BusinessMagazin

Blog

  • Scaderea pietei determina o divizie locala a ArcelorMittal Construction sa vizeze exportul

    “Consideram ca piata romaneasca si Arval Romania, alaturi de piata greceasca, este zona cu cel mai inalt potential din regiune, in ceea ce priveste solutiile pentru inchiderile exterioare pentru constructii. Din estimarile noastre, cele doua piete vor ajunge impreuna, in scurt timp, la 50 de procente din vanzarile Arval, la nivelul Balcanilor” declara Kostas Stefanidis, Market Manager Arval.

     

    Arval este divizia de solutii pentru inchideri exterioare pentru cladiri din cadrul ArcelorMittal Construction Romania, divizie care a inregistrat anul trecut o cifra de afaceri de opt milioane de euro, dintr-un total de 24 milioane de euro realizat de divizia locala de constructii a ArcelorMittal.

     

    Divizia regionala a Arval, care are unitati de productie in mai multe tari din Balcani, a realizat anul trecut o cifra de afaceri de 40 de milioane de euro. “Noi vedem Romania drept una din pietele mari ale Europei, dar si un centru strategic pentru extinderea in alte tari limitrofe", a mai declarat Kostas Stefanidis.

     

    In acest moment, Arval este prezent cu 30 de unitati de productie la nivel european. “Unul din punctele pe care dorim sa il perfectionam in perioada urmatoare la nivelul Arval Romania este logistica. Ne intereseaza sa perfectam legatura dintre Arval Romania si diviziile similare din Grecia, Franta sau Suedia”, a conchis Kostas Stefanidis.

     

    Arcelor Mittal Construction Romania are trei divizii, Arval, Armat specializata in domeniul acoperisurilor, planseelor si structurilor metalice pentru case si Arclad, specializata pe solutii tehnice si arhitecturale complete pentru fatade, acoperisuri si plansee precum si hale industriale usoare.

     

  • Colliers: Preturile caselor au stagnat in aprilie. Scaderile sunt la 12 luni

    Desi la nivel de sector s-au inregistrat schimbari moderate de pret, la nivel de Bucuresti, atat pentru segmentul apartamentelor noi, monitorizate prin BREI-N (Bucharest Real Estate Index – Noi), cat si pentru cel al apartamentelor vechi, monitorizate prin BREI-V, indicele global se mentine la aproape aceeasi valoare cu cea a lunii martie.

     

    Astfel, valoarea BREI in aprilie a fost de 1.364 euro pe metru patrat (suprafata construita plus terase, TVA inclus), pretul mediu al apartamentelor noi fiind de 1.784 de euro pe metru patrat iar al celor vechi de 1.138 euro/mp, valori similare cu cele inregistrate in luna precedenta.

     

    "Sectoarele Capitalei s-au comportat diferit, cu oscilatii intre – 1% si + 7%. Sectorul 1 a inregistrat cea mai mare crestere, ajungand pana la 1.582 eur/mp. Sectorul 2 si sectorul 3 au cunoscut fiecare o apreciere a preturilor cu 3%. In acelasi timp, preturile apartamentelor situate in sectoarele 4 si 6 s-au depreciat usor, cu cate1%. Comparativ cu nivelul de acum 6 luni, toate sectoarele au suferit scaderi de preturi , cu marje intre – 16% si – 40%", se arata intr-un comunicat al companiei de consultanta imobiliara.

     

    Totusi, raportat la valorile din perioada similara a anului trecut, preturile apartamentelor din Bucuresti au scazut, atat pe segmentul nou cat si pe cel vechi. In cazul apartamentelor noi, preturile au scazut de la 1.881 euro/mp, in aprilie 2008, la 1.784 euro/mp (aprilie 2009), scaderea fiind de aproximativ cinci procente. Mult mai mare este scaderea preturilor pe segmentul vechi, de aprox. 40%, BREI-V din aprilie 2008 fiind de 1.892 euro/mp, comparativ cu 1.138 euro/mp luna trecuta.
     

