai multi angajati sunt atrasi de mirajul unei calatorii in locuri nemaivazute, organizate pana la cel mai mic detaliu. „Sunt o mare pasionata de calatorii si pana acum cativa ani economiseam la sange pentru o vacanta in strainatate. Nici nu se terminau bine sarbatorile de iarna ca incepeam sa pun deoparte pentru o saptamana de soare in Europa, dupa care nici nu mi se ducea bine bronzul, ca din nou strangeam din dinti ca sa-mi permit o vacanta de iarna la schi in Austria“, comenteaza Cristina Dumitrescu, care pana acum doi ani a lucrat la o firma de consultanta in management cu doar cinci angajati. „Lucrurile s-au schimbat odata cu noul loc de munca, unde bonusul de sfarsit de an reprezinta o vacanta intr-o destinatie noua“, zice Dumitrescu.

     

    Si Tereza Popescu, farmacist, spune ca noile metode de stimulare prin excursii i-au priit. „In ultimii cinci ani plec in strainatate in medie de trei ori pe an in vacanta. Am vizitat pe rand Dubai, Thailanda, Spania, Egipt, Tunisia, Cipru si multe alte locuri“, spune Popescu, proprietar de farmacie, care a castigat aceste stimulente de la par-tenerii de afaceri.

     

    Componenta turistica a unor astfel de produse iese de fiecare data in evidenta, insa jucatorii de pe piata spun ca, in cazul excursiilor oferite in chip de premiu, ideea este sa le dai ocazia participantilor ca, pe fundalul soarelui Mediteranei sau al luminilor Parisului, sa participe la dezbaterea strategiilor corporatiei. „Aceasta motivare combina distractia in echipa si suspansul dat de necunoasterea detaliilor cu sesiunile de learning. Adesea, includem si momente cu valente profesionale (vizite la sediile partenerilor, studii de caz, mini-training-uri)“, spune Cristina Munteanu de la Relad.

     

    Iar organizarea este de fiecare data minutioasa. Mihai Prisecaru de la Incentive Insight isi aminteste de o excursie de cinci zile in Tenerife. De fiecare data, programul a implicat munca de echipa si a urmarit sa dezvolte la angajati tocmai acele abilitati de care are nevoie compania. „Incalzirea“ a constat intr-o incursiune cu jeep-ul pe insula. Fiecare echipa a trebuit sa gaseasca, cu ajutorul hartii, si sa imortalizeze cu aparatul de fotografiat cele mai spectaculoase forme de stanci de pe insula. Indicii primeau doar castigatorii din echipele care participasera mai inainte la cateva concursuri pe diverse teme. Evenimentele au continuat cu o simulare de regata „intr-un loc unde balenele si delfinii sunt la ei acasa“, spune Prisecaru: participantii s-au transformat in echipaj si si-au demonstrat abilitatile lucrand pe echipe.

     

    Excursiile de acest tip reprezinta si ocazii de a calatori in locuri mai greu accesibile, de exemplu la Las Vegas. Iar competitia nu lipseste intr-o astfel de excursie. Prisecaru povesteste ca in excursia la Las Vegas, participantii, impartiti pe echipe de cate 2-3 persoane, au avut la dispozitie pe toata perioada sejurului cate o camera de luat vederi pentru a putea face propriul lor film: „Cele mai bune prestatii artistice au fost recom-pensate in cadrul unei seri festive unde s-au decernat premiile Best Tuxedo Awards“.

     

    Companiile gasesc in fiecare an destinatii noi care sa trezeasca pofta de viata a angajatilor sau partenerilor de afaceri. „Daca la inceput s-a apelat la destinatiile clasice, Turcia, Grecia, Spania, acum sunt solicitari pentru Africa de Sud, Dubai, Caraibe sau pe vase de croaziera. In topul destinatiilor, ultima moda sunt calatoriile pe vase de croaziera, unde se ofera absolut toate conditiile necesare activitatilor de echipa“, sustine Nicolae Demetriade.

  • Muzicantii din padure

    O trupa adepta a misticismului oriental careia ii place sa concerteze in locuri neconventionale merita prezentata cititorilor, chiar daca mare parte a presei n-ar baga-o in seama.

