BusinessMagazin

Blog

  • Povestea unui brand născut din pasiune, care îşi continuă parcursul într-o oază ascunsă între clădirile unui hub de birouri. Cine este artizanul acestei afaceri?

    Un brand născut din pasiune îşi continuă povestea într-o oază ascunsă între clădirile unui hub de birouri care pulsează constant. Saint Roastery a devenit un nou loc-gazdă de respiraţie, gândit pentru oameni care muncesc mult, dar care ştiu că o pauză autentică de cafea poate fi, uneori, cel mai bun reset.

    Am dorit să creăm prin Saint Roastery Botanica, în primul rând, un spaţiu unde te deconectezi de zgomotul străzii, unde vii să îţi petreci timpul cu prietenii sau unde poţi sta singur să îţi faci treaba pe laptop”, spune Ionuţ Croitoru, care a dezvoltat businessul Saint Roastery alături de soţia sa, Simona. „Oamenii care muncesc zilnic în Business Garden Bucharest se bucură de un spaţiu gândit în cele mai mici detalii, de o cafea de specialitate bună şi de servicii de excepţie.

    Clădirile de business au început să atragă locuri-destinaţie, iar noi exact asta am vrut să facem: un loc la care vii nu doar pentru cafea, ci pentru stare”, completează el. Locaţia a fost aleasă cu intenţie şi fără compromisuri. „Grădina, forma spaţiului şi faptul că este departe de stradă ne-au atras cel mai mult”, mai explică el. „Sunt suficiente cafenele în zgomotul străzilor intens circulate.

    Noi am vrut să creăm un spaţiu pentru oameni curioşi, exploratori, care caută locuri ce îi reprezintă. Pentru cei care vor să scape de fumul de eşapament şi să îşi bea cafeaua într-o grădină urbană, înconjuraţi de verde.” Atmosfera Saint Roastery are, astfel, propria ei amprentă emoţională. „Pentru noi, Saint Roastery înseamnă verde, proaspăt, prietenos. Este locul unde te pierzi în gânduri şi te surprinzi cât de repede au trecut două ore. Vrem ca oamenii să intre şi, în primele 30 de secunde, să simtă că aparţin locului.” Iar în sezonul rece, semnătura se scrie în ceaşcă: „Cappuccino-ul este băutura vedetă – mixul perfect între lapte şi espresso, cu o cremozitate perfectă. Cald, echilibrat, aproape ca o îmbrăţişare caldă.”

    De la pauza de cafea la pauza de corporaţie

    De profesie ingineri, cu aproximativ 15 ani petrecuţi în corporaţii, Simona şi Ionuţ au cochetat ani la rând cu ideea unei cafenele. În 2017, proiectul a prins finanţare; pe 02.02.2019 s-a deschis Saint Roastery, care a ajuns în prezent la trei unităţi. Viziunea de pe hârtie (cozi, voie bună, prăjire la vedere) a întâlnit realitatea: autorizaţii, furnizori, fluxuri, program nonstop. „În corporaţie programul era 9–18. Antreprenoriatul a venit cu vârtejul stakeholderilor, dar şi cu satisfacţia instant a produsului făcut cu mâna ta“, spune Ionuţ Croitoru. Planul iniţial era centrat pe cafenea şi prăjitorie. Pe parcurs, ramificaţiile au apărut şi se axează şi pe evenimente private şi corporate, Academia de Cafea (workshopuri publice şi private), vânzare de echipamente, distribuţie, produse ready-to-drink (cold brew îmbuteliat în sticle şi doze), consultanţă.

    Ce rămâne neschimbat? Saint Roastery a rămas, de la început, o poveste despre oameni. „În primul rând, vrem să fim locul unde oamenii care lucrau de trei ani în acelaşi complex, dar în firme diferite, încep abia acum să se cunoască şi să lege prietenii”, spune Ionuţ. „Şi, în egală măsură, vrem să fim spaţiul unde echipele vin să se deconecteze, fie în pauză, fie după program. Să creăm tradiţia espresso-ului împreună dimineaţa şi paharului de vin după program.”

    Extinderea a adus un ritm nou, dar şi mai multă rresponsabilitate„Este o nouă viaţă cea de antreprenor, mai ales cea în care ai trei locaţii care se deschid dimineaţă după dimineaţă, 364 de zile pe an”, mai adaugă el. „Dar avem o echipă extraordinară, iar creşterea businessului a însemnat şi oportunităţi reale de creştere pentru colegi. Le-au preluat foarte bine şi asta ne face enorm de mândri.” Dacă Saint Roastery ar fi colegul din birou? „Ar fi exploratorul urban”, zâmbeşte Ionuţ. „Acel om curios care merge în zece locuri până îl găseşte pe cel perfect ca să îşi aducă prietenii sau familia.”

    Ce s-a schimbat? Conceptul de „cool” în viziunea Saint Roastery nu este superficial, ci construit. „Pentru noi, cool înseamnă ambianţă lucrată în cele mai mici detalii, trecută prin multiple filtre împreună cu arhitecţii, ospitalitate şi experienţa oferită de probabil cea mai faină echipă din industrie”, spune Ionuţ. „Şi, bineînţeles, cafeaua: ne prăjim singuri cafeaua din 2019 şi petrecem 364 de zile pe an căutând origini noi şi fermieri ale căror poveşti să le spunem.”