  • Afacerile ING Asigurari de Viata au crescut in T1

    "In principal, aceasta evolutie a fost determinata de cresterea ponderii produselor traditionale in portofoliu, aceasta ajungand la 40%, si de reducerea semnificativa a costurilor operationale in primul trimestru din 2009 fata de primele trei luni din 2008”, spune Cornelia Coman, directorul general ING Asigurari de Viata si presedintele Consiliului de Administratie al ING Fond de Pensii.

    Pe segmentul de asigurari de viata, volumul primelor brute subscrise in primele trei luni ale lui 2009 a ajuns la valoarea de 130,2 milioane de lei, in scadere cu 4,5% fata de aceeasi perioada a anului trecut, ca urmare a reducerii volumului de produse cu prima unica. "Pe segmentul produselor traditionale, am inregistrat o evolutie pozitiva. Primele brute aferente acestor produse au crescut cu 12% fata de valorile din acelasi trimestru al anului trecut si s-a inregistrat, in acelasi timp, si o crestere a nivelului primei medii, in cadrul acestui tip de produse", precizeaza Coman.

    Pe de alta parte, pe segmentul produselor unit linked, primele brute au scazut cu 7%, pe fondul scaderii vanzarilor produselor unit linked cu prima unica. Produsele din portofoliul ING Asigurari de Viata preferate in aceasta perioada sunt asigurarea mixta de viata si produsul traditional de economisire pentru educatia copiilor. Numarul asigurarilor mixte de viata incheiate in primul trimestru al acestui an este mai mare cu 10% decat cel incheiat in aceeasi perioada a anului trecut.

    Valoarea activelor totale in administrare a ajuns la nivelul de 1,497 miliarde de lei, la sfarsitul lunii martie, aceasta valoare reprezentand cel mai mare volum de active in administrare de pe piata asigurarilor de viata, cu o cota de piata estimata la 50%. "Estimarea noastra pentru acest an presupune o evolutie pozitiva a pietei de asigurari de viata, chiar daca procentul va fi foarte scazut, probabil de pâna in 5%”, adauga Cornelia Coman.

  • Cel mai mare mall local se deschide in octombrie

    “Mai mult de 85% din spatiu a fost deja contractat, procesul de inchiriere derulandu-se cu usurinta. Suntem in faza finala de semnare cu mai multe marci, iar in acest moment au mai ramas disponibile doar cateva unitati”, a declarat Friedrich Wachernig, membru in Consiliul de Administratie al Sparkassen Immobilien AG, investitorul in proiectul Sun Plaza.

     

    Principalele ancore comerciale vor fi un hipermarket Cora (suprafata de vanzare de 11.300 de metri patrati), o unitate Mobexpert (aceeasi suprafata), un magazin de bricolaj Baumax (10.000 mp), o unitate Flanco (2.500 mp) si pe segmentul de imbracaminte, incaltaminte si accesorii, C&A, GAP, Marks & Spencer, Douglas, Sephora, Promod, Orsay, Imaginarium, Motivi si Deichmann.

     

    Sun Plaza va avea in total 150 de magazine, o zona de food court cu KFC, McDonald’s, Burger King si Starbucks, 15 sali de cinema cu o capacitate de 3.000 de locuri, care vor fi operate de catre Cinema City, suprafata totala comerciala a centrului fiind de circa 80.000 de metri patrati – cea mai mare de pe plan local.

     

    “Nu am avut pana acum nicio cerere de renegociere a contractelor de inchiriere deja semnate. Toate contractele prevad o chirie minima fixa si o componenta procentuala, din venituri”, a declarat Michael Richard, directorul general EMCT Romania. Compania a achizitionat terenul pe care este dezvoltat Sun Plaza si a atras pe austriecii de la Sparkassen ca finantatori, intelegerea fiind asemanatoare unei vanzari de tip forward purchase. Reprezentantii dezvoltatorului nu au precizat valoarea contractului cu Sparkassen si nici chiria medie din centrul comercial, precizand doar ca aceasta este “mai redusa comparativ cu alte proiecte din Bucuresti si asta deoarece avem un numar de magazine mici mai redus decat alte proiecte, concentrandu-ne pe ancorele mari”.

