Blog

  • Taximetria in cifre

    Piata serviciilor de taximetrie este impartita, in Bucuresti, intre peste 350 de firme.  

    • TARIFUL MEDIU la care au aderat majoritatea companiilor de taxi este de 1,4 lei pe kilometru.
    • O TREIME din numarul autorizatiilor emise apartin taximetristilor independenti.
    • COTIZATIA taximetristilor independenti pentru serviciile de dispecerat primite de la firmele la care s-au afiliat variaza intre 1 si 120 de euro.
    • DACIA Logan este masina cea mai folosita de firmele de taximetrie, cu  80% din parcul auto.
    • SALARIUL unui taximetrist variaza intre 200 si 300 de euro pe luna, plus o bonificatie de 15-25% din surplusul de incasari. Conform planului, el trebuie sa incaseze intre 80 si 150 de lei zilnic.

  • Salam sasesc sau "blue chip"?

    Cel mai mare procesator roman de carne, Cris-Tim, se gandeste sa isi finanteze dezvoltarea de anul viitor printr-un credit sindicalizat, listare la Bursa sau prin atragerea ca actionar a unui fond de investitii.

     

    Daca pentru investitiile pentru anul in curs liderul pietei romanesti de mezeluri are fonduri asigurate, Cris-Tim se gandeste sa-si diversifice sursele de finantare incepand din 2008.

     

    „Cel putin pentru anul in curs, putem asigura liniile de finantare prin intermediul bancilor“, a declarat pentru BUSINESS Magazin vicepresedintele Cris-Tim, Gabriel Alexandru. „Dar la un moment dat va trebui sa luam in considerare toate optiunile: credit sindicalizat, fie prin listare la bursa sau prin intermediul unui investitor“, spune vicepresedintele Cris-Tim.

     

    Momentul cel mai probabil pentru acest pas va fi anul 2008, desi Alexandru tine sa precizeze ca „nu se pune sub nicio forma problema“ vanzarii afacerii. Chiar daca admite ca pentru orice exista un pret corect, vicepresedintele companiei spune ca acest lucru este valabil „in cazul in care vrei sa vinzi“.

     

    Si nu sunt prea multe avantaje, explica Alexandru, in momentul in care vinzi afacerea din domeniul cunoscut si incepi un alt business cu totul diferit, pentru ca performantele, de regula, nu mai sunt aceleasi. „Mai ales ca Radu Timis (fondatorul si actionarul majoritar al Cris-Tim – n.red.) este strans legat de firma si nu se vede rupt de activitatea ei.“

     

    In plus, pentru a dezvolta grupul Cris-Tim, o afacere de familie, Radu Timis a trebuit sa-si calce pe suflet. La nivelul anului 2003, grupul de firme avea nevoie de o reorganizare si de stabilirea unei strategii de actiune, pentru ca afacerea de familie se dezvoltase foarte mult, iar sursele de finantare erau limitate. Pana in 2003 firma a avut un ritm foarte mare de crestere, dar ajunsese intr-un punct critic in care, daca nu se schimba ceva, cresterea firmei nu mai putea continua. „Era nevoie sa stabilim prioritatile de dezvoltare la nivel de grup si trebuia regandit modul de organizare al business-ului principal“, spune Alexandru, cel ce avea sa fie artizanul schimbarilor din companie.

     

    Nu exista la acea vreme un post liber la Cris-Tim si nici Alexandru, care lucra atunci in industria tutunului, nu-si cauta activ un job, desi simtise ca trebuie sa faca o schimbare.

     

    Totusi, Alexandru, care a lucrat cu firma mai intai in regim de colaborare, pentru a fi apoi director de strategie si, ulterior, vicepresedinte, avea sa fie cel ce a schimbat compania din temelii: a stabilit o directie clara de dezvoltare si a adus un nou sistem de lucru, pe termen lung, in conditiile in care Cris-Tim lucra la nivelul lui 2003 doar cu planuri pe termen scurt.

     

    „Mezelurile au ramas core business (afacerea de baza – n.red.) si am stabilit niste linii de dezvoltare pentru celelalte afaceri, ca in cazul retelei de magazine sau diviziile de alimente congelate si ready meals (mancare gata preparata – n.red.)“, spune Alexandru. Reorganizarea inceputa in 2005 parea un proiect foarte greu, din cauza dimensiunilor Cris-Tim. Iar cea mai dificila si mai de durata parte nu a fost introducerea procedurilor noi de lucru sau integrarea activitatilor logistice cu cele de productie, ci reglajele de finete la nivel uman.