    Academia Saint Roastery aduce oamenii şi mai aproape de universul cafelei. „Aproape toţi participanţii sunt fascinaţi”, spune Ionuţ. „La primul cupping descoperă diferenţele de gust între origini şi, când identifică note florale sau fructate, sunt absolut fascinaţi. Pentru mulţi este prima dată când descoperă cafeaua ca experienţă, nu doar ca băutură.” Saint Roastery rămâne şi un loc al momentelor de viaţă. „În aceşti şapte ani s-au legat multe prietenii, multe relaţii care au dus la căsătorii. Şi poate cel mai frumos moment a fost când un cuplu care s-a cunoscut la noi a venit să ne spună că urmează să aibă un copil.”

     Pentru cine este, însă, Saint Roastery Botanica? Pentru cei grăbiţi. Şi pentru cei liniştiţi. Pentru cei dintre meetinguri. Şi pentru cei care se opresc din fugă. „Este pentru un espresso băut repede la bar, cald, intens, dar şi pentru un cappuccino băut încet, în timp ce eşti pierdut într-o conversaţie”, spune Ionuţ. Iar „momentul perfect Out of Office” într-o zi de iarnă? Simona îl descrie simplu şi frumos: „Cu faţa cuprinsă în palme, uitându-se pe geam cum ninge sau la copacii care se mişcă în bătaia vântului, în timp ce cafeaua îl aşteaptă pe masă.” Există şi o regulă nescrisă a pauzei de cafea. „Zâmbetul ar trebui să fie sinonimul să lăsăm grijile şi stresul măcar pentru 10–20 de minute cât savurăm o cafea.” Ce şi-ar dori ei ca oamenii să spună când pleacă din Saint Roastery Botanica? „Ne dorim să se întoarcă în birou cu zâmbetul pe buze şi energie pozitivă. Să îi molipsească şi pe ceilalţi”, încheie Ionuţ Croitoru.   

    Saint Roastery Botanica, pe scurt:

    Care este cea mai aglomerată perioadă a zilei?

    Dimineaţa, până în ora 11:00.

    Dar cea mai liniştită?

    Saint Roastery: Între 13:00 şi 15:00.

    Câte locuri are cafeneaua?

    40 înăuntru şi 50 pe terasă.

    Care este cafeaua-vedetă a casei?

    Din ce în ce mai mulţi oaspeţi vin dimineaţa să se bucure de un espresso, iar pe la 12:00 de un cappuccino.

    Dar desertul preferat?

    Croissantul cu fistic, de departe, şi credem că este unul din cele mai bune din oraş.

    Cât costă o cafea?

    Începe de la 11 lei.

    Care este valoarea bonului mediu al unui client?

    32 lei.

    De unde provin boabele de cafea?

    Avem constant între 10 şi 12 origini de cafea, iar din ţări precum Etiopia sau Columbia avem cafea de la mai multe ferme, deci constant avem cafea de la 18–20 de ferme.

    Ce preparat dulce merge cel mai bine cu cafeaua?

    Croissantul a fost şi rămâne desertul preferat, fie simplu, fie cu cremă.

    Ce tip de client vine cel mai des aici?

    Pe lângă oaspeţii din clădirile de birouri, nomazii digitali în timpul săptămânii şi grupuri de prieteni sau familii cu copii în weekend.

    Ce faceţi diferit faţă de alte cafenele din Bucureşti?

    Experienţa unui moment la cafea. Iar această experienţă înseamnă pentru noi: cafea, ospitalitate şi atmosferă, astfel încât să te pierzi în gânduri.

    Care este cea mai neobişnuită comandă primită?

    3 espresso-uri, unul peste altul — probabil a avut o noapte dificilă persoana respectivă.

  • Goji Românesc, afacere fondată acum 14 ani de Adrian Nicolae, care a pornit de la o plantaţie de 2,5 hectare la Braşov, caută investitori pentru scalare

    Goji Românesc, proiect agricol fondat acum 14 ani de Adrian Nicolae, caută parteneri strategici sau investitori pentru a extinde la nivel naţional şi european producţia şi procesarea fructelor de goji, originare din Tibet şi Himalaya, tot mai căutate datorită efectelor antioxidante. Antreprenorul a pornit de la producerea de fructe, apoi s-a extins la producerea materialului săditor certificat.

    „Goji Românesc este un proiect matur, validat tehnic şi agronomic, greu de replicat pe termen scurt. Următoarea etapă de dezvoltare presupune resurse suplimentare şi o structură care poate accelera extinderea, menţinând stan­dardele profesionale şi direcţia strategică“, a spus Adrian Nicolae. În cazul unei tranzacţii sau al unui parteneriat, fon­datorul spune că are disponibilitatea de a rămâne implicat într-o perioadă de tran­ziţie, pentru transferul de know-how şi asigu­rarea continuităţii operaţionale.

    Acesta spune că un busi­ness de nişă are ne­voie de timp, capital şi know-how pentru a se dez­volta şi crede că aface­rea poate fi scalată pe ori­zontală. De exemplu, ar putea fi achiziţionată de un procesator, care să fo­lo­sească materia primă în propria fabrică, sau de o pepinieră interesată să vân­dă material săditor mai mult. El consideră că mo­mentul este foarte bun, deoarece consumul de fruc­te a crescut. „De exem­plu, partenerul său din Bra­şov, Goji Repu­blic, este deja pre­zent în 70-80 de farmacii cu pro­duse procesate, mai exact cosme­ti­ce. Goji Republic se ocupă de plan­taţia organică de goji în Codlea.