     

    Proiectul, care va dispune de 2.000 de locuri de parcare, este prevazut si cu o componenta de birouri, care ar trebui finalizata anul viitor. Investitiile totale in proiect sunt de 200 de milioane de euro, cladirea de birouri urmand sa aiba o suprafata inchiriabila de 8.300 de metri patrati.

     

    Sun Plaza va fi cel de al treilea proiect comercial de mari dimensiuni din partea de sud a orasului, dupa City Mall si recent inauguratul Grand Arena. Tot in acesta toamna, in septembrie, este anuntata si finalizarea AFI Cotroceni Mega Mall, cu o suprafata inchiriabila de 76.000 mp.

     

    Sparkassen Immobilien detinea la finalul anului trecut un portofoliu evaluat la 1,78 miliarde de euro, format din proiecte rezidentiale, de birouri si hoteluri, compania fiind prezenta pe plan local prin achizitia hotelului Novotel din Bucuresti. Sun Plaza este primul proiect de dimensiuni mari dezvoltat de catre EMCT Romania, care a mai construit unitati pentru retaileri ca Bricostore, Carrefour si Cora.
     

  • Ultra-bankruptcy

    The story of K Tech Electronics, the company behind the Ultra Pro Computers stores, is coming dangerously close to an unfortunate end. Once one of the most important IT retail brands in Romania, along with Flamingo, Depozitul de Calculatoare and Best Distribution, Ultra Pro Computers rose in a time when computer retail was in its infancy and was the only one to have kept its initial business philosophy – small stores specialized in IT products, almost intact since the beginning. Now, the company is going through its most difficult moments in fourteen years, precisely because of this philosophy.

    The main problem of K Tech now are the unpaid debts to banks and suppliers, which, according to a source close to the company, have exceeded 15 million euros. K Tech therefore defaulted both because of the lack of cash, as well as of the abruptly declining sales of late – with the same sources saying that the company’s business was slightly up last year to almost 80 million euros, around 1-2% of which was a net loss, but, in the first few months of 2009, the decline stood at more than 50% compared with the same time of the previous year.

    One also has to consider the monthly expenses of the company, approximately one million euros, of which only 10% are personnel expenses, and the rest being used for rents and inventories, which contributed to the gradual postponement of payments and to the piling up of debt. Over two thirds of the 15 million euros are bank loans taken out by K Tech Electronics to develop the business, for which it pledged as collateral inventories and properties that have lost a lot of their value in the meantime as a result of the economic decline.

    Payment delays of more than thirty days made UniCredit Tiriac, to which the Fughinas’ company owes 7 million euros, along with six other banks – Citibank, Alpha Bank, Banca Transilvania, BCR, Banca Romaneasca and BRD, to resort to the compulsory execution of K Tech Electronics. The banks won the right to seize the warehouses of the IT retail company – one of which located in the Key Logistic Center park and the other at the company’s headquarters in the APACA complex, so as to use the stocks valued at approximately 5 million euros to recoup some of their receivables.

    Most of the stocks in the central warehouse were sold to Flamingo at the beginning of last month (an information which the officials of the company would not comment on) at a lower price than the actual value of the products, a source close to the company says, but the process was stopped when K Tech Electronics challenged the compulsory execution, thus putting the plans of the seven banks on hold. Debt to banks is not the only problem of the IT retail chain. Another over 5 million euros that Fughinas’ company did not pay in time should go to suppliers of products and utilities.

    Part of them are already going to court to request that K Tech be summoned to pay or be declared bankrupt, the most recent such example being Tornado Sistems, one of the biggest distributors of IT&C products in Romania. ”The over six-month old debt we have to recover is not that high, it’s in the range of tens of thousands of euros, but so far we have not been able to reach a friendly resolution,” says John Cusa, chief executive of the distributor, explaining the filing with the Constanta Court of Law at the beginning of last week.

    Traducere de Loredana Fratila-Cristescu si Daniela Stoican

  • Who’s Afraid of the Dentist?

    When he decided, back in 2004, to open his first dental clinic dedicated to corporate clients in Bucharest, everybody told Michaell Shkurko this was insane. Born in Russia 50 years ago, raised in Israel and trained as a stomatologist in Romania and Italy, Shkurko set up his first clinic on the Romanian market in a villa rented out on Bucharest’s Ferdinand Boulevard.

