BusinessMagazin

Blog

  • Ultra Pro, aproape de faliment?

     

    Povestea K Tech Electronics, compania din spatele magazinelor Ultra Pro Computers, se apropie periculos de tare de un final nefericit. Pe vremuri unul dintre cele mai importante branduri de retail IT din Romania, alaturi de Flamingo, Depozitul de Calculatoare sau Best Distribution, Ultra Pro Computers a crescut intr-o perioada cand comertul cu calculatoare era inca la inceput si a fost singurul care si-a pastrat de-a lungul timpului aproape intacta filozofia initiala de business – magazine de suprafata mica specializate pe produse IT. Acum, compania trece prin cele mai dificile momente din ultimii aproape 14 ani tocmai din cauza aceastei filozofii.
     
    Principala problema a K Tech in acest moment o reprezinta datoriile neachitate la banci si furnizori care, potrivit unei surse apropiate companiei, au depasit 15 milioane de euro. K Tech a ajuns astfel in incapacitate de plata atat din lipsa lichiditatilor, cat si din cauza vanzarilor in scadere abrupta in ultima perioada – potrivit aceleiasi surse, afacerile companiei au inregistrat o crestere usoara anul trecut, pana la aproape 80 de milioane de euro, din care in jur de 1-2% a fost pierdere neta, dar in primele luni din 2009 scaderea a fost chiar mai mare de 50% comparativ cu perioada similara din anul precedent. Trebuie luate in calcul insa si cheltuielile lunare ale companiei, de aproximativ un milion de euro, din care doar 10% cu personalul, restul fiind directionate catre chirii si stocuri, ceea ce a contribuit la amanarea treptata a platilor si la acumularea datoriilor.
     
    Mai bine de doua treimi din cele 15 milioane de euro inseamna creditele bancare contractate de K Tech Electronics pentru dezvoltarea afacerii si garantate cu stocuri si cu proprietati imobiliare care intre timp si-au pierdut mult din valoare, pe fondul declinului economic.

    Intarzierile de plata cu mai mult de 30 de zile au facut ca UniCredit Tiriac, unde compania sotilor Fughina are o datorie de 7 milioane de euro, impreuna cu alte sase banci – Citibank, Alpha Bank, Banca Transilvania, BCR, Banca Romaneasca si BRD – sa treaca la executarea silita a K Tech Electronics. Bancile au castigat dreptul de a pune sechestru pe depozitele companiei de retail IT – unul situat in parcul Key Logistic Center, iar celalalt in sediul central al companiei din complexul APACA -, putand folosi stocurile evaluate la aproximativ 5 milioane de euro pentru a-si recupera o parte din creante. Mare parte a stocurilor din depozitul central au fost vandute la inceputul lunii trecute catre Flamingo (informatie pe marginea careia oficialii companiei au refuzat sa faca vreun comentariu), la o valoare inferioara decat cea reala a produselor, sustine o sursa apropiata companiei, insa procesul a fost sistat atunci cand K Tech Electronics a contestat executarea silita, punand astfel in asteptare planurile celor sapte banci.
     
    Datoriile bancare nu sunt insa singura problema a lantului de retail IT. Alte peste 5 milioane de euro pe care compania sotilor Fughina nu le-a achitat la timp ar trebui sa ajunga in buzunarele furnizorilor de produse si de utilitati. O parte dintre acestia au inceput deja sa solicite in instanta somatii de plata sau intrarea in insolventa a K Tech, un exemplu recent fiind Tornado Sistems, unul dintre cei mai mari distribuitori de produse IT&C din Romania. “Datoria pe care o avem de recuperat de mai bine de sase luni nu este foarte mare, de ordinul zecilor de mii de euro, insa pana acum nu am reusit sa ne intelegem pe cale amiabila”, justifica John Cusa, directorul executiv al distribuitorului, dosarul depus la inceputul saptamanii trecute la Tribunalul Constanta.
     
    In situatia Tornado sunt zeci de companii, dar deocamdata putine au atacat K Tech Electronics in instanta. Gigaset Communications Austria, companie apartinand Siemens AG, care distribuie printre altele telefoane fixe, a deschis saptamana trecuta procedura de insolventa impotriva K Tech. Dosare pe numele companiei au mai fost depuse in ultima perioada de MB Distribution, Proca, Scop Computers sau Media Direction, iar actionarii au datorii care se apropie de 100.000 de euro si la IPA, compania ce detine cladirea de birouri din Calea Floreasca, unde sotii Fughina au inchiriat multa vreme 1.100 de metri patrati pentru sediul K Tech. Somatia de plata a fost aprobata de Judecatoria Constanta in a doua jumatate a lunii aprilie. “Exista insa furnizori care au de recuperat datorii de ordinul sutelor de mii de euro de la K Tech. Cand si acesti distribuitori vor merge in instanta in incercarea de a evita acumularea propriilor datorii, cu greu va mai fi cale de intors”, a declarat pentru BUSINESS Magazin o sursa din interiorul companiei de retail IT.
     
    Realitatea este ca multe firme se confrunta acum cu dificultati financiare si ajung chiar sa nu mai aiba lichiditati pentru a-si achita datoriile, in conditiile in care piata de produse IT a intrat in declin inca din ultimul trimestru al anului trecut. Odata ajunsa in stare de insolventa, indiferent daca din decizia proprie sau la cererea creditorilor, o firma este supusa unui proces minutios de evaluare, incheiat fie cu reorganizarea activitatii, fie cu lichidarea. Reorganizarea ar putea fi solutia salvatoare, implicand modificarea structurii companiei, separarea sau vanzarea unor linii de business, renegocierea contractelor financiare si comerciale, reducerea personalului sau reorganizarea organigramelor.