    „Goji Românesc acoperă întregul lanţ de valoare al cul­turii de goji: producerea de material săditor certificat, dez­vol­tarea tehnologiei de cultură, administrarea planta­ţiilor, postproducţie, produse finite şi poziţionare strategică de brand. De-a lungul timpului, proiectul a inclus înfiinţarea şi autorizarea primei pepiniere din România care a produs şi comercializat legal plante de goji, precum şi dezvoltarea primei plantaţii de goji certificate ecologic din România“, a explicat Adrian Nicolae.

    Cel mai important, din punctul său de vedere, este că are proprietatea intelectuală, prin omologarea şi brevetarea a două soiuri româneşti de goji, Kronstadt si Anto, adaptate condiţiilor pedoclimatice locale. În paralel, au fost înregis­trate mărci comerciale şi rezervate domenii web, care susţin poziţionarea proiectului ca referinţă naţională în acest seg­ment de nişă. „Proiectele de cercetare, proprietate intelec­tuală şi brand, devin tot mai relevante.“

    Adrian Nicolae a dezvoltat iniţial centre de colectare, care funcţionau în urmă cu cinci ani la Braşov.

    A încercat ulterior să deschidă un centru de colectare şi în Bucureşti, însă s-a lovit de reticenţa buyerilor supermarketurilor, care preferau goji de import, mai ieftine. De asemenea, antreprenorul a încercat să acceseze fonduri pentru construcţia unei fabrici, investiţie estimată la 150.000 de euro, însă demersul nu a fost finalizat.

    El a iniţiat proiectul producţiei de goji într-o perioadă în care, pe piaţa locală, nu existau informaţii tehnice validate, material săditor certificat sau un cadru legal clar pentru această cultură. Obiectivul iniţial a fost crearea unei baze legale, tehnice şi profesionale solide, care să permită dezvoltarea unei nişe agricole inexistente până atunci în România.

    Proiectul este susţinut şi prin Asociaţia Naţională a Producătorilor de Goji (ANPG), creată ca instrument de reprezentare, dialog instituţional şi furnizare de expertiză pentru cultivatori, autorităţi şi parteneri. Ea a avut colaborări cu institute de cercetare pomicolă din România şi s-a implicat în cercetare ştiinţifică, inclusiv studii privind multiplicarea in vitro a plantei de goji.

    La nivel european, piaţa fructelor de goji este dominată de importuri din Asia, caracterizate de trasabilitate limitată, calitate variabilă şi lipsa soiurilor protejate şi adaptate climatic. În acelaşi timp, producătorii europeni au acces redus la material săditor certificat şi la tehnologii validate pentru această cultură.

    În acest context, Goji Românesc se poate poziţiona ca o platformă cu potenţial de scalare prin dezvoltarea unei reţele naţionale şi europene de furnizare de material săditor certificat, înfiinţarea de plantaţii proprii sau în parteneriat, pe baza unei tehnologii de cultură testate, crearea unui sistem de colectare a fructelor, dezvoltarea unor linii de produse finite cu valoare adăugată ridicată, care să ajungă şi la export.

  • Lecţia învăţată la Davos: ordinea mondială veche bazată pe reguli internaţionale este o iluzie care se destramă accelerat, iar locul îi este luat de noua eră în care marile puteri fac ce vor

    Preşedintele SUA Donald Trump este un om care poate face şi des­face crize. Pentru el, acest lucru face parte din „The Art of the Deal“ (Trump, 1987). Criza groen­landeză este cel mai bun exemplu. Dacă insista cu anexarea Groenlandei, un teritoriu autonom aparţinând Danemarcei, la SUA şi cu pedep­sirea europenilor care i se împotriveau, risca să piardă acordul de comerţ cu UE.

    Pentru că s-a retras, are un „deal“ pentru Groenlanda – care se pare că-i oferă SUA drept de decizie asupra bogăţiilor naturale de acolo şi întăreşte rolul insulei în securitarea nordului – şi rămâne şi cu acordul de comerţ cu UE. Dacă ameninţările lui au fost doar un joc la cacialma sau le-ar fi pus în practică, doar el ştie. Până la urmă, Trump este cel mai puternic politician al lumii, iar SUA sunt cea mai mare putere econo­mică, tehnologică şi militară a lumii. Iar Trump o conduce şi vrea s-o „facă din nou măreaţă“.

    Prin discursul său de la Davos, Elveţia, prin înşiruirea realizărilor sale pentru americani ca preşedinte, Trump a adus America şi pe sine în atenţia întregii lumi. Aşa cum toată lumea devi­ne un pic americană când se uită la filme ameri­cane despre americani şi America, aşa şi la Davos toată lumea, care aştepta răspunsurile americane la noile probleme ale omenirii, a fost un pic americană prin discursul lui Trump des­pre America. Problema în acel discurs a fost că realizările din SUA au fost puse în opoziţie cu politicile economice, din energie, din apărare, privind asistenţa socială şi emigraţia greşite ale Europei.