    Dental Plan, which in the meantime has moved headquarters to Tipografilor Str. (N Bucharest), now has around 5,000 subscribers via the contracts Michaell Shkurko has signed with Petromservice, Volksbank and Bancpost (this compares with the over 70,000 subscribers each for Unirea Medical Centre and Medicover – clinics specialising in general medicine). Last year, Dental Plan posted half a million euros in turnover, slightly above the 400,000 euros originally invested in the business by Michaell Shkurko.

    For 2009, Michaell Shkurko expects a turnover more or less similar to last year’s from the Dental Plan clinic, but his businesses will reach one million euros this year after completion of a second clinic – which will be smaller than the current one, and will also have a lab and a training center. Five years from its opening, Dental Plan remains the only clinic opened in Romania on the corporate clients segment. For individual clients, however, the market is very fragmented, consisting of around 11,600 practices throughout the country.

    Oana Taban, in turn a trained stomatologist, set up her own clinic ten years ago, by extending her individual practice. ”Initially I had one single dental chair, then realised I had too many patients and started to hire staff,” says Oana Taban, owner of the four Dent Estet clinics in Bucharest, who says she now derives 1.5 million euros in turnover. Apart from the four clinics, Oana Taban also invested in a business that has mainly attracted expats – eco clinic Green Dental, operated together with Cristi Costachescu and Cristi Misailescu, founders of Velvet Dental, Dent Estet’s main rival. Green Dental is affiliated to Green Dentistry, a project initiated and funded in 2004 by the European Union, with its main concern being eco-friendly management of dental waste.

    Traducere de Loredana Fratila-Cristescu si Daniela Stoican

  • New Wine for Connoisseurs

    In an interview given to BUSINESS Magazin, the otherwise discreet businessman, who does not want to have his photo taken, told the story of the business he founded 17 years ago together with his partner Bogdan Costachescu (an oenologist and owner of 10% of Davino).

    Catalin Paduraru, a wine critic and one of the shareholders of Vinexpert retailer, says ”Davino has seen the most spectacular evolution among all wines launched on the market over the last few years (since 2000 i.e.). ”In 1992 I started a wine import and distribution business, but I had always wanted to be involved in production,” says Balaban, who put the first bottle of Davino wine on the market in 2000. Since then, the brand has become known, especially among connoisseurs. Starting in 2006, Balaban has taken Davino out of the regular retail circuit, and has sold it only on the on-premise segment (hotels, restaurants and catering).

    Traducere de Loredana Fratila-Cristescu si Daniela Stoican

  • The African Queen

    Under the circumstances, Africa is now the queen of spring and summer collections of major designers. One of the most successful products of African inspiration on the market has been the spring/summer collection created by Marc Jacobs for Louis Vuitton.

    To add flavour to the shoe line (called Spicy), the designer has included elements usually associated with Africa – snakeskin, feathers and semi-precious stones. The collection is dedicated to Josephine Baker, the famous singer and dancer from the 1920’s Paris, whose exotic features conquered the City of Lights. The shoes now lead the African fashion caravan and, despite the crisis, are selling like hot cakes.

    Chloë Sevigny is a Hollywood star who appeared on the red carpet wearing a pair of Vuitton Spicy, and has sparked a craze for this model among celebrities. Demand is high, all the more since every pair is different, suggesting the idea of unique, handmade objects, something that Africa excels in.

    Traducere de Loredana Fratila-Cristescu si Daniela Stoican

  • A cincea afacere din proiectul Turabo

    Martea trecuta, Tudor Dragomir Niculescu si-a facut o cafea tare si s-a asezat in fata televizorului pentru a urmari un meci foarte important. Se transmitea de la Galati al doilea meci din calificari al echipei de baschet Steaua Turabo Bucuresti, echipa cu care omul de afaceri a decis sa isi asocieze numele la inceputul acestui an. Niculescu a facut baschet de performanta timp de 14 ani si a renuntat la sport pentru a se dedica antreprenoriatului si pentru a inaugura lantul de cafenele Turabo in 2002.