    Romeo Cosma, avocat: “Cele mai frecvente cauze pentru care o companie ajunge in insolventa sunt previzionarea gresita a afacerii, greselile de management sau activitatea frauduloasa a administratorilor”

    Teo Paduraru, fondatorul Best Computers: “Cred ca retailerii platesc acum si nesabuinta cu care deschideau pana in 2005 magazin dupa magazin”

    Adrian Furnica, Depozitul de Calculatoare: “Competitia a ramas acum intre noi si jucatorii locali”

    Bogdan Socol, SigmaNET: “Am mentinut o pozitie ferma in raport cu cele mai mici preturi”
     

  • Ucenicii lui Gordon Gekko

    In urma cu mai mult de 20 de ani, Gordon Gekko, eroul negativ al filmului “Wall Street”, investitor, jucator la bursa, papusar de destine si consumator rafinat, elegant si cinic, scria micul manual al marelui investitor, enuntand pur si simplu ca lacomia e buna. Putem spune, simplu, ca fundamentul actualei crize economice nu sta in deciziile Rezervei Federale americane si ale lui Alan Greenspan, seful institutiei, ci intr-o fraza dintr-un film: “The point is, ladies and gentlemen, that greed, for lack of a better word, is good”. “Greed is good”, o sentinta care a sfarsit pe locul 57 in top 100 al celor mai celebre replici intocmit de American Film Institute.
     
    Si stiti ceva? Chiar a avut dreptate, cel putin in ultimele doua decenii, cand banii s-au facut parca mai usor ca niciodata. Dupa criza imobiliara americana din toamna anului 2007, care a evoluat in actuala criza economica mondiala, lacomia nu a mai fost la moda. Lacomia investitorilor, in special a celor de pe Wall Street, a fost dezavuata de un cor gigantic, format din politicieni (cu presedintele american Barack Obama principal tenor), dar si din jurnalisti, economisti de stanga sau simpli cetateni.
     
    La finele lunii aprilie, studiourile 20th Century Fox au anuntat ca Michael Douglas va juca din nou rolul lui Gordon Gekko in continuarea succesului din 1987 “Wall Street”. Filmul va fi regizat de Oliver Stone, cel care a semnat si prima pelicula. “Wall Street 2” sau “Money Never Sleeps” (“Banii nu dorm niciodata”), titlul de lucru care apare intr-o serie de relatari de presa, ar trebui sa apara in 2010, asa ca scenaristul Allan Loeb are suficient material de studiu in actuala criza economica. Iar Ed Pressman, producatorul primului film, implicat si in realizarea continuarii, a subliniat dimensiunea noului film: “Wall Street a fost New York-centric. Astazi pietele sunt globale, asa cum arata si titlul <Money Never Sleeps>. Actiunea filmului se va desfasura la New York, in Londra, in Emiratele Arabe Unite si intr-o tara din Asia”, a declarat el pentru Telegraph. “Nu putem oferi amanunte, dar povestea este rupta, literalmente, din titlurile ziarelor de astazi”, il completeaza Gregg Brilliant, purtator de cuvant al studiourilor 20th Century Fox.
     
    Pentru ca, la fel ca in cazul primului film, care a fost lansat pe piata la cateva luni dupa crahul bursier din 1987, nu putea fi ales un moment mai bun pentru continuare decat perioada crizei incepute in urma cu doi ani. Ideea este simpla: Gordon Gekko iese din inchisoarea unde l-a aruncat scrupulosul sau ucenic Bud Fox (Charlie Sheen) si intra din nou in afaceri. Nu lipseste nici actualul tanar ucenic, care va fi interpretat de Shia LaBoeuf.
     
    Cliseul hollywoodian cu binele care invinge mereu a fost folosit in filmul “Wall Street”, dar in acest caz nu a prins: criticii de film si jurnalistii au remarcat intr-una ca, beneficiind de carisma lui Michael Douglas, “pradatorul” Gordon Gekko a devenit idolul generatiilor de tineri afaceristi si nu numai, in timp ce Bud Fox a ramas in umbra. Gekko “a rezistat pentru ca spectatorii l-au respectat; este acelasi fel de respect pe care il avem pentru marele rechin alb”, spunea recent Michael Douglas. “Este un ticalos. Maret si de moda veche, dar ticalos.”
     
    Aici actorul pune punctul pe i. Pentru ca “Wall Street 2” apare intr-o alta lume; Gordon Gekko a intrat in puscarie intr-o lume informata de ziare si televiziuni, unde singura posibilitate de a participa la sedinte era cea fizica, in persoana, si unde Bud Fox alerga cu scuterul dupa Rolls-ul luxos al concurentei si spiona ferestrele restaurantelor pentru a afla noutati. Acum, sedintele se desfasoara pe ecranele laptopurilor si internetul revarsa o avalansa de informatii asupra celor interesati.
     
    1 – 0 pentru noua lume.
    Dar difera si businessul: Gekko cumpara companii carora le vindea activele, vrajea actionarii cu luari de cuvant spectaculoase, se lupta cu adversarii in ringul bursier si se deplasa cu o limuzina, cu o biata limuzina. Acum avem subprime, scheme Ponzi, leverage si Lehman Brothers, jeturi corporatiste si “parasute de aur”, ajutoare guvernamentale si nationalizari.
     
    Scorul devine 3-1 pentru Gekko – macar era elegant si intelept. 
    Zvonuri privind reluarea succesului de acum doua decenii au aparut inca din 2007, anul in vara caruia producatorul Ed Pressman si scenaristul Stephen Schiff (colaborator apropiat al lui Oliver Stone) au vizitat Londra si pe miliardarul Vincent Tchenguiz. Vincent si fratele sau Robert Tchenguiz sunt nascuti in Iran, vlastarele unei familii de irakieni refugiati, si au venit in Marea Britanie in 1979; detin participatii la lantul de magazine Sainsbury’s, la restaurantele Mitchells & Butlers si la multe alte companii. Criza economica le-a afectat averea in mod semnificativ, Vincent numarandu-se si printre cei inselati de schema piramidala a lui Bernie Madoff.
     
