BusinessMagazin

Blog

  • Noutati

    Bun venit in Savannah

     

    Romanul lui John Berendt a devenit o carte-cult, a zabovit mai bine de 4 ani pe lista de best-seller-uri a New York Times, a fost tradus in 25 de tari si a fost vandut in 2,5 milioane de exemplare. Atat inainte, cat si dupa memorabila ecranizare (scenariu John Lee Hancock) pe care i-a facut-o nimeni altul decat Clint Eastwood. Tanarul ziarist John Kelso, trimis la Savannah, in Georgia, de catre redactia jurnalului Town and Country, ca sa relateze despre petrecerea data de Craciun de catre Jim Williams, comerciant de arta, afla ca gazda sa a fost arestata pentru crima. Procesul lui Jim, cunoscut drept cel mai lung din istoria judiciara a SUA (8 ani), este pretextul contemplarii unui orasel excentric, cu ritualuri voodoo. Magia Sudului american, in toata insuportabila sa splendoare, pare ca ia mintile bastinasilor, dar si pe ale celor aflati in trecere.

     

    John Berendt, „Miezul noptii in gradina binelui si a raului“,

    Editura Humanitas, Bucuresti, 2007

     

     

    Drame provinciale

     

    In oraselul Ennistone, undeva langa Londra, se intoarce John Robert Rozanov, un filozof de care toata lumea este aici obsedata. George McCaffrey, fost elev al distinsului ganditor, si el o persoana de mare notorietate in urbea respectiva, dar cu o nestinsa pasiune pentru alcool, traieste, in pragul venirii lui JR pe meleagurile natale o mare drama: pe cand se intorcea de la o petrecere, incepe sa se certe cu sotia lui, Stella, iar aceasta este ulterior gasita aproape inecata, la bordul masinii familiei, pe fundul unui canal. Nu se stie si nici nu vom afla daca furia lui George a adus-o intr-un asemenea hal. Scandalul reprezinta pentru romanciera un bun prilej de a ne introduce in atmosfera oraselului de provincie, de a o cunoaste pe amanta lui George, Diane, o fosta prostituata, pe parintele Bernard, un preot anglican homosexual, si alte imprevizibile personaje din sanul familiei McCaffrey. Atunci cand sotia lui George dispare definitiv, toata aceasta lume marunta, dar animata de trairi puternice si bizare intra in ebulitie.

     

    Iris Murdoch, „Discipolul“,

    Editura Polirom, Bucuresti, 2007

  • Sa simti gustul locului

    Calatoriile in scop culinar nu s-au inventat de ieri, de azi. Pe seama lor s-a dezvoltat o adevarata industrie de agentii de turism, ghiduri internationale si bloguri gata sa le ofere sfaturi si sugestii celor interesati sa-si aleaga destinatiile in functie de meniul local.


    Statisticile sustin ca aproape jumatate dintre europeni isi planifica vacantele in jurul unui criteriu simplu: arta culinara a fiecarei tari sau regiuni pe care vor s-o viziteze. La urma urmei, pentru un turist, modul in care bastinasii aleg ingredientele si le transforma in retete traditionale constituie o metoda eficienta de a intelege istoria si tipologia regiunii. Iar alegerea unui loc in functie de ce anume se mananca acolo isi are radacina intr-o situatie de viata simpla: dorinta de a savura o vacanta fara teama de a suferi de foame din pricina incompatibilitatii cu preferintele locale. De altfel, cele mai aglomerate restaurante din orasele turistice raman  fast food-urile, pentru ca nu putini sunt cei care vor sa mearga la sigur.


    Ulterior, tot acest proces s-a rafinat, pana la punctul in care se pregatesc harti turistice cu restaurantele ce trebuie vizitate, in detrimentul clasicelor liste cu obiective turistice, care devin oarecum colaterale. Apoi, curentul a fost sustinut si de calatoriile in scop profesional, intreprinse de criticii de arta culinara, somelieri si hotelieri, precum si de imboldul ghidurilor Michelin – despre care am mai vorbit in aceasta pagina – de a desena harta in functie de restaurantele cele mai bune. Si bineinteles, sa nu uitam de pornirile gurmande pure, in sfarsit recunoscute de cei care se aventureaza pe aceasta cale. Unii sunt de parere ca acest „culinary travel“ nu este lipsit de riscurile lui si presupune o anumita doza de curaj cand vine vorba de a ingurgita felurite preparate din ingrediente ale caror nume pe care nici macar nu le poti pronunta. Desigur, si aici apar nuante. Exista „culinary travel“ pentru cei care vor sa stie, inca din momentul cand rezerva biletul de avion, meniul pe ore si zile, descris in detaliu si respectat intocmai. Tot asa cum exista „culinary travel“ pentru cei ce se lasa pe mana unui agent liber sa-si surprinda clientii cu preparate oricat de exotice – e vorba aici de amatorii de noutate, convinsi ca deja     le-au vazut si le-au mancat pe toate si sunt dornici sa incerce ceva complet neobisnuit.


    Topurile internationale de destinatii pentru „culinary travel“ difera usor de la o tara la alta, cel mai frecvent clasate pe primele trei locuri fiind Ecuador, Maroc si Thailanda, urmate de – surpriza – patria fast food-urilor, SUA, indeobste destul de putin apreciata pentru rafinamentul culinar. Dar, desigur, gusturile nu se discuta. Brazilia, Turcia, Franta si Spania urmeaza si ele indeaproape in cele mai multe topuri. Un amanunt interesant: Franta se afla cu doua locuri in urma Statelor Unite – inca un argument pentru francezi de a nutri sentimente calde pentru tara prietena. Romania nu reprezinta inca o prezenta notabila in astfel de topuri, dar mai avem timp sa recuperam. Pentru ca pana la urma, „culinary travel“ se intemeiaza pe marketing si branding de tara, la care Romania n-a excelat deloc pana acum. Insa nu este exclus ca si la noi sa apara agentii de turism care sa marseze pe avantajul legumelor inca gustoase, al lactatelor biologice sau pur si simplu al nemuritoarelor sarmale.