    Decizia de a investi in baschet a venit cand proaspat reinfiintata echipa de baschet Steaua Bucuresti era pe punctul de a fi din nou dizolvata in lipsa unui sponsor. Niculescu tine sa sublinieze ca nu a cumparat echipa, ci ca a semnat un contract de asociere si sponsorizare pentru trei ani, prin care a virat pana acum 150.000 de euro. Scopul este ca in acest an echipa sa intre deja in divizia A, iar, daca asta se va intampla, in sezonul viitor (2009-2010) Niculescu ar trebui sa investeasca peste un milion de euro. Planurile pe termen mediu sunt insa mult mai mari: “Pentru 2010-2011, vreau sa ma implic alaturi de Steaua in infiintarea unei Academii de Baschet, sper ca Steaua Turabo sa ajunga in liga europeana si nu neg ca numele echipei va face din aceasta investitie un business profitabil”.

    Investitia in baschet a fost ceva neplanificat, admite omul de afaceri. Singura “deviere” de la domeniul horeca programata pentru acest an era productia si anume fabrica de cafea Turabo, prin care Niculescu doreste sa isi creeze propriul brand de cafea.

    Planul pentru o fabrica de cafea era mai vechi, dar Niculescu nu l-a vazut niciodata atat de realizabil ca anul trecut, cand a reusit sa obtina si o finantare europeana care ar putea acoperi peste jumatate din investitie. “Fabrica nu ar trebui sa coste mai mult de un milion de euro”, spune proprietarul Turabo, uitandu-se ganditor pe tapetul cafenelei din Episcopiei. Se intrerupe gandindu-se la faptul ca aceasta cafenea va fi inchisa de a doua zi pentru renovare; este prima cafenea Turabo deschisa si Niculescu isi aminteste ca, de fapt, toate planurile sale de afaceri s-au legat cumva de aceasta cafenea. “Initial, standardul cafenelelor Turabo, pe care l-am construit aici, era situat pe segmentul superior al pietei; odata cu extinderea lantului, ne-am dat seama ca este irealist sa ai 50 de cafenele sau mai multe pe segmentul superior al pietei in Romania”, explica Niculescu de ce cafenelele Turabo au migrat treptat catre standardul mediu – superior al pietei.

    Pasul a avut loc de fapt in urma cu mai putin de doi ani, cand proprietarul Turabo a facut un salt de la 15 la 24 de cafenele prin achizitia unui lant (Dark Café) care se dezvolta in supermarketurile Real. Fostii proprietari ai Dark Café (doi tineri din Timisoara care au incasat de la Niculescu 500.000 de euro pentru cele noua cafenele) aveau o intelegere cu lantul nemtesc pentru a deschide cate o cafenea in fiecare galerie comerciala Real. Niculescu a preluat planurile lor, dar a continuat sa deschida si cafenele stradale si nu numai, ajungand la sfarsitul lui 2008 la 39.

    La inceputul lunii mai a acestui an, numarul cafenelelor ajunsese deja la 43 – printre acestea se numara si deschiderea din ianuarie a cafenelei din aeroportul din Timisoara, o nisa pe care Niculescu o urmarea demult. “Din pacate, aeroporturile din Bucuresti sunt <inchise> din acest punct de vedere, de aceea singurele aeroporturi din tara care renteaza din punctul de vedere al traficului sunt Timisoara si Clujul (cele doua aeroporturi au avut anul trecut cate aproximativ 800.000 pasageri – n.red.)”, spune Niculescu. Dupa Timisoara, urmeaza in mai doua deschideri: inca o cafenea pe bulevardul Decebal din Bucuresti si a doua pe aeroportul din Cluj. Acestea doua sunt, dupa cum spune Niculescu, contracte semnate si intr-un stadiu avansat de amenajare. Celelalte cinci cafenele programate pentru acest an vor fi deschise in functie de spatiile pe care le va gasi omul de afaceri. “De cand am inceput afacerea cu cafenele, 2009 este cel mai bun an pentru deschideri – chiriile au scazut, in functie de locatie, cu pana la 50%, costul cu amenajarile s-a redus cu pana la 15%, iar linia de credit pe care am deschis-o la BRD imi va permite sa deschid chiar daca rulajul nu va fi extraordinar in acest an.”