     

    De fiecare data cand scriu articole de muzica pentru BUSINESS Magazin apare o problema spinoasa: ce anume constituie un subiect potrivit pentru cititorii revistei? Exista muzica despre care, evident, lumea trebuie sa afle. Mare parte a acestei muzici provine de la vedete atat de cunoscute, incat numele lor de familie sunt superflue – ne referim aici la Kylie-ile, la Justinii si la Beyonce-ele lumii. Ei reprezinta subiecte indispensabile pentru jurnalistii de muzica, fiind materie prima pentru prima pagina a tabloidelor. Apoi avem persoanele din „Divizia B“. Probabil ca Jarvis Cocker a lansat un nou album, probabil ca vreun batran artist important brit-pop incearca sa se reinventeze… Bun, numai cei obsedati de muzica sunt incantati din cale-afara de Damon Albarn sau Jarvis, dar cel putin exista o probabilitate rezonabila sa fi auzit si dumneavoastra de ei mai inainte. Urmeaza, mult sub Brett, Damon & Co., materialele care ridica indoieli – EP-uri lansate de trupe despre care vorbeste toata lumea din industria muzicala, dar care s-ar putea sa nu atraga niciodata fani dincolo de segmentul celor inraiti (hard core). Albume ale unor trupe din orasele ale Americii, ridicate la rangul de cult de catre fanii de pe Internet. Iti trebuie un motiv cu adevarat bun pentru a baga niste necunoscuti pe gatul publicului cititor, altfel incepe sa semene nescuzabil de mult a capriciu. In aceasta saptamana o sa va rog sa-mi suportati capriciul. Am descoperit recent o trupa care se afla sub limita vizibila de catre majoritatea mass-media, dar care face una dintre cele mai frumoase muzici pe care le-am auzit in viata mea.

     

    Cu exceptia cazului in care v-ati petrecut ultimii trei ani intr-o manastire, atunci stiti probabil ca muzica folk sau nu-folk este destul de la moda. De la Devendra Barnhart si Joanna Newsom in SUA la Tunng si Kid Creosote in Marea Britanie, scena muzicala e plina de pustani care canta despre balauri si marinari si canta la harpa si „kromhorn“ (inainte sa ma intrebati, va spun ca e un ciudat instrument medieval de suflat). Lewis & Clarke sunt o componenta esentiala a aceleiasi scene, muzica lor fiind facuta cu harpa, chitara, flaut si fluiere, care se imbina pentru a crea un miraj sonor superb si licaritor.

     

    Ceea ce-i diferentiaza pe Lewis & Clarke de restul muzicienilor folk este intensitatea lor. Ei nu se joaca. Nu se dau drept adoratori de copaci si nu poarta caftane in week-end (impresie pe care ti-o lasa, vrei-nu vrei, pustii parizieni bogati dintr-o trupa careia i se face publicitate exagerata, Cocorosie). Mai intai, Lewis & Clarke sunt adepti ai misticismului oriental, care merge mana in mana de multa vreme cu scena folk britanica si cea americana. Site-ul lor web contine putine informatii despre ei, fiind mai degraba plin de propozitii de genul: „Daca energia vitala curge in jos, fara sa fie impiedicata, atunci anima invinge animus: nu apare niciun spirit-trup sau Floare de Aur“. Dau un premiu in bani cui imi scrie ce inseamna asta.

     

    Muzica lor este plina tocmai de acest fel de misticism si, oricat de pretentios ar suna, de spiritualitate. Cantecele lor au un fel de intensitate spirituala rar auzita; cea mai buna comparatie este cu legendarul cantautor al anilor saizeci, Nick Drake.

     

    Chiar daca numele ar sugera contrariul, Lewis & Clarke sunt de fapt un singur om, Lou Rogai, acompaniat de o trupa mereu in schimbare de muzicieni. De loc din Pennsylvania, a compus ultimul album, cu un titlu potrivit ales, „Blasts of Holy Birth“, inainte de nasterea fiului sau. Asa cum va asteptati, este un album care trateaza teme cosmice, viata, moartea, universul, aproape orice.

     

    Daca sperati sa o vedeti live, se pare ca trupa evita cluburile, concertand numai in spatii „neconventionale“. Galeriile de arta se numara printre locurile preferate, la fel ca si padurile. Asadar, daca se intampla sa auziti un sunet ca de pe alta lume ce vine dinspre o padure, s-ar putea sa fie o idee buna sa va luati dupa el. Nu veti fi dezamagiti.

     

    In romaneste de Loredana Fratila-Cristescu

  • Management à la Coelho

    Desi fratii Grimm, regi ai fictiunii, erau nemti, e greu de imaginat ca un german, de ieri sau de azi, sa se foloseasca de articulatiile fictiunii ca sa demonstreze cum ar trebui sa functioneze un management modern.