    Vincent Tchenguiz nu este singurul om de afaceri implicat in creionarea personajului Gordon Gekko. Ed Pressman spune ca Gekko este, “partial”, Michael Milken, cel care a devenit in anii ‘80 “junk bond king” si a dezvoltat, practic de unul singur, piata imprumuturilor cu randament ridicat; el a finantat mai mult de 3.000 de companii, intre care Toys-R-Us, MGM si News Corp. In 1998 a fost gasit vinovat de frauda si a fost condamnat la zece ani de inchisoare, din care a facut mai putin de doi ani. Pe langa Milken, Gekko a fost creat si in baza sfaturilor capatate de Oliver Stone de la afaceristi celebri ai epocii. Unii au ramas faimosi, cum sunt miliardarul Carl Icahn (autorul zicerii “Daca vrei un prieten, ia-ti un caine”), investitorul si scriitorul Kenneth Lipper sau Asher Edelman, colectionar de arta si “pradator”, alaturi de Icahn, pe Wall Street. Altii au avut de-a face cu legea: este cazul lui Owen Morrissey, al lui Dennis Levine si al lui Ivan Boesky, afaceristi si eroi ai unor scandaluri “inside trading” care au facut valuri in epoca. Toti au creionat un portret veridic al unei zone cu care Hollywoodul a cochetat tot timpul dar pe care a prezentat-o rareori; este vorba de lumea afacerilor, privita din interior, fara menajamente. Paradoxal, viziunea lui Stone si jocul lui Michael Douglas, adica portretul lui Gekko, au stabilit coordonatele pe care s-au dezvoltat jucatorii moderni de pe Wall Street; o spune chiar scenaristul filmului original, Stanley Weiser. “Dupa atat de multe intalniri cu admiratori ai lui Gekko, care nu-si doreau nimic altceva decat sa semene cu acesta, as avea o singura dorinta, sa ma pot intoarce in timp si sa rescriu fraza aceea cu <lacomia e buna>…Daca Oliver Stone si cu mine am avea cate un ban pentru fiecare reluare a frazei <greed is good>, am fi putut salva Lehman Brothers.”

  • Masina de gandit

    In 2004, Time Magazine l-a inclus pe lista celor mai influenti 100 de ganditori ai lumii contemporane. „How the Mind Works”, volumul sau din 1996, tradus acum la editura All, a primit distinctia New York Times pentru cartea anului si reprezinta o sinteza a celor doua preocupari majore ale autorului: popularizarea stiintifica (o antologare si explicare clara a ceea ce deja stim in privinta mintii umane) si cercetarea propriu-zisa (care propune noi definitii personale asupra subiectului). Pinker opereaza o selectie a teoriilor provenite din numeroase discipline (de la economie la neurostiinte si de la psihologie la biologie) pentru a discuta despre structura complexa a mintii, iar ideea sa principala poate fi exprimata intr-o singura fraza: mintea este un computer natural ce utilizeaza un set de reguli sau de algoritmi pentru a procesa datele din mediu, proiectat prin selectie naturala sa solutioneze acelasi gen de probleme cu care s-au confruntat si stramosii nostri, in intelegerea si manipularea naturii, dar si a oamenilor din jur. Scrisa cu umor si verva, reabilitand cu putere de convingere idei clasice pe care ne-am obisnuit sa nu le mai consideram la moda (ca, de pilda, vechea teorie a lui Rousseau potrivit careia omul este bun, dar a fost corupt de societate), folosind exemple plastice si ilustratii pentru evocarea misterelor perceptiei, cartea lui Pinker explica o sumedenie dintre imponderabilele vietii noastre cotidiene: De ce ni se pare ca o fata fardata arata mai bine decat una necosmetizata? De ce gandul de a manca viermi ni se pare atat de dezgustator? De ce barbatii se provoaca intre ei la duel si isi ucid fostele sotii? De ce ne simtim emotionati in fata operelor de arta? De ce sunt copiii, in general, nazurosi si prost-crescuti? De ce creativitatea este esentialmente irationala?  
     
    Steven Pinker – “Cum functioneaza mintea”,
    Editura All, Bucuresti, 2009
     

    Noutati
     
    Noul rol al planificarii
    Henry Mintzberg este profesor de strategie si organizare, titular al catedrei de studii de management la Universitatea McGill din Canada. A primit de doua ori premiul McKinsey pentru cel mai bun articol din publicatia Harvard Business Review. Prezentul volum infatiseaza povestea de marire si decadere a planificarii strategice si incearca sa clarifice raportul dintre planificare si strategie. In ultima instanta, el defineste trei erori fundamentale ale procesului de planificare: credinta ca discontinuitatile pot fi prevazute, ca strategii se pot detasa de partea operationala a unei organizatii si ca procesul insusi de creare a strategiei poate fi formalizat. O carte care stimuleaza gandirea strategica si care ii pune in evidenta noul rol in cadrul gandirii manageriale.
    Henry Mintzberg – “Ascensiunea si declinul planificarii strategice”,
    Editura Publica, Bucuresti, 2009
     