    Anca Mitu este director general al Privileg Catering

  • Pregatiti castaniete

    Fosta capitala maura, Sevilla este cel mai exuberant oras al Spaniei, cu o imbinare de arhitectura crestino-araba si multe cladiri impunatoare. Spre deosebire de alte orase spaniole, Sevilla a reusit sa nu se lase prada impulsului de a-si aduce curtile pavate si trotuarele medievale in ton cu moda prezentului. 

     

    EL RINCONCILLO: Fondat in anul 1760, restaurantul seamana a galion spaniol, cu ferestre cu vitralii si multe sticle prafuite. Merita comandat niste jamon Serrano numai pentru a-l vedea pe chelner cum da jos dintr-un cui agatat de tavan piciorul de porc corespunzator.

     

    COSTUME TRADITIONALE: Pentru a intra in atmosfera orasului se recomanda adoptarea unei tinute locale. Cine doreste costume, in loc sa aleaga evantaiele si trandafirii de plastic care se vand pe strazile din jurul catedralei, sa apeleze mai bine la comerciantii de pe strazile intortocheate din jurul Plaza de la Alfalfa. Atentie insa: magazinele sunt inchise pentru siesta intre orele 14 si 16,30.

     

    FLAMENCO: La Carboneria, care functioneaza intr-un fost depozit, este locul unde se aduna chitaristi si dansatori de flamenco, care ofera spectacole improvizate pana tarziu in noapte. Istoria fenomenului flamenco se poate studia la Museo del Baile Flamenco, la a carui conducere se afla dansatorea Cristina Hoyos si unde se pot admira fotografii de arhiva si costume.

  • TOP 500 companii din regiune

    Petrom, Mittal Steel si Dacia, cele mai mari companii private de pe piata locala, au avut impreuna anul trecut afaceri de 7 miliarde de euro. Valoarea reprezinta doar putin peste jumatate din cat a realizat liderul din Europa Centrala si de Est, PKN Orlen, potrivit unui top realizat de compania de consultanta Deloitte si prezentat de BUSINESS Magazin in exclusivitate pe piata romaneasca.


    Topurile realizate an de an de publicatiile economice de pe piata romaneasca indica o crestere accelerata a afacerilor, fie ca este vorba de multinationale din domeniul telecomunicatiilor, de companii petroliere sau producatoare de masini si componente auto. Nu mai departe de doua saptamani in urma, topul celor mai mari 100 de companii private din Romania realizat de BUSINESS Magazin consemna o crestere generala a afacerilor acestora la nivelul anului trecut, pana la 39 de miliarde de euro sau 40% din produsul intern brut (PIB).

    In context regional insa, valoarea este mai degraba modesta, potrivit unui top al companiei de consultanta Deloitte, realizat in colaborare cu ziarul polonez Rzeczpospolita si BUSINESS Magazin. Cele mai mari 500 de companii din Europa Centrala si de Est au avut anul trecut o cifra de afaceri cumulata de aproape 500 de miliarde de euro. Insa printre acestea se afla numai 32 de companii din Romania, ponderea fiind asemanatoare si in ceea ce priveste prezenta in top 100. Cu o cota de aproximativ 6%, Romania este a cincea tara din acest top. Nu pare foarte rau, avand in vedere ca este vorba de o zona care a inclus nu mai putin de 19 state. Numai ca Romania este pe locul al treilea in regiune ca numar de locuitori, cu aproximativ 13% din populatie.


    Ponderea mica de acum a afacerilor din Romania in topul regional inseamna, potrivit analistilor, un potential mai mare de crestere in urmatorii ani, mai ales ca an de an ritmul inregistrat de multinationalele prezente pe piata locala il depaseste cu mult pe cel al filialelor din tari precum Cehia, Ungaria si Polonia. „Pe parcursul ultimilor ani, mediul local de afaceri a devenit foarte atractiv si aceasta explica  numarul tot mai mare de investitori straini care continua sa vina in Romania?“, considera George Toma Mucibabici, presedintele Deloitte Romania. Cu alte cuvinte, crede el, orice om de afaceri isi pune problema unei investitii cu o rata de recuperare (termenul folosit in mediul de afaceri este return on investment sau ROI) cat mai mare. „Iar Romania are cele mai mari perspective in regiune, fiind o piata cu mare potential si o rata de absorbtie pe cale de maturizare“, adauga Mucibabici.


    Numarul mare de investitori straini din Romania de care vorbeste consultantul Deloitte ar putea include in urmatorii ani si nume importante in regiune, precum Deutsche Telekom, Tesco si Nokia, finlandezii alegand deja Clujul pentru o fabrica de telefoane mobile. De altfel, din cei mai mari zece investitori din zona Europei Centrale si de Est, doar jumatate sunt prezenti deja cu activitati in Romania care au ajuns la un nivel care sa le asigure prezenta in top 500 din regiune – Arcelor Mittal, Metro, OMV, E.ON si France Telecom. Volkswagen, cel mai mare investitor strain din regiune, cu afaceri anul trecut de peste 21 de miliarde de euro, este prezent indirect, prin intermediul importatorului Porsche Romania, una dintre cele mai mari afaceri de pe piata locala si locul 207 in regiune, iar RWE a fost unul dintre candidatii la privatizarea Electrica Muntenia Sud, adjudecata de grupul italian Enel.


    Grupurile din domeniul energiei si al resurselor naturale sunt atat in Romania, cat si la nivelul intregii regiuni in topul celor mai mari companii, PKN si MOL fiind lideri detasati. De altfel, din cele 500 de companii, aproape o treime – 157 de companii – sunt active in domeniul energiei si resurselor naturale.