     

    Si modificarile de pe partea de resurse umane au produs un cutremur in companie, fiind schimbati manageri chiar si la nivel de board. De la venirea sa, Alexandru a atras o serie de manageri atat in board cat si in alte niveluri de conducere, „oameni pasionati sa dezvolte, care sunt «constructori»“. Odata cu schimbarile de manageri, Cris-Tim a declansat si aplicarea programelor de training, mai ales pentru a imbunatati comunicarea si relationarea dintre departamente. „Sunt sincope din cauza faptului ca firma a crescut prea repede si sunt scurtcircuite in decizia de comunicare.“

     

    Niciun departament din cadrul grupului nu a scapat neatins de valul schimbarilor. Unele departamente au fost reorganizate, iar altele restructurate. A fost infiintat un departament de cercetare a pietei, iar acum, pentru lansarea fiecarui produs sunt organizate focus-grupuri, consumatorii fiind principalul factor de decizie. In plus, compania lucreaza permanent cu firme de cercetare de piata pentru a sti care este pozitia produselor sale in piata. Acest lucru nu pare deloc spectaculos, dar in urma cu doar patru ani, isi aminteste Alexandru, „decizia de a lansa un produs nou se lua doar la nivelul board-ului, in urma unei propuneri“. Anul acesta compania va infiinta in cadrul productiei si un departament dedicat pentru cercetare si dezvoltare de noi produse.

     

    Tot Alexandru a fost cel care a stabilit pentru companie un obiectiv pe termen mediu: cresterea cotei de piata de la 7% (2004) pana la 30% in numai cinci ani, planul de restructurare fiind definitivat in 2004 si pus in aplicare din 2005. In 2006, cota de piata detinuta a fost de 17% in valoare si 15% in volum, conform informatiilor companiei. In acest context, cifra de afaceri cumulata la nivel de grup a ajuns la circa 180 de milioane de euro. Daca sunt eliminate tranzactiile dintre companiile grupului, cifra de afaceri consolidata a fost de 112 milioane de euro, iar planurile pentru anul in curs vizeaza o crestere cu 15-20% fata de 2006.

     

    Profitul operational al companiei a fost in 2006 de 11% din cifra de afaceri, pentru anul in curs tinta fiind de „minim 11%“, conform reprezentantilor companiei. Fata de 2005, nivelul profitului a fost mai mic, dar acest lucru se datoreaza faptului ca „fonduri consistente“ au fost alocate pentru „punerea la punct a tuturor aspectelor legate de incadrarea in noile norme europene, alinierea la normele ce tin de protectia mediului“. In plus, compania a cheltuit anul trecut cateva milioane de euro pentru promovarea marcilor Cris-Tim si Alpinia.

     

    Conform estimarilor realizate in cursul anului trecut, valoarea de piata a companiei depaseste 140 de milioane de euro, luand in calcul valoarea de piata a proprietatilor si mijloacelor fixe, precum si estimari privind valoarea marcilor detinute de companie.

     

    Cresterea de 23% a cifrei de afaceri din 2006 fata de 2005 a fost, pentru grupul de firme Cris-Tim, in pas cu evolutia sectorului. Ritmul de crestere a pietei de preparate din carne este estimat pentru anul acesta la 10%, in conditiile in care in 2006 piata a crescut cu 20% fata de 2005. Valoarea de anul trecut a ajuns la circa 800 de milioane de euro, in termeni de cifre de afaceri cumulate ale producatorilor din industrie.

     

    Pentru anul in curs, compania are estimat un ritm de crestere al afacerilor mai mare decat ritmul de evolutie al pietei. Implicit, si felia de piata detinuta de grup ar urma sa devina mai consistenta. In aceste conditii, e de asteptat ca petitorii sa bata in continuare la poarta companiei, mai ales ca „Radu Timis n-a refuzat niciodata sa stea de vorba cu cineva“, spune Gabriel Alexandru. „Si probabil vor exista mereu aceste discutii.“

  • Afacere de familie

    Cris-Tim este o afacere cu capital 100% romanesc, formata din patru divizii in care lucreaza 3.000 de angajati. Activitatea de baza este productia de mezeluri. 

