Blog

  • Casele rau-platnicilor vandute de banci, in curand cu 50% mai ieftine

    In ciuda miilor de anunturi de licitatii de terenuri sau de
    locuinte afisate pe siturile bancilor, foarte putine persoane
    cumpara de la bancheri bunurile scoase la vanzare in urma
    procesului de executare silita a rau-platnicilor. Fie ca este vorba
    despre vile in cartierul Dorobanti din Bucuresti, evaluate la
    aproape un milion de eur,o sau de terenuri bune pentru uscatul
    fanului, evaluate la cativa euro metrul patrat, ofertele bancilor
    nu au succes la clienti.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Cati bugetari avem? Finantele si Statistica se contrazic la calcule

    Ceea ce s-a dorit sa fie o clarificare nu a facut decat sa
    adanceasca misterul. Presedintele Institutului National de
    Statistica, Vergil Voineagu, si Gheorghe Gherghina s-au straduit sa
    explice cum ambele seturi de date pot fi corecte in acelasi timp,
    totul fiind pus doar pe seama metodologiilor diferite.

    Mai multe amanunte pe www.zf.ro

  • Scurt manual de cersetorie

    Ma refer, desigur, la celebrul salut romanesc si la bazaitul de
    viespar furios care a izbucnit dupa “S’il vous plait,
    Messieurs!”-ul reluat de intreaga sala. O paranteza: Augusto
    Parboni a semnat in Il Tempo un editorial in care romanii erau
    prezentati drept “foarte buni acrobati”, reusind “sa intre in case
    urcand pe zidurile cele mai dificil de escaladat”, in timp ce
    romancele “ii incanta cu frumusetea lor estica pe batranii bogati
    cu care se casatoresc pentru a obtine cetatenia si, de ce nu, un
    cont bancar”.

    Si atunci, ca si acum, ambasada romana a reactionat, cerand
    scuze si albirea onoarei patate. In cazul francezilor s-au alaturat
    demersului diplomatic si eurodeputatii PSD. Cred ca astfel de
    replici tafnoase nu au niciun rost si nu folosesc nimanui, dar
    absolut nimanui. Numai spiritele cazone, cu gandiri rudimentare,
    cred ca perceptia publica poate fi schimbata la ordin si la tafna.
    Iar Jonathan Lambert poate ar descoperi si o altfel de Romanie, in
    locul celei pe care si-o imagineaza.

    As sugera si europarlamentarilor PSD sa se preocupe mai putin de
    fantasmagorice culoare de transport care sa includa si Romania si
    sa se preocupe, de ce nu, si de problemele celor care cersesc in
    Franta.

    Pentru ca, fundamental, este o problema de cersetorie si de cum
    ceri pomana; ce faci pentru banii primiti si cum interactionezi cu
    cel caruia ii ceri banii. Este marketing, imagine, sentiment,
    emotie, este demersul (repet, la nivel fundamental) oricarui
    vanzator de ceva.

    Sunt convins ca enervanti nu sunt tiganii, ci “S’il vous plait,
    Messieurs!”-ul repetat si repetat la nesfarsit (va amintiti de
    refrenul “mameeeelor din lumea’ntreagaaaa…” de acum cativa
    ani?).

    Romania are probleme in strainatate, in cele mai multe cazuri
    din cauza tiganilor cersetori. In cazul in care conchizi candid ca
    99% din romani nu mai pot de dragul unui anume gen muzical ca parte
    a strategiei sociale tiganesti si pe urma mergi sa te culci, ajungi
    sa rada comicii francezi de tine, pe buna dreptate. Daca te pupi cu
    tiganii doar in campania electorala sau doar le botezi copiii, nu
    rezolvi nimic.

    Eu nu inteleg insa de ce nenumaratele ONG-uri si asociatii si
    institute care se declara mult ingrijorate de problema tiganeasca
    toaca bani cu publicitate pe trotuarele din Bucuresti si nu fac
    ceva practic pentru a valoriza ceea ce stiu sa faca tiganii.