    Manual de autodepasire
    Pornind de la premisa ca in interiorul nostru colcaie forte adormite, niste forte uimitoare care ne-ar revolutiona viata daca le-am trezi si le-am pune la lucru, doctorul Robert K. Cooper a alcatuit o carte despre autodepasire, despre credinta in viitorul potentialului uman. Cele cinci chei (sau alegeri) la care se rezuma aceasta teorie a ameliorarii personale, bazata pe doua decenii de cercetari, sunt: 1. directie, nu dinamica; 2. concentrare, nu timp; 3. capacitate, nu conformism; 4. energie, nu efort; 5. impact, nu intentii. Aplicandu-le in viata cotidiana, cititorul poate intelege ce se petrece in propriul sau creier, ce anume il conduce cu adevarat, care sunt acele parti contraproductive ale mintii si care sunt partile eficiente. Plina de istorisiri cu talc despre o sumedenie de situatii reale despre imposibilul devenit posibil, cartea confirma ca prima frontiera ce ne sta in cale se afla nu in fata, ci in interiorul fiecaruia dintre noi.
    Robert K. Cooper – “Nu-ti sta in cale”,
    Editura Allfa, Bucuresti, 2009

  • Paris c’est moi

    Planurile prezidentiale vizeaza construirea zonei metropolitane a capitalei Frantei, pentru a descongestiona centrul, cel mai dens populat din toate capitalele Europei. Arhitecti din toata lumea au fost invitati sa contribuie cu proiecte pentru Parisul metropolitan, invitatie care s-a soldat, dupa noua luni de zile, cu o serie de zece propuneri. Opozantii presedintelui critica insa lansarea initiativei la vreme de criza, nesfiindu-se sa-l acuze pe seful statului de megalomanie, mai ales ca Sarkozy nu a precizat inca de unde va obtine finantarea necesara.
     
    Planurile prezentate variaza de la crearea unor suburbii de cladiri inalte dupa modelul Croydon din sudul Londrei (autor – celebrul arhitect britanic Richard Rogers) si crearea unui parc dupa modelul Central Park din Manhattan in La Courneuve, una dintre cele mai vitregite suburbii, locuite preponderent de imigranti. Crearea parcului din La Courneuve, impreuna cu mutarea Palatului Elisée in suburbii, sunt propuneri ale arhitectului francez Roland Castro, un fost militant maoist, care considera ca revitalizarea suburbiilor se poate face dupa modelul mutarii curtii lui Ludovic al XIV-lea la Versailles, adica prin initiative menite sa determine mutarea elitei dinspre centru spre suburbii.
     
    Un alt proiect provocator, imaginat de arhitectul Djamel Klouche, prevede transformarea piramidei de sticla de la Luvru in statie de metrou, care sa devina principalul punct de intrare in oras pentru imigranti. Alt arhitect, Antoine Grumbach, preia o idee exprimata candva de catre Napoleon Bonaparte, aceea de a uni portul Le Havre din nordul tarii cu Paris si Rouen, cele trei orase fiind legate de Sena. In fine, Christian de Portzamparc a propus pur si simplu demolarea Garii de Nord si a Garii de Est si inlocuirea lor cu o gara gigantica, situata undeva la periferie si capabila sa deserveasca traficul cu noile trenuri “maglev” (cu levitatie magnetica).
     
    Deocamdata, presedintele Sarkozy a aprobat deja construirea unei serii de zgarie-nori si a unei mari piramide, concepute de arhitectul francez Jean Nouvel, punand doar conditia vaga ca acestea sa fie frumoase si sa se incadreze bine in peisaj. 

  • Pe meleaguri piemonteze

    ALBA: Oras medieval, este una dintre capitalele gastronomice ale Italiei, renumit pentru trufe albe si vinuri. Una dintre principalele atractii culturale este catedrala de caramida rosie San Lorenzo, ce dateaza din secolul al XII-lea. Pentru amatorii de specific culinar local se recomanda Bar Pettiti, cu delicioasele sale prajituri si produse de patiserie, sau unul din restaurantele de moda veche.
     
    CANELLI: Localitate inconjurata de viile de unde se recolteaza strugurii Moscato, din care se produce vinul spumant Asti. In zona se gaseste castelul familiei Gancia, pioniera in domeniul vinului spumant in Italia, care produce in ziua de azi 20 de milioane de sticle de spumant pe an. Cele mai frumoase locuri de cazare din Canelli se afla de fapt mai sus de oras, ascunse printre vii, cum ar fi La Casa in Collina, transformata dintr-o ferma veche intr-o pensiune cu privelisti superbe.
     
    GOVONE: Situat in zona Roero, gazduieste unul dintre cele mai frumoase castele din partea locului, care aduce cu un Versailles la scara mai mica, decorat cu fresce, statui de marmura, tapiserii chinezesti si candelabre de cristal. Se recomanda sederea la pensiunea Sogni e Tulipani (“Visuri si lalele”), un vechi conac renovat cu grija de proprietarii sai actuali.

  • Top BM: Cele mai inalte proiecte imobiliare din Capitala (GALERIE FOTO)

    Traieste deasupra tuturor”, “descopera un oras intreg la picioarele tale” sau “atat de aproape de agitatia orasului si totusi intr-o oaza de liniste”. Doar cateva dintre sloganurile cu care dezvoltatorii au incercat sa atraga clienti pentru cumpararea unei locuinte la etajul 18, 20 sau chiar 24. Dupa mai multi ani in care suprematia in randul proiectelor de turnuri a fost detinuta de cladirile de birouri – anul trecut a fost finalizat Tower Center International, cu 25 de etaje – sau de vechiul hotel Intercontinental, 2009 va aduce finalizarea primelor turnuri de locuinte, cele mai inalte cu 24 de etaje.

    “Am pastrat etajul 24, insa am vandut toate locuintele de la 23. Clientii cumpara si la etajele superioare, am avut cazuri in care s-au razgandit, alegand in loc de etajul 8 etajul 14. Am urcat, au vazut privelistea si si-au schimbat optiunea”, spune Rodica Ciachiris, director de vanzari si marketing al dezvoltatorul Romfelt Real Estate, care va finaliza in septembrie un proiect cu peste 616 apartamente, una dintre cladiri urmand sa aiba 24 de etaje. Pana atunci ar trebui predata si prima faza din Asmita Gardens, proiect care include cladiri cu o inaltime similara.