     

    Ei bine, nu numai ca Sascha Kugler, autorul volumului „Principiul lui Alchimedus“, este neamt si se ocupa de management, dar, in plus, face risipa de vorbe si bate campii fictiunii pornind de la niste nazdravanii axiomatice produse de mintea efervescenta a lui Paulo Coelho. Inca de la inceput, autorul isi fixeaza teritoriul, cu o incercare de definire a marii sale descoperiri: „Alchimedus“, in viziunea lui Kugler, este un altoi lingvistic intre Alchimistul (coelhan, desigur) si Arhimede, cel cu strigatul „Evrika“ si cu principiul care ii poarta numele. Daca va amintiti romanul brazilianului, acolo era vorba despre o cautare, cea a pastorului andaluz Santiago, plecat sa gaseasca o comoara ingropata la temelia piramidelor. La un moment dat, harul sau va fi pus la incercare, atunci cand va trebui sa insufle energie unui mic intreprinzator aflat in pragul falimentului, un sticlar. Nu numai ca il scoate din marasm, dar il si ajuta sa se ridice la inaltimea viziunilor sale. Pornind de la aceasta pilda, Kugler formuleaza cel mai important postulat al principiului alchimedic: „Daca eu ma dezvolt, voi atrage si alti oameni care se vor dezvolta la randul lor. Iar daca totul in jur evolueaza, aceasta situatie se va rasfrange si asupra dumneavoastra“. Daca veti porni intr-o calatorie (ceea ce, in cazul nostru, trebuie citit ca o metafora a ideii de afacere), trebuie sa va indreptati atentia asupra telurilor si a viziunilor dumneavoastra si sa descoperiti ca intotdeauna pentru a izbandi este nevoie de conlucrarea a trei forte: omul, instrumentul si inspiratia. Un principiu triadic, precum in marile secrete alchimice. Ceea ce urmeaza nu este decat o explicare, in capitole separate, a fiecaruia dintre aceste elemente si a modului cum trebuie realizat echilibrul intre ele: cum sa conduceti si sa motivati si alti oameni, cum sa va puneti in valoare intreaga vointa si putere de munca; cum sa descoperiti instrumentarul economic si tehnic cu care sa faceti fata crizelor din organizatie; cum sa aflati caile optime de a va descatusa energia cu care va desenati viitorul. Adica niste principii care, curatate atent de sosul lor alchimic, sunt chiar sanatoase.

     

    Sascha Kugler, „Principiul lui Alchimedus“,

    Editura Humanitas, Bucuresti, 2007

  • Noutati

    Asteptand-o pe Ioana

     

    Noul roman al lui Stelian Turlea a aparut la Editura Polirom. Desi este ultimul publicat, a fost scris de autor in tinerete, in anii ’70. Pe atunci, din motive politice, n-a putut vedea lumina tiparului. Cartea ramasa in sertar a fost reluata, cu marunte revizuiri de ordin stilistic, si publicata dupa 30 de ani. Este un roman a carui actiune se petrece in timpul comunismului, cele mai multe personaje fiind din lumea presei. In esenta, este romanul unei iubiri si al unui esec:  tanarul Andrei Vladescu isi respecta legamantul de a o astepta cinci ani pe femeia visurilor lui, in ciuda tentatiilor care il inconjoara. Criticul Daniel Cristea Enache sustine in prefata  ca este „un roman solid si original, epic la modul polifonic, cu adancimi psihologice care asteapta sa fie explorate“ si ca va figura printre cele mai importante carti de proza aparute in 2007.


    Stelian Turlea, „Darul Ioanei“,

    Editura Polirom, Iasi, 2007

     

     

    Un gentleman spargator

     

    Nascut intr-o familie cu dare de mana, Maurice Leblanc face studii stralucite si are prilejul sa-i frecventeze, inca din tinerete, pe Gustave Flaubert, Edmond de Goncourt si Guy de Maupassant si sa patrunda astfel in lumea marilor literati francezi din cea de-a doua jumatate a veacului al XIX-lea. Sedus de stralucirea acestora, declara ca se va apuca de scris, ceea ce si face, dar nu de amorul artei, ci ca sa onoreze o comanda de foileton politist. Asa se va naste Arsène Lupin, unul dintre cele mai faimoase personaje ale literaturii populare din toate timpurile. Volumul „Arsène Lupin 813“, aparut recent in traducere la editura Lucman, pune in scena aventurile unui gentleman spargator, insa difera mult de versiunile foiletonistice ale personajului. Textul, reeditat in 1917, va suferi multiple modificari, din dorinta autorului de a-si spune pasurile antigermane, cu atat mai mult cu cat marele razboi era inca in desfasurare.


