BusinessMagazin

Blog

  • Marketing state-of-the-art

    In urma cu 20 de ani am citit Regii Blestemati, de Maurice Druon, o carte despre unul din regii Frantei, Filip al IV-lea, cunoscut si sub numele de Filip cel Frumos, si despre lupta lui pe viata si pe moarte cu Ordinul Templierilor.

     

    Peste ani, povestea revine in actualitate, dar intr-o forma moderna, adecvata timpurilor: Codul lui da Vinci. Cartea scrisa de Dan Brown a facut ravagii anul trecut, fiind cea mai citita si cea mai bine vanduta. Este si acesta un argument pentru a o citi.

     

    Este o carte usoara, interesanta: lasa in urma cateva intrebari, dar se citeste repede, se poate povesti la fel de repede si nu o lasi din mana pana nu o termini. Se va vorbi despre ea peste ani? Probabil ca nu, sau mult mai putin decat despre Regii Blestemati.

     

    Ce are in plus fata de sutele de mii de titluri care apar in fiecare an? O imbinare fericita intre religie, mister, crima, bani si istorie. Plus dialoguri (problema mea). Si un final fericit, asa cum mai sunt toate filmele americane.

     

    Codul lui da Vinci este echivalentul perfect al unui film american, politist, cu un inceput de dragoste intre protagonisti, plus o trecere in revista a istoriei. Asta ca sa-ti aduci aminte de scoala: cine a fost Leonardo da Vinci, ce a facut el, ce e cu tabloul Cina cea de Taina – pe care il vezi pe atatia pereti in chip de carpeta, ce adaposteste Muzeul Luvru, intre timp mai faci o trecere prin istoria Ordinului Templierilor, afli lucruri fascinante despre simboluri, despre masonerie si societati secrete, mai aduci in discutie Biserica sau iti pui intrebari despre religie. Si te mai gandesti ca protagonistii cartii iti vorbesc despre ceva familiar tie si multor altora – website, Google, casute vocale, sms-uri (inclusiv familiarul avertisment: aveti doua mesaje noi).   

     

    Daca privim cu detasare, dincolo de partea literara, ne putem gandi la Codul lui da Vinci ca la o carte de istorie, de religie, ca la un ghid turistic si de ce nu, ca la un exemplu modern de a face marketing si advertising pentru anumite obiective. Nu mai tin minte daca personajele principale au baut vreodata Coca-Cola sau Pepsi, dar amintirea lor in text inseamna advertisingul modern – private placement. Asa cum se petrece acum in filme. Oricum, sa stiti ca personajele cartii poarta anumite marci de haine sau prefera anumite hoteluri. Ce reclama mai buna ar fi?

     

    Departe de mine de a schimba programa scolara, dar cred ca pentru a invata mai bine istoria lumii sau macar o parte din ea, elevilor ar trebui sa li se recomande cartea, ca lectura obligatorie. Sigur vor retine mai mult si li se va parea mai interesant decat un manual scolar. Plus ca acopera si perioada romanelor politiste, peste care sunt gata sa sara, avand in vedere ca nu mai sunt la moda. 

     

    Ganditi-va ca oferiti iubitei un crin. Pe langa gest, mai trebuie sa ocupati un spatiu gol din punctul de vedere al conversatiei. Ce poate fi mai interesant decat sa adaugati istoria crinului, ce semnifica el, cine-l poarta si de ce. Este un bun prilej pentru a face o incursiune in istorie. Daca nu ai citit cartea, ai o mare sansa sa primesti o nota mare. Chiar si daca ai citit, tot vei primi nota de trecere, fiindca esti la curent cu noutatile zilei. 

     

    Dar mai mult decat atat, Codul lui da Vinci este un perfect ghid turistic al Luvrului si al tablourilor celebre ale lumii. Dupa aparitia cartii, mii de turisti au inceput sa priveasca mai atent tabloul Cina cea de Taina, al lui Leonardo da Vinci, pentru a vedea daca persoana care se afla langa Isus este un ucenic sau Maria Magdalena. A avut Isus o sotie si aceea a fost Maria Magdalena? Este acesta cel mai cumplit secret al umanitatii si exista dovezi, transmise din generatie in generatie printr-un ritual secret, care ar putea sustine acest lucru? Si daca ar fi adevarat, puterea Bisericii s-ar preface in scrum?