    Sa cante si sa danseze, zona in care acestia au nevoie doar de
    exemple bune. Exista in Moscova un teatru care se cheama “Romen”,
    este teatrul tiganesc, care a fost fondat in 1931 si care a generat
    cantece bune, actori buni, spectacole de opera si opereta de
    exceptie. In cele doua decenii de dupa revolutie n-am auzit o
    propunere asemanatoare in Romania, si nu cred ca nu s-ar gasi
    sponsori, finantari si posibilitati de realizare. Teatrul moscovit
    nu s-a manelizat, cred ca acest lucru poate fi evitat si la noi si
    mai cred ca oamenii si carierele de la “Romen” au fost niste modele
    bune, valabile, pentru multi tigani rusi.

    Deschideti acum www.playingforchange.com si ascultati si priviti
    clipul piesei “Stand by Me”. Cantecul este o parte, extrem de
    populara si pe Youtube, a unui proiect multimedia care a adunat
    laolata muzicieni – cersetori si cantareti profesionisti, din
    America, Europa, Asia si Africa. Este vorba de forta schimbarii
    indusa de lucruri mici, dar facute cu pasiune; oamenii aceia,
    despartiti de sute de mii de kilometri, au cantat impreuna si s-au
    bucurat si au bucurat milioane de oameni care au vazut clipurile si
    au cumparat inregistrarile.

    Daca o sa-l indragiti, asa cum am facut eu, pe Grandpa Elliott,
    un muzician al strazilor din New Orleans, ascultati si “Change Is
    Gonna Come”. Grandpa sau Roger Ridley, cel care incepe “Stand by
    Me” canta pe strada pentru bani, dar i se pare cuiva demersul lor
    degradant? Este o optiune, un mod de viata, o alegere.

    Exemple de marketing al cersitului am intalnit tot pe strazile
    Americii; in urma cu un an de zile, citeam despre un homeless care
    purta o pancarta cu ceva de genul “Sprijiniti planul economic al
    lui Obama… incepeti aici!” sau despre indemnuri de genul “Pariez
    ca nu ma poti lovi cu o moneda de un sfert”; acum au evoluat,
    pentru ca unul din eroii mei, profitand de isteria cu gripa aviara,
    oferea dezinfectant gratuit dar, desigur, accepta donatii.

    Nu-mi inchipui ca oamenii aceia au beneficiat de consultanta in
    diferentierea intre mila (care-i plictisitoare si iritanta, te
    imaginezi tu in acea situatie) si atractia izvorata din umor sau o
    buna intentie sau o abordare umana.

    “S’il vous plait, Messieurs!” este un stigmat care afectaza
    milioane de oameni, iar indepartarea sa este nu o problema de
    comunicate indignate si nici de rafuieli politice sau etnice. Este
    marketing mai subtil decat “Land of Choice”, mai de anvergura, dar,
    din anumite puncte de vedere, mai facil.

    S’il vous plait, messieurs, incercati sa si ganditi cu capetele
    acelea.

  • Cum ne-a schimbat criza

    Mihai Petrescu are 29 de ani si pana acum noua luni era inginer
    in constructii. Dupa ce piata lucrarilor de constructii s-a
    prabusit cu 30% din cauza recesiunii, stilul de viata al familiei
    Petrescu s-a schimbat radical. El este printre cei 70.000 de
    angajati din acest sector care au ramas fara serviciu. “Din martie,
    viata noastra a inceput sa se schimbe. Am rarit iesirile in oras,
    in ultima vreme nici nu ne mai gandim la vacante, iar autobuzul a
    devenit prietenul familiei”, marturiseste Mihai.

    Poate parea surprinzator, daca ne uitam la ce se intampla chiar
    la inceput de 2009, cand unii inca nu credeau ca ne asteapta un an
    de criza economica, iar pentru omul de rand ideea de recesiune era
    aproape de neconceput dupa boom-ul cu care abia se obisnuisera.
    Sociologul Mircea Kivu vedea, acum un an, o “psihoza” legata de
    criza, intretinuta de stirile pesimiste legate de cresterea
    somajului si scaderile de salarii. In acel context, spunea el,
    “comportamentul consumatorilor nu are cum sa nu se schimbe, chiar
    daca individul ca atare nu este afectat in niciun fel de criza la
    nivel personal”. Opinia sociologului Kivu, publicata in urma cu un
    an de BUSINESS Magazin intr-un articol in care incercam sa vedem ce
    cheltuieli taie oamenii de rand pe timp de criza, s-a dovedit a fi
    adevarata, numai ca intre timp, ceea ce atunci era o temere a
    devenit pentru multi realitatea recesiunii, incercata pe propria
    piele.