    Turnurile de locuinte vor detine de altfel primatul in materie de livrari anul acesta, desi segmentul cladirilor de birouri urmeaza totusi sa marcheze terminarea a doua proiecte cu cate 18 etaje fiecare (City Gate in Piata Presei Libere si Euro Tower in zona Floreasca). Aceasta este si una dintre deosebirile de baza dintre cladirile de birouri inalte si cele rezidentiale de aceeasi talie: cu cat terenul achizitionat este amplasat intr-o zona mai centrala sau mai de nord, dezvoltatorul va fi mai inclinat sa dezvolte spatii de birouri.

    In afara de cele doua proiecte rezidentiale mentionate, in acest an urmeaza sa fie gata si cladirile din Monaco Towers, cu cate 20 de etaje fiecare. “Etajele inferioare atrag in general un cumparator traditionalist, cu o varsta medie sau o familie cu copii. Ultimele etaje atrag in schimb cumparatorii tineri, cosmopoliti, care doresc sa traiasca la inaltime”, sustin reprezentantii DTZ Echinox, agentul exclusiv de vanzare al Monaco Towers.

    Asmita Gardens, Romfelt Plaza si Monaco Towers vor ramane cele mai inalte blocuri de locuinte pentru o perioada de cel putin un an, potrivit graficelor actuale de executie ale proiectelor din Bucuresti. Avand in vedere ritmul lent al vanzarilor din ultima jumatate de an, potentialii doritori au sanse sa gaseasca aici oferte la etajele superioare. Care sunt insa avantajele unei locuinte amplasate la inaltime? “Nivelul zgomotului este mult mai redus, aproape inexistent. Nu aveti nici praf si beneficiati de o priveliste minunata”, lauda oferta reprezentantul Romfelt.

    Potentialii cumparatori trebuie sa tina cont ca o locuinta situata la unul din ultimele etaje este in general – nu intotdeauna insa – mai scumpa decat una aflata mai aproape de sol. “Piata imobiliara este de abia in formare, inca nu sunt niste reguli si cutume. In strainatate, cu cat te ridici mai sus, cu atat esti intr-o pozitie mai placuta. Iar preturile sunt mai mari”, afirma Rodica Ciachiris.

    Turnurile de locuinte nu vor ramane insa cele mai inalte cladiri din Capitala. Primii zgarie-nori locali ar trebui sa fie reprezentati de cladirile de birouri care se dezvolta in zona Barbu Vacarescu, zona care a atras doua proiecte gigantice, cu cate 36 de etaje fiecare. Efectele crizei financiare s-au facut insa resimtite, astfel incat data de finalizare estimata a fost fie impinsa in viitor cu cateva luni, fie a devenit incerta, iar proiectele au fost puse la sertar pana la venirea unor vremuri mai bune in special in ceea ce priveste finantarile.

    Astfel, dezvoltarea Cefin Barbu Vacarescu a fost oprita momentan. Stefano Albarosa, CEO al dezvoltatorului, a declarat la momentul anuntului ca decizia a fost luata ca urmare a conditiilor solicitate de catre banci pentru acordarea unui imprumut, dobanzile fiind de asemenea considerate prea ridicate. Al doilea zgarie-nori de pe Barbu Vacarescu, proiectul Raiffeisen Evolution, va fi gata la inceputul lui 2012, potrivit datelor furnizate de catre CBRE Eurisko, agent co-exclusiv de inchiriere al cladirii. Sky Tower ar urma sa fie o componenta a Floreasca City, un proiect mixt ce va include si un centru comercial – Promenada Mall – si va necesita investitii estimate initial la 250 de milioane de euro.

    Nu la fel de certe sunt in acest moment planurile omului de afaceri George Copos, care anuntase un turn de 27 de etaje, sau ale Plaza Centers, care va dezvolta pe locul fostei Case Radio un proiect gigant, cu cele mai inalte cladiri din Bucuresti, potrivit planurilor actuale. Daca proiectul israelienilor de la Plaza Centers a intampinat dificultati in obtinerea autorizatiilor de constructie, pas facut recent, Ana Tower a fost suspendat pe un termen nedefinit.

    Un alt proiect gigant anuntat spre dezvoltare in urmatoarea perioada este Smart City, dezvoltat printr-un parteneriat intre Immorent, parte a grupului Erste, Rompetrol si Dinu Patriciu. Proiectul urmeaza sa aiba 150.000 de metri patrati, iar investitia estimata in acest moment se ridica la 300 de milioane de euro. Smart City va fi un proiect mixt, avand planificate spatii de birouri, spatii rezidentiale si un turn cu o inaltime de 110 metri, ce va gazdui noul sediu al Rompetrol. Materializarea pe rand a tuturor acestor planuri ar urma sa duca pe termen mediu la un clasament real al celor mai inalte zece cladiri din Capitala, tinand cont ca la sfarsitul acestui an, din toate proiectele enumerate in topul de mai sus ar urma sa fie realizate abia patru proiecte.

  • Un nou motor de cautare pe internet

    Mi-l amintesc pe Spock repornind sistemul de computere de pe Enterprise, iar pe urma verificand prin comanda vocala inteligenta artificiala a computerului”, a comentat cineva pe Youtube la un film despre noul motor de cautare Wolfram Alpha. “Sa introduci recunoasterea vocala in sistemul asta e usor, si pe urma o sa avem o baza de date gigant care o sa poata fiinterogata de Wolfram.”

    N-a fost rau, pentru o prezentare postata pe Youtube inainte cu cateva saptamani de lansarea motorului de cautare. Unii au strambat din nas la nume, spunand ca denumirea e “sinucigasa”, altii au replicat ironic ca nu-i intereseaza PIB-ul Frantei, ci cum sa gaseasca filme porno pe internet, altii s-au intrebat cand o sa vina Google cu o oferta de cumparare, iar altcineva a scris entuziasmat “Tocmai am vazut viitorul. Intr-o zi o sa intrebam Motorul Wolfram <cine a fost Google?> si o sa ne spuna cine a fost.”