    O parte din discurs a fost despre SUA versus Europa şi agresiv la adresa Canadei şi chiar a ţării gazdă a Forumului Economic Mondial, Elve­ţia. În general, declaraţiile bombastice şi spectacolele de la întâlnirile politice ale lui Trump sunt adresate publicului său. Ediţia din acest an a WEF de la Davos a fost de fapt un spectacol mai mare al discursurilor. Iar din cele ale liderilor care i-au făcut opoziţie lui Trump reiese că vechea ordine mondială a apus, locul ei riscând să fie luat de legea celui mai puternic sau de haos. „Puterile mijlocii trebuie să acţio­neze împreună pentru că dacă nu suntem la masă, suntem în meniu“, după cum a declarat premierul Canadei Mark Carney, câştigătorul neoficial al votului pu­bli­cului din lumea occidentală.

    El crede că naţiunile puternice se folosesc de forţa lor economică pentru a obţine ce vor şi că puterile mijlocii acceptă ceea ce li se oferă, „se întrec în a se conforma cât mai bine“. „Marile puteri“ sunt adesea definite ca ţări cu locuri permanente în Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite – China, Franţa, Rusia, Marea Britanie şi SUA – care-şi etalează dominaţia lor economică şi militară în lume, explică BBC.

    Puterile mijlocii, precum Canada, Austra­lia, Argentina, Coreea de Sud şi Brazilia, sunt na­ţiuni care exercită o influenţă mare în poli­tica mondială, chiar dacă economiile lor sunt mai mici. În discursul său, Carney a spus că lumea se află „în mijlocul unei rupturi, nu al unei tranziţii“. „Marile puteri au început să utilizeze ca arme integrarea economică, tarifele ca pâr­ghie, infrastructura financiară ca factor de coer­ciţie, lanţurile de aprovizionare ca vulnerabili­tăţi care trebuie exploatate“, a spus el.

    „Canada a fost printre primele care au auzit semnalul de alarmă“ că geografia şi alian­ţele istorice nu mai garantează securitatea sau prosperitatea. Trump mai aruncă în public une­ori ideea că SUA se pot extinde prin agăugarea unui nou stat, Canada. La Davos, şi Carney a vorbit despre ţara sa ca model de urmat pentru alţii, dar nu în opoziţie cu alte state, şi a insistat pe parteneriatele pe care aceasta le are cu alte ţări şi pe ce poate oferi lumii. Carney şi-a scris singur discursul cu care a cucerit lumea. A avut grijă să-şi deschidă şi să-şi încheie discursul cu o poveste europeană cu un erou european bine­cunoscut din vremea comunismului, disidentul ceh Václav Havel.

    Cu ochelari de aviator american la ochi, vorbind în engleză şi apelând uneori la sarcasm, preşedintele Franţei a avertizat la Davos asupra venirii unei „lumi fără reguli“ şi a atacat planul lui Trump de a pune stăpânire pe Groen­landa. (Carney nu a menţionat numele Trump şi nici SUA în discursul său şi a recunoscut că ordinea mondială veche bazată pe reguli a fost o iluzie.) Macron a asigurat că Europa nu va ceda în faţa agresorilor şi nu se va lăsa intimidată şi că îşi va apăra suveranitatea şi statul de drept.

    El a apărat multilateralismul, slăbit de actuala ordine în care „legea celui puternic pare să domine“, şi a făcut apel la o Europă independentă deoarece aceasta a rămas în urmă şi este prea „naivă“ din punct de vedere ecomomic. Spre deosebire de canadianul Carney, preşedintele francez i s-a adresat direct lui Trump, cu care este de acord în unele privinţe, cum ar fi Siria. L-a invitat la cină la Paris. Şi a sugerat că vrea să redeschidă legăturile cu Moscova.

    Preşedinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen a vorbit şi ea despre o independenţă mai mare a Europei în vremuri în care Washingtonul promovează o politică externă expansionistă care fragilizează alianţa transatlantică. „Şocurile geopolitice pot – şi trebuie – să devină o oportunitate pentru Europa. Şi din perspectiva mea, schimbările cutremurătoare prin care trecem astăzi sunt o oportunitate, de fapt, o necesitate pentru construirea unei forme noi de independenţă europeană“, a afirmat şefa CE.

    O diferenţă majoră faţă de discursul critic la adresa europenilor al lui Trump, Ursula von der Leyen a spus că îi „consideră pe americani nu doar aliaţi, ci şi prieteni“. Ea a avut, de altfel, un ton conciliator la adresa SUA. Concluzia Ursulei a fost că „Europa trebuie să accelereze eforturile pentru independenţă – de la securitate la economie, de la apărare la democraţie. Treaba este că lumea s-a schimbat pentru totdeauna. Şi noi trebuie să ne schimbăm odată cu ea.“

    Conciliant a fost şi premierul Germaniei Friedrich Merz, care a spus că „Europa nu trebuie să se grăbească să reteze relaţiile transatlantice“. I-a fost uşor să zică acest lucru deoarece el a vorbit după ce Trump a asigurat că nu va folosi forţa pentru a obţine Groenlanda şi că nu va impune taxe vamale ţărilor care i se împotrivesc, una din acestea fiind Germania. „Noi, europenii, noi, germanii, ştim cât de preţioasă este încrederea pe care se bazează NATO. În era marilor puteri, şi SUA depind de această încredere. Este avantajul lor concurenţial decisiv, şi al nostru.“

    Şi el a avertizat asupra destrămării cu mare rapiditate a ordinii internaţionale vechi odată cu reîntoarcerea erei marilor puteri. Merz a menţionat Rusia şi atacurile ei asupra Ucrainei, dar şi China, care-şi întăreşte poziţia printre superputerile lumii în timp ce SUA au probleme serioase în rolul de lidership global.