    La inceputul anului trecut, doua treimi dintre respondentii unui
    studiu 360insight privind obiceiurile de consum spuneau ca nu au
    informatii concrete despre criza si nu stiu exact ce inseamna
    aceasta, iar mai mult de jumatate dintre ei considerau ca totul ar
    putea fi doar o exagerare de moment din partea mass-media, pentru
    ca nu resimteau in mod direct efectele. In momentul de fata, un
    sfert dintre romani sustin ca banii nu le mai ajung nici macar
    pentru strictul necesar, iar patru din zece traiesc de la o luna la
    alta. Inutil de comentat diferenta fata de 2006-2007, cand oamenii
    se imbulzeau la credite, iar traiul pe datorie parea solutia
    perfecta pentru a face planuri pe termen de cativa ani, a schimba
    televizorul, masina, apartamentul si chiar a pleca in vacanta in
    strainatate.

    “Acest sistem de a arde etapele este daunator oricarei economii.
    Totul trebuie sa se intample intr-un anumit ritm. Noi, pierzand
    primii zece ani de dupa comunism, ne-am trezit ca ne aflam, la
    inceputul anilor 2000, cu 10-20 de ani in urma celorlalte tari
    foste comuniste si am dat navala la credite”, sustine analistul
    economic Dragos Cabat, managing partner al Financial View. El
    introduce in ecuatie si dorinta Uniunii Europene de a ne integra,
    pentru ca suntem o piata de consum interesanta, dar si pentru ca
    occidentalii aveau nevoie sa-si mute productia anumitor bunuri in
    Europa de Est. In felul acesta, “am fost nevoiti sa ardem etapele
    prin metode financiare”, iar UE a sustinut, prin credite
    accesibile, o crestere mai rapida decat ar fi fost sanatos.

  • Cat de importanta e coperta pentru cartile electronice

    Bindu Wiles se afla in metroul newyorkez intr-o zi de martie,
    cand a vazut o alta femeie citind o carte a carei coperta ilustra
    silueta intunecata, dar atractiva a capului unei fete, pe un fundal
    portocaliu.

    Wiles a observat ca femeia era cam de varsta ei, 45 de ani, si
    avea un covoras pentru yoga, asa ca si-a inchipuit ca gandeau cam
    la fel si s-a aplecat astfel incat sa vada titlul cartii: “Mica
    albina”, un roman de Chris Cleave. Wiles, absolventa de literatura
    nonfictionala la colegiul Sarah Lawrence, si-a scris o nota pe
    iPhone si a cumparat cartea mai tarziu, in aceeasi saptamana.

    Astfel de intalniri se intampla din ce in ce mai rar. Fiindca nu
    poti sa caracterizezi o carte dupa coperta daca ea nu are deloc o
    coperta.

    “Exista o anume placere in a avea o carte frumoasa, care arata
    bine si pare atragatoare din punct de vedere intelectual”, spune
    Wiles, care isi aminteste ca, pe cand recitea recent “Anna
    Karenina”, ii placea ca oamenii pot sa vada coperta cartii pe cand
    calatorea cu metroul. “Te simti cumva mandru ca citesti asa ceva”.
    Cu un Kindle sau un Nook, spune ea, “oamenii n-au de unde sa
    stie”.

    Pe langa alte schimbari aduse de era e-cartilor, editiile
    digitale ascund copertele cartilor la metrou, pe masuta de cafea
    sau pe plaja. Aceasta este o pierdere si pentru editori, si pentru
    autori, ce profita de promovarea gratuita prin aspectul editiilor
    tiparite ale cartilor: daca vezi copertele volumelor pe care le
    citesc oamenii in avion sau in parc, te-ai putea decide sa vezi si
    tu despre ce e vorba in “Fata cu tatuaj in forma de dragon” sau in
    “Ajutorul”.