    Autorul lui Wolfram, un fizician englez de 49 de ani, cu chelie, suficient de orgolios ca sa-si boteze inventia cu propriul lui nume, s-a marginit sa declare ca lucrurile sunt abia la inceput, dar ca avem de-a face deja cu “un start rezonabil” la nivelul a 90% din fondul de dictionare si enciclopedii al unei biblioteci tipice. “Am vrut sa fac asa incat cunoasterea pe care civilizatia noastra a acumulat-o sa fie procesabila pe computer. Nu eram sigur ca e posibil. Sunt un pic surprins ca a mers asa de bine”, a spus Stephen Wolfram. Dupa el, principala calitate a motorului de cautare pe care l-a inventat e capacitatea de a procesa in timp real informatia; daca motorului i se cere sa compare inaltimea Everestului cu lungimea podului Golden Gate sau sa determine ce vreme era afara in ziua cand a fost asasinat Kennedy, va opera instantaneu conexiunile necesare si va oferi raspunsurile. Prin urmare, asa cum l-au prezentat entuziastii, Wolfram (versiunea alfa) nu e un motor de cautare, inca unul in plus care sa vrea sa se masoare cu atotputernicul Google, ci un serviciu web care proceseaza informatia.

    Google cauta mecanic in ceea ce deja exista pe internet si ofera liste cu linkuri de-a valma (site-uri, fotografii, filme, bloguri) ordonate in pagina dupa propriii sai algoritmi, pe cand Wolfram raspunde la intrebarile utilizatorului producand el insusi raspunsurile, pentru ca intelege intrebarile si are capacitatea de a prelucra diversele categorii de informatie. In prezentarea facuta la Universitatea Harvard, Stephen Wolfram a spus ca lucrul cu inventia lui “e ca si cum ai interactiona cu un expert: va intelege despre ce vorbesti, va procesa datele si va prezenta rezultatele intr-un fel din care vei putea sa-ti dai seama si care sunt consecintele”. De pilda, cineva poate tasta numele orasului Lexington din Massachusetts si va primi tot felul de scheme si grafice cu statistici despre acesta – amplasarea, populatia, temperaturile medii anuale – dar va putea si sa primeasca pe loc statistici care compara Lexingtonul cu Moscova.

    Nu e insa acesta un fel de almanah digital?, s-a intrebat Jonathan Zittrain, profesor de drept la Harvard. “Un asemenea serviciu aspira la profunzimea si la amploarea informatiei unui almanah traditional. Si in plus le permite oamenilor sa asocieze date, sa ia seturi de date si sa le puna in relatie cu altele, in moduri noi. Poti sa compari tendintele demografice cu cantitatea de peste consumata si sa corelezi totul cu rata mortalitatii.” Afirmatia lui Zittrain poate filuata si drept o critica implicita: avem nevoie mai curand de un asemenea procesor infinit de informatie si producator automat de cunoastere sau mai curand ne e utila vechea cautare colorata, la intamplare, dar mai umana oferita de Google si de celelalte motoare de cautare croite dupa acelasi model? Nu ca Google n-ar face pasI in aceeasi directie; la sfarsitul lui aprilie a lansat la randul sau un serviciu de cautare dinamic, care poate sa asocieze date din statistici publice si sa prezinte rezultatele ca grafice (de pilda, cine cauta date despre somajul din California gaseste ultimele cifre publicate si le poate compara imediat cu cele din restul SUA – la fel se intampla si pentru preturile la prajituri, rata scolarizarii, numarul de incendii, frecventa cazurilor de astm si asa mai departe, ca sa folosim exemplele mentionate pe blogul Google).

    Diferenta e insa ca informatiile Google sunt statice: Google excaveaza si pune alaturi niste cifre, nu calculeaza altele noi. CNet. com explica, in context, care ar fiavantajele comparative ale Wolfram Alpha:
    1) contributia umana (motorul lui Wolfram foloseste date din statistici publice, verificate, procesate automat, dar si cu ajutorul inteligentei umane; motorul ar urma sa aiba nevoie de 1.000 de oameni care sa actualizeze baze si sa selecteze rezultate);
    2) algoritmii (e vorba de “cinci sau sase milioane de linii ale codului Mathematica, necesare pentru functionarea tuturor metodelor de sortare si de prezentare a informatiei”; Mathematica este un software de matematici complexe patentat de Wolfram si cunoscut in mediile academice si ale oamenilor de stiinta);
    3) sistemul de analiza lingvistica, necesara pentru a intelege ceea ce tasteaza utilizatorul (Wolfram spune ca s-ar fiasteptat ca formulari ambigue de gen “50 cent”, care poate trimite si la moneda, si la rapperul cu acest nume, sa creeze de fapt probleme mai mari decat s-a intamplat in cele din urma);
    4) tehnologia de prezentare prin “mii de posibile grafice” (si care diferentiaza net Wolfram Alpha de orice alt motor de cautare, asa cum o foaie unde un student si-a luat notite sintetic, prin scheme cu linii in spatiu, e diferita fundamental de aceleasi notite scrise in fraze complete, care ocupa toata pagina si consuma timp de lectura).

    Cu o asemenea abordare, Stephen Wolfram poate fiincadrat lesne in categoria “geek” sau “nerd”, tocilar. Toate biografiile disponibile subliniaza insa ca aplecarea lui spre calcule se explica printr-o inzestrare naturala: nascut la Londra, educat la Eton si Oxford si deja la 20 de ani cu doctorat in fizica particulelor la Caltech, e cunoscut in lumea stiintifica prin softul sau Mathematica si prin cartea “Un nou tip de stiinta” (A New Kind of Science), conceputa ca un studiu al sistemelor de procesare a datelor, despre care sustine ca sunt mai relevante pentru modelarea si intelegerea complexitatii din natura decat matematica traditionala.