    Cele mai dinamice par a fi totusi domeniile cu volume de vanzari mari, precum retailul si  domeniile consolidate cu un numar restrans de jucatori importanti, precum telefonia si domeniile cu potential de export, dupa cum explica recent pentru BUSINESS Magazin Radu Stoicoviciu, partener in cadrul PricewaterhouseCoopers Management Consultants. Intr-adevar, in clasamentul realizat de Deloitte, filiala din Romania a Metro Cash & Carry ocupa unul dintre primele zece locuri din regiune din punctul de vedere al veniturilor pe segmentul de retail si distributie, iar Orange este situata pe locul al zecelea in categoria telecom.


    Mittal Steel Galati si Dacia au fost aproape de top 10 in sectorul de productie, accesul lor intre cele mai mari zece afaceri din regiune fiind posibil in urmatorii ani, mai ales ca grupul Renault vrea sa se adreseze prin Dacia nu doar pietei locale, ci intregii regiuni, dupa cum spune Guy Verduystert, Director Financial Advisory Service la Deloitte Romania.


    Tot Verduystert constata ca, desi la capitolul cifra de afaceri nu au o prezenta foarte importanta, cand vine vorba de marjele de profit, companiile romanesti stau mai bine decat competitorii lor. „Cu afaceri de peste un miliard de euro in 2006, filialele romanesti ale Orange si Vodafone sunt candidati la top 10.     Daca reperul este profitul net, atunci Orange ar fi a treia companie din domeniu“, adauga Verduystert. Petrom este un alt exemplu, cele 648 de milioane de euro profit realizate anul trecut pozitionand compania pe locul al treilea in sectorul de energie si resurse naturale, fata de locul al saptelea pe care il ocupa dupa cifra de afaceri.


    Cresterea profiturilor reprezinta una dintre principalele probleme ale companiilor care activeaza pe pietele mai mature decat cea a Romaniei, spun analistii. La nivelul anului trecut, cifra de afaceri cumulata a celor 500 cele mai mari companii din zona Europei Centrale si de Est a fost de aproape 500 de miliarde de euro, in crestere cu aproape 20% fata de anul precedent. In acelasi timp insa, profitul net cumulat a crescut cu doar 6%.


    In fine, o situare corecta a marilor afaceri central- si est-europene impune si o raportare la ierarhia pe plan global. Chiar daca 13,6 miliarde de euro, cat a fost anul trecut cifra de afaceri a PKN Orlen, cea mai mare companie din regiune, pare incredibila, grupul petrolier polonez nu a ocupat insa decat locul 432 in topul celor mai mari 500 de companii din lume realizat de revista Fortune, valoarea fiind de peste 20 de ori mai mica decat cea liderului de acolo – reteaua americana de magazine Wal-Mart.

     

    Tot mai putin stat

    Aproximativ 10% dintre cele mai mari 500 de companii din regiune sunt controlate integral de stat si 12% dintre ele sunt listate la bursa. Majoritatea afacerilor sunt insa in totalitate sau in cea mai mare parte private. Ca un element de culoare, doar 31 de companii (sau 6% din total) au fost create si sunt in continuare detinute de investitori privati persoane fizice. Polonia se detaseaza cu 26 de firme private detinute de investitori locali.

     

    Cele mai mari banci

    Un top al afacerilor din zona Europei Centrale si de Est nu ar fi complet fara o analiza a principalilor jucatori de pe piata bancara. Activele primelor 50 de banci din regiune au crescut in 2006 cu 22%, la peste 450 de miliarde de euro, profiturile cumulate depasind 7 miliarde de euro. Dintre cele 50 de banci, doar 3 sunt din Romania, numarul fiind aproape dublu in cazul societatilor de asigurari.

     

    Mai productivi

    Cele mai mari companii din Europa Centrala si de Est au avut impreuna anul trecut mai mult de 2,3 milioane de angajati, cu 0,5% mai mult decat anul precedent. In acelasi timp cifra de afaceri totala a crescut cu aproape 20%, iar profitul net cumulat cu 7%, semn ca productivitatea a devenit un element important al strategiei de dezvoltare.

  • Romani in top

    Cea mai bine pozitionata companie romaneasca este Petrom (locul 12). Intre primele o suta de companii se mai afla doar Mittal Steel Galati (locul 63), Electrica (67), Dacia Groupe Renault (69), Metro Cash & Carry Romania (72), Rompetrol Rafinare (73) si Petrotel Lukoil (100). Intre primele 500 de companii din zona se mai afla Orange Romania (locul 126), Vodafone Romania (134), Lukoil Romania (137), Distrigaz Sud (157), Romtelecom (163), Romgaz (165), Interbrands (199) sau Porsche Romania. Intre cele mai mari 50 de banci din regiune se regasesc si trei din Romania –


    Lista completa a celor mai mari 500 de companii

  • Fusu: Am cheltuit primul milion

    Milioanele primite dupa ce a vandut o parte din Neogen ii dau lui Calin Fusu confortul de a putea cheltui mai mult pentru oameni, achizitii si promovare, fara sa stea cu ochii pe marje. Fusu a dezvaluit, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin, ce directii de investitii are in gand.

    Recent, Calin Fusu, in continuare actionarul majoritar de la compania online Neogen, a mai cumparat un site de socializare online – Impulse.bg, punctand astfel cate o achizitie, anul acesta, pentru trei din tarile unde este prezent, Romania, Republica Moldova si Bulgaria. Celelalte doua site-uri sunt Faces.md si Colegi.ro, la egalitate din punctul de vedere al pretului, dupa cum spune Fusu, iar Impulse.bg a fost cel mai ieftin: in total, cele trei au luat din contul Neogen cateva sute de mii de euro.