    “Foarte des, cand ne gandim la o carte, ne amintim coperta ei”,
    spune Jeffrey C. Alexander, profesor de sociologie culturala la
    Universitatea Yale. “E un mod de a atrage vizual oamenii sa
    citeasca.”

    In librarie, unde se desfasoara inca majoritatea vanzarilor de
    carte, copertele joaca un rol fundamental. “Asta daca ai trecut
    deja de momentul cand un client e atras de coperta, se apropie de
    carte si o alege”, spune Patricia Bostelman, vicepresedinte pentru
    marketing la editura Barnes & Noble. Dar este o victorie mai
    greu de obtinut daca nimeni nu poate sa vada ce citesti, “Razboi si
    pace” sau “Diamante si dorinta”.

  • Hainan, orasul extravagantei asiatice

    Un dezvoltator construieste la Sanya, in China, ceea ce el
    numeste cel mai mare hotel din Asia, care va include un cazinou si
    un stadion de curse pentru caini.

    Visun Royal Yacht Club, cel mai mare din China, planuieste sa
    cumpere un elicopter pentru a fi folosit de catre membrii sai. Un
    curs de golf care taxeaza cu 180 de dolari fiecare runda de joc
    deschide 220 de vile, fiecare cu propriul ei chelner, propria
    piscina si propriul spa. “Vreau sa intru in Cartea Recordurilor,
    pentru ca eu detin cele mai multe spa-uri”, sustine managerul.

    Si mai sunt si speculatorii imobiliari care vin in acest oras
    turistic din toate colturile Chinei cu gentile doldora de bani, ca
    sa cumpere apartamente al caror cost pe metru patrat rivalizeaza cu
    zone din Manhattan. Hotelurile de cinci stele au perceput 1.500 de
    dolari pe noapte si chiar mai mult in timpul vacantei recente
    dedicate Anului Nou Lunar; o companie a cerut 80 de dolari doar
    pentru a le permite turistilor sa-si instaleze un cort.


    Boom-ul de aici, ce continua in timp ce restul lumii se zbate in
    recesiune, este alimentat de o directiva in premiera a liderilor
    chinezi: la 31 decembrie, Consiliul de Stat – guvernul chinez – a
    lansat un memorandum in care spunea ca Hainan este un “studiu de
    caz” pentru dezvoltarea unei “destinatii turistice competitive la
    nivel international”.

    Investitorii au interpretat aceasta ca pe o cursa fara obstacole
    de a reface Hainan ca pe un echivalent chinezesc al Monaco-ului, al
    Las Vegasului sau al arhipelagului Hawaii. Desi nu este nicio
    dovada clara ca autoritatile vor permite introducerea licentelor
    pentru cazinouri, unii pariaza ca Hainan va depasi Macau, fosta
    colonie portugheza aflata acum sub suveranitate chineza, ca
    destinatie favorita pentru amatorii de jocuri de noroc.

    Cititi articolul integral in editia tiparita a revistei BUSINESS
    Magazin.

  • Toyota si rechemarile de masini sau cum comunici cand treci printr-o criza de imagine

    Acum doua luni, Akio Toyoda, presedintele Toyota, a starnit
    uimirea tuturor atunci cand, la sfarsitul unei conferinte de presa
    in care si-a cerut scuze pentru problemele tehnice ale
    automobilelor companiei, a plecat voios la volanul unui bolid marca
    Audi. Probabil consilierii de imagine ai companiei au omis sa-i
    spuna ca, oricat de multa simpatie ar putea crea o abordare umila
    si onesta, e o greseala enorma daca nici macar in astfel de momente
    nu faci un efort personal pentru restabilirea increderii in brandul
    pe care il vinzi.


    Dincolo de aceasta gafa, specialistii in comunicare nu se
    grabesc sa amendeze prea mult campania Toyota pentru a remedia
    problema creata de masinile cu defecte. E drept ca nu au fost
    facute artificii iesite din comun pentru a recastiga increderea
    clientilor, dar, pe de alta parte, nici nu au existat greseli grave
    de comunicare. In esenta, s-a comunicat corect si suficient cat sa
    nu prejudicieze si mai mult imaginea companiei – care, pana sa
    apara aceste probleme, era solida, Toyota fiind unul dintre cele
    mai puternice branduri auto.

