"Lumea trebuie să înţeleagă că o autostradă se întreţine cu bani. În următorii patru, maximum cinci ani se va introduce taxare pe toate autostrăzile din România", a declarat pentru Gândul directorul Direcţiei infrastructură rutieră şi concesiuni din MTI, Adrian Ionescu. Taxarea va fi introdusă însă numai atunci când în România va exista un număr mai mare de kilometri de autostradă. În prezent, singurele autostrăzi pe care se poate circula sunt A1 Bucureşti – Piteşti (128 km) şi A2 Bucureşti – Cernavodă (151 km).
Cititi mai multe pe www.gandul.info
Blog
-
Berceanu pune taxa înaintea autostrăzilor
-
Romania risca să piarda fonduri UE de peste 10 milioane euro
Contractele finanţate din fondurile europene de pre-aderare pentru care este posibil ca banii să fie blocaţi au fost încheiate pentru reabilitări de drumuri judeţene, extinderea sistemelor de alimentare cu apă şi de gestionare a deşeurilor, precum şi a reţelelor de energie electrică, modernizare străzi, dezvoltarea serviciilor turistice, conform unui document guvernamental obţinut de MEDIAFAX.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Bilant la targul imobiliar: 5.000 de vizitatori si 20 de contracte semnate
Poate fi numit profitabil in comparatie cu celelalte editii, la care agentii s-au uitat unii la altii si n-au dat nimic. Si totusi, cine cumpara in aceste zile? Clientii care nu-si mai pot permite sa astepte, spun specialistii, si profita de ofertele firave ale dezvoltatorilor. "Ultima reducere pe care ne-o mai putem permite", au spus comerciantii, scotand la bataie cele mai bune preturi de pana acum. Si iata ca au avut cat de cat succes. S-au gasit clienti care au luat garsoniere sau apartamente cu doua camere.
Cititi mai multe pe www.stirileprotv.ro
-
Creditele se pot ieftini peste o luna-doua
"Dupa ce s-a primit mesajul de la BNR ca exista solutii pentru lichiditati, este momentul sa se reintre in normal. Nu poti sa ai inflatie de sub 7% si dobanzi atat de mari la depozite, nu este sustenabil pe termen lung." BNR a taiat saptamana trecuta jumatate de punct procentual din dobanda de politica monetara, coborand-o la 9,5% pe an, si a promis din nou o gestiune adecvata a lichiditatii pe piata.
Cititi mai multe pe www.zf.ro
-
Noul imperiu Roman
Sergio Marchionne, directorul executiv al concernului Fiat, un om care fumeaza tigara de la tigara si adora riscul, a tot facut naveta intre Torino, Detroit si Washington ca sa incheie o intelegere cu Chrysler, producatorul auto american pe care alti manageri din industria auto l-au considerat o cauza pierduta.
Marchionne ia in considerare si o intelegere cu celalalt gigant auto american, General Motors, dupa ce a pus ochii pe Opel, divizia europeana a GM si pe operatiunile grupului din America Latina.
In vreme ce analistii din industrie inca dezbat asupra sanselor italianului si mai ales asupra sanselor grupului sau de a realiza si digera rapid doua mega-tranzactii, o intrebare si mai mare se pune: daca Marchionne va obtine ce si-a propus, va functiona oare noua companie?
La urma urmei, Fiat e o companie care se afla ea insasi la limita falimentului in urma cu cinci ani si a carei reputatie proasta din anii ‘70 in ce priveste fiabilitatea i-a facut pe consumatorii americani sa o porecleasca “Fix It Again, Tony” (“Repar-o iarasi, Tony!”).
“Este un imens pariu de management”, spune Max Warburton, un analist de la Sanford C. Bernstein care sugereaza ca Marchionne vrea sa creeze un nou Imperiu Roman in industria auto. “Va fi teribil de dificil sa-l faca functional cu adevarat. E ca si cum ai incerca sa impusti in luna.”
Ce suma va trebui sa ofere Fiat in schimbul a 20% din Chrysler? Nimic, sustine Marchionne. In loc de bani, producatorul italian va oferi tehnologie despre care sustine ca valoreaza 10 miliarde de dolari, ca sa permita Chrysler sa fabrice acel tip de masini mici, cochete, dar si eficiente energetic care au salvat Fiat de la iminentul faliment din 2004. Cat despre Opel, Fiat ar putea ajunge sa primeasca ajutor de la guvernul german, la fel cum au primit constructorii auto din SUA ajutor de la stat.
“Poate, doar poate, are o sansa cu care te intalnesti o singura data in viata: sa cumpere gratis companii auto”, spune Warburton. “E aproape prea frumos ca sa fie adevarat.”
Pe de alta parte, sefii Fiat sustin ca daca reusesc sa resusciteze Chrysler, sunt sanse mari ca pana la urma contribuabilul american sa-si primeasca banii inapoi. Marchionne a refuzat sa comenteze pentru acest articol, dar intr-o teleconferinta cu analistii a recunoscut atat riscurile pe care si le asuma, cat si inabilitatea industriei auto de a reduce capacitatile excedentare de productie sau de a face megafuziunile sa aiba succes. “Marimea bine gestionata este buna”, a spus el. “Marimea gestionata doar pentru scopul de a construi imperii e o prostie.”
Personalitatile supradimensionate si egocentrice nu sunt o noutate pentru Fiat. Familia Agnelli, care a contribuit la infiintarea Fiat in 1899 si care inca detine o treime din companie, le-a avut pe amandoua din abundenta.
Adesea comparata cu clanul Kennedy, “familia Agnelli ocupa o pozitie unica in Italia”, spune Henry A. Kissinger, care a ajuns sa-l cunoasca pe patriarhul familiei, Gianni Agnelli, si sa devina un prieten apropiat al acestuia dupa o vizita in Italia a presedintelui Richard Nixon la inceputul anilor ‘70. “Familia Kennedy are ceva din carisma si impactul politic, dar nu egaleaza impactul economic si cultural al familiei Agnelli”.
Pe langa aceasta, spun altii, cei din familia Agnelli aduc o patina aproape regala proprietatilor lor. “Seamana foarte mult cu o dinastie”, spune Diane von Furstenberg, al carei prim sot era din familia Agnelli si care este o apropiata al actualului lider al familiei, John Elkann. “Sunt foarte atasati de familie si de pastrarea Fiat.”
Iar intr-o industrie care se confrunta cu perspectiva falimentelor si a relocarilor de pe un continent pe altul, Marchionne si familia Agnelli sunt o amintire rara a perioadei in care acest tipar comportamental era comun in lumea producatorilor auto.
La cartierul general al Fiat, managerii de la varf par sa salute oportunitatea, in ciuda experientei groaznice traversate de producatorul german Daimler, care a pierdut peste 10 miliarde de dolari dupa ce a cumparat Chrysler in urma cu peste zece ani si nu a reusit sa-l rentabilizeze. Detroitului trebuie sa i se ofere mai multe sanse, nu mai putine, spun sefii Fiat. “Lor nu le plac deloc riscurile; cateodata noua ne plac prea mult”, recunoaste Nevio Di Giusto, seful centrului de cercetare al Fiat.
Bineinteles, e usor sa fii curajos daca nu risti niciun sfant, cel putin nu pentru moment. Tocmai asta i-a infuriat pe congresmenii americani care nu sunt chiar incantati ca o companie straina vine si le ia ceea ce ei considera un bun national.
“SUA , prin cetatenii lor, prin bancile si lucratorii lor, ofera celor de la Fiat un cadou legat cu fundita”, comenteaza senatorul republican de Tennessee Bob Corker, care a criticat si ajutorul primit in trecut de producatorii auto din Detroit, dar acum se pronunta in favoarea unui aranjament mai echilibrat pentru a salva Chrysler. “Fiat nu pune prea multe pe aceasta masa”, crede el. Dar Fiat risca mult mai mult decat lasa sa se vada figura impenetrabila a directorului sau executiv. Perfectarea intelegerii e doar primul pas; daca Marchionne nu reuseste sa faca sa functioneze cele doua companii, pierderile de capital ar putea sa intoarca avantul favorabil pe care el l-a imprimat deja companiei Fiat. Si daca si Chrysler, si Opel ii scapa de sub control, Fiat, in loc sa devina un conducator, ar putea ajunge o victima a consolidarii industriei, despre care toata lumea e de acord ca urmeaza sa se intample.
-
Cui i-e frica de dentist?
Cand a decis in 2004 sa deschida la Bucuresti prima clinica stomatologica destinata clientilor-companii, toata lumea i-a spus lui Michaell Shkurko ca face o nebunie. Nascut in Rusia in urma cu 50 de ani, crescut in Israel si cu studii de specialitate in Romania si Italia, Shkurko a pus bazele primei sale clinici locale intr-o vila inchiriata pe bulevardul Ferdinand din Bucuresti.
Atunci, ca si acum de altfel, cabinete stomatologice se gaseau la orice colt de strada, asa ca Shkurko a decis sa ofere servicii doar pe baza de abonament. “Am ramas fidel acestui segment”, isi aminteste Shkurko, ai carui primi clienti au fost aproape 200 de angajati de la filiala locala a companiei de consultanta KPMG, multinationala care cauta sa-si motiveze salariatii si altfel decat strict financiar. Momentul in care a deschis clinica a fost insa cel mai prielnic, considera acum Shkurko: “Tocmai incepea perioada de aur, cand lupta pentru recrutarea celor mai buni angajati devenea din ce in ce mai acerba, astfel incat, dincolo de salariu, si celelalte beneficii erau foarte importante”.
Dental Plan, care intre timp s-a mutat in apropiere de sediul KPMG, are acum in jur de 5.000 de abonati prin contractele pe care Michaell Shkurko le-a semnat cu Petromservice, Volksbank sau Bancpost (spre comparatie, clinicile de medicina generala precum Centrul Medical Unirea sau Medicover au fiecare peste 70.000 de abonati). Anul trecut, Dental Plan a rulat afaceri de jumatate de milion de euro, adica putin peste cei 400.000 de euro pe care Michaell Shkurko i-a investit initial in afacere.
Pentru 2009, Michaell Shkurko estimeaza o cifra de afaceri aproximativ egala cu cea de anul trecut din clinica Dental Plan, dar afacerile medicului dentist vor ajunge in acest an la un milion de euro prin finalizarea unei a doua clinici – care va fi mai mica decat cea actuala, va avea si laborator, dar si un centru de training.
Planurile lui Michaell Shkurko ar fi fost mai indraznete si ar fi depasit granitele tarii daca nu ar fi fost criza economica, spune acum medicul dentist, care se gandea la introducerea pe piata est-europeana a unei polite de asigurare stomatologice in parteneriat cu o companie de asigurari, al carei nume nu vrea sa-l precizeze. Discutiile au fost intre timp suspendate, dar antreprenorul de origine rusa ramane oricum convins ca nu se poate discuta despre o evolutie a pietei decat daca va exista si o piata de asigurari de profil. Furnizorii de servicii medicale private cred ca legislatia ar trebui structurata in asa fel incat operatorii privati sa se diferentieze de serviciile asigurate de stat, pentru ca, teoretic, costurile aproape oricarui tratament medical pot fi acoperite de asigurarile sociale de sanatate. De aceea, efortul de promovare ar trebui sa fie dublu, mai intai pentru popularizarea ideii de asigurare medicala privata in sine, si mai apoi particularizat pe polita stomatologica. Motiv pentru care Shkurko spune ca i-ar placea sa aiba un concurent pe piata de abonamente stomatologice ca sa il ajute in promovarea proiectului sau, dar, deocamdata, este singur.
La cinci ani distanta de la deschidere, Dental Plan ramane singura clinica deschisa pe segmentul de clienti corporate. Pentru clientii individuali in schimb, piata este foarte fragmentata, fiind formata din aproximativ 11.600 de cabinete in toata tara.
Sunt insa si doua branduri de clinici stomatologice care incep sa se contureze ca retele. Oana Taban, de profesie medic stomatolog, si-a infiintat in urma cu zece ani propria clinica, prin extinderea cabinetului individual pe care il avea deja. “Am pornit de la un singur scaun, apoi mi-am dat seama ca am prea multi pacienti, asa ca am inceput sa angajez”, spune Oana Taban, proprietara celor patru clinici Dent Estet din Bucuresti, care au acum afaceri de 1,5 milioane de euro.
Dincolo de cele trei clinici pentru adulti, care se bazeaza pe fidelizarea clientilor, Oana Taban a intrat si pe segmentul clinicilor pentru copii, model pe care se gandeste sa il exporte si in capitala Austriei. Pe termen scurt, va investi 200.000 de euro pentru a deschide un cabinet la Iasi anul acesta, iar cu alti 150.000 de euro va introduce in oferta, incepand din luna martie, servicii de dermatologie estetica.
Pe langa cele patru clinici Dent Estet, Oana Taban a investit si intr-o afacere de ale carei servicii sunt interesati in special expatii. Este vorba despre clinica ecologica Green Dental, operata impreuna cu Cristi Costachescu si Cristi Misailescu, fondatorii Velvet Dental, principalul competitor al Dent Estet. Green Dental este afiliata Green Dentistry, un proiect initiat si finantat in 2004 de Uniunea Europeana, a carui principala preocupare este managementul ecologic al deseurilor stomatologice.
Oana Taban a mai fost asociata cu Cristi Costachescu si Cristi Misailescu la demararea afacerii Dent Estet, dar in 2004 Costachescu si Misailescu au hotarat sa-si faca propria clinica, Velvet Dental, cu o investitie initiala de 350.000 de dolari. Acum, cei doi tehnicieni dentari detin o retea de patru clinici – doua in Capitala si cate una la Timisoara si Constanta in sistem de franciza, care genereaza afaceri de un milion de euro.
-
Vin vechi, gust nou
“Cine iubeste masinile trebuie sa fi auzit de Bentley sau de Rolls-Royce; asa si cu vinurile – cui ii place vinul sigur macar a auzit si de Davino”, spune Dan Balaban, actionarul majoritar al producatorului de vin cu acelasi nume. Intr-o discutie cu BUSINESS Magazin, Balaban, un om de afaceri de altfel discret, care nu vrea sa fie fotografiat, povesteste despre inceputurile businessului pe care l-a fondat in urma cu 17 ani impreuna cu asociatul sau Bogdan Costachescu (de profesie oenolog si posesor a 10% din afacerea Davino).
Catalin Paduraru, critic de vin si unul dintre actionarii retailerului Vinexpert, spune ca “Davino are evolutia cea mai spectaculoasa” dintre toate vinurile noi lansate in ultimii ani pe piata (respectiv din anul 2000 incoace). Davino, un brand relativ recent pe piata dominata de marci de traditie ca Murfatlar, Cotnari sau Jidvei, este un vin originar din podgoria Dealu Mare (Prahova), prezent mai ales in segmentul HoReCa (hoteluri, restaurante si catering), care se defineste ca fiind “exclusivist, prin calitatea limitata produsa, de maxim 200.000 de butelii pe an”. O pozitionare “care se cere pe o piata cu o concurenta la sange”, dupa cum spune Stefan Liute, partener al agentiei de branding Grapefruit. Liute considera ca “brandurile de bauturi care vor sa se evidentieze trebuie sa aiba curajul sa nu placa tuturor, sa nu fie de toate pentru toti”.
Vinurile pozitionate pe segmentul superior al pietei ocupa un segment important din brandurile de vin lansate in ultimii ani. Este vorba atat despre vinurile lansate de marile podgorii (Murfatlar – Rai Grand Reserve, Arezan; Cotnari – Chateau; Jidvei – Perla), dar si despre cele lansate de producatorii noi, odata cu primele recolte din cele mai tinere podgorii din Romania. “Aproximativ 5% din vanzarile de vin de anul trecut au venit din vanzarea unor vinuri noi – fie ca a fost vorba de redenumirea unui vin cunoscut deja pe piata, fie ca a fost vorba despre un vin la care s-a lucrat in ultimii ani”, spune directorul Patronatului Viei si al Vinului. In aceasta logica, brandurile noi de vin ar fi adus anul trecut vanzari de aproximativ 25 de milioane de euro (dintr-o piata estimata la 500 de milioane de euro), cea mai mare parte a acestor venituri venind din asezarea unui vin “pe raftul potrivit”.
Cosmin Popescu, directorul general al producatorului Murfatlar, spune ca vinurile noi au adus o parte importanta din cresterea afacerilor in 2008 (cu aproape 10%, pana la 52 de milioane de euro): “Piata vinului tinde sa se maturizeze, iar producatorii au inceput sa dezvolte strategii de comunicare cat mai eficiente. Daca marketingul ar fi luat mai in serios de producatorii de vin, piata ar fi cu siguranta mult mai mare azi”.
Cresterea pietei vinurilor prin marketing este exact sansa in plus pe care o au vinurile noi, spune Balaban, care se declara un pasionat al brandingului. Dupa o serie de cursuri si traininguri de profil in Statele Unite ale Americii, Balaban s-a gandit la o rebranduire a vinului Davino impreuna cu freelancerul George Moisescu, o miscare ce le-a adus un raspuns pozitiv dinspre piata: “Consumatorii au fost foarte incantati de noua eticheta, pentru ca cea veche era prea comerciala pentru vinul exclusivist pe care il vindem noi”, spune Balaban.
Davino a inceput sa isi respecte pozitia de vin exclusivist abia in 2006, la mai bine de 14 ani de cand Dan Balaban a intrat in afaceri. “In 1992, am pornit o afacere cu import si distributie de vinuri, dar intotdeauna mi-am dorit sa fac productie”, spune Balaban, care a iesit pe piata cu prima sticla de vin Davino in 2000. De atunci si pana acum, brandul (care este o combinatie intre “Dan” – prenumele lui Balaban – si “vin”) a devenit bine cunoscut, mai ales printre cunoscatori.
Davino a fost inca de la inceput pozitionat ca un brand de vin scump – in opinia lui Balaban, asta inseamna un vin al carui pret de producator sa fie de 23 de euro, iar intr-un restaurant de top sa ajunga sa coste 100 de euro. Abia in 2006 Balaban a decis iesirea lui Davino din circuitul retailului obisnuit si comercializarea lui doar prin canalul HoReCa (hoteluri, restaurante si catering). “Imi doream sa vand, dar nu in orice conditii”, explica proprietarul Davino, care are acum o capacitate de productie de 50 de vagoane pe an (un vagon inseamna 10.000 de litri), dar deocamdata produce maxim 33 de vagoane. “In marile magazine era o adevarata bataie de joc cu taxele la raft si cu recuperarea creantelor, plus ca nu cred ca un consumator fidel de Davino isi face cumparaturile de la hipermarket”, adauga Balaban , care a atins in 2008 afaceri de 1,5 milioane de euro si care nu estimeaza crestere pentru 2009, ci mentinerea la acelasi nivel al afacerilor. De altfel, pe Balaban nici nu il mai intereseaza extinderea afacerii: vrea sa lucreze in continuare cu aceste volume pentru Davino si a cumparat doua conace langa vie, pentru ca i se pare o zona frumoasa pentru agroturism.
Catalin Paduraru, actionar al retailerului de vin Vinexpert, spune ca monetizarea unui brand de vin inseamna sa poti vinde o sticla de vin in afara logicii de produs alimentar, “caci cine ar oferi pe 750 de mililitri de
100 de lei, de exemplu, sau la restaurant, 200-250 de lei pe o singura sticla?”. Dincolo de politica legata de pretul practicat, de ambalaj si de eticheta, vinul luat ca simplu produs lasa putin spatiu de manevra, de aceea “povestea” creata in jurul sau devine tot mai importanta in fidelizarea si atragerea de noi consumatori. Desigur, dupa cum spune Stefan Liute, “nu poti crea un brand fara un produs bun, dar pe langa produsul bun, trebuie sa fii capabil sa spui o poveste memorabila, care sa aiba priza la clienti”. Liute vorbeste din pozitia strategului care a lucrat in ultimii doi ani la rebrandingul si brandingul unor vinuri pentru producatorul focsanean Vinexport. Mai exact, este vorba despre vinurile Visul unei nopti cu Feteasca Regala si Codul lui Merlot din 2007, si, mai nou, despre Afrodita, pentru care agentia lui Liute a furnizat servicii de strategie de brand si de design de ambalaj. Toata aceasta strategie a avut drept scop cresterea vanzarilor, pentru ca, in fapt, un brand valoros inseamna ce castiguri poate genera acea marca.
-
Fashion GAP in Romania
Compania care detine franciza la nivelul Europei de Sud-Est, Marinopoulos Holding, are in plan investitii de peste 1 milion de euro in acest an, pentru lansarea pe piata locala a 2-3 magazine in total. Primul magazin, deschis in centrul comercial Baneasa Shopping City din Bucuresti, are o suprafata de 720 de metri patrati.
Reprezentantii Marinopoulos nu au furnizat date despre asteptarile de business ale companiei pentru acest an. Intrarea pe piata romaneasca a Gap face parte din strategia de extindere a companiei la nivel mondial, care vizeaza incheierea de acorduri de francize pentru marcile Gap si Banana Republic in Asia, Europa de Est si Orientul Mijlociu.
„Avem incredere deplina in popularitatea marcii si in succesul sau pe plan local”, argumenteaza Stelios Skordalakis, Marketing Manager la Marinopoulos Romania, decizia de lansare a celui de-al doilea magazin Gap in Romania, la inceputul lunii iunie, in Plaza Romania.
„E posibil sa mai deschidem un al treilea magazin, dar suntem in acelasi timp atenti si la evolutia situatiei economice. De asemenea, vizam si aducerea brandului Banana Republic in viitorul apropiat.” Marketing managerul Marinopoulos spune ca urmareste sa deschida in Romania magazine de minim 700 de metri patrati si care reunesc in format „combo”, marci destinate tuturor categoriilor de clienti (Gap, GapKids, babyGap si GapBody).
„Vom deschide magazine separate (destinate unei singure marci din cele patru ale Gap –n.r.) doar in orasele in care nu vom gasi suficient spatiu pentru un magazin combo de peste 700 m.p.” Gap Inc., retailerul american cu o istorie de 40 de ani, detine o retea de peste 3.100 de magazine la nivel mondial, prin care vinde marcile Gap, Banana Republic, Old Navy si Piperlime. Compania a finalizat anul 2007 cu incasari de 15,8 miliarde de dolari la nivel mondial. Marinopoulos Holding, partenerul Gap pe Europa de Sud-Est, mai detine in Romania francizele Starbucks, Sephora, Marks&Spencer.
Cititi aici mai multe despre cum a ajuns GAP intr-un fir de ata.