    Tot recent, intreprinzatorul a mai cochetat cu ideea de a prelua site-ul Hotnews.ro, unul din editorii online importanti din Romania. Nu a facut-o insa, spune Fusu, intai pentru ca achizitia l-ar fi pus pe picior de razboi cu alte grupuri media cu care sugereaza ca ar vrea sa devina partener pentru viitoare planuri si doar apoi pentru ca pretul ar fi fost prea mare. „Daca stau sa ma gandesc, pentru Neogen cred ca Hotnews nu ar merita nici 100.000 de euro”, spune Fusu despre un site cu o cifra de afaceri anul trecut de aproape 300.000 de euro. Bine, dar care ar fi totusi o valoare corecta pentru Hotnews? „Cred ca valoarea ar ajunge undeva pe la… dar mai bine nu fac vreo estimare“, se autocenzureaza Fusu, motivand cu „stricarea pietei“ – e vorba de stirea cu care nu ar fi vrut vreodata sa faca prima pagina a ziarelor, anume ca a vandut o participatie estimata de surse ale BUSINESS Magazin la 33% din Neogen pe aproape 5 milioane de euro si despre care sustine ca „strica“ pretul achizitiilor pe care Neogen le-ar putea face. Si pe care va trebui sa le faca, pentru ca fondurile de investitii intrate in actionariat in urma cu circa doua luni, Tiger Global Management (SUA) si Wouwer Investeringen (Olanda), chiar daca sunt investitori pasivi si nu se implica in conducerea executiva, preseaza cu cresterea cotei de piata si nu a profitabilitatii. „Exista presiunea sa crestem, sa crestem si sa dominam anumite segmente. Sa le fie frica altor jucatori si sa spuna ca nu se baga unde e Neogen“, comenteaza Fusu, doar pe jumatate in gluma.

    BestJobs.ro, partea din business care genereaza acum mai mult de jumatate din veniturile Neogen, nu mai poate creste spectaculos, pentru ca in mare parte companiile care au nevoie de angajati noi folosesc deja aproape de capacitatea maxima serviciile de recrutare online.

    Scaparea, enunta Fusu, este de a fura din cota de piata a eJobs.ro serviciul concurent, impreuna cu care domina piata de recrutare. Piedici din partea actionarului comun impotriva unei asemenea tentative nu ar trebui sa existe, Tiger Global Management fiind probabil mai interesat de dimensiunea feliei din piata de recrutare pe care o controleaza prin BestJobs si eJobs decat de raporturile dintre cele doua site-uri. „BestJobs mai are mult loc de crestere, practic ar putea creste cu 100% daca am fura cota de piata de la eJobs“, afirma Fusu. Acum, conform Neogen, BestJobs detine 60% din piata de recrutare, concurentul principal fiind eJobs, fondat de Liviu Dumitrascu si Daniel Tatar, unde Tiger Global are o participatie de circa 30%.

    Treptat insa, BestJobs isi va pierde din importanta pe care o are acum in generarea cifrei de afaceri. Fusu spune ca spera ca veniturile din publicitate sa le depaseasca pe cele din recrutare undeva in 2009. Publicitatea este piesa din Neogen unde mai sunt multe de rafinat. Sa ne gandim doar la faptul ca milionul de vizitatori pe saptamana ai site-urilor Neogen ar urma sa aduca anul acesta 500.000 de euro, in scenariul proprietarilor. Tinta declarata a lui Fusu, sa ajunga la incasari din reclame care sa reprezinte 25% din sumele cheltuite anual pe publicitatea online, ar putea transforma compania care acum lasa pe altii sa-i vanda o parte din spatiul publicitar propriu intr-o agentie de vanzari. „Dupa mine, daca tot avem niste bani in banca, de ce sa nu-i cheltuiesc? Noi am putea plati publisherii spunand: OK, cat iti garanteaza AdEvolution (al treilea mare jucator de pe piata de publicitate online, cu o cota de peste 20% – n. red.)? Inmulteste cu 1,5 si vino la noi. Putem sa cheltuim banii astia si sa construim reteaua.“

    In schimb, Stefania Croitoru, noul director de vanzari de publicitate al Neogen, venita chiar de la reteaua AdEvolution, ar vrea o abordare mai putin riscanta. „De ce sa luptam corp la corp cu toate regiile, cand putem sa mergem doar unde suntem noi cei mai buni, si anume targetarea demografica? Si vedem mai tarziu daca ne extindem.“

    Directorul de vanzari considera un atu al ofertei Neogen faptul ca traficul generat de site-urile din portofoliu poate fi usor impartit in profiluri care includ orasul, varsta si nivelul veniturilor, ca efect al faptului ca majoritatea serviciilor Neogen pot fi accesate doar de utilizatori inregistrati, persoane care deci au declarat in prealabil aceste date.

    Energia potentiala a Neogen sta in numarul de utilizatori ai celor cateva servicii pe care le are (recrutare online, prietenii/matrimoniale, jocuri, anunturi de mica publicitate si serviciul de videosharing). Transformarea tuturor acestor servicii in parti ale unei retele sociale in care fiecare membru inregistrat poate comunica si emite continut, dar caruia in acelasi timp sa-i fie servit continut la pachet cu publicitatea este cea mai importanta linie de strategie a lui Fusu. Pe pagina personala a unui utilizator de Neogen, partea stanga este cea care-i asigura necesitatile de socializare si comunicare: lista de prieteni seamana cu o lista de contacte in Yahoo Messenger, mici comunitati personale grupate in colegi de birou, parteneri de afaceri, prieteni sau rude apropiate. Partea dreapta a paginii este dedicata continutului – facut chiar de utilizator, in cazul clipurilor video pe care orice membru le poate incarca pe pagina personala pentru a le arata prietenilor, sau servit de Fusu & Co. in cazul stirilor sau al altor materiale.

    Aici apare nevoia unui furnizor de continut, ceea ce l-a facut pe Fusu sa se gandeasca la preluarea Hotnews. S-a razgandit insa pentru a nu derapa de la directia pe care si-a impus-o: „Trebuie sa ne fie foarte clar strategic ce facem. Tot ce inseamna productie de continut nu e treaba noastra. Daca trebuie sa scriem macar un rand de ceva, ne vom abtine de la zona aceea“, declara Calin Fusu.

    Neogen are insa nevoie evident de un partener sau mai multi, „probabil din zona trusturilor de media“, care sa vina cu continut pe paginile utilizatorilor si cu care sa imparta veniturile din publicitatea ce va insoti continutul. De aici si ideea de extindere catre zona regiilor de publicitate.