    • Cristim 2 Prodcom cuprinde departamentele marketing, vanzari si distributie de mezeluri
    • Recunostinta Prodcom Impex este divizia de productie de mezeluri si are patru fabrici situate la Filipestii de Padure, Prahova
    • Eco-Ferm este firma care are patru ferme pentru cresterea porcilor, a bovinelor, a ovinelor, o ferma piscicola si o ferma de culturi vegetale pe o suprafata de 2.000 ha
    • Sensconstruct este divizia de dezvoltare imobiliara si constructii

  • Potentialul

    Doar in cazul in care intregul necesar national de trenuri, respectiv tramvaie si autobuze va fi modernizat, potentialul pietei romanesti va atinge 6,5 mld. euro.

     

    TRAMVAIE. Tramvaie noi nu s-au cumparat inca, licitatia din Bucuresti fiind prima de anvergura. In intreaga tara, in marile orase, circula acum 1.673 de tramvaie. Daca toate acestea ar fi inlocuite, la un pret mediu de achizitie de 2,5 mil. euro, castigatorii licitatiilor ar incasa 4 mld. euro. Numarul calatorilor cu tramvaiul de anul trecut in toate orasele din tara a fost de 715 milioane.

     

    AUTOBUZE. Din totalul de 6.189 de autobuze din tara, in ultimii ani au fost inlocuite 1.310. Pretul mediu de achizitie pentru un autobuz este de 150.000 de euro, iar inlocuirea parcului invechit ar presupune investitii, din partea regiilor locale sau a transportatorilor autorizati, de 731 mil. euro. Anul trecut in Romania s-au inregistrat peste un miliard de calatorii cu autobuzul.

     

    TRENURI. Conform unui studiu al UNIFE (Asociatia Europeana a Producatorilor de Transporturi Feroviare), in Romania, pana in 2012, potentialul pietei este de 370 EMU/DMU noi, 271 de locomotive si 390 de vagoane noi sau modernizate. Conform estimarilor de pret facute de producatori, dar si de Ministerul Transporturilor, aceste produse costa aproximativ 1,8 mld. euro, dintre care cele mai scumpe sunt ramele diesel sau electrice, al caror pret este, in medie, de 4,5 mil. euro bucata. Deocamdata, parcul CFR detine 1.600 de trenuri, dintre care 120 sunt automotoare Desiro noi si alte 78 trenuri modernizate sau noi. Pretul mediu al unui EMU este de 4,5 mil. euro.

  • Ne cumparam tramvaie

    Cei mai mari producatori din industria transporturilor de calatori si-au stabilit in ultimii ani birouri in Romania. Bombardier, Siemens, Alstom, Mercedes Benz, MAN si Iveco au pus ochii pe o piata al carei potential este, daca toate trenurile, tramvaiele si autobuzele vechi ar fi inlocuite, de 6,5 miliarde de euro.

     

    Nu sunt multe licitatii pentru 100 de tramvaie odata in Europa“, motiveaza Gabriel Stanciu, directorul Alstom Transport, interesul cu care 15 producatori au cumparat caietul de sarcini in vederea licitatiei deschise la sfarsitul anului trecut de Regia Autonoma de Transport Bucuresti pentru cumpararea a 100 de tramvaie. Licitatiile mari in acest domeniu nu sunt foarte dese in Europa o data pentru ca majoritatea capitalelor si oraselor mari europene si-au modernizat de cativa ani parcurile de transport, iar in al doilea rand deoarece infrastructura de transport cu tramvaiul este destul de redusa in aceste orase.

     

    Mai in gluma, mai in serios, Gabriel Stanciu spune ca nu ar mai putea locui in Bucuresti daca Alstom nu va castiga licitatia pentru cele 100 de tramvaie. Ca sa aiba mai multe sanse, Alstom a venit la licitatie cu doua tipuri de tramvaie: unul mai scump si mai frumos finisat, potrivit pentru centrul orasului, si altul mai potrivit pentru cartiere. „Am lucrat trei luni la oferta si am propus, la fel ca si ceilalti concurenti, un tramvai adaptat pentru Bucuresti. Am facut insa si un compromis, lasand pretul foarte jos (ofertele Alstom au fost cele mai ieftine din licitatie, de 230 de milioane de euro, respectiv 240 de milioane de euro – n.r.“, spune Stanciu. Rezultatul licitatiei, care ar trebui dat in aceasta luna, este asteptat cu sufletul la gura si de ceilalti doi finalisti, Mircea Marian, country manager al Bombardier Transportation, si Bogdan Focsa, directorul diviziei de Sisteme de Transport Siemens.

     

    Ofertele lor, depuse de mai bine de o luna la RATB, se incadreaza intre 230 si 270 de milioane de euro, iar miza este, dincolo de castigarea efectiva a contractului, ideea de a fi primul castigator al unui proiect de anvergura in Romania.

     

    Asta deoarece licitatia pentru cele 100 de tramvaie este doar inceputul, asa cum anul trecut a fost inceputul marilor licitatii pentru autobuze (500 de vehicule tot pentru RATB, contract castigat de Evo Bus), in urma cu patru ani a fost dat startul licitatiilor pentru trenuri (120 de DMU – Diesel Multiple Unit – cunoscute drept „Sageata Albastra“, contract castigat de Siemens), iar in urma cu sapte ani au venit la Bucuresti primele metrouri noi (din comanda de 26 de trenuri castigata de Bombardier).

     

    Insa daca licitatiile de pana acum au adus producatorilor venituri de maxim 1 miliard de euro (conform estimarilor BUSINESS Magazin, este vorba de 922 de milioane de euro), licitatiile care ar putea urma ar insemna pentru producatorii de material rulant afaceri de peste 5 miliarde de euro.

     

    Suma de 6,5 miliarde de euro ar presupune insa inlocuirea tuturor tramvaielor, autobuzelor si vagoanelor sau locomotivelor de tren cu altele noi, proces care ar putea dura cel putin zece ani. Desi inlocuirea intregului necesar este o motivatie pentru ei, producatorii se gandesc deocamdata la proiectele care sunt in curs sau care au fost anuntate a avea loc in acest an sau la anul. Mai pe scurt, din licitatie in licitatie se va inlocui treptat tot necesarul.

     

    Cea mai apropiata licitatie se va organiza de catre CFR si va presupune achizitionarea a 20 EMU (Electric Multiple Unit – care se diferentiaza de vagoanele clasice prin faptul ca locomotiva este integrata in vagon si nu tracteaza vagonul).

     

    „Cu un imprumut de 150 de milioane de euro de la BERD, CFR Calatori doreste achizitionarea a 20 de rame electrice pe distante mari, in regim de intercity, dar proiectul este deocamdata blocat la Ministerul de Finante, care nu mai vrea sa acorde garantie de stat“, spun oficialii Ministerului Transporturilor.

     

    Pana in momentul cand proiectul s-a blocat la Ministerul de Finante, a avut loc – vara trecuta – precalificarea, la care s-au prezentat 9 competitori. Cei mai increzatori in fortele proprii sunt tot „cei trei grei“ – Alstom, Bombardier si Siemens -, care tin ofertele pregatite pentru cand se va relua procesul.

     

    Bombardier a pregatit trenul AGC, platforma cu care a castigat licitatia pentru 500 de vagoane in Franta (in detrimentul Alstom, producatorul local), iar Alstom ar putea propune trenul Pendolino, un TGV prezent in majoritatea tarilor europene, care poate atinge 220 km/ora.

     

    Ramele electrice de lung parcurs presupun vagoane asemanatoare in concept cu automotoarele Desiro („Sageata albastra“) aduse pe piata romaneasca, cea mai mare diferenta fiind reprezentata de confortul interior al trenului – mai spatios, modular, cu mai multe toalete, mai putine usi si mai mult spatiu pentru bagaje – si capacitatea motorului. Producatorii spun insa ca achizitia de trenuri performante ar fi si mai potrivita dupa ce CFR Infrastructura ar realiza si investitiile pentru ca trenurile sa poata merge cu viteza mai mare si daca ar imbunatati capacitatea de semnalizare. Aceasta insa nu pare a fi posibil.

     

    Mircea Marian, country manager al Bombardier Romania, spune insa ca aducerea intregii retele de cale ferata din Romania la capacitate de 160 km/ora ar presupune investitii enorme, iar pe partea de semnalizare (o afacere care presupune alocarea a aproximativ 8 milioane de euro pentru o statie medie) probabil ca lucrurile vor trena si mai mult, fiind de asemenea  necesare investitii foarte mari: „Probabil ca in acest an vor incepe licitatiile pe aceasta parte de infrastructura, iar investitiile se vor face gradual“.

     

    Country managerul Bombardier este increzator ca Ministerul Transporturilor va face aceste investitii, dat fiind ca are acces, pana in 2012, la fonduri structurale de 6 miliarde euro pentru acest tip de investitii.

     

    Chiar daca aceasta imbunatatire a retelei principale de transport s-ar petrece, producatorii cred ca tot nu ar fi de ajuns: „Ar fi bine ca lucrarile de modernizare sa nu se opreasca la pragul de 160 de kilometri pe ora, deoarece aceasta nu va permite o dezvoltare reala a pietei feroviare“, spune Gabriel Stanciu.