    “A fost o voluptate a canalelor americane de stiri in a prezenta
    acest demers al Toyota ca pe o catastrofa ce va afecta brandul. E o
    chestiune de vanitate fata de cea mai bine vanduta masina din lume,
    dar si media s-au pliat pe starea si perceptia consumatorilor. A
    fost o criza, e drept, dar s-a trecut cu meticulozitate japoneza
    peste ea”, este de parere Mihaela Nicola, CEO al The Group. De
    fapt, dupa Nicola, rechemarea unor masini, oricat de multe, doar pe
    baza unui posibil (nici macar probabil) defect este un gest care pe
    termen lung va consolida increderea consumatorilor si va crea
    perceptia unei companii preocupate de siguranta clientilor si cu o
    abordare onesta a problemelor.

    Cititi articolul integral in editia tiparita a revistei BUSINESS
    Magazin.

  • Noul trend: telefonul inteligent

    De doua luni, de cand si-a cumparat un telefon inteligent, pe
    computerul lui Mircea, un student din Capitala, s-a pus praful. Si
    nu are de gand sa-l mai stearga pana cand o sa-si vanda computerul
    – un desktop, fiindca acum are intr-un dispozitiv mult mai mic si
    mai performant tot ce isi doreste de la un calculator. “Nu mai
    gasesc nicio intrebuintare pentru desktop, nici macar ca sa ma
    joc”, sustine Mircea, precizand ca smartphone-ul sau, un Nokia
    N900, are deja aproape toate caracteristicile unui calculator. In
    plus, marturiseste tanarul, poate sa il ia cu el peste tot, deci
    sa-si verifice mailurile si sa intre pe net de oriunde.


    In prezent, utilizatorul de smartphone nu mai este reprezentat
    doar de omul de afaceri care avea nevoie in principal de acces
    mobil la casuta postala, asa cum se intampla prin 2004, la aparitia
    primelor modele. In ziua de azi, posesorul de smartphone este o
    persoana care in primul rand doreste si are nevoie de acces la
    internet de mare viteza oriunde s-ar afla. Apoi, folosind accesul
    la internet, utilizeaza diverse aplicatii: de la e-mail si browsing
    la chat si aplicatii office.

    “Nevoia din ce in ce mai ridicata de comunicare, atat de date,
    cat si de voce, a consumatorilor a determinat majoritatea
    furnizorilor sa lanseze telefoane de tip smartphone cu
    caracteristici premium (conectivitate, functii multimedia –
    audio-video, display, camera foto performanta)”, spune Andrei
    Oltei, manager responsabil de terminalele mobile in cadrul Vodafone
    Romania. Aceasta evolutie a fost favorizata de faptul ca tehnologia
    a devenit din ce in ce mai accesibila, numarul de sisteme de
    operare deschise a crescut, iar ofertele de servicii de internet si
    voce ale operatorilor fac ca preturile acestor terminale sa fie mai
    accesibile.

    Cititi articolul integral in editia tiparita a revistei BUSINESS
    Magazin.

  • Piata birourilor, prima care isi revine?

    Pe Barbu Vacarescu, aproape de capatul arterei dinspre nordul
    Capitalei, e o groapa enorma pe un santier de constructii. Este
    fundatia Sky Tower, unul dintre zgarie-norii anuntati spre
    dezvoltare inainte de criza, alaturi de locul unde alt turn de
    peste 130 de metri inaltime trebuia sa se ridice, pe o artera
    promovata ca viitorul pol de business al Bucurestiului, la
    concurenta cu zona din Piata Victoriei. Dupa anul crizei (primul?),
    proiectul Sky Tower al Raiffeisen Evolution a ramas la nivel de
    fundatie, in asteptarea semnarii unor contracte de inchiriere si
    obtinerea finantarii, in timp ce vizavi se apropie de finalizare
    Nusco Tower, unul dintre putinele proiecte care au prins ultimul
    tren inainte de recesiune.