    Maurice Leblanc, „Arséne Lupin 813“,

    Editura Lucman, Bucuresti, 2007

  • De unde incepe profitul in hoteluri

    Dezvoltarea accelerata a afacerilor din estul Europei duce la o crestere neasteptata a pietei hoteliere, care tinde sa atinga, in viitorul mediu, marje apropiate de ceea ce se intampla pe piata londoneza sau pariziana, cele mai profitabile piete hoteliere europene (pana acum).


    In 2007-2008, punctul de inflexiune pentru hotelurile din Romania va creste rapid“, spune Malin Malineanu, directorul de dezvoltare al retelei Best Western in Romania. Aceasta inseamna ca dezvoltarea rapida a pietei din ultimii trei ani, coroborata cu o crestere accentuata a costurilor, va face ca gradul de ocupare de la care hotelul devine profitabil sa creasca mult in acest an. „Daca in urma cu cinci ani un grad de ocupare de 40% insemna profit, din acest an 40% inseamna pierdere“, explica Malineanu.


    In piata hoteliera vest-europeana, punct de inflexiune pentru un hotel inseamna un grad de ocupare de 60%, de aici plecand cautarea profitului, detaliaza Malineanu, care crede ca spre o astfel de tinta se va indrepta si piata hoteliera romaneasca din acest an. „Atingerea unui grad mediu de ocupare de 60% (media de acum pe piata romaneasca – n.red.) va fi satisfacator pentru unul-doi ani, dar apoi se va intampla ca in pietele vestice, in special cea londoneza, unde 80% grad de ocupare inseamna profit si la 60% grad constant de ocupare hotelul se inchide“, spune Malineanu. Practic, aceasta se intampla din cauza cresterii costurilor de intretinere, a costurilor cu salariile (din ce in ce mai mari), dar si a faptului ca orice punct de ocupare in plus e din ce in ce mai greu de obtinut si se face prin campanii de marketing sau prin afilierea la un lant international, care nu este ieftina, dar aduce in schimb multa plusvaloare hotelului.


    Faptul ca piata locala, in special cea bucuresteana, devine din ce in ce mai concurentiala este confirmat de doua lucruri: cresterile mici ale marjelor de profit din ultimul an (hotelurile din Capitala au raportat pentru 2006 cresteri medii de 10% ale gradului de ocupare si ale veniturilor) si faptul ca numarul de camere se apropie de cel considerat de analisti drept optim, deocamdata, pentru piata bucuresteana (9.000 de camere).


    „In acest an, cei care vor controla piata hoteliera se vor concentra foarte mult si vor aparea exit-uri din cauza ca multi proprietari nu vor mai putea tine pasul cu dezvoltarea pietei sau vor prefera sa vanda pentru a avea cash pentru alte investitii“, mai spune Malin Malineanu.


    Prima parte a anului 2007 aduce confirmarea acestor estimari: cele mai mari proiecte sunt anuntate de mari investitori (Confort Hotels, Continental Hotels sau RI Investments – companie imobiliara care a anuntat o investitie intr-un hotel de cinci stele de 960 de camere), mai multe hoteluri (printre care Novotel si doua hoteluri din grupul Confort Hotels) au fost vandute in lease back, iar pentru acest an se anunta predominant finalizarea proiectelor incepute, piata parand a trage o gura de aer. Explicatia este ca hotelierii par a astepta sa vada cum va evolua piata cu 8.000 de camere (cate vor fi dupa finalizarea investitiilor anuntate pentru inaugurare in 2007), urmand ca apoi investitiile sa continue.


    Pentru ca, dupa cum spune un studiu Deloitte cu previziuni pentru 2007, investitiile vor continua. Cresterea constanta a punctului de la care se amortizeaza investitiile face ca si piata hoteliera romaneasca sa confirme o tendinta confirmata de companiile de consultanta din intreaga lume pentru Europa acestui an: Estul e „hot“, Vestul stagneaza.


    „In Europa de Vest s-a investit dintotdeauna si se investeste, intr-un ritm destul de sustinut, in continuare. Dar centrul si estul Europei ar trebui sa experimenteze cea mai mare crestere: riscul de tara este redus, investitiile realizate sunt atractive pentru investitori, iar cererea in crestere va face ca ciclul de dezvoltare sa inceapa puternic la inceputul anului viitor intr-un numar mare de capitale si orase secundare din zona“, spune Mark Wynne-Smith, CEO pentru Europa al companiei de investitii Jones Lang LaSalle Hotels.