    In total, Fusu spune ca nu a cheltuit inca un milion de euro din banii virati de fondul Tiger Global Management pana acum: mai exact, a fost vorba doar de cele cateva sute de mii pe achizitia celor trei site-uri si cateva sute de mii pe promovarea serviciilor. Daca, in virtutea mentinerii departe de zona productiei de continut, costurile cu angajatii sunt inca relativ reduse (mare parte din cei 80 de angajati sunt concentrati in Targu-Mures), Fusu se gandeste insa la extinderea echipei de vanzari, care acum numara doar trei persoane. „Avem bani sa platim cele mai bune salarii din industrie, asa ca daca o sa gasim oameni buni la alte regii, probabil ca o sa-i luam“, sustine Fusu.

  • Banci in franciza, in curand si in Ucraina

    Pentru ING s-a dovedit o idee buna extinderea retelei de retail prin francize, aplicata in Romania. Acum, sistemul urmeaza sa fie exportat si pe piata ucraineana.


    In vuietul infernal al motoarelor de la Formula 1, spectatorii n-au prea multe sanse sa-si recunoasca pilotii preferati pe pista. Ce se vede insa clar si de la distanta sunt siglele sponsorilor de pe caroseriile bolizilor. In cursa de la Hungaroring, echipajele ce au alergat, mai toata cursa, pe pozitiile 9 si 11 au fost ale echipei ING-Renault. ING-Renault pentru ca, din acest sezon, grupul financiar olandez a batut palma cu producatorul francez de automobile, pentru un parteneriat menit „sa creasca notorietatea grupului ca furnizor de servicii financiare (asigurari, banca, asset management)“, declara pentru BUSINESS Magazin William Connelly, executive board member of ING wholesale banking, head of clients.


    Evitand sa dea o cifra exacta, reprezentantul grupului a indicat totusi ca ING si-a bugetat pentru acest proiect o suma ce se plaseaza, in 2007, intre 50 si 100 de milioane de euro. Ca ordin de marime – o echipa de Formula 1 are nevoie de un buget ce nu poate fi mai mic de 200 de milioane de euro pe sezon, iar zvonurile indica cifre chiar de trei ori mai mari pentru echipa Ferrari.


    Ce legatura are insa un grup financiar cu bolizii de Formula 1? Pentru cresterea notorietatii brandului, proiectul a adunat cel mai mare „punctaj“, explica Isabelle M. Corner, ING Renault F1 programme managing director. Argumentul e legat de acoperirea larga pe care o asigura acest sport – 17 circuite in intreaga lume si 185 de tari in care sunt vizionate cursele. Or, tocmai de mai multa faima in cat mai multe tari are nevoie grupul olandez acum, cand isi indreapta atentia catre extindere. ING vrea sa inceapa in piata ruseasca si in Bulgaria afacerile cu asigurari de viata si sa exporte pe piata ucraineana modelul francizelor bancare, dupa reteta aplicata pe piata romaneasca. „Ca banca de wholesale e bine sa ai francize, ca sa ai statut de asociat, altfel, fara sistemul de francize e greu sa faci business“, afirma Connelly, referindu-se la costurile de extindere a unei retele bancare.


    Cu toate acestea, Connelly nu exclude posibilitatea ca ING sa recurga la preluarea unei banci pe piata romaneasca, fara a nominaliza insa o posibila tinta: „Ne uitam foarte atent si analizam daca are sens sa ne extindem si in continuare pe cont propriu“. In Romania, argumenteaza el, ritmul de crestere a pietei poate sustine in continuare o extindere prin forte proprii, pe cand alte piete din Europa Centrala si de Est sunt mult mai structurate, iar cota de piata mai poate fi sporita semnificativ doar prin achizitii. Pe piata romaneasca, principalul tel al ING Bank este cresterea cotei de piata pe retail si IMM, in conditiile in care „retailul creste acum cu o viteza mult mai mare“. In prezent, in businessul bancar al grupului, serviciile pentru clienti companii mari detin 70%, iar cele de retail si IMM – 30%.


    In Romania insa, lansarea sistemului de pensii private creeaza o noua sfera de interes, tinta declarata fiind de a atrage 1 milion de clienti din cei 2,5-3 milioane de angajati eligibili pentru pilonul pensiilor obligatorii.

    Acum, divizia de asigurari a ING are in cele noua tari din Europa Centrala si de Est 6 milioane de clienti, din care 4,1 milioane de clienti sunt contributori la sistemele de pensii, iar restul detin polite de asigurare. Din aproape 2 milioane de clienti „asigurati“ la nivelul regiunii, 262.000 sunt romani, ceea ce confera ING, conform reprezentantilor grupului, locul unu pe acest segment in piata romaneasca. La finalul anului insa, numarul clientilor romani ar urma sa creasca substantial de pe urma adeziunilor pentru sistemul de pensii obligatorii.


    Daca pe segmentul de pensii compania isi pregateste intrarea prin ING Fond de Pensii, cu divizia bancara olandezii sunt prezenti inca din 1994 pe piata romaneasca. Connelly spune ca la inceput, „pe corporate banking ne-am concentrat pe companii foarte mari, dar in ultima perioada am inceput sa ne uitam si la firme de dimensiuni mai putin mari, pentru ca au un ritm de crestere mult mai rapid“. Insa grupul vrea sa pluseze si pe partea de investitii imobiliare, cu ING Real Estate Investment Management (ING-REIM), care a intrat pe piata la sfarsitul anului trecut. „Pana la finalul anului vrem sa crestem fondul in functie de posibilitatile de pe piata“, afirma Connelly. ING-REIM a achizitionat de curand primul sau proiect pe piata romaneasca – galeria comerciala a proiectului de retail Felicia Shopping Center din Iasi. Tranzactia, estimata de surse din piata imobiliara la 40 mil. euro, este insa doar primul pas al ING-REIM pe piata romaneasca. Fondul, intrat in Romania la sfarsitul anului trecut, anunta la acea vreme investitii intre 200 si 300 mil. euro, in trei ani, in preluarea de cladiri de birouri in Capitala, dar si pentru proiecte comerciale si industriale in provincie. Divizia de investitii imobiliare a ING Real Estate este una dintre cele mai mari companii de profil din lume, cu un portofoliu de afaceri de 75 mld. euro.