     

    Dar ce inseamna dezvoltare reala a pietei feroviare? „Transportul cu trenul se poate numi astfel atunci cand devine un concurent real al transportului cu masina sau chiar cu avionul, atat ca timp, dar si ca aspect al mijlocului de transport“, explica Tom Townson, directorul de vanzari al producatorului de solutii de transport canadian Bombardier – aducand in sprijinul afirmatiei sale faptul ca, in Anglia, dupa introducerea trenurilor noi Bombardier, statistica a raportat o crestere cu 35% a traficului in primele trei luni.

     

    Mai precis, daca un tren va face patru ore de la Bucuresti la Timisoara (ceea ce este posibil in cazul unui TGV), va face cu adevarat concurenta masinii (cu care se fac in medie opt ore) sau avionului (timpul alocat pentru imbarcare crescand numarul de ore alocat unui zbor Bucuresti –Timisoara de la 1,3 la aproape trei ore).

     

    Traficul pe caile ferate a scazut progresiv din 2001 incoace, in favoarea cresterii traficului rutier: daca in 2000 au calatorit cu trenul 118 milioane de pasageri, in 2001 calatoreau 114 milioane, in 2002 valoarea scazuse la 96 de milioane, in 2003 la 95 de milioane. In paralel, numarul persoanelor care au preferat masina pentru calatoriile intre orase a crescut (de la 206 milioane de persoane in 2000 la 238 de milioane de persoane in 2005).

     

    Bineinteles ca numarul din ce in ce mai mare al pasagerilor care au preferat masina si in 2006 (cand 240 de milioane de persoane au mers cu masina intre orase) este si un rezultat al cresterii vanzarilor de masini. Insa in 2006, cresterea numarului persoanelor care au preferat masina nu a mai daunat neaparat CFR, care s-a redresat putin si a transportat peste 94 de milioane de persoane (cresterea fiind explicata, atat de CFR, cat si de producatori, prin faptul ca mai multe persoane au preferat trenurile noi intercity – cunoscute drept Sageata Albastra sau vagoanele modernizate intercity traficului cu masina).

     

    Pana acum, cele mai importante proiecte pentru trenurile de lung parcurs au fost renovarea completa a 100 de vagoane intercity (proiectul „100 de vagoane“ a fost castigat de Alstom, lucrat in parteneriat cu Astra Arad si Atelierele Grivita si a costat 50 de milioane de euro, cu finantare atrasa de Ministerul Transporturilor de la BNP Paribas si BERD) si cumpararea automotoarelor Siemens (in 2003, in valoare de 285 mil. euro, la care se adauga 1,2 mil. euro pentru piese de schimb, cu finantare atrasa de la HVB München, Bankaustria si Creditanstalt Viena). Pe lista proiectelor importante se mai afla si modernizarea a 57 de locomotive Diesel electrice (contract castigat de General Motors si finantat printr-un imprumut de la Deutsche Bank Tokyo) si achizitia a 22 de vagoane noi si 35 modernizate AVA 200 de la Astra Arad, care au costat 33 mil. euro (116 milioane de lei), din fondurile Ministerului Transporturilor.

     

    Dincolo de proiectele CFR, producatorii se uita cu interes si la feroviarii privati. „Acestia sunt foarte activi in ultima vreme, iar de la unii dintre acestia (precum Rompetrol, Servtrans sau Grupul Feroviar Roman) ne asteptam la diverse comenzi, in special de locomotive, in urmatorii ani“, spune Mircea Marian, country manager al Bombardier.

     

    Cum la capitolul tramvaie piata nici nu s-a incalzit inca bine, licitatiile de urmarit in acest an pentru municipalitati vor fi cele la autobuze. Pana acum, cea mai mare licitatie a fost cea castigata de Evo Bus, pentru 500 de autobuze Citaro in Bucuresti, iar RATB a anuntat la momentul respectiv ca va urma o alta licitatie, posibil tot de 500 de autobuze.

     

    Desi piata da ca sigura castigarea acestei licitatii tot de catre Evo Bus – pe motivul ca intregul parc sa fie al aceluiasi producator si aceasta sa reduca din costuri -, sunt voci care sustin ca e posibil ca, dimpotriva, RATB sa isi doreasca o varianta prin care sa-i mentina continuu pe producatori in sah: „S-a mai intamplat si in alte capitale ale lumii ca intregul parc de autobuze sau de tramvaie sa fie impartit intre unul sau doi producatori, tocmai pentru ca acestia sa ramana pusi in priza la nevoile de service sau de piese de schimb ale produselor“, aminteste Dan Cazacu, director de vanzari al MAN, divizia de autobuze din cadrul Automobile Bavaria.