    Principalele motive ale cresterii estului sunt nu numai cresterea afacerilor, dar si avantul turismului, favorizat de intrarea masiva a operatorilor aerieni low-cost, care a dus la majorarea gradului de ocupare a hotelurilor in tarile est-europene care au aderat la UE in 2004.


    Un studiu KPMG a aratat ca in Budapesta, de exemplu, diferentele au inceput sa se vada la un an dupa integrare, in 2005, cand s-au observat urmatoarele tendinte: din cauza orelor tarzii la care zboara cursele low-cost, hotelurile au inregistrat extensii importante ale orelor de check-in si check-out, iar numarul oaspetilor veniti din tarile scandinave si Marea Britanie a crescut foarte mult (acestea fiind tarile cu cea mai puternica industrie aviatica low-cost).


    Studiile sunt sceptice in privinta unei cresteri asemanatoare pentru Bucuresti. „In capitala Romaniei nu este o industrie turistica recunoscuta, dar cresterile vor veni cu singuranta pentru hoteluri datorita traficului low-cost – in special dinspre micii intreprinzatori si de pe urma targurilor si a expozitiilor“, spune reprezentantul Jones Lang LaSalle.


    Daca in Bucuresti potentialii mici investitori nu pot gasi si hoteluri low-cost (oferta e destul de scazuta si abia din acest an urmeaza a se contura un start pentru piata de hoteluri de doua stele), fiind mai larga oferta de hoteluri peste trei stele, in Praga si Budapesta problema sta exact invers: aici, investitorii s-au gandit initial la a acoperi cererea turistica, astfel ca au construit mult la doua si trei stele. „Praga si Budapesta vor avea o crestere importanta pe sectorul de lux, cu o serie de hoteluri de patru si cinci stele care se vor deschide in centrul orasului“, spune Christophe Härle, analist la Deloitte.

    In schimb, piata din Varsovia va trebui sa absoarba numarul suplimentar de camere construit anii trecuti: in ultimii zece ani, numarul camerelor s-a dublat, ajungand la 10.000, astfel ca acum polonezii trebuie sa se gandeasca si cum sa le umple. Dar in Polonia se dezvolta paralel si zone in care se investeste mult, precum Gdansk sau Poznan, orase catre care de asemenea zboara curse low-cost. Analistii Deloitte sfatuiesc investitorii sa se uite si spre acestea: „Pietele secundare (orasele din provincie – n.red.) din centrul si estul Europei sunt cele care vor scoate la iveala oportunitati foarte bune de investitii in urmatorii ani“, conchide studiul Deloitte.

  • Avantajul nostru

    Pentru urmatorii ani, conform unui studiu al companiei de consultanta Lang LaSalle Hotels, Europa Centrala si de Est va fi „the hot spot“ pentru investitiile pe piata hoteliera, iar in Vest vor mai creste in special in Germania si Spania. Iar daca pe piata est-europeana apar doar cresteri, studiile de specialitate arata ca in tarile vestice mai apar si minusuri in gradul de ocupare – semn ca varful a fost atins si acum acestea isi cauta echilibrul.

    Oras

    Grad mediu de ocupare 2007*

    Variatie fata de 2006

    Pret mediu pe camera (euro)

    RevPAR 2007 (dolari)**

    Amsterdam

    64,8%

    8,4%

    153

    99

    Berlin

    49,8%

    3,7%

    107

    53

    Londra

    72,8%

    5,4%

    231

    168

    Madrid

    59,6%

    -0,8%

    148

    88

    Paris

    64,6%

    7,9%

    254

    164

    Roma

    51,3%

    -1,2%

    181

    93

    Viena

    53,4%

    -2,4%

    125

    67

    Budapesta

    71%

    7%

    115

    50

    Praga

    79%

    11%

    120

    76,36

    Varsovia

    49%

    2,5%

    96

    49

    Sofia

    61%

    3%

    110

    46

    Bratislava

    64%

    4%

    120

    38

    Bucuresti

    68%

    7%

    110

    49

    Ljubljana

    59%

    2%

    130

    34

     

    *   estimari – Surse: Deloitte, citat de HotelsMag; Jones Lang LaSalle Hotels
    ** venituri pe camera (revenue per available room) – estimari