    Aplicata la mediul online, filozofia lui va produce deci nu un concurent direct al Google sau al unor servicii ca Wikipedia, ci mai curand al unor masini de inteligenta artificiala capabila sa interactioneze cu cea umana, nu doar sa-i reproduca acesteia roadele, precum START, dezvoltat din 1993 de Massachusetts Institute of Technology ca sistem online de furnizare a datelor ca raspunsuri la intrebari formulate in limbaj natural ori ca Watson, un sistem dezvoltat de IBM si care porneste de la acelasi principiu. Toate au in comun un lucru fundamental: faptul ca recunosc sensurile cuvintelor, nu forma lor. Iar aceasta ne duce din nou la conceptul de web semantic, care sa ordoneze informatia din internet dupa sens, s-o poata organiza si s-o poata stapani.

    Sa ne aducem aminte de visul din 1999 al lui Tim Berners- Lee, asa de des citat de cei ce i-l impartasesc: “Visez la un internet unde computerele sa analizeze datele din retea – continutul, legaturile si tranzactiile dintre oameni si computere. O retea semantica, de natura sa permita aceasta, n-a aparut inca, dar cand va aparea, mecanismele zilnice din comert, din administratie si din viata noastra cotidiana vor ficonduse de masini comunicand cu alte masini”. Poate sa fie Wolfram Alpha o piatra de temelie a Web 3.0? (Dar ce ar raspunde oare motorul de cautare Wolfram Alpha la aceasta intrebare, daca s-ar gasi utilizatorul care sa o tasteze in fereastra de cautare?)

  • Chiriasii chiriasilor nostri

    Un traseu in zonele din Capitala situate in afara perimetrului “de business” Piata Victoriei- Aviatorilor scoate la iveala un amanunt interesant pentru piata spatiilor de birouri: pe tot mai multe cladiri sunt afisate inscriptii de dimensiuni mari pe care scrie “Spatii de inchiriat” si mai nou “SUBLET” – adica spatii oferite spre inchiriere de catre compania care le-a inchiriat initial. “Subinchirierea este un fenomen, in sensul in care tot mai multe companii isi restrang activitatea si doresc, in consecinta, sa isi micsoreze si suprafetele de birouri. Exista un numar ridicat de oferte de subinchiriere, suntem surprinsi de aceasta crestere”, declara Mirela Raicu, partener in cadrul Esop Consulting.

    Nu e vorba de o noutate, fenomenul fiind prezent si inainte. Pe de o parte, companiile inchiriau initial un spatiu mai mare din dorinta de a se extinde ulterior, iar spatiul excedentar la momentul inchirierii era oferit spre inchiriere, dupa cum remarca Maria Florea, broker in cadrul departamentului de inchirieri de birouri al Colliers International. Pe de alta parte, inca dinaintea crizei a aparut tendinta de unificare a tuturor diviziilor unei companii, iar spatiile lasate libere de diviziile relocate erau oferite spre subinchiriere.

    Noul context a facut insa ca taierile de costuri sa fie la ordinea zilei, astfel incat incercarile de renegociere a tarifelor de inchiriere au fost naturale pentru companiile chiriase. O parte dintre acestea si-au restrans activitatea sau si-au amanat planurile de extindere, ceea ce a dus la o inmultire semnificativa a ofertelor de subinchiriere. “In cladirile mari din Bucuresti exista suprafete cuprinse intre 200 si 1.000 de metri patrati de subinchiriat. Un exemplu este Floreasca 169, care din 36.000 de metri patrati inchiriabili a avut spre subinchiriere aproximativ 2.000, dar si S-Park, care are disponibili 2.300 de metri patrati”, afirma reprezentantul Colliers.

    De regula, ofertele de profil existente reprezinta circa 20% din suprafata inchiriata initial de catre o companie. Nu avem de-a face insa cu un proces simplu. In primul rand, proprietarul cladirii trebuie sa isi dea acordul asupra acestei actiuni, dar si asupra companiei care ar urma sa preia respectiva suprafata. In al doilea rand, trebuie avuta in vedere scaderea chiriilor cu o medie de 20-30%, inregistrata in toate segmentele si zonele, ceea ce poate duce la pierderi pentru compania care ofera spatiul. Daca un contract a fost semnat intr-un moment de varf al pietei, ca acum un an, compania care doreste sa subinchirieze va trebui sa suporte scaderea din veniturile proprii. “Sunt companii care accepta sa piarda bani. Spre exemplu, daca o companie a inchiriat la 15 euro/mp/luna, poate fi dispusa sa ofere spatiul la 12 euro/ mp/luna, numai sa isi scada costurile”, spune partenerul Esop. In acelasi timp, daca e vorba de un contract semnat in urma cu doi-trei ani, la un nivel al chiriilor “mult sub cel de anul trecut”, tarifele sunt practic similare cu cele din perioada actuala, dupa cum afirma la randul sau Maria Florea.

    Subinchirierile apar mai ales in cazul contractelor stricte, care nu permit chiriasului sa renunte la spatiu si il obliga sa plateasca pe mai departe inclusiv daca pleaca, cel putin pana in momentul cand proprietarul ii gaseste un inlocuitor. Exista insa si cazuri cand contractele prevad doar plata unei penalizari, ce poate fi echivalenta cu chiria pe o perioada de patru-sase luni. Acest tip de contract este valabil mai ales in cazul cladirilor de clasa B.