    De pe piata romaneasca lipseste deocamdata a treia mare divizie a grupului, ING Investment Management, prezenta in alte cinci tari din regiune – Polonia, Cehia, Slovacia, Grecia si Ungaria. Odata facute insa cartile pe piata de pensii, olandezii isi vor putea gasi un nou filon de business in Romania.

  • INTERNET: Blogul va fi de nisa sau nu va mai fi deloc?

    Pe masura ce tot mai multi navigatori pe Internet descopera blogul si in calitate de autori, bloggerii cunoscuti remarca o descrestere a numarului de vizitatori. Sunt prea multi scriitori si prea putini cititori?

     

    Toate luminile sunt pe site-urile cu cele mai mari audiente, fruntasele topului dat de serviciul de monitorizare Trafic.ro. Dar e interesant de vazut ce se intampla si mult mai jos in topul in care niciun antreprenor online nu ar vrea sa se regaseasca: cele mai putin vizitate site-uri. Nu vorbim aici de pagini web unde apar razlet cativa zeci de vizitatori pe luna, ci de cele la care cinci vizitatori in plus inseamna o crestere de sase ori a traficului.

     

    Unul dintre campioni este „Clement“, care a reusit sa atraga pe blogul sau smarthome.weblog.ro un singur vizitator, conform datelor publice de pe Trafic.ro. Blogul este unul tematic, avand in atentie echipamentele necesare pentru dotarea unei case inteligente. Un exemplu pur de blog specializat care inca nu s-a intalnit cu publicul. „Perceptia a ramas ca blogul e un jurnal personal si aceasta creeaza cea mai mare atractie, dar astfel de bloguri nu sunt atat de valoaroase ca acelea specializate“, este de parere Carmen Holotescu de la compania timisoreana Timsoft, care exact acum un an a realizat RoBloggers Survey, singurul studiu cantitativ despre blogurile din Romania.

     

    Recensamantul RoBloggers Survey din 2006 a conchis ca in Romania exista intre 12.000 si 14.000 de bloguri, dar ca doar 1.000 dintre acestea sunt active, adica au o vechime mai mare de sase luni si autorii au publicat acolo de mai multe ori pe saptamana. Numarul celor active poate trece totusi de 4.000 daca se are in vedere o definitie mai laxa. Cate sunt acum? Carmen Holotescu spune ca se va apuca in curand de repetarea studiului, dar ca din primele impresii numarul blogurilor s-a dublat intre timp, spre 28.000.

     

    Datele extrase de Trafic.ro vin sa confirme cresterea numarului de bloguri. Fata de aprilie 2007, cand existau 864 de bloguri inscrise, la 22 iulie 2007 numarul lor ajunsese deja la 1.334 – o medie de 36 de bloguri noi inscrise de Trafic.ro saptamanal. In aceeasi perioada, numarul site-urilor din categoria mass-media a evoluat mai putin abrupt din punct de vedere numeric, de la 790 la 819. Avem deci o crestere mai mare a numarului de bloguri decat a site-urilor de media obisnuite. Teoretic, publicul ar fi trebuit sa urmeze acelasi traseu. Practic insa, numarul cititorilor a scazut chiar, la ambele categorii. Pentru bloguri, caderea a fost de la 28,4 milioane lunar in aprilie la 25,8 milioane in iunie, in vreme ce traficul pe site-urile de stiri a scazut cu 40 de milioane de vizitatori, pana la 408 milioane. Trebuie facuta mentiunea ca serviciul Trafic.ro considera drept vizitator un calculator care face o vizita intr-o zi. Daca a doua zi el va reveni pe acelasi site, inseamna  ca site-ul a avut in doua zile doi vizitatori, desi e vorba de aceeasi persoana. Astfel se explica cifrele mari din tabelul generat de Trafic.ro.

     

    Cat este insa de relevant acest serviciu de monitorizare pentru blogosfera romaneasca? Tot Carmen Holotescu de la Timsoft precizeaza ca pe Trafic.ro pot fi inscrise doar o parte a blogurilor din Romania. Argumentul tine de platforma web folosita, adica serverele si formatul pe care sunt gazduite blogurile, din care cele mai utilizate la nivel mondial sunt Blogger si WordPress. Primul poate fi inscris in Trafic.ro, dar al doilea nu. Statistic vorbind, o medie de 5% din numarul total de bloguri inscrise pe Trafic.ro, daca e sa luam estimarea Timsoft a numarului total de bloggeri, constituie o masa critica suficient de mare pentru a estima ce se intampla cu celelalte 95%.

     

    Vorbind de cifre mari, cel mai vizitat blog al momentului, Zoso.ro, il punea prin vara pe autorul lui in fata unei intrebari, postata de altfel acolo: „A trecut era blogurilor? Sau e doar vara si lumea sta mai putin online si mai mult pe afara?“. Cei care raspund dilemei comentand acest articol pe blog se impart in ambele tabere. Autorul blogului isi da singur raspunsul. „Eu cred in continuare ca n-am vazut nimic si blogurile isi vor vedea de treaba si in viitor, muscand cu pofta din audienta ziarelor“, spune Zoso.