    „Am intrat într-o epocă a politicii marilor puteri. Ordinea internaţională din ultimele trei decenii – ancorată în dreptul internaţional – a fost întotdeauna imperfectă. Astăzi, însăşi fundamentele sale au fost zdruncinate… O lume în care contează doar puterea este un loc periculos“, a declarat premierul german. „Mai întâi pentru statele mici, apoi pentru puterile mijlocii şi, în cele din urmă, pentru cele mari. Nu spun asta cu uşurinţă. În secolul al XX-lea, ţara mea, Germania, a mers pe acest drum până la sfârşitul său amar. A tras lumea într-o prăpastie de unde nu se mai vedea lumina.“

    Referitor la Europa prezentului, cancelarul a atras atenţia că doar 10% din propunerile din planul Draghi pentru îmbunătăţirea competitivităţii UE au fost implementate. Planul Draghi conţine propuneri considerare esenţiale pentru a face UE relevantă pe plan economic şi tehnologic pe scena internaţională. Merz a mai spus că guvernul său lucrează la a face Germania „competitivă din nou“.

  • În ianuarie, unii americani nu renunţă total doar la alcool, ci şi la a face orice fel de cumpărături

    Încurajaţi de social media, unii consumatori americani încep anul cu o lună ianuarie în care nu fac niciun fel de cumpărături, scrie The Wall Street Journal.

    Este vorba de o provocare de a elimina achiziţiile a tot ce înseamnă articole neesenţiale, cum ar fi haine, pro­duse de îngrijire a pielii şi elec­tronice, în întreaga lună ianuarie.

    Brent Parsons a îmbrăţişat aceas­tă idee. Familia sa cu cinci membri are în mod normal grijă la cheltuieli. În acest an, Parsons, în vârstă de 44 de ani, a blocat cardul de credit al familiei. Oricine vrea să cumpere ceva trebuie să vină cu argumente.

    „Dacă nu luăm măsuri drastice pen­tru a ne schimba comportamen­tele acum, vom avea foarte multe probleme“, declară acesta.

    Anii sau lunile cu cumpărături re­duse sau deloc câştigă popularitate. Căutările pe Google pentru „ianua­rie fără cumpărături“ au atins un ma­xim pe cinci ani în decembrie, venind în mare măsură din partea generaţiei Z şi a milenialilor.

    Se ştie că astfel de „exerciţii“ a­fec­tează vânzările a orice de la apa­rate de ras în noiembrie la alcool

    la în­ceputul anului şi snackuri în con­di­ţii­le în care unii fac pauză de o lună de la consumul de zahăr.

    Un sondaj realizat în rândul a peste 2.000 de adulţi a găsit că peste un sfert din ei au încercat să îmbrăţi­şeze o lună ianuarie fără cheltuieli, 12% dintre aceştia alăturându-se tren­dului în acest an. Aproape 45% au declarat că simt că viaţa e scumpă în acest moment, un posibil motiv pentru care oamenii adoptă această provocare.

    În pofida optimismului redus de consum, americanii continuă să chel­tuiască. În noiembrie, creşterea vân­ză­rilor retailerilor americani a accele­rat. Vânzările de retail pe decembrie au crescut cu 3,54% în termeni anuali. Însă mulţi americani spun că re­simt presiuni după cinci ani de inflaţie persistentă, iar consumatorii sunt în continuare preocupaţi de ac­ce­sibilitate şi angajări. Preţurile a orice, de la alimente la asigurări şi locuinţe, sunt mai mari decât cu câţiva ani în urmă.

    Ianuarie tinde să vină cu o înce­ti­nire a cheltuielilor după ce consuma­torii au cumpărat în neştire pentru săr­bători. Retailerii petrec cea mai mare parte a lunii încercând să scape de stocuri şi reducând preţurile pen­tru a-i tenta pe consumatori, arată Craig Rowley, partener în cadrul firmei de consultanţă Korn Ferry.

    Ashley Piper, autoare a „No New Things“, spune că nesiguranţa economică este principalul factor pentru tendinţa oamenilor de a-şi reduce cheltuielile. „Oamenii vor să preia controlul asupra lucrurilor pe care le pot controla“.

    Taylor Van Luven, o creatoare de conţinut în vârstă de 24 de ani din Ottawa, tocmai şi-a încheiat primul an cu cumpărături reduse.

    Experienţa a adus responsabilitate, dar şi stres. Taylor spune că a învăţat câteva lucruri de pe urma acesteia: că shoppingul nu ar trebui să fie un hobby şi că o mulţime de produse pe care le considera esenţiale nu erau aşa.

  • Ce este controversatul Consiliu al Păcii lansat de Trump la Davos şi cum este el văzut în Ungaria şi Polonia

    Preşedintele american Donald Trump a semnat ieri carta pentru lansarea oficială a iniţiativei sale a „Consiliului Păcii“ în Davos, anun­ţând că „vom avea pace în lume“.

    Trump a descris anterior orga­nismul nou-format ca fiind probabil „cel mai prestigios consiliu format vreodată“. Consiliul îşi are originea în planul de încetare a focului în Gaza alcătuit din 20 de puncte, susţinut de Consiliul de Securitate al ONU, însă acesta a fost extins cu mult dincolo de mandatul său iniţial.

    Aproximativ 35 de ţări se angaja­seră să adere la acest consiliu, 60 pri­mind invitaţii, potrivit oficialilor ad­mi­nistraţiei Trump. Preşedintele a sugerat că acest consiliu va colabora cu ONU pentru încheierea conflicte­lor din întreaga lume, existând suspi­ciuni că acesta ar putea fi un plan de înlocuire a ONU.

    Trump va servi ca preşedinte al con­siliului pe termen nelimitat, potri­vit cartei semnate. Pentru a operaţio­naliza viziunea consiliului, a fost con­stituit un board executiv, compus din li­deri cu experienţă din diploma­ţie, dez­voltare, infrastructură şi strategie economică. Printre membrii acestuia se numără Marco Rubio, Steve Wit­koff, Jared Kushner şi Sir Tony Blair.

    Printre ţările care au acceptat in­vi­taţia de a adera la consiliu se numă­ră Israel, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Bahrein, Iordania, Qatar şi Egipt. Turcia şi Ungaria au acceptat de asemenea să participe, ca şi Marocul, Pakistan, Indonezia, Ko­sovo, Uzbekistan, Kazahstan, Para­guay şi Vietnam, dar şi Armenia, Azerbaidjan şi Belarus.

    Preşedintele rus Vladimir Putin a menţionat posibiliatea utilizării acti­ve­lor ruseşti îngheţate în SUA pen­tru a plăti comisionul de 1 miliard de dolari pentru un loc permanent. Statele membre va trebui să plă­tească 1 miliard de dolari fiecare pentru un astfel de loc.

    Unele ţări nu şi-au anunţat decizia, în timp ce altele au respins invitaţiile.

    Norvegia, Suedia şi Franţa au res­pins invitaţiile, iar premierul slo­ven Robert Golob a declarat că nu a venit încă vremea pentru acceptarea invitaţiei.

    Consiliul Păcii este unul extrem de controversat. Diplomaţi, oficiali şi lideri mondiali şi-au exprimat îngrijo­rările privitoare la mandatul extins al acestuia, la poziţia de preşedinte pe termen nedefinit deţinută de Trump şi posibilele daune pe care le-ar pro­voca activităţii ONU, notează CNN.

    Comentariile lui Trump conform cărora consiliul „ar putea“ înlocui ONU au amplificat îngrijorările că a­cesta ar putea deveni un vehicul prin care el ar putea înlocui organismul înfiinţat cu 80 de ani în urmă pentru a menţine pacea globală.

    Din Europa de Est, premierul maghiar Viktor Orban a acceptat cu braţele deschise invitaţia care i-a fost adresată de Trump, însă taxa de 1 miliard de dolari pe care Ungaria ar trebui s-o plătească pentru un loc permanent în cadrul Consiliului iscă semne de întrebare în condiţiile spiralei datoriilor cu care se confruntă ţara.

    Orban a afişat cu mândrie scrisoarea primită de la Trump, declarând „Unde este Trump, este pace“, scrie Daily News Hungary.

    Din Polonia, Marcin Przydacz de la Biroul Preşedintelui a confirmat că Karol Nawrocki a primit invitaţia de a se alătura Consiliului Păcii, potrivit The Warsaw Voice.

    Premierul polonez Donald Tusk a declarat că aderarea Poloniei la o organizaţie internaţională necesită acordul Consiliului Miniştrilor şi ratificare din partea Camerei Inferioare a Parlamentului. „Guvernul va fi ghidat exclusiv de interesele şi securitatea statului polonez“, a declarat acesta.

    Przydacz a anunţat că preşedintele Nawrocki a discutat cu Donald Tusk şi că încă nu a fost luată nicio decizie.

    În Davos, ministrul de finanţe polonez Andrzej Domanski a fost întrebat dacă Polonia poate plăti taxa de 1 miliard de dolari. „Nu spun da, nu spun nu“, a declarat acesta, conform Business Insider.

    Calitatea de membru are un cost, iar Biroul Preşedintelui nu are un miliard de dolari disponibil. Prin urmare, este necesară implicarea guvernului.

    Prezenţa Poloniei în acest consiliu depinde de cursul de schimb al dolarului. Demografia, fertilitatea scăzută, dar şi bugetul de stat sunt obstacole, scrie biznez.wprost.pl.

  • Polonia a abandonat cele mai multe protecţii faţă de acordul Mercosur. Protejează doar vodca

    Acordul comercial cu ţările Mercosur include o listă de peste 340 de produse cu indicaţii geografice pentru care nu se pot importa alternative mai ieftine din afara ţării. Alte ţări au inclus zeci de produse, în timp ce Polonia a inclus doar două, în special vodcă, relatează Rzeczpospolita. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a precizat că şi alte produse pot fi depuse spre protecţie în orice moment. 

  • Nicuşor Dan despre relaţia transatlantică şi Groenlanda

    Preşedintele României, Nicuşor Dan, a participat la Consiliul European informal, unde principalele teme de discuţie au vizat consolidarea relaţiei transatlantice, cu accent pe subiecte precum Groenlanda, tarifele comerciale, situaţia din Ucraina şi posibil Mercosur.

    Într-o declaraţie, Nicuşor Dan a explicat: „În primul rând, e un Consiliu European informal, care are ca obiect relaţia transatlantică şi asta are mai multe componente, cum intuiţi: Groenlanda, tarife, Ucraina – foarte importantă. Posibil să discutăm şi de Mercosur. Mesajul meu general este că avem nevoie de această relaţie transatlantică, Europa şi România şi că e foarte bine că, aşa cum anticipam, în urma dialogului, o oarecare escaladare care se produsese s-a diminuat şi am revenit în parametrii normali.”

    Întrebat despre poziţia oficială a României privind situaţia din Groenlanda, preşedintele a precizat

    „Poziţia României este că, pe de o parte, suveranitatea este foarte importantă şi trebuie respectată, iar pe de altă parte, orice chestiuni legate de apărare, care sunt legitime, trebuie discutate prin dialog, mai ales că este vorba despre două ţări NATO”.

  • Cel mai mare producător maghiar de hârtie igienică are o fabrică în Norvegia, dar investeşte profiturile de acolo în Ungaria

    Vajda-Papir îşi foloseşte profiturile generate în Norvegia pentru a construi o fabrică în Dunafoldvar, guvernul maghiar susţinând proiectul cu 25 miliarde de forinţi (65 milioane euro), a anunţat ministrul maghiar al afacerilor externe şi comerţului Peter Szijjarto, scrie Hungary Today. Acesta a reamintit că guvernul maghiar a lansat un program prin care companiile maghiare pot primi susţinere financiară specială dacă-şi aduc profiturile obţinute în străinătate acasă şi le transformă în investiţii.

     

  • Devhd semnează un parteneriat cu Yansa Labs şi îşi consolidează astfel direcţia de dezvoltare de aplicaţii şi servicii de consultanţă

    Yansa Labs este un ServiceNow Build Partner cu experienţă solidă, fondat de doi foşti angajaţi ServiceNow, care dezvoltă aplicaţii pe platforma Now, recunoscute pentru utilitate şi calitate. Cu sediul în Statele Unite, echipa a dezvoltat şi certificat peste 150 de aplicaţii până în prezent.

    Parteneriatul cu Yansa Labs permite transformarea rapidă a conceptelor de business în soluţii tehnice scalabile şi conforme cu standardele riguroase ale ServiceNow.

    De-a lungul anilor, Yansa Labs a construit un portofoliu solid de aplicaţii şi integrări certificate precum:

    ·         Yansa Asset Tag Maker — un instrument intuitiv care ajută companiile

    să genereze şi să gestioneze etichete de coduri de bare şi coduri QR pentru active direct în ServiceNow;

    ·         Separarea simplă a datelor (Simple Data Separation) – Permite

    organizaţiilor să izoleze în siguranţă înregistrările de date şi să controleze accesul între unităţi de afaceri sau regiuni, menţinând în acelaşi timp procesul de administrare la un nivel simplu fără a sacrifica performanţa;

    ·         Jira Integration Framework — o soluţie care conectează ServiceNow şi Jira, soluţie utilizată pe scară largă în mediile enterprise.

    „Relaţiile şi reputaţia sunt esenţiale pentru modul în care noi lucrăm la Yansa Labs. Colaborarea cu Devhd este un exemplu clar în acest sens: valori comune, comunicare transparentă şi un focus constant pe ceea ce oferim clientului.”, spune Ben Hollifield, Co-fondator, Yansa Labs.

    „Parteneriatele de acest tip ne reamintesc de ce am fondat Devhd: pentru a lucra cu oameni care apreciază calitatea. Nu este vorba doar despre livrarea de aplicaţii, ci despre construirea încrederii şi despre a face lucrurile corect.”, declară Adrian Herdan, fondator & CEO la Devhd.

    Devhd are o experienţă solidă în consultanţă, arhitectură şi implementarea de soluţii ServiceNow, completată de dezvoltarea de aplicaţii şi integrări personalizate. Compania lucrează atât la aplicaţii proprii, cât şi la soluţii dezvoltate pentru clienţi care doresc să îşi extindă funcţionalităţile platformei sau să publice aplicaţii şi integrări în ServiceNow Store, marketplace-ul oficial al ecosistemului ServiceNow.

    O parte dintre aplicaţiile dezvoltate de Devhd au fost deja certificate şi publicate în ServiceNow Store, precum AuditUp — o soluţie proprie. În paralel, doar în 2025, compania a lucrat la trei aplicaţii şi integrări dezvoltate pentru clienţi, dintre care două sunt deja disponibile în ServiceNow Store.

    AuditUp este o aplicaţie dezvoltată de Devhd şi publicată în ServiceNow Store, concepută pentru a sprijini guvernanţa şi conformitatea (inclusiv cerinţele SOX). Soluţia oferă vizibilitate în timp real asupra activităţilor administratorilor şi dezvoltatorilor, ajutând organizaţiile să monitorizeze şi să protejeze configuraţiile critice ale platformei.

    În ultimul an, Devhd şi-a extins direcţia de business către servicii end-to-end pentru companiile care doresc să îşi transforme ideile în aplicaţii şi integrări scalabile pe ServiceNow. Aceste servicii acoperă întregul parcurs — de la designul soluţiei şi arhitectură, până la dezvoltare, certificare, publicare în ServiceNow Store şi suport pe termen lung.

    Yansa Labs este un ServiceNow Build Partner cu sediul în Statele Unite, cu experienţă solidă, fondat de doi foşti angajaţi ServiceNow, cu obiectivul de a dezvolta aplicaţii pe platforma Now. Cu sediul în Statele Unite, echipa a dezvoltat şi certificat peste 150 de aplicaţii.