    Ceea ce nu inseamna ca turnul Nusco este lipsit de griji. “Nu e
    complet inchiriat, dar va fi pana la finalul anului. Cine va dori
    sa se mute nu mai are multe optiuni bune”, considera Horatiu
    Florescu, CEO si presedinte al The Advisers Knight Frank, companie
    care este agentul exclusiv al proiectului. Din biroul sau, de unde
    se vad ambele proiecte, cel la stadiu de fundatie si cel care a
    ajuns la finisaje, piata spatiilor de birouri din acest an pare
    mult mai buna decat in 2009.


    Anul trecut, cand BUSINESS Magazin edita suplimentul bianual
    Piata Imobiliara, brokerii activi pe segmentul spatiilor de birouri
    din Capitala vorbeau despre criza ca fiind un prilej favorabil
    pentru companiile care cautau sa taie din costuri prin mutarea
    sediilor. Renegocierile au dus tarifele in jos cu o medie de 20%,
    iar gradul redus de ocupare a unor cladiri a facut ca pana si in
    Piata Victoriei sa existe spatii libere. Una peste alta, presiunea
    sub care au intrat proprietarii de cladiri a transformat piata
    intr-una a chiriasilor.

    Totusi, nicio tranzactie de dimensiuni mari nu s-a incheiat anul
    trecut, adica niciun nume mare, precum operatorii de telefonie
    mobila sau institutiile bancare, nu si-a mutat activitatea intr-un
    nou sediu, cu o chirie mai mica. “Nu s-au semnat anul trecut
    tranzactii mari deoarece companiile au inceput sa caute, aceasta a
    durat, s-au tot uitat prin piata, dar nu aveau bugete si trebuia sa
    astepte aprobarile de la centru”, explica Florescu, considerat cel
    mai experimentat agent de inchiriere a spatiilor de birouri.

    Cititi articolul integral in editia tiparita a revistei BUSINESS
    Magazin.

  • Cel mai tanar strateg din telecomul romanesc

    Daca as fi stiut ca voi fi fotografiat, m-as fi imbracat intr-o
    camasa de alta culoare”, incepe Ovidiu Ghiman, directorul de
    strategie si dezvoltare a afacerii al Romtelecom, o discutie cu
    BUSINESS Magazin. Remarca lui n-are insa prea mult de-a face cu
    faptul ca nu ar iesi bine in poza fara o pata de culoare, ci mai
    degraba cu imaginea pe care incearca sa o transmita despre
    Romtelecom, un elefant care trebuie sa danseze, dupa cum spunea nu
    de mult Yorgos Ioannidis, seful operatorului.

    In ultimul an, de cand a facut mutarea catre Romtelecom, lasand
    in spate 12 ani de activitate in cadrul competitorului RCS&RDS,
    misiunea lui Ghiman a fost cat se poate de clara: sa deseneze si sa
    adapteze strategia companiei la noul concept, gandind in acelasi
    timp produse si servicii complet noi, si sa incerce agresiv sa
    creasca acoperirea, in incercarea de a castiga cota de piata pentru
    TV si broadband. “Compania a devenit flexibila si adaptabila, unele
    lucruri pot sa fie construite de la zero asa incat sa fie completat
    setul de instrumente de care Romtelecom are nevoie pentru a concura
    cu absolut orice jucator din piata”, spune el.

    Ghiman a fost, spre exemplu, cel care s-a ocupat de perfectarea
    preluarii NewCom, operator creat prin achizitia si integrarea a
    peste 50 de companii de telecom, care detinea reteaua in peste 100
    de localitati si numara in total aproximativ 70.000 de clienti. A
    fost o decizie care a plasat Romtelecom pe locul al patrulea in
    randul furnizorilor de servicii de cablu TV de pe piata, dupa
    RCS&RDS, UPC si DCS, patru ani dupa ce renuntase la aceasta
    linie de business pentru “a se concentra pe serviciile de voce”,
    prin vanzarea retelelor catre actualul UPC Romania. Acum,
    operatorul a platit o suma de ordinul milioanelor de euro pentru a
    reintra pe aceasta piata, valoare care nu a fost confirmata si
    despre care exista un singur indiciu intr-un document al Bancii
    Transilvania, unde se vorbeste despre 6,33 milioane de dolari (4,69
    milioane de euro).

    Cititi articolul integral in editia tiparita a revistei BUSINESS
    Magazin.