    Oferirea spre subinchiriere a unui spatiu nu reprezinta insa si solutia ideala pentru o companie care doreste sa isi reduca din costuri, atat timp cat numarul tranzactiilor a scazut deja semnificativ in acest an si deci poate fi greu sa gaseasca doritori. “Multi chiriasi care observa ca nu reusesc sa sub- inchirieze fac presiuni asupra proprietarilor, cerandu-le sa reduca tarifele”, spune partenerul Esop. Nu in ultimul rand, exista situatii in care proprietarul cladirii trebuie sa fie de acord si cu tariful stabilit pentru subinchiriere, chiar atunci cand chiriasul initial va plati diferenta, pentru ca niste reduceri mari i-ar incuraja pe ceilalti chiriasi sa solicite si ei acelasi pret.

    Incercarea de a mentine tarifele pentru noile contracte la acelasi nivel cu al celor vechi reprezinta si pentru Marian Roman, managing director al Europolis, unul dintre factorii pentru care ia in calcul un grad de ocupare mai redus de 100%. “Depinde cat de necesar este acest grad, practic, daca pot sa achit ratele bancare si fara un grad de ocupare complet. Eu as tine cont si de companiile care ar inchiria, inca sunt numeroase companii ce cauta si acum un spatiu de inchiriere modern”, sustine managerul fondului de investitii austriac, care detine cladirea Europe House si primele doua cladiri din proiectul Sema Parc.

    La astfel de companii se gandeste managerul Europolis atunci cand se arata optimist in privinta inchirierii unui spatiu care se va elibera in perioada urmatoare in Europe House. Si in cadrul primei faze din Sema Parc exista o oferta de subinchiriere. Noile spatii, care devin disponibile la expirarea unui contract, dar si ofertele de subinchiriere ar putea prezenta interes inclusiv pentru companiile care au deja o suprafata in respectiva cladire si care doresc sa se extinda, considera Roman.

    Cert este ca atat cladirile care se vor finaliza in acest an, cat si suprafetele scoase la subinchiriere vor majora oferta totala de spatii de birouri existenta in Bucuresti, avand in vedere ca rata medie de neocupare este estimata sa creasca de la 2% anul trecut la circa 5-6% in acest an sau chiar inspre 8%, potrivit DTZ Echinox. Iar mentinerea actualei tendinte generale a economiei ar putea duce, in viitorul apropiat, la aparitia a tot mai multe afise cu “SUBLET”.

  • Afacerile Allianz-Tiriac au scazut in primul trimestru

    Desi pe segmentul asigurarilor generale afacerile au scazut cu 5,4%, asigurarile de viata au avut o cre[tere de 7,4% fata de primul trimestru al anului trecut. Acestea au ajuns la nivelul de 27,8 milioane de lei, cresterea fiind sustinuta de evolutia vanzarilor de produse de asigurari de viata traditionale (polite simple de viata cu acoperirea riscului de deces, respectiv polite de asigurare mixta de viata cu capitalizare, pentru care asiguratorul garanteaza realizarea unui randament investitional minim).

    Clasa de asigurari auto, care detin ponderea principala in portofoliul non-viata al Allianz-Tiriac, au evoulat diferit: pe segmentul CASCO, a fost inregistrata o scadere de 2,2 procente a veniturilor din prime, in timp ce subscrierile de polite RCA obligatorie au crescut cu 1,4%, pana la 68,7 milioane de lei, in primele trei luni din 2009.
    Stoparea dezvoltarii parcurilor auto genereaza, pe de o parte, o reducere a cererii de polite noi CASCO. In acelasi timp, insa, denuntarea unui numar din ce in ce mai mare de contracte de leasing determina rezilierea inainte de scadenta a politelor de asigurare de avarii si furt corespunzatoare.

    Reprezentantii companiei apreciaza ca volumul afacerilor a urmat tendinta generala a pietei de asigurari, care, si in perioada urmatoare, va evidentia o contractie a veniturilor din prime brute subscrise.

    In ceea ce priveste rezultatul preliminar al operatiunilor derulate de Allianz-Tiriac in T1 din 2009, acesta a evidentiat un profit operational agregat de 5,2 milioane de lei. Defalcat, profitul operational trimestrial s-a cifrat la 3,1 milioane de lei pe segmentul asigurarilor generale, respectiv 2,1 milioane de lei, pe segmentul asigurarilor de viata.

    "La fel ca intreaga piata a asigurarilor, resimtim efectele crizei, insa suportam mult mai bine presiunile generate de deterioararea conditiilor din piata", a comentat Cristian Constantinescu, directorul general al Allianz-Tiriac Asigurari.
     

  • JLL: Romania, ultimul loc in regiune la mall-uri si birouri

    Stocul de spatii moderne de birouri din Bucuresti a urcat la finalul anului trecut la 1,19 milioane de metri patrati inchiriabili, dupa finalizarea a 242.000 de metri patrati, se arata intr-un studiu realizat de catre compania de consultanta imobiliara Jones Lang LaSalle.

     

    Atat stocul total de birouri cat si suprafata finalizata anul trecut plaseaza Romania pe ultima pozitie din regiune, dupa Praga (2,51 milioane de metri patrati stoc total), Budapesta (2,54 mil. mp) si Varsovia (2,97 mil. mp). Compania estimeaza ca in acest an vor fi finalizati 180.000 de metri patrati de birouri in Bucuresti, cifra urmand sa fie similara si in 2010.

     

    Situatia este similara si in ceea ce priveste stocul total de spatii comerciale moderne. Chiar daca acesta a urcat la finalul anului trecut la 1,05 milioane de metri patrati, un nivel mai bun comparativ cu Slovacia (645.671 mp), Romania este in urma Ungariei (1,07 mil. mp), Cehiei (2,22 mil. mp) si Poloniei (6,04 mil. mp).Diferentele dintre pietele mentionate pot fi observate si din raportul de metri patrati la mia de locuitori care in Romania este de peste trei ori mai mic decat in Polonia, spre exemplu.