     

    Alte pareri, pentru ca doar opinia empirica a celor care fac parte din blogosfera poate sa dea indicii despre evolutia blogurilor in lipsa unor mecanisme mai exacte, sustin ca resorturile sunt mai complexe. „Exista in continuare multa valva in jurul notiunii de blog si asta se va risipi intr-un an-doi, odata cu diverse experimente pornite din ideea «hai sa ne facem si noi, ca e gratis», insa blogul nu va disparea ca instrument de comunicare si mini-vehicul media“, este de parere Ionut Oprea, un specialist in comunicare cu un blog personal. „Pe langa moda blogului, mai e si cea a retelelor sociale. Insa vor rezista doar instrumentele care si-au dovedit utilitatea, si le vor folosi doar cei care inteleg, apreciaza si exploateaza aceasta utilitate“, continua autorul blogului Clickio.ro. Oprea se refera aici la faptul ca retelele de social networking care grupeaza comunitati de persoane cu interese comune s-ar putea substitui unei categorii a blogurilor.

     

    Intr-adevar, pentru o parte a bloggerilor, acest tip de interactiune nu este deloc o transpunere in mediul online a propriei persoane, ci reprezinta o unealta pentru sustinerea unei afaceri sau pentru a grupa persoane in jurul unui domeniu comun. GradinitaLittleOne.ro, de pilda, este pagina web a unei gradinite particulare din Bucuresti care combina o platforma de blogging, WordPress, cu formatul unui site obisnuit. Pagina de Internet a aparut imediat dupa infiintarea gradinitei, acum doi ani, cu o structura foarte simpla ce includea date de contact, fotografii si informatii de baza. Acum, pagina e folosita pentru a publica articole, ca intr-un blog, despre activitatile desfasurate pentru educarea copiilor. Blogul nu a fost facut pentru a atrage audiente mari, pentru ca publicul tinta e limitat. „Blogul ne ajuta in atragerea parintilor care cauta o gradinita. E un punct de atractie si informare. Avem parinti care ne marturisesc ca ne-au gasit prin intermediul paginii“, spune Mihaela Roman, directoarea gradinitei Little One. Publicul este, asadar, format din parintii aflati in cautarea unei gradinite si cei ai caror copii frecventeaza deja Little One.

     

    Ca si acest blog, apar altele, de nisa. Ro-Chris.eu abordeaza discutii despre sah, pasiunea autorului; pe TeatrulDeAzi.blogspot.com, Cristina Modreanu, sefa departamentului de cultura al cotidianului Gandul, vorbeste in calitate de critic de teatru, iar pe Rnzzz.blogspot.com sunt publicate insemnari despre tuning-ul auto. Niciunul dintre aceste bloguri nu se poate lauda cu audiente mari – mai important este sa capteze audienta potrivita. „Cazurile blogurilor de masa sunt exceptii“, spune Ionut Oprea. Scaderea traficului, pe de alta parte, nu inseamna o diluare a audientei, cata vreme audienta respectiva este definita doar cantitativ si nu calitativ. „Atat timp cat nu stii foarte clar cui te adresezi cu un blog, nu iti poti da seama daca o cifra de audienta, oricat ar reprezenta ea, e mult sau putin.“ Putin trafic deturnat unui blog cu audienta generalista se poate transforma intr-o comunitate profesionala langa un blog cu un scop mai strict. Daca fenomenul a inceput intr-adevar sa se manifeste in cifre absolute, vom putea vedea de-acum incolo, daca vedetele blogosferei nu-si vor fi recuperat publicul pierdut inca prin concedii.

  • GHID DE PENSII: Paza buna si primejdia rea

    Procedura prin care cei care doresc sa isi faca, incepand de saptamana viitoare, un contract de pensie privata e relativ simpla, iar cadrul legal in care ia startul aceasta piata este suficient de strict cat sa nu lase loc de greseli majore. Totusi, fiecare dintre cei ce decid (sau sunt obligati) sa intre in sistem trebuie sa fie atenti la cateva lucruri inainte de a semna orice contract. 

    Mai sunt doar cateva zile pana la data la care, in mod oficial, va incepe campania de subscriere pentru pilonul II al pensiilor private, respectiv al pensiilor obligatorii administrate privat. Din 17 septembrie si pana pe 17 ianuarie toti angajatii cu varsta de maxim 35 de ani sunt obligati sa incheie un astfel de contract; cei care nu isi vor exercita optiunea vor fi automat redistribuiti spre companiile cu cota de piata cea mai mare. Legislatia – cel putin cea care reglementeaza prima etapa din crearea acestui sistem, cea de subscriere – exista si este suficient de acoperitoare incat clientii sa nu fie prejudiciati in niciun fel. Totusi exista cateva lucruri la care fiecare dintre cei ce vor intra in sistem trebuie sa fie atenti inainte de a semna un astfel de contract.

    VANZATORII DE PENSII. Pe lista celor ce pot incheia contracte de pensii se inscriu: agentii de marketing ai companiilor, brokerii de pensii (companii ce au ca obiect de activitate exclusiv intermedierea de pensii private), bancile, brokerii de asigurare si societatile de brokeraj de pe Bursa. Fara exceptie, pentru a putea incheia contracte toti trebuie sa fie in prealabil autorizati de catre CSSPP, iar verificarea lor se poate face pe site-ul Comisiei, www.csspp.ro, la sectiunea „registru”. Agentii de marketing pot lucra doar pentru o companie, in timp ce brokerii de pensii pot lucra pentru oricat de multi administratori. Bancile, brokerii de asigurare si societatile de brokeraj pot desfasura activitatea de marketing pentru un singur administrator sau, dupa caz, pentru un singur broker de pensii private. Regula de baza: oricine vinde pensii private trebuie sa aiba, in prealabil, autorizarea CSSPP.

    LOCATIA. Contractul de adeziune la un fond de pensii se poate incheia oriunde, legislatia neimpunand o locatie anume.