    Niculescu a observat de la incepu tul anului o oarecare schimbare a comportamentului consumatorilor, care vin in numar la fel de mare la cafenele, dar consuma mai putin: “A scazut valoarea bonului per client: anul trecut pe vremea asta, o persoana consuma cam trei-patru produse, acum consuma cam doua”. Cu toate acestea, Niculescu spune ca anul acesta va aparea un salt al cifrei de afaceri, in special din cresterea numarului de cafenele. “Eu sper totusi sa vina si o crestere din volumele vandute, dar nu pot sti in acest moment; ce stiu si imi pare foarte rau ca stiu este ca in acest an nu ma mai pot baza pe evenimente corporate, care reprezentau un segment important mai ales la Ballroom (Turabo Grand Ballroom este un complex de sali de evenimente care a avut anul trecut afaceri de 3 milioane de euro – n.red.)”, spune Niculescu. Astfel ca tot de la cafenele ar trebui sa vina majoritatea veniturilor si acum omul de afaceri se felicita pentru pozitionarea pe segmentul mediu a cafenelelor Turabo.

    Migrarea catre segmentul mediu si tinta de peste 50 de cafenele deschise i-a si permis lui Niculescu sa se gandeasca la o fabrica proprie de cafea: “Aceasta fabrica are ca scop initial furnizarea de cafea premium pentru cafenelele Turabo, dar nu numai”. Daca totul va merge conform planului, Niculescu ar trebui sa termine constructia fabricii in aceasta toamna, iar din prima zi a lui 2010 sa poata servi in cafenelele Turabo propria cafea. Vor mai trece doua-trei luni pana cand cafeaua Turabo va ajunge si in alte cafenele. De fapt, se corecteaza repede Niculescu, cafenelele din lanturile concurente nu sunt neaparat vizate ca si clienti pentru cafeaua Turabo: “Cred ca principalii nosti clienti vor fi hotelurile, restaurantele si cafenelele care nu fac parte dintr-un lant – pentru care servirea cafelei Turabo va aduce un plus de imagine”.

    Lista de clienti va trebui sa fie destul de lunga, dat fiind ca locatiile Turabo ar putea atrage pana la 10-15% din capacitatea prognozata a fabricii (cafenelele Turabo au consumat anul trecut 15-20 de tone de cafea, iar fabrica ar urma sa aiba o capacitate de 200 de tone). Vanzarea de cafea premium pentru horeca a devenit de anul trecut o tinta si pentru Strauss Romania (fosta Elite, a carei fabrica are o capacitate de 2.000 de tone pe an), care a investit intr-o linie de productie pentru acest segment si a deschis si prima cafenea Doncafé in Dorobanti anul trecut. Concurenta se ascute pentru Turabo si din punctul de vedere al numarului de lanturi de cafenele concurente: oameni de afaceri precum Octavian Radu cu Cup & Cino, Marius Ghenea cu Testa Rossa, Gabriel Popoviciu cu Centro, dar si alte francize precum Pascucci, Gloria Jean’s si Starbucks vizeaza consolidarea pe toate segmentele de piata. De aceea, Niculescu se si grabeste: “Trebuie sa am un avantaj din faptul ca am fost primul”.

  • Exercitiu de imaginatie

    Lumea informaticii trece printr-o transformare care ar putea fi calificata ca o veritabila schimbare de paradigma. Interesant este ca lucrurile cele mai spectaculoase se petrec la doi poli opusi din punctul de vedere al dimensiunilor. Pe de-o parte avem miniaturizarea dusa la extrem a computerului, care ajunge sa incapa intr-un telefon mobil si sa se confunde cu acesta. De fapt, limitarile tin mai mult de “form factor”, dar se incearca si aici solutii. De pilda, telefonul prevazut cu un miniproiector poate suplini in unele cazuri un ecran de mici dimensiuni, dar nu e exclus ca tehnologia E-Ink sa aduca in viitor extensii in domeniul vizualizarii. Ceea ce uneste aceasta noua generatie de dispozitive este accesul mobil la internet prin retelele de telefonie mobila, ceea ce asigura o acoperire maxima. Este de asteptat ca in cativa ani accesul mobil la internet sa-l depaseasca pe cel clasic.