     

    Pe piata de autobuze, acum, cel mai bine dotat este Bucurestiul (o data cu venirea celor 500 de Citaro), dar si orase precum Timisoara (care a cumparat 55 de autobuze noi de la Evo Bus in 2004), Brasov (care a cumparat anul trecut 106 autobuze MAN) sau Sibiu (unde vor sosi la sfarsitul acestei luni 26 de autobuze MAN).

     

    In total, pana acum, cele mai multe autobuze au fost vandute de Evo Bus (respectiv 720 din 1.310 vandute). Modelul Citaro (care este mai scump, respectiv 200.000 de euro, in special datorita FLF – „full low floor“ –  podea coborata suta la suta) a fost adus numai la Bucuresti. „In celelalte orase in care am vandut autobuze, cum ar fi Craiova (50), Galati (40), Bacau (20), Baia Mare (20), Oradea (20), Brasov (15) si Timisoara (55), am dus modelul Conecto, cu podea inalta si o scara de acces, care costa in jur de 130.000 de euro“, spune Deniz Kuluhan, directorul de vanzari al Evo Bus. Dincolo de acestea, au mai vandut autobuze si producatorul ucrainean MAZ, mai ales in orasele din Moldova (Iasi) si Iveco.

     

    Orasele de mai sus, care au cumparat autobuze anii trecuti, vor mai lua o gura de aer pana isi vor completa si restul parcului invechit. „Orasele unde s-au vandut in anii trecuti mai mult de 10 autobuze nu vor mai cumpara in trei-cinci ani, asa ca preferam sa le scoatem provizoriu de pe harta“, spune Dan Cazacu. Producatorii se asteapta insa ca mai toate celelalte orase sa inceapa licitatii in acest an. „Asteptam proiecte pentru 250 de autobuze pentru orasele din provincie“, spune Deniz Kuluhan, care precizeaza ca acum compania sa mai are un avantaj: un centru de service cu acoperire nationala pe care l-a infiintat dupa castigarea contractului pentru cele 500 de autobuze in Bucuresti.

     

    250 de autobuze in acest an ar insemna afaceri de 37,5 milioane de euro (daca luam in calcul un pret mediu de 150.000 de euro pentru un autobuz), insa ar putea fi mai mult, daca vor cere mai multe orase autobuze noi sau daca vor opta pentru modele mai scumpe. Mai scump poate insemna mai modern (cum sunt modelele Neoplan sau Setra de la MAN, care au fost cumparate in Turcia si care costa 300.000 de euro bucata) sau mai mari (modelele asa-numite „cu burduf“, cu capacitate dubla, de 160 de locuri, si cu un pret mai mare cu aproximativ 60.000 de euro).

     

    Bineinteles ca pretul variaza si in functie de numarul de autobuze cerut la o licitatie, dar si de pachetul de servicii care le este adaugat. „Daca se ia un lot de peste 15 autobuze si un pachet de servicii «all inclusive» – garantie extinsa, piese de schimb, scolarizare pentru personal, scule pentru reparatii, diagnoza electronica -, pretul poate creste cu 10-18%, dar nu se compara cu cat ar costa aceste servicii separat“, spune Dan Cazacu, directorul de vanzari al MAN.

     

    Dincolo de licitatiile pentru autobuzele intraurbane, producatorii spun ca problema pentru acest an va veni din interzicerea microbuzelor pentru transportul de calatori interurban: „Asa cum au fost interzise in Europa, acestea vor fi interzise si in Romania pe distante mai lungi de 15 kilometri si va trebui sa fie inlocuite cu autocare sau autobuze“, spune Dan Cazacu. Pe langa posibilele licitatii pentru transport interurban, Europa mai aduce o provocare pentru producatori, si anume motoarele ecologice. Din 2008, motoarele care functioneaza pe motorina va trebui sa aiba si 10% biodiesel in amestec. Dar, conform tendintei, cel mai cautat este motorul cu hidrogen, care a fost vandut deja de MAN in cateva orase europene si care este aproape dublu ca pret fata de un autobuz normal, dar este mult mai avantajos din punctul de vedere al costurilor.

     

    O piata pentru care nu se anunta nicio licitatie in acest an este metroul bucurestean, unde tocmai au venit, in ianuarie, primele trenuri din comanda de 20 pe care Bombardier a castigat-o la inceputul lui 2005 si care sunt asamblate la Electroputere Craiova. Cu tot cu contractul de la inceputul anilor 2000, Bombardier a vandut la Bucuresti 108 vagoane noi de metrou din cele 610 vagoane existente. In total, afacerile Bombardier in Romania din 1999 incoace se cifreaza la 300 mil. euro, dupa cum spune Mircea Marian, country manager al companiei.

     

    La achizitia trenurilor de metrou, Metrorex nu a solicitat Bombardier decat piesele de schimb si trainingul pentru vatmani. Contractul de mentenanta pe 15 ani pentru Metrorex, in valoare de 239 de milioane de euro, a fost preluat din 2003 de Alstom Transport. 

     

    Producatorii cred insa ca, daca nu in acest an, atunci in anii urmatori vor aparea si alte contracte pentru noi metrouri. In primul rand, multe trenuri dintre cele existente nu mai pot circula prea mult timp si va trebui sa fie inlocuite, iar in al doilea rand, acestia spera in constructia noilor magistrale: Drumul Taberei, Policolor si, mult mai tarziu, Otopeni. „La modul general, se ia in calcul un tren de metrou pentru fiecare statie existenta pe o magistrala“, spune Mircea Marian. Acesta precizeaza insa ca, pentru magistrala Drumul Taberei, unde sunt 9 statii, Metrorex a prevazut deja achizitia a 21 trenuri de metrou si 15 pentru magistrala 5 Universitate – Pantelimon. Ca sa fie de rezerva.

     

    Dimensiunea nevoilor pietei indica faptul ca atat producatorii prezenti pe piata, cat si altii care ar dori sa mai vina ar avea ce si unde vinde. Intrebarile se pun insa la nivel de autoritati, care trebuie sa faca o serie de eforturi pentru a li se aproba bugetele, iar aceste eforturi dureaza mult timp, pe care producatorii ar prefera sa il petreaca savurand victoria.

  • Licitatii castigate

    Daca la nivelul intregii tari au aparut de-a lungul ultimilor ani mai multe tramvaie, autobuze si chiar trenuri aduse din tarile vestice, majoritatea acestora au fost produse second hand, pentru care nu s-au organizat licitatii.

     

    TRENURI. Cea mai mare licitatie pentru trenuri a fost castigata in 2003 de Siemens Transportation, pentru 120 de automotoare (dintre care ultimele 23 vor fi livrate in acest an) in valoare de 285 de milioane de euro. Dincolo de contractul cu Siemens, Ministerul Transporturilor a mai cumparat 88 de vagoane noi de la Astra Arad, contract in valoare de 76 de milioane de euro (266 de milioane de lei). 

     

    AUTOBUZE. Cel mai mare proiect castigat pentru autobuze a fost pentru RATB, anul trecut, de 500 de autobuze, castigat de divizia de autobuze a Mercedes Benz, Evo Bus, cu brandul Citaro, in valoare de 120 de milioane de euro. Dincolo de acest contract, in Romania s-au vandut in ultimii cinci ani inca aproximativ 800 de autobuze, a caror valoare medie este de 190 de milioane de euro.

     

    METROURI. Toate contractele semnate de Bombardier cu statul roman pana acum totalizeaza 282 de milioane de euro si includ livrarea a 26 de trenuri de metrou (251 de milioane de euro) si sisteme de semnalizare pentru doua magistrale de metrou.

  • MARKETING: Cum sa-ti urci cat mai sus gulerul in topul vanzarilor

    Marca Timisoreana a avut cea mai vizibila urcare in topul vanzarilor de bere, urcand in numai jumatate de an de pe locul sase pana pe locul intai. Care este explicatia?

     

    Am cautat sa intelegem foarte bine consumatorul si am descoperit o mare masa de oameni oarecum ignorati de celelalte marci de bere, anume oamenii care traiesc pe baza unor valori traditionale“, explica senior brand managerul Timisoreana, Mihai Barsan, pentru BUSINESS Magazin. „De aici a plecat totul.“ Timisoreana a inceput sa vorbeasca pe limba omului obisnuit, plasandu-se astfel mai degraba la polul opus fata de imaginile berilor care se asociaza cu aspiratiile clientului, asa cum este cazul unor branduri precum Carlsberg sau Heineken.

     

    Dupa ce a identificat acest tip de consumator si modalitatea de a ajunge la el, cea mai veche bere din Romania, produsa inca din 1718, a trecut la atac. „Evident, o astfel de evolutie nu este foarte des intalnita“, declara Stefan Liute, director de strategie la compania de branding Grapefruit. Insa tot el adauga ca sanse mai mari de a-si creste vanzarile au „brandurile nou-intrate pe piata sau proaspat si adecvat repozitionate“.

    Campania care a sustinut evolutia marcii in ultimele sase luni nu s-a bazat doar pe comunicare. Desi cele mai vizibile manifestari ale unei marci de bere sunt reclamele TV, acestea nu pot decat sa trezeasca interesul. „Fara o baza solida, chiar si cu cea mai interesanta reclama, interesul ramane nematerializat, se creeaza doar un balon de sapun“, afirma Barsan.

     

    Lansarea variantei in ambalaj PET a coincis cu momentul in care marca si-a inceput urcusul in clasamentul vanzarilor de bere, ceea ce dovedeste, spune Barsan, ca noua varianta „nu a canibalizat celelalte tipuri de ambalaj (la sticla sau cutie – n.red.)“. Linia de PET, instalata in fabrica de la Buzau a Ursus Breweries, al treilea jucator de pe piata romaneasca a berii, face parte dintr-un plan de investitii cu o valoare de 30 mil. euro, prin care compania si-a marit productia cu circa 40%. Prin urmare, Timisoreana a fost sustinuta nu numai prin marketing, ci si prin productie, distributie si logistica. In fabrica de la Buzau urmeaza o noua serie de investitii, care vor ajunge la circa 20 mil. euro. Ursus Breweries este de fapt singurul producator de bere ce a preferat sa astepte cresterea pietei inainte de a declansa investitii masive pentru marirea capacitatilor de productie. Reversul medaliei a fost ca mai ales in perioadele de vara compania a ratat vanzari, neavand oferta pe masura cererii.

     

    Ce sanse are insa o bere, care pana in 2001 a acoperit doar regiunea Timis si abia din 2002 a fost lansata la nivel national, sa mentina o pozitie cucerita in jumatate de an? Nu conteaza cat de repede e castigata pozitia de lider, afirma Liute, ci sa confirme ca atuurile pe baza carora a dobandit locul fruntas sunt reale.

     Potrivit senior brand managerului Timisoreana, lupta nu s-a sfarsit, pentru ca sunt cel putin inca patru marci care-si doresc sa fie pe locul intai in clasament. Si chiar si liderul mai poate castiga, atragand consumatorii altor beri.

  • Topul berarilor

    Cheltuielile anuale ale bautorilor romani de bere depasesc un miliard de euro, ceea ce face ca piata berii sa fie, ca valoare, pe locul al doilea in topul bunurilor de larg consum.

     

    Compania

    Cifra de afaceri (mil. euro)

    Brau Union

    158

    Ursus Breweries

    148

    Interbrew

    112

     

    Sursa: Ministerul Finantelor

     

     

  • Know-how nemtesc

    Grupul polonez Kety, cel mai mare furnizor din tara de produse din aluminiu, vrea sa cheltuie pana la 50 de milioane de euro pentru achizitionarea unui producator de componente auto din Germania.

     

    „Vrem sa cumparam know-how-ul“, spune Dariusz Manko, CEO al Kety, citat de agentia Bloomberg. Compania, care livreaza componente de aluminiu pentru un client care este furnizor al Porsche, incearca prin aceasta miscare sa-si comercializeze produsele direct producatorilor de autovehicule si nu celor de componente. Un alt avantaj al achizitiei va fi accesul la piata auto germana, unde opereaza printre cei mai mari furnizori din Europa. Manko a spus ca Kety s-a retras recent de la negocierile privind preluarea unei firme germane, pe care insa a refuzat sa o numeasca, urmand ca acum sa se orienteze spre o alta tinta de preluare. In urma cu trei ani, compania poloneza anuntase ca este dispusa sa aloce 179 de milioane de euro pentru achizitii pana in 2009, inclusiv cu scopul de a-si extinde afacerile in Europa de Est.

  • MASINI CU BANI DE IMPRUMUT

    Piata auto a crescut sustinut in ultimii ani, rolul principal avandu-l sistemele de finantare. Leasingul reprezenta anul trecut jumatate din vanzarile de masini de import, procentele fiind mai ridicate in cazul masinilor mai scumpe si al celor produse in afara Uniunii Europene, care aveau taxe vamale mai ridicate. Creditul este in crestere accelerata si impreuna cu leasingul genereaza anual peste doua treimi din vanzarile de pe piata auto.