    ADERAREA. Fiecare contributor incheie un singur contract pentru pensie obligatorie, aderand la un singur fond. Participarea la mai multe fonduri este permisa in cazul pensiilor facultative, dar nu si in cazul celor obligatorii. Actul individual de aderare semnat de catre contribuabil este ulterior validat de catre Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale (CNPAS), iar participarea la mai multe fonduri este anulata in cazul in care a avut loc. Persoanele care la finalizarea procesului de aderare initiala figureaza la CNPAS cu mai mult de un act individual de aderare semnat vor fi repartizate aleatoriu, la fel ca si cei care nu au subscris deloc. Aderarea la un fond de pensii administrat privat este o optiune individuala a participantului – nimeni nu il poate constrange pentru a opta pentru un fond anume sau pentru a-si exercita optiunea. In cazul angajatilor cu varsta de pana la 35 de ani, participarea este totusi obligatorie – in sensul in care toti cei care nu vor alege singuri un fond vor fi distribuiti automat in ianuarie. Pe de alta parte, angajatii cu varsta de pana la 45 de ani – pentru care aderarea la un fond de pensii nu este obligatorie – pot subscrie in orice moment in urmatorii ani, cu conditia sa nu depaseasca varsta de 45 de ani. Pe de alta parte, niciun administrator nu poate refuza acceptarea unui membru care are dreptul de a participa la fondul de pensii.

    CONTRACTUL. Se redacteaza in doua exemplare (ambele semnate in original), dintre care unul este pastrat de catre administratorul fondului de pensii si celalalt de catre contributor. Contractul trebuie sa includa, in mod obligatoriu, cateva elemente: o serie si un numar unic alocate de catre CSSPP, logoul administratorului, datele de contact ale administratorului. Introducerea altor elemente de catre administratori in acest act este interzisa. Semnarea contractului echivaleaza cu acceptarea participarii la fondul respectiv si a conditiilor din prospectul schemei de pensii private – asadar, inainte de a semna contractul este absolut necesara citirea cu atentie a prospectului. Prospectul fondului de pensii trebuie pus la dispozitia viitorului contribuabil de catre administrator in mod gratuit.

    La momentul semnarii actului individual de aderare, agentul de marketing are obligatia sa solicite viitorilor participanti la fond o copie a actului de identitate, cu semnatura olografa a persoanei – prin care, ulterior, se va certifica autenticitatea alegerii. Delegarea, imputernicirea sau reprezentarea participantului in relatie cu agentul de marketing nu este permisa.

    PROSPECTUL. Este sursa cea mai importanta de informatii pentru viitorii contribuabili. Cele patru luni in care se poate adera la un fond de pensii sunt suficiente pentru a permite oricarui contribuabil sa intre in posesia a (macar) cateva prospecte de la fonduri diferite. Chiar daca in esenta fondurile sunt destul de asemanatoare, diferente pot exista – iar unii dintre administratori au anuntat deja mici variatii la nivel de comisioane sau strategie de investitii. Ca principiu, in prospect sunt disponibile toate informatiile despre: politica de investitii a fondului respectiv; procedura de calcul al valorii activului net si al valorii unitatii de fond, nivelul maxim si structura cheltuielilor, respectiv comisioanele si taxele suportate din contributii si din activul fondului de pensii, modalitatile de transfer la un alt fond de pensii si valoarea penalitatilor etc. Sunt informatii care merita citite cu atentie, mai ales ca investitia intr-un fond de pensii este una pe termen lung si foarte lung si, cel putin pentru primii doi ani, transferul de la un administrator la altul costa. Si, dupa cum se vad lucrurile chiar dinainte de startul efectiv al sistemului, interesul companiilor pentru a administra banii de pensie ai romanilor e mare.

  • Puncte cheie

    OFERTA. Pana in prezent au fost autorizate 12 fonduri de pensii private obligatorii, respectiv cele administrate de AIG, Allianz-Tiriac Pensii Private, Aviva, BCR, BRD, BT Aegon, Generali, ING, Interamerican, Omniasig, OTP si Prima Pensie. Bancpost a fost, saptamana trecuta, autorizat ca administrator al unui fond de pensii (al carui prospect a fost si el autorizat), urmand sa parcurga etapa de autorizare a fondului in sine. In faza de asteptare pentru licenta se mai afla AG2R, KD Life, Marfin-Egnatia si Romexterra-Delta. Din informatiile disponibile pana in prezent, majoritatea companiilor vor oferi fonduri de pensii obligatorii cu risc moderat, respectiv fonduri care aloca aproximativ 20%-30% din active in actiuni listate si restul in instrumente mai sigure (titluri de stat, obligatiuni, instrumente de piata monetara). Generali a anuntat, in mod singular, ca va administra un fond cu risc ridicat. Pentru a putea vinde pensii obligatorii, agentii de marketing ai companiilor trebuie sa fie autorizati de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP).

     

    START. La inceputul saptamanii viitoare, pe 17 septembrie, incepe perioada de subscriere pentru pensiile private obligatorii, ce va dura pana pe 17 ianuarie. In decursul a patru luni toti angajatii cu varsta de maxim 35 de ani sunt obligati sa isi aleaga o companie spre care sa fie redirectionata o parte din contributia pentru pensie (CAS), care va fi administrata privat. In 2008, contributia care merge spre fondul de pensii privat va fi de 2% din salariul brut, procent ce va creste progresiv cu 0,5% in fiecare an si va ajunge in 2013 la 6%. Sistemul pensiilor private obligatorii nu presupune niciun cost suplimentar pentru angajati.

     

    CONTRACTUL. Aderarea la un fond de pensii administrat privat este o optiune individuala a participantului si se face din propria initiativa sau in urma repartizarii sale aleatorii de catre Casa Nationala de Pensii si alte Drepturi de Asigurari Sociale (CNPAS). Procedura e simpla: o persoana care indeplineste conditiile necesare dobandeste calitatea de participant la un fond de pensii administrat privat daca a semnat un act individual de aderare (sau a fost repartizat aleatoriu de catre CNPAS), actul individual de aderare a fost validat de catre CNPAS si a fost efectuata plata unei contributii la fondul de pensii administrat privat ales. Actul individual de aderare trebuie sa includa obligatoriu o serie si un numar unic alocat de catre CSSPP, sigla, logo-ul si datele de contact ale administratorului. In momentul semnarii contractului agentul de marketing are obligatia sa solicite contributorului o copie a actului de identitate, cu semnatura lui olografa.