    La celalalt pol, asistam la nasterea unor colosi din punctul de vedere al puterii de calcul: cloud computing. Spre deosebire de polul opus – orientat spre piata de consum, unde libertatea solutiilor este maxima – raspandirea norilor de calcul are implicatii in intreaga industrie IT, iar precautiile fabricantilor (care vor trebui sa se reorienteze) si ale potentialilor clienti (care se confrunta cu o tehnologie noua si poate imatura) sunt explicabile. Batalia se duce in acest moment pentru impunerea unor standarde care sa asigure un nivel de compatibilitate astfel incat piata sa fie deschisa si concurentiala – adica sa existe posibilitati reale ca un client sa poata sa-si schimbe furnizorul de putere de calcul fara mari probleme. Deocamdata, cel mai bine pozitionat este Amazon ECC, dar si alti jucatori importanti se pregatesc sa intre in arena. Intre acesti doi poli, ce se va intampla cu clasicul calculator personal? Este clar ca are tot mai putin de lucru, daca pana si jocurile video vor putea fi rulate in nori de calcul specializati. Desigur, exista domenii in care isi vor pastra pozitiile (de pilda procesari video complexe), dar o tendinta de schimbare deja se vede: sporirea portabilitatii si reducerea resurselor proprii. Rezultatul se cheama “netbook”

    si se bucura de tot mai mult succes. Se poate si altceva? Eu cred ca da si chiar am facut recent un exercitiu de imaginatie pe tema “cum ar trebui sa fie computerul meu perfect”. Rezultatul ar putea fi interesant.

    Mai intai dimensiunile: afisaj cam cat o coala A4 si grosime sub un centimetru, astfel incat greutatea sa nu fie mai mare decat a unei carti de marime mijlocie – adica sa poata fi purtat in orice servieta fara nici o problema. O conditie obligatorie ar fi sa nu aiba piese in miscare: adio disc hard si unitate DVD. Compensatia ar trebui sa vina de la internet, deci conectivitatea ar trebui sa fie duala: pe retea de telefonie mobila si pe WiFi. In fine, as renunta la tastatura si as opta pentru un ecran tactil. Rezulta ceva ce seamana cu un Tablet PC, asa ca o coperta cu rol de protectie ar completa echiparea. O mentiune speciala privind consumul de energie, care ar trebui sa fie minimal, astfel incat bateriile sa reziste o zi intreaga.

    Insa partea leului revine functionalitatilor. Inainte de toate, interactiune prin gesturi. Mai apoi, recunoasterea scrisului de mana la un nivel acceptabil, pentru ca notitele si agenda ar fi aplicatii de baza (ceea ce ar implica si posibilitatea de a trece printr-un gest de la modul text la modul grafic). O alta cerinta importanta ar fi posibilitatea comutarii de la afisarea pe orizontala la cea pe verticala si invers. O tastatura virtuala ar putea fi utila pentru redactarea documentelor mai mari si mai pretentioase. Probabil cea mai importanta aplicatie va fi browserul web, dar functia de cititor de carti electronice ar fi obligatorie. In fine, acasa sau la birou, o tastatura “adevarata” si un maus – conectate wireless – ar face din acest aparat un computer aproape obisnuit. E nevoie doar de un mic stativ.

    Pana la urma a iesit un fel de combinatie dintre un iPhone de mari dimensiuni si un Kindle multifunctional, la care se adauga ceea ce se asteapta de la un tablet PC. Inca nu toate tehnologiile sunt coapte pentru un astfel de aparat: afisajul tactil inca nu poate oferi o calitate apropiata de e-Ink, consumul ramane o problema, recunoasterea scrisului de mana e imprecisa. Dar sunt convins ca nu mai e mult pana cand un astfel de computer isi va face aparitia, iar daca pretul ar fi decent, cred ca piata n-ar fi o problema. V-ar tenta?