     

    A fost de ajuns ca autorul cartii sa teasa o intriga, moderna, cu elemente la zi, incarcata de mister – in jurul masoneriei, al Ordinului Templierilor, al Bisericii, pentru a scoate o carte care nu-ti aduce batai de cap fiindca nu ai inteles ce a vrut sa spuna autorul in propozitie si pe care nu trebuie s-o lasi pe noptiera, in speranta ca a doua zi vei intelege mai mult.

     

    Codul lui da Vinci este un roman ca acest comentariu, usor. Bun sau prost, imi asum ambele variante.

  • Monsieur Airbus

    Daca Airbus a ajuns sa lanseze acum cel mai mare avion de pasageri din lume si sa depaseasca Boeing la cifra de vanzari, aceasta se datoreaza in buna masura domnului Noël Forgeard, actualul presedinte al Airbus si viitor copresedinte al EADS.

     

    Luni, 17 ianuarie 2005, complexul Aeroconstellation de la Blagnac, langa Toulouse. Lansarea noului Airbus A380: un show cu dansatori, lumini si umbre, demn de ceremonia de deschidere a unor Jocuri Olimpice. Cinci mii de invitati, intre care un presedinte si patru premieri. Proiectii de clipuri cu declaratii laudative din partea viitorilor clienti, de la seful Lufthansa la Richard Branson. „Sa continuam ceea ce am reusit cu Airbus: sa facem acelasi lucru pentru energia viitorului, pentru telecomunicatiile de maine, pentru medicamentele viitorului – cu o ambitie cu adevarat europeana“, proclama presedintele Chirac. Blair, Raffarin, Schröder, Zapatero ii tin isonul. Intr-un tarziu apare si un individ uscativ – genul spiridus, cu ochi intensi, care declara cu un soi de mandrie paterna ca „A380 este fructul unui amestec de rigoare si visare in inima culturii europene“. E Noël Forgeard, seful Airbus, cel ce a lansat acum cinci ani programul de constructie a noului avion.

     

    In ciuda aerului poetic al declaratiei, Forgeard nu e catusi de putin un ins cu capul in nori. Intr-un interviu aparut in Tribune in aceeasi zi cu mareata lansare a creatiei sale, seful Airbus se prezenta cu carnetelul si manecutele de contabil, numarand comenzile primite deja de A380 de la companii aeriene si socotind ca va fi nevoie de cel putin doi ani pentru ca avionul, a carui constructie a costat peste 10 miliarde de euro, sa treaca pragul rentabilitatii. Pana acum, zice Forgeard, stam bine in grafic: obiectivul e sa atragem cate doua noi companii cliente pe an. Si din China? „Sunt extrem de increzator ca A380 va fi cumparat de o companie aeriana chinezeasca in prima jumatate a acestui an.“ Dar cu toata lipsa lui de detalii, e mai credibil decat presa financiara care deja a dat ca sigura o comanda de cinci avioane din partea firmei China Southern. Fiindca pana acum, tot ce a spus el s-a realizat.

     

    In 2001, la bilantul primilor trei ani la conducerea Airbus, Noël Forgeard a tinut o conferinta de presa unde a demonstrat ca firma si-a indeplinit toate cele trei obiective strategice fixate de el: sa extinda succesul de piata al Airbus la scara mondiala, sa diversifice productia de aeronave si sa transforme compania intr-o entitate integrata. La acea data, modelul A318, cu 107 locuri, era gata de lansare pe piata, pentru fabricatia A380 se stabilisera deja o parte din subcontractori, iar Airbus reusise sa cucereasca aproape jumatate din piata mondiala a avioanelor comerciale de pasageri, atragand in ultimii trei ani inca 30 de clienti noi, intre care British Airways, SAS si Qantas. „Ritmul schimbarilor la noi e atat de rapid, incat uneori se uita usor de unde am pornit“, a atras atentia Forgeard, care nu uitase ca in 1998, cand a venit el la conducerea Airbus, a gasit un grup eterogen de firme si oameni de patru nationalitati diferite, neobisnuiti sa lucreze impreuna si sa aiba incredere unii in ceilalti.

     

    Dupa cum se stie, societatea Airbus Industrie a fost creata in 1970 de un consortiu de firme europene: mai intai au fost partenerii francez si german, Aerospatiale Matra si DaimlerChrysler Aerospace, carora li s-au alaturat cativa ani mai tarziu unul spaniol – Construcciones Aeronaúticas – si unul britanic – British Aerospace (BAe). Primii trei au format in 2000 compania European Aeronautic Defence and Space Company – EADS, detinatoare a 80% din actiunile Airbus, restul de 20% apartinand BAe. Infiintata cu viziunea unei companii aