BusinessMagazin

Blog

  • Revelionul devine un lux al serviciilor: coafura, restaurantul şi hotelul s-au scumpit cu până la 19% de la an la an

    Petrecerea Revelionului costă semnificativ mai mult decât anul trecut, în special atunci când consumul se mută din zona produselor către servicii, după cum arată datele de la Institutul Naţional de Statistică (INS).Inflaţia este mult mai accentuată în zona serviciilor decât în cea a bunurilor, iar acest lucru schimbă structura cheltuielilor de sărbători. Pentru consumatori, Revelionul nu mai este scump prin ceea ce cumpără, ci prin ceea ce „experimentează” – servicii, timp, confort. 
     
    Astfel, statisticile oficiale arată că, în noiembrie 2025 faţă de noiembrie 2024, cele mai mari scumpiri s-au înregistrat la serviciile asociate direct experienţei de sărbătoare – de la îngrijirea personală până la ieşitul în oraş şi cazare. 
     
    Cea mai mare creştere de preţ a fost înregistrată la serviciile de coafură şi cosmetică pentru femei, unde tarifele au urcat cu 18,76% într-un singur an. Nici bărbaţii nu au fost ocoliţi de scumpiri: frizeria şi serviciile de cosmetică masculină s-au majorat cu 15,56%. De altfel, anul acesta s-au văzut presiunile continue din sectorul serviciilor, unde costurile cu forţa de muncă, chiriile şi utilităţile sunt transferate direct în preţul final.
     
    Ieşitul în oraş de Revelion a devenit, la rândul său, mai costisitor. Masa la restaurant s-a scumpit cu 11,70%, iar cazarea la hotel cu 10,40%, ceea ce face ca un Revelion petrecut „în oraş” să fie considerabil mai scump decât în anul anterior. Practic, experienţa completă – pregătire, cină festivă şi eventual cazare – adună creşteri de două cifre în mai multe puncte-cheie ale bugetului.
     
    Produsele asociate sărbătorilor au avut o evoluţie mai temperată. Şampania s-a scumpit cu 6,80%, îmbrăcămintea cu 6,95%, iar încălţămintea cu 5,66%, niveluri apropiate de inflaţia generală. O excepţie o reprezintă produsele de cofetărie şi patiserie, unde preţurile au crescut cu 13,19%. Majorarea costurilor ingredientelor şi energiei continuă să afecteze acest segment.
     
    Pentru români, aceste creşteri pot însemna ajustări de comportament: petreceri mai restrânse, alternative la restaurant sau reducerea cheltuielilor considerate neesenţiale. Statisticile INS confirmă o tendinţă mai largă a economiei româneşti, în care serviciile devin principalul canal prin care inflaţia se resimte direct în viaţa de zi cu zi.
     

  • „Noaptea scumpirilor”. România intră în 2026 cu accize majorate la raft. Iată cu cât cresc lucrurile

    De la 1 ianuarie 2026, România aplică un nou val de majorări de accize pentru băuturile alcoolice, ţigăti şi carburanţi, fiind a doua creştere într-un interval de şase luni, după ajustările intrate în vigoare în vara lui 2025, conform prevederilor din Codul Fiscal şi nivelurilor publicate de autorităţi.

    Noile accize la alcool (de la 1 ianuarie 2026)

    Bere: 5,83 lei/hl/grad Plato, de la 5,30 lei
    Vinuri liniştite: 11 lei/hl, de la 10 lei/hl
    Vinuri spumoase: 83,81 lei/hl, de la 76,19 lei/hl
    Alcool etilic: 5.848,49 lei/hl alcool pur, de la 5.316,81 lei/hl
    pentru alcool produs în micile distilerii: 2.924,23 lei/hl alcool pur, de la 2.658,39 lei/hl

    Noile accize la carburanţi (de la 1 ianuarie 2026)

    Benzină cu plumb: 3.598,98 lei/1.000 litri, de la 3.271,80 lei/1.000 litri
    Benzină fără plumb: 3.059,80 lei/1.000 litri, de la 2.781,64 lei/1.000 litri
    Motorină: 2.804,29 lei/1.000 litri, de la 2.549,35 lei/1.000 litri

    Cât creşte la pompă

    Pentru şoferi, efectul direct al accizei (la care se adaugă TVA-ul aferent) este estimat la circa 33 bani/l la benzină şi circa 30 bani/l la motorină, adică aproximativ 15–16 lei în plus la un plin de 50 de litri, potrivit calculelor prezentate în spaţiul public de analişti.

    În prezent, în Bucureşti, benzina standard se vinde între 7,25 şi 7,33 lei/litru. Motorina standard costă între 7,46 şi 7,53 lei/litru, urmând ca noile accize să împingă preţurile şi mai sus. Taxele (accize şi TVA) reprezintă deja circa 55% din preţul benzinei şi aproape jumătate din cel al motorinei, fiind principalul factor al scumpirii.

    Creşterile vin pe fondul unui calendar fiscal în două etape, cu scumpiri aplicate anterior (inclusiv de la 1 august 2025) şi noua rundă de la 1 ianuarie 2026, măsură justificată public prin nevoia de venituri bugetare şi aliniere la praguri/cerinţe europene.

    Creşteri şi pentru ţigări şi produse derivate

    De la 1 ianuarie 2026 creşte acciza şi la ţigarete (şi alte produse din tutun). În anexele privind nivelul accizelor, ţigaretele ajung la 718,97 lei/1.000 ţigarete în 2026 (faţă de 687,97 în 2025). Cresc şi pentru lichide pentru ţigări electronice şi pouch-uri cu nicotină (produse cu nicotină fără tutun).

    Pe lista accizelor care urcă în 2026 intră şi: băuturile nealcoolice cu zahăr: până la 48,4 lei/hl (pentru 5–8g/100 ml) şi 72,6 lei/hl (peste 8g/100 ml);

    Taxe şi impozite locale mai mari (clădiri, terenuri, maşini)

    În paralel cu accizele, de la 1 ianuarie 2026 se aplică şi modificările din „pachetul fiscal” validat de CCR şi publicat în Monitorul Oficial, care duc la creşteri la impozitele locale, prin: indexare cu inflaţia (în multe localităţi) şi majorarea bazei impozabile pentru unele categorii de clădiri/terenuri.

    Exemplu (Bucureşti): pentru unele clădiri rezidenţiale, valoarea impozabilă indicată în proiectul votat de CGMB urcă de la 1.492 lei/mp la 2.677 lei/mp în 2026, ceea ce împinge impozitul anual în sus.

    În plus, legea introduce şi taxa suplimentară de 0,9% pentru:

    clădiri rezidenţiale care depăşesc 2.500.000 lei (aplicată la diferenţa peste plafon),

    autoturisme care depăşesc 375.000 lei (aplicată la diferenţa peste plafon).

    Taxă de 25 lei pe coletele din afara UE sub 150 euro („taxa Temu/Shein”)

    De la 1 ianuarie 2026 se aplică o taxă fixă de 25 lei pentru coletele cu valoare declarată sub 150 euro provenite din afara UE (platforme tip Temu/Shein/AliExpress etc.)

    Facturi la energie electrică: tarife de reţea actualizate

    Tot de la 1 ianuarie 2026 se modifică tarifele reglementate de transport şi distribuţie (ANRE), ceea ce poate însemna facturi uşor mai mari în multe zone. În unele regiuni, impactul estimat este de câţiva bani/kWh (cu diferenţe între operatori/zona de distribuţie).

  • Germania: vinurile soarelui

    Pe măsură ce podgoriile se mută mai spre nord, devine clar că viticultura se schimbă sau se transformă odată cu încălzirea globală. Germania este o ţară a vinului şi resimte şi ea efectele creşterii temperaturilor şi ale fenomenelor meteo extreme. Dar acolo cercetătorii au început să experimenteze cu tehnologii care pe de o parte protejează viile, iar pe de alta ajută viticultorii să-şi diminueze costurile producând pe lângă vin şi electricitate.

    Proiectele VitiVoltaic îşi propun să adapteze viticultura la noile condiţii de climă. Termenul este o combinaţie între denumirea în latină pentru viţa de vie, „vitis vinifera”, şi cuvântul care descrie generarea de energie solară, „fotovoltaic”. Această nouă tehnologie face posibilă recoltarea a două lucruri foarte diferite pe două niveluri suprapuse: electricitatea deasupra şi strugurii pentru vin dedesubt. Sunt în desfăşurare proiecte pilot pentru a testa ce tehnologie funcţionează unde – şi la ce preţ, scrie Deutsche Welle. În regiunea Rheingau din sud-vestul Germaniei, cunoscută pentru podgoriile sale pitoreşti, Hochschule Geisenheim (HGU) este specializată în toate aspectele industriei vinicole. Aici, cercetătorii au creat o instalaţie de testare pentru a determina cum ar putea prospera în mod sustenabil îndrăgitul Riesling alb al regiunii cu ajutorul modulelor fotovoltaice (PV), în ciuda schimbărilor climatice. Modulele sunt montate undeva sus pentru a lăsa spaţiu viţei de vie şi utilajelor agricole dedesubt. Structura oferă plantelor delicate sprijin şi protecţie împotriva grindinei, ploilor abundente şi soarelui puternic. Când soarele străluceşte, modulele solare semitransparente creează un model în carouri pe sol. Un sistem de urmărire aliniază automat modulele astfel încât acestea să capteze fiecare rază de lumină. „În viticultură, nu am văzut încă cultivare protejată”, spune Manfred Stoll, care conduce Departamentul de Viticultură Generală şi Organică al universităţii.

    Proiectele VitiVoltaic îşi propun să adapteze viticultura la noile condiţii climatice, combinând cultivarea viţei-de-vie cu producerea de energie solară. Termenul provine din „vitis vinifera” şi „fotovoltaic” şi descrie o tehnologie care permite „recoltarea” a două resurse diferite pe două niveluri suprapuse: electricitatea, deasupra, şi strugurii pentru vin, dedesubt. În Europa sunt deja în derulare proiecte pilot care testează ce soluţii funcţionează, unde şi la ce costuri, în contextul presiunilor tot mai mari generate de schimbările climatice.

    Strugurii nu se coc în sere sau sub folii de plastic, iar ideea de a utiliza module fotovoltaice pentru a oferi protecţie pasivă împotriva grindinei şi a ploilor abundente este destul de nouă, a adăugat el. Dar schimbările climatice înseamnă că Rieslingul, cel mai popular soi de vin din Germania, ar putea avea nevoie de ajutor. Perioada de vegetaţie la viţa de vie începe acum mai devreme şi de aceea planta este foarte vulnerabilă la îngheţurile târzii. De asemenea, strugurii sunt expuşi la mai mult soare şi, prin urmare, au mai mult zahăr şi mai puţină aciditate, ceea ce modifică conţinutul de alcool şi gustul. Există acum deja doi ani de recoltă pentru „vinul Watt” al universităţii, un Riesling mai uşor şi mai fructat – exact ca odinioară. Prin intermediul proiectului, HGU a acumulat, de asemenea, o vastă experienţă în domeniul microclimatelor. Instalaţia experimentală în valoare de 350.000 de euro – finanţată de Uniunea Europeană şi din fonduri de stat – utilizează numeroşi senzori pentru a măsura umiditatea, temperatura şi lumina la sol. Nu au existat pagube cauzate de soare sau de ploi abundente sub panouri, în timp ce zona de referinţă adiacentă a fost grav afectată. Fire de încălzire şi furtunuri de irigare prin picurare şerpuiesc de-a lungul rândurilor de viţă de vie. Primele şi-au dovedit valoarea în timpul unui îngheţ de trei nopţi la sfârşitul lunii aprilie 2024. Lăstarii, deja lungi de 10 cm şi extrem de sensibili, au fost încălziţi de firele alimentate cu electricitate verde stocată local. În mod tradiţional, viticultorii ard lumânări enorme de ceară în timpul unor astfel de îngheţuri târzii, a spus Stoll, dar practica este dificilă şi are ca rezultat un fum greu care poluează aerul. HGU foloseşte, de asemenea, energia electrică pe care o produce pentru a controla facilitatea şi a încărca vehiculele agricole, maşini şi biciclete electrice, precum şi pentru a acţiona pompe şi un tractor autonom, un robot care munceşte, cultivă solul, lucrează vegetaţia şi aplică produse de protecţie a plantelor. „O cramă are nevoie de energie pe tot parcursul anului pentru producţie, depozitare şi logistică”, a explicat Stoll. Tehnologia VitiVoltaic atrage atenţia, deoarece industria vinicolă se confruntă cu provocări multiple. Recoltele din unele regiuni au fost slabe, iar schimbarea obiceiurilor consumatorilor, taxele şi supraoferta au subţiat piaţa mondială. Există şi o lipsă de bani pentru investiţii, chiar dacă generarea de energie electrică ar putea fi o a doua sursă de venit pentru podgorii şi crame. Anul trecut, un alt sistem mobil, mult mai mic, de module fotovoltaice a fost instalat în Geisenheim. Ataşate la stâlpii existenţi de susţinere a viei, ca o copertină, modulele se pliază automat cu ajutorul unui mic motor în caz de furtună sau grindină. Structura este mult mai accesibilă, dar protecţia şi randamentul energiei electrice sunt mai mici. Totuşi, HGU continuă să testeze soluţii optime pentru că, aşa cum a spus Stoll, „cu siguranţă nu mai avem timp să aşteptăm”.

    Podgorii abandonate

    Inginerul şi viticultorul amator Christoph Vollmer lucrează şi el cu panouri fotovoltaice. Întreţinerea micii sale podgorii din Oberkirch, la sud-vest de Stuttgart, cu utilaje agricole este dificilă din cauza pantei abrupte de peste 30%, amenajată parţial în terase. Vollmer este directorul general al Intech Clean Energy GmbH, o afacere de familie specializată în agrivoltaice care a dezvoltat un design pentru astfel de pante abrupte. Unele dintre modulele de sticlă sunt suspendate de cabluri de oţel. Vollmer le instalează acum în propria podgorie. Tânărul vinificator doreşte să planteze sub panouri solare
    2 hectare cu soiuri de struguri noi, robuste şi rezistente la ciuperci şi să genereze aproximativ 1,5 megawaţi-oră pe an. În prezent, negociază un contract cu furnizorii municipali de utilităţi pentru electricitate. De asemenea, doreşte ca la instalaţie să încarce un tractor autonom cu şenile care să-l scutească de munca obositoare pe pante. Instalaţiile fotovoltaice sunt semnificativ mai dificil de instalat la unghiuri abrupte, dar găsirea unor soluţii reprezintă o provocare interesantă din punctul de vedere al unui inginer. Este, de asemenea, o întreprindere necesară, a spus Vollmer. Deşi dealurile scăldate în soare au fost odinioară o locaţie căutată pentru viticultură, încălzirea globală înseamnă că aceasta poate fi practicată acum cu succes şi în zonele joase ale Germaniei, cu relief mai puţin dificil. „Multe podgorii au fost deja abandonate pentru că nimeni nu mai vrea să se ocupe de ele”, a spus inginerul, adăugând că vor urma şi altele dacă salariul minim plătit angajaţilor reduce veniturile viticultorilor.

    Energia produsă este utilizată direct în podgorie şi cramă: de la sisteme de încălzire împotriva îngheţurilor târzii şi irigare prin picurare, până la alimentarea utilajelor electrice şi a unui tractor autonom. Într-un context în care viticultura se confruntă cu scăderea recoltelor, lipsa forţei de muncă şi presiuni economice, VitiVoltaic este văzută ca o soluţie dublă: reduce riscurile climatice şi deschide o nouă sursă de venit pentru producători, într-o industrie care „nu mai are timp să aştepte”.

    Dar, a adăugat el, pantele acoperite de viţă de vie fac parte din peisajul cultural, sunt o atracţie turistică şi sunt importante pentru protejarea speciilor. „Cu VitiVoltaic, le oferim fermierilor oportunitatea de a reduce munca manuală, de a recolta struguri mai sănătoşi şi de a deveni profitabili. Electricitatea are întotdeauna valoare, mai ales atunci când energia fotovoltaică este cuplată cu stocarea”, a spus Vollmer. „Viticultorii sunt conştienţi că trebuie să ia măsuri. Primim multe solicitări. Dar adesea lipsa conexiunilor la reţea diminuează entuziasmul.” Lungimea liniilor electrice care trebuie instalate, împreună cu opţiunile de utilizare a energiei electrice produse sau de vânzare directă către consumatorii locali sunt decisive pentru eficienţa economică. Însă procesul de aprobare poate fi lungit deoarece producţia de energie modifică utilizarea terenurilor. Doar sistemele fotovoltaice situate la mică distanţă de fermă pot fi construite fără autorizaţie. „Acest lucru restricţionează sever piaţa”, a spus Vollmer. VitiVoltaic din Oberkirch este cofinanţat de programul de cercetare Weinbau 4.0 (Viticultură 4.0) al landului Baden-Württemberg. Dacă un astfel de sistem care costă câteva sute de mii de euro este util chiar şi fără subvenţii este o chestiune de conectare la reţea şi de marketing al vinului, a spus Vollmer. În opinia sa, cel mai practic ar fi ca întreprinderile locale să-şi unească forţele, deoarece parcelele individuale din viticultură sunt de obicei mici.    

     

    Traducere şi adaptare: Bogdan Cojocaru

  • Din culisele unei afaceri care a ajuns la majorat

    Acum 18 ani, alimentaţia sănătoasă nu era nici trend, nici industrie, ci mai degrabă o căutare făcută de puţini şi înţeleasă de şi mai puţini. Din această lipsă au apărut primele decizii care au pus bazele Nutrivita.  Ce alegeri au contat cu adevărat şi cum s-au văzut ele, în timp, într-o piaţă care astăzi arată complet diferit?

    După aproape două decenii într-o piaţă care a trecut de la inexistenta bio-ului la supraofertă şi trenduri volatile, Adelina Păsat, cofondatoarea companiei axate pe distribuţia în România a unor branduri de produse sănătoase, Nutrivita vorbeşte mai degrabă despre ce a refuzat să facă decât despre ce a accelerat. Pentru ea, miza a fost controlul creşterii şi păstrarea criteriilor, nu expansiunea cu orice preţ. Privind înapoi, antreprenoarea spune că una dintre deciziile-cheie ale Nutrivita a fost să nu grăbească dezvoltarea, într-un moment în care piaţa locală era nepregătită pentru produse bio şi alimentaţie funcţională. „Tentaţia era să faci compromisuri pentru volum sau vizibilitate rapidă. Noi am ales să construim lent, categorie cu categorie”, povesteşte antreprenoarea. 

    Compania a mizat de la început pe branduri puţin cunoscute local şi pe o selecţie strictă, chiar dacă asta a însemnat ritmuri de creştere mai lente. „Nu am tratat niciodată relaţiile ca tranzacţii punctuale. Cu furnizorii, retailerii şi echipa am mers pe parteneriate pe termen lung.” Această abordare a presupus răbdare într-o piaţă care, spune ea, s-a educat mai lent decât estimările iniţiale.

    După pandemie, cererea pentru produse considerate „mai sănătoase” a crescut accelerat, dar Adelina Păsat subliniază că schimbarea nu a fost doar în volume, ci în modul în care piaţa discută aceste categorii. „Retailerii au început să le trateze ca zone strategice, nu doar ca nişe. Consumatorii pun mai multe întrebări, iar rolul nostru a devenit mai clar: să aducem know-how, nu doar produse.” Una dintre cele mai sensibile teme rămâne preţul. Produsele curate, cu ingrediente premium, rămân o nişă într-o ţară cu venituri sub media UE. „Accesibilitatea nu înseamnă ieftin cu orice preţ”, spune Păsat, explicând că echilibrul vine din controlul costurilor interne, relaţii stabile cu furnizorii şi evitarea portofoliilor supradimensionate. Acest principiu a fost pus la încercare în perioada NUTRISCORE (2022–2024), când o mare parte din portofoliul Nutrivita a devenit necomercializabil. „Peste 50% din portofoliu a trebuit refăcut în şase luni.

    Am pierdut cotă de piaţă, dar nu am acceptat să coborâm standardele.” Decizia a fost una defensivă într-o piaţă care, la acel moment, penaliza tocmai produsele percepute ca mai educate nutriţional. Selecţia noilor branduri rămâne un proces restrictiv. „Dacă nu aş consuma personal produsul, discuţia se opreşte.” Dincolo de acest filtru, contează consistenţa calităţii, transparenţa ingredientelor şi capacitatea brandului de a construi recurenţă, nu doar vânzări rapide. „Trendurile trec repede.

    Categoriile se construiesc în timp.” Pentru 2025–2026, Nutrivita vorbeşte mai degrabă despre consolidare decât despre expansiune agresivă: extinderi punctuale în zona intoleranţelor alimentare, high protein şi plant-based, investiţii în logistică şi automatizare în depozitul din Ştefăneştii de Jos (peste 7.000 de paleţi), dar şi o atenţie mai mare asupra comunicării digitale. Marca proprie Bio Junior, activă de peste zece ani, rămâne un test de echilibru între creştere şi control. „Este o zonă sensibilă. Orice extindere trebuie făcută fără a dilua valorile iniţiale.” În ceea ce priveşte filosofia de leadership care stă în spatele acestei afaceri antreprenoriale, în viziunea Adelinei Păsat, într-o piaţă volatilă acesta nu ţine de urmărirea fiecărui trend. „Uneori, rolul tău este să spui «nu». Să protejezi direcţia companiei, chiar dacă asta înseamnă să ratezi oportunităţi pe termen scurt.”

    Cofondatoarea Nutrivita spune că, privind înainte, compania nu are ambiţia de a deveni cea mai mare, ci îşi propune să rămână consecventă, onestă şi conectată la ceea ce se întâmplă în lume. Nutrivita va continua să extindă portofoliul în zona plant-based şi bio, chiar dacă piaţa este în uşoară scădere pe fondul inflaţiei, deoarece crede că aceasta este calea pentru o agricultură sustenabilă şi peste 50 de ani. Compania investeşte în digitalizare şi conţinut util şi consolidează colaborările cu retailerii de pe toate canalele, cu o strategie omnichannel. Antreprenoarea mai subliniază că Nutrivita nu a fost niciodată un proiect despre cifre, ci despre  a face ceva în care crezi, chiar şi atunci când piaţa nu era pregătită. Dacă a contribuit la această schimbare, spune ea, Nutrivita a făcut-o cu discreţie şi recunoştinţă, a învăţat din greşeli şi continuă după 18 ani: „Rolul nostru este să păstrăm direcţia clară într-o piaţă foarte dinamică. Trendurile se schimbă rapid, dar principiile nu. Leadershipul, aşa cum îl văd eu, înseamnă să protejezi ADN-ul companiei, să creezi spaţiu pentru evoluţie şi să ai curajul de a spune „nu” atunci când ceva nu se potriveşte, chiar dacă pare atractiv pe termen scurt”. 

  • Bolojan: Am obţinut un acord politic în Coaliţia de Guvernare pentru continuarea reformelor

    Premierul Ilie Bolojan a anunţat, marţi seara, că partidele din coaliţia de guvernare au ajuns la un acord politic pentru anul 2026, care prevede continuarea reformelor în administraţia centrală şi locală, reducerea cheltuielilor parlamentarilor şi diminuarea subvenţiilor partidelor politice.

    „Tot pentru anul următor am obţinut un acord politic în Coaliţia de Guvernare să continuăm reformele. Avem nevoie de o reformă atât a administraţiei locale, cât şi a celei centrale şi de un aparat administrativ care să răspundă nevoilor cetăţeanului şi să furnizeze servicii de calitate şi la timp”, a declarat premierul.

    Acordul prevede reducerea cheltuielilor parlamentarilor, măsură deja pusă în practică, şi diminuarea subvenţiilor acordate partidelor politice.

    „Acordul de coaliţie prevede şi o reducere a cheltuielilor parlamentarilor, lucru care a fost pus în practică, precum şi o reducere a subvenţiilor pe care le primesc partidele politice. Nici anul viitor nu va fi simplu pentru România, dar dacă păstrăm cursul stabilit pentru acest an, anul 2026 ar trebui să fie unul mai bun pentru toţi cetăţenii ţării noastre”, a spus Bolojan.

    La finalul declaraţiei, premierul a transmis urări românilor pentru un an mai bun decât cel care se încheie.

  • Bolojan: Companiile de stat, „găuri negre” susţinute ani la rând din bani publici

    „Am atacat şi problema companiilor de stat, unele fiind adevărate găuri negre pe care le susţineam prin subvenţii de mulţi ani din banii românilor. Începem să facem ordine şi în acest sector”, a spus Bolojan.

    Premierul a explicat că măsurile luate în ultimele şase luni au pus „în ordine finanţele publice” şi au permis ţinerea sub control a cheltuielilor.

    „Se cuvine să le mulţumesc tuturor românilor pentru sacrificiile făcute în acest an. Aceste sacrificii nu sunt făcute pentru un guvern, ci pentru ca România să redevină o ţară care să ştie să-şi folosească banii cu responsabilitate şi cu folos pentru cetăţeni”.

    Bolojan a precizat că, dacă taxele şi impozitele vor fi încasate conform planului şi cheltuielile vor fi gestionate prudent, „nu va mai fi nevoie să creştem alte taxe sau impozite”.

    Totodată, Guvernul a achitat toate datoriile către constructori, astfel încât România va intra în 2026 fără datorii şi cu fondurile europene asigurate pentru investiţii.

  • Bolojan: Cheltuim atent banii publici şi dăm semnale de reducere a deficitului

    Premierul Ilie Bolojan a susţinut, marţi, declaraţii de presă la Palatul Victoria, în care a făcut bilanţul celor şase luni de guvernare.

    Acesta a afirmat că, la preluarea mandatului, România se afla într-o situaţie critică, cu riscul suspendării fondurilor europene şi al pierderii accesului la finanţare externă.

    Potrivit premierului, primele măsuri luate de Guvern au vizat stabilizarea finanţelor publice.

    Creşterea TVA, eliminarea unor sporuri salariale şi îngheţarea unor venituri au reprezentat decizii dificile, dar necesare pentru reducerea deficitului bugetar şi pentru menţinerea credibilităţii României în faţa creditorilor.

    Bolojan a precizat că aceste măsuri au permis statului să se împrumute ulterior la costuri mai mici, iar dobânzile plătite în prezent sunt deja sub nivelul de la începutul anului.

    Al doilea pachet de reforme a vizat reducerea unor cheltuieli considerate nedrepte din punct de vedere social.

    Premierul a amintit modificările propuse în domeniul pensiilor magistraţilor, atât în privinţa valorii acestora, cât şi a vârstei de pensionare, subliniind că Guvernul aşteaptă o decizie a Curţii Constituţionale care să clarifice cadrul legal.

    În domeniul apărării, Ilie Bolojan a declarat că România şi-a respectat angajamentele internaţionale şi a accesat programul european SAFE, care permite modernizarea armatei cu impact limitat asupra deficitului bugetar.

    În sănătate, premierul a susţinut că finanţarea a devenit mai eficientă, iar fondurile sunt direcţionate mai clar către nevoile pacienţilor.

    Totodată, şeful Guvernului a afirmat că au fost operate schimbări importante în sistemul fiscal, unde anterior existau numeroase excepţii şi mecanisme de optimizare, în detrimentul unor reguli clare şi echitabile.

  • În timp ce autostrada A7 se construieşte şi pacea se discută la Washington, iar România aşteaptă să pună umărul la reconstrucţia Ucrainei, ne cumpără investitori ucraineni pe noi. 10 exemple de tranzacţii şi investiţii făcute în România de antreprenori şi companii din Ucraina

    Gigantul Metinvest, controlat de miliardarul ucrainean Rinat Ahmetov, a finalizat în urmă cu mai puţin de două săptămâni achiziţia fabrciii ArcelorMittal Tubular Products din Iaşi, care produce ţevi structurale su­da­te, destinate sectoarelor de cons­truc­ţii, inginerie, infrastructură şi agricultură.

    Aceasta este însă doar cea mai recentă mutare pe care investitorii din Ucraina au făcut-o pe plan local, în ultimii ani achiziţiile şi investiţiile înmulţindu-se considerabil.

    Spre exemplu, acelaşi miliardar – Rinat Ahmetov – a pariat şi pe energia locală. DRI, divizia UE de energie regenerabilă a Grupului DTEK, cea mai mare companie energetică privată din Ucraina, a finalizat înainte de Crăciun construcţia celui mai recent proiect al său, parcul fotovoltaic Văcăreşti, cu o capacitate de 126 MWp. Cu acest proiect, portofoliul operaţional de energie regenerabilă al DRI în România a ajuns la aproape 300 MWp în doar trei ani.

    Asta înseamnă că grupul a început să investească local după ce a izbucnit războiul de la nord de România. Conflictul care a creat multă instabilitate pe piaţa ucraineană a dat totodată şansa investitorilor din această ţară să îşi dezvolte operaţiunile dincolo de graniţă.

    Aşa se face că la final de 2021, fix înainte ca Rusia să invadeze Ucraina, în România existau 1.083 de firme cu capital ucrainean. În noiembrie 2025 – cele mai recente date – sunt peste 3.100, conform datelor de la Registrul Comerţului.

    Iar asta în contextul în care multiple voci din mediul de business şi din cel politic au spus constant că direcţia de mers va fi cea în sens invers, iar România poate creşte punând umărul la reconstrucţia Ucrainei – asta după încheierea conflictului.

    Doar că, în timp ce autostrada A7 se construieşte şi pacea se discută la Washington, iar România aşteaptă să pună umărul la reconstrucţia Ucrainei, ne cumpără investitori ucraineeni pe noi.

    Ziarul Financiar a identificat zece exemple de investiţii de la zero şi tranzacţii relevante în ultimii ani. Acesta nu este un top şi nu este exhaustiv, fiind doar un exerciţiu jurnalistic menit să releve cum în timp ce investitorii români stau în expectativă pentru a pune umărul la reconstrucţia ţării aflate la nord de graniţă, cei din Ucraina deja pariază local.

    FMCG, retail, modă, hrană pentru animale de companie şi ambalaje sunt doar câteva dintre domeniile pe care aceşti antreprenori şi aceste companii au pariat.

    Spre exemplu, în 2025, OH Holding Limited, o companie din Ucraina fondată de Oleg Kalashnikov, a intrat în acţionariatul lanţului de optică Lensa, alături de ATM Ventures, divizia de investiţii a grupului Autonom, deţinută de fraţii Marius şi Dan Ştefan. Oleg Kalashnikov a dezvoltat în Ucraina retailerul de optică Luxoptica, iar în 2020 a vândut pachetul majoritar către EssilorLuxottica, cel mai mare actor mondial din domeniu.

    Tot anul acesta, SunPro Oils, companie înfi­in­ţată în România de gru­pul SunPro cu capital ucrai­nean, a reconfirmat că va investi 20 de mili­oane de euro într-o fabrică de ulei la Galaţi, pe un teren de 6 hec­tare luat în concesiune pe o perioadă de 49 de ani. Intenţia de a investi a fost anunţată de acum doi ani, dar abia recent a fost obţinute autorizaţia de mediu şi autorizaţia de construire.

    De altfel, mulţi investitori din Ucraina au început să caute oportunităţi pe plan local la scurtă vreme după izbucnirea războiului. Spre exemplu, grupul Biosphere, fondat de omul de afaceri Andriy Zdesenko în 1997, a cumpărat de la austriecii de la Alufix fabrica cu acelaşi nume din Făgăraş, judeţul Braşov. Grupul ucrainean a început să negocieze preluarea fabricii locale la scurtă vreme după ce a renunţat la producţia din Rusia. Pe 30 mai 2022 a fost închisă producţia, iar pe 15 iunie au fost vândute operaţiunile, conform agenţiei de presă Interfax care îl cita pe Andriy Zdesenko, CEO şi fondator.

    Unul dintre cele mai vizibile pariuri este însă cel al retailerului ucrainean Aurora Multimarket, care a intrat pe piaţa românească în toamna lui 2023, deschizând primul magazin la Suceava. Între timp, compania a ajuns în prezent, la doi ani distanţă, la o reţea de aproape 70 de unităţi, iar planurile nu se opresc aici, conform datelor de pe pagina proprie de Facebook.

    Printre produsele vândute de aceste magazine se numără şi dulciurile sub brandul Roshen, originar tot în Ucraina. Aceleaşi napolitane şi ciocolate îşi găsesc loc şi pe rafturile marilor supermarketuri şi hipermarketuri. Şi nu doar atât, Roshen Retail, companie din gru­pul Roshen, deţinut de familia miliar­darului ucrainean Petro Poroşenko, a deschis un magazin monobrand în zona Unirii din Capitală, primul de acest fel al productătorului de ciocolată.

    Roshen a intrat pe piaţa din România în urmă cu zece ani şi a ajuns anul trecut la o cifră de afaceri de 329 milioane de lei (peste 65 mil. euro). De altfel, brandul care a crescut puternic în ultimii ani a ajuns în topul celor mai vârdute branduri de ciocolată sau bomboane de pe plan autohton.

    „De ce avem super magazin Roshen şi nu Kandia? Am ajuns într-un final la mega decoratul magazin de dulciuri de lângă dealul mitropoliei. Se auzea şi corul de Crăciun de lângă, totul părea magic, mormane de bombonele, praline, prăjiturele sau jeleuri în acest decor de copii înnebunitor. Dar produsele erau aduse din Ucraina, nu din România. Adică această ţară în război poate să facă un magazin (evident nu e singurul) ca în Charlie and The Chocolate Factory şi ai noştri nu şi nu”, se întreabă un utilizator pe plaforma Reddit.

    Iar exemplul nu este singular. Kachorovska – brand de modă originar din Ucraina – sau Kormotech din zona de hrană pentru animale sunt alte exemple de nume foarte active pe plan local în ultimii ani. Tuturor acestor iniţiative li se adaugă cele din zona Portului Constanţa şi a transportului pe Dunăre.

    Aşadar, numărul investitorilor ucraineeni din România creşte. Tranzacţiile şi investiţiile de la zero sunt tot mai numeroase. Şi acoperă tot mai multe segmente.

    În acelaşi timp, antreprenorii şi companiile autohtone aşteaptă pacea din Ucraina pentru a se apuca de reconstrucţia ţării aflate la nord de graniţă.

     

  • Cine ar fi putut fi Personalitatea Anului în România? Cum a arătat discuţia din redacţie

    În fiecare decembrie, redacţia BUSINESS Magazin trece prin acelaşi exerciţiu în care nu alegem doar un nume, ci alegem un simbol pentru anul care a trecut. Iar într-un an în care economia României a funcţionat mai degrabă pe un teren instabil, discuţia despre „Personalitatea Anului” a devenit una mai amplă ca oricând. În mod firesc, pe lista scurtă au apărut antreprenori care au schimbat industrii, executivi care au condus transformări spectaculoase, branduri româneşti care au trecut graniţa sau tineri care au ridicat finanţări record. În acelaşi timp, tehnologia — şi mai ales AI-ul — a fost o forţă atât de vizibilă încât ne-am întrebat dacă nu cumva „persoana anului” ar trebui să fie chiar absenţa persoanei. Într-un final, am ales Bursa, un simbol al unui an complicat, volatil, în care România a funcţionat permanent între optimism şi prudenţă. Dar cine a mai fost pe lista noastră?

     

    Antreprenorii din tehnologie

    De ce ar fi putut fi Personalitatea Anului:

    2025 a fost anul în care start-up-urile româneşti au accelerat maturizarea şi au avut parte de runde de investiţii mai mari, produse scalabile, extinderi regionale şi o mai mare vizibilitate în Europa. Fondatori tineri au reuşit să ducă AI-ul în industrii tradiţionale, să digitalizeze servicii publice sau să creeze soluţii folosite deja global. Ar fi reprezentat generaţia care schimbă paradigma: România nu mai este doar consumator de tehnologie, ci şi creator.

     

    Liderii din energie

    De ce ar fi putut fi Personalitatea Anului:

    Tranziţia energetică a fost unul dintre cele mai puternice subiecte ale anului. Managerii din energie au gestionat investiţii masive, integrarea prosumatorilor, schimbări legislative şi presiunea unei cereri aflate în creştere. Sectorul a influenţat direct competitivitatea României şi stabilitatea economică. Alegerea lor ar fi pus reflectorul pe o industrie critică pentru următoarea decadă.

     

    Executivii din retail & consum

    De ce ar fi putut fi Personalitatea Anului:

    Inflaţia, schimbările comportamentului de consum şi dinamica lanţurilor de aprovizionare au transformat retailul într-o industrie de rezilienţă. Unii executivi au reuşit să crească businessurile, să menţină preţuri accesibile şi să investească în logistică, digitalizare şi sustenabilitate. Retailul rămâne un barometru al stării economice reale, iar un lider de aici ar fi reflectat „temperatura” pieţei.

     

    Antreprenorii din turism & hospitality

    De ce ar fi putut fi Personalitatea Anului:

    2025 a fost anul revenirii turismului, cu investiţii record în hoteluri, destinaţii noi, experienţe premium şi revenire accelerată a turismului intern. Într-un articol de copertă BM, vorbeam despre investiţii în turism care au depăşit pentru prima dată pragul de 1 miliard de euro. Antreprenorii au reinventat modul în care România se prezintă lumii — de la resorturi noi la businessuri gourmet. Ar fi fost o alegere simbolică pentru o industrie renaşterea căreia a fost spectaculoasă.

     

    „Superuserul de AI” – profesionistul care schimbă munca

    De ce ar fi putut fi Personalitatea Anului:

    În redacţie a existat şi discuţia dacă „persoana anului” nu este de fapt tipologia omului care a învăţat să lucreze cu AI — profesionistul care combină gândirea strategică cu tehnologia şi devine de două ori mai productiv. Ar fi fost un simbol al transformării pieţei muncii şi al redefinirii rolurilor profesionale.

     

     

    Titlurile de stat FIDELIS

    De ce ar fi putut fi Personalitatea Anului:

    2025 a consolidat rolul titlurilor de stat FIDELIS ca instrument-cheie de economisire şi investiţie pentru populaţia din România. Într-un context marcat de volatilitate, inflaţie şi nevoia de protecţie a capitalului, FIDELIS a oferit randamente predictibile, transparenţă şi acces facil pentru investitorii individuali. Alegerea ar fi fost despre încredere, disciplină financiară şi maturizarea pieţei locale de capital.

     

    Economia românească în persoană: „contribuabilul responsabil”

    De ce ar fi putut fi Personalitatea Anului:

    În discuţiile informale, a apărut şi propunerea ca persoana anului să fie cel care finanţează efectiv statul — contribuabilul. Într-un an cu multiple schimbări fiscale, presiune pe costuri şi deficite, contribuabilul român este personajul tăcut din fundalul tuturor transformărilor. Ar fi fost un statement editorial.

     

     

    Nicuşor Dan, preşedintele României

    De ce ar fi putut fi Personalitatea Anului:

    2025 a fost anul în care Nicuşor Dan a câştigat alegerile prezidenţiale, o schimbare politică majoră şi una dintre cele mai surprinzătoare decizii colective ale ultimului deceniu. Alegerea sa a transmis un semnal puternic atât intern, cât şi extern: dorinţa electoratului pentru un stil de conducere tehnic, raţional, cu accent pe date, infrastructură şi disciplină bugetară. Într-un context economic fragil, cu presiuni fiscale şi nevoia urgentă de modernizare administrativă, victoria lui a reprezentat nu doar o schimbare de generaţie politică, ci şi aşteptarea unui nou contract social. Alegerea lui ar fi simbolizat direcţia în care România vrea să meargă în următorii ani.

     

     

    Alegătorul român

    De ce ar fi putut fi Personalitatea Anului:

    2025 a fost un an electoral cu participare record, tensiuni, repoziţionări şi rezultate-surpriză. Alegătorul român a fost, poate pentru prima dată după mult timp, un actor cu adevărat imprevizibil. Votul său a schimbat primării, strategii politice, priorităţi bugetare şi percepţia externă asupra stabilităţii României. Alegătorul român a dovedit că puterea nu stă doar la cei care conduc, ci şi la cei care decid cine conduce.

     

    Inflaţia: „personajul invizibil” care a decis tot

    De ce ar fi putut fi Personalitatea Anului:

    Deşi în descreştere faţă de vârfurile din 2022–2023, inflaţia a rămas în 2025 un factor omniprezent, care a influenţat consumul, salariile, investiţiile, dobânzile, deciziile guvernamentale şi chiar agenda companiilor. În multe sectoare — de la retail şi energie la imobiliare şi bancar — preţurile încă nu s-au reaşezat pe un trend stabil, iar volatilitatea a creat un climat de incertitudine care a modelat întregul an economic. Inflaţia a fost adversarul nevăzut al businessurilor şi al familiilor, obligându-le să se adapteze, să renegocieze şi să regândească priorităţi. Ar fi putut fi „personalitatea anului” tocmai pentru că, fără să aibă chip, a influenţat comportamentele tuturor.

  • Povestea tânărului din România care, la doar 26 de ani, conduce două companii aflate în plină expansiune, construite de el de la zero

    100 Tineri manageri de top. Andrei Murariu, CEO & Founder, 3D Inbox

    CEO & Founder, 3D Inbox

    26 de ani

    Andrei Murariu este fondatorul 3DinBox şi Creatin, două proiecte dezvoltate cu perseverenţă şi o viziune clară de la bun început. A pornit singur, făcând totul de la zero, iar astăzi coordonează o echipă în creştere şi se concentrează pe extindere, parteneriate strategice şi consolidarea operaţiunilor. Se defineşte ca antreprenor, dar aspiră să devină un CEO mai bun, capabil să conducă eficient o echipă solidă. Cel mai mândru este de oamenii pe care i-a adunat în jurul său şi de spaţiul nou care găzduieşte activităţile 3DinBox.

     

    START CU IMPACT

    Ai dat-o în bară? Perfect. Povesteşte-ne. Care a fost cea mai mare greşeală din carieră şi lecţia pe care n-o vei uita niciodată?

    Am făcut una dintre cele mai mari greşeli la începutul drumului meu în antreprenoriat, când am investit într-un import de imprimante 3D peste capacitatea reală de vânzare pe care o aveam la acel moment, mai ales că atunci eram singur în firmă. Am vrut să cresc rapid, dar am înţeles că e important să fii aliniat cu realitatea businessului tău, nu doar cu entuziasmul. Lecţia a fost clară: să am mai multă răbdare, să cresc sustenabil şi să nu forţez etapele.

    Greşeală vs. eşec: unde tragi linia? Şi ce înseamnă, de fapt, eşecul pentru tine?

    Cred că eşecul este un cumul de greşeli din care nu înveţi. Un cumul de elemente pe care nu le ajustezi în timp util. În primii ani de business am făcut multe greşeli, pentru că voiam să testez idei. Chiar dacă uneori ştiam riscul, aveam încredere ca pot remedia. În unele situaţii cred ca eşecul vine şi când îţi pierzi curajul de a remedia. Mai cred însă că greşelile, atâta timp cât servesc drept lecţii, se transformă în experienţă valoroasă, care te duce înspre evoluţie, nu către eşec, atâta vreme cât eşti suficient de înţelept şi de modest să înveţi din ele. 

     

    STIL & INFLUENŢĂ

    Cum arată stilul tău de leadership? Şi ce oameni sau momente te-au format ca lider?

    În echipă vin mereu cu idei şi entuziasm şi cred că asta se simte. Îmi doresc ca energia asta să se propage şi în jurul meu, pentru că e un sentiment motivant. În timp, am învăţat să nu exagerez cu micromanagementul şi să ofer mai multă încredere oamenilor cu care lucrez. Cred că un lider bun trebuie să dea direcţia, dar să lase şi spaţiu pentru iniţiativă şi dezvoltare. Sunt încă în proces de formare, dar mă bucur că pot învăţa din fiecare zi şi din fiecare interacţiune cu echipa.O influenţă importantă în stilul meu de leadership vine de la părinţii mei. Am crescut într-un mediu antreprenorial şi am învăţat devreme ce înseamnă munca, responsabilitatea şi implicarea. Tata mi-a arătat cât de important e să îţi asumi deciziile şi să îţi ţii cuvântul, iar mama m-a învăţat să fiu atent la oameni şi să ascult. Asta încerc să aplic în fiecare zi, în echipa mea.

    Ce curs sau experienţă ţi-a schimbat perspectiva profesională? Un moment care ţi-a dat direcţie.

    Cred că 2025 a fost anul în care mi s-a schimbat cu adevărat perspectiva. Am conştientizat mai clar ce îmi doresc, am început să am mai mult curaj în decizii şi să gestionez mai bine momentele de anxietate sau demotivare. A fost o schimbare importantă, care mă ajută şi profesional, dar şi personal.  Ca experienţe, recomand conferinţele cu antreprenori de succes – sunt o sursă valoroasă de insighturi. Nu doar despre business, ci despre cum să evoluezi ca om. Iar dacă tu evoluezi, automat şi businessul tău are mai multă şansă să crească sănătos.

     

    ECHILIBRU & INSPIRAŢIE

    Job + viaţă personală = echilibru? Cum reuşeşti să le păstrezi în armonie?

    Nu întotdeauna există echilibru. Cred că e o provocare comună pentru antreprenori. Ce am învăţat e că ajută mult să fii înconjurat de oameni care te înţeleg şi te susţin, atât în business cât şi în viaţa personală. Nu e ceva ce atingi şi gata, ci un proces continuu – dar e unul dintre obiectivele la care lucrez.