    Devhd este prima companie din România axată pe platforma ServiceNow şi, de peste un deceniu, livrează proiecte complexe de transformare digitală pentru organizaţii din Europa şi din alte pieţe internaţionale. Echipa, formată din peste 20 de specialişti certificaţi, oferă expertiză completă în licenţiere, consultanţă, implementare, dezvoltare de aplicaţii şi suport continuu.

    Devhd este, de asemenea, unul dintre puţinii parteneri din regiune cu capabilităţi dedicate de design, arhitectură, dezvoltare şi publicare de aplicaţii şi integrări pe ServiceNow Store—atât pentru propriile produse, cât şi pentru clienţii care doresc să îşi transforme expertiza în soluţii scalabile la nivel global.
     

  • Studiu: România ar putea face din Constanţa-Oradea o linie de cale ferată de mare viteză, unde trenurile să atingă 250 km/oră

    Un studiu strategic privind  calea ferată de mare viteză, realizat de compania de consultanţă Atkins Realis pentru  Direcţia Generală Programe Europene Transport (DGPET)  din cadrul  Ministerului Transporturilor, arată că ruta  care s-ar plia cel mai bine pentru trenuri ce pot ajunge la 250 km pe oră este Constanţa-Oradea.

    Studiul propune mai multe faze, iar în prima etapă pe Bucureşti–Câmpina vizează o  linie nouă cu cale ferată dublă, unde se  va putea atinge  viteză maximă 250 km/h. Pe Câmpina–Braşov propune modernizare pentru viteză de 200 km/h. 

    “Faza 2: Braşov – Cluj-Napoca via Târgu Mureş: Linie nouă cu cale ferată dublă, viteză maximă 250 km/h. Faza 3: Cluj-Napoca – Oradea via Zalău. Linie nouă cu cale ferată dublă, viteză maximă  250 km/h. Faza 4: Bucureşti – Constanţa: Modernizări pentru 200 km/h între Bucureşti şi Feteşti. Linie nouă cu cale ferată dublă, viteză maximă de 250 km/h între Feteşti şi Constanşa”, prevede studiul

    Majoritatea reţelelor de cale ferată de mare viteză (CFMV) din Europa includ elemente de trafic mixt, fie trenuri de mare viteză care utilizează infrastructura convenţională, fie trenuri convenţionale care circulă pe anumite secţiuni de cale ferată de mare viteză (cu condiţia ca aceste trenuri să fie compatibile din punct de vedere tehnic şi operaţional).

    Costurile pentru o  cale ferată de mare viteză variază între 8,9 mil. euro/km şi 25,5 mil euro/km (preţuri din 2018), potrivit oficialilor.

    În  timp ce trenurile moderne din vestul Europei dar şi din regiune circulă şi cu peste 160 de km pe oră, în România, pe calea ferată, viteza medie a trenurilor  (Regio) a fost de 46 de km pe orăîn 2024 iar a  trenurilor de marfă de 27 km pe  oră. Realitatea din teren arată că doar pentru 78 de km de cale ferată au fost realizate recepţii la terminare şi recepţii pe părţi de obiective în 2024, potrivit ultimelor date.

    Singurele trenuri cu o viteză  medie mai mare, 70,5 km pe oră, au avut-o trenurile InterCity  (Săgeata  Albastră), în timp ce trenurile InterRegio au circulat cu  o viteză medie de 61 km pe oră, potrivit CFR SA.

    Cea mai mare viteză cu care poate circula un tren în România este de 160 de kilometri pe oră, pe ruta Bucureşti Nord-Constanţa, care a fost modernizată cu un miliard de euro, însă această viteză nu este atinsă tot timpul, potrivit ultimelor date. 

    Astfel că cea mai mare provocare a transportatorilor pe calea ferată este viteza redusă cu care circulă trenurile pe calea ferată, pe lângă parcul învechit de vagoane şi locomotive, care nu oferă confort pasagerilor. 

    Realitatea din teren arată că nici măcar pe partea de confort pentru pasageri şi modernizare trenuri nu s-a văzut o îmbunătăţire în ultimii ani.

    Pentru îmbunătăţirea confortului şi a serviciilor oferite, CFR Călători derulează, prin programul de investiţii cu fonduri PNRR, lucrări de modernizare a 139 de vagoane (inclusiv de dormit şi cuşetă), 55 de locomotive electrice şi 20 de locomotive electrice cu acumulatori.

    În continuare CFR Călători circulă cu trenuri vechi pe calea ferată. Vârsta medie a locomotivelor şi automotoarelor CFR Călători este de 51 de ani, iar vârsta medie a vagoanelor este de 32 de ani, aşa cum arată  Strategia de Material Rulant a CFR Călători pentru 2021-2024. 

    De-a lungul anilor, compania a pierdut cotă de piaţă pe cele mai solicitate rute, Bucureşti-Braşov şi Bucureşti-Constanţa, în faţă operatorilor privaţi, care au curse pe aceste rute  şi trenuri noi, ce oferă un grad mai mare de confort.

    Doar 70,8 mil. de pasageri au  fost  transportaţi în 2024  pe  calea ferată, trafic de peste patru  ori mai  mic  faţă de cel de pe cale rutieră.  În urmă cu două decenii, pe calea ferată circulau peste 95 de mil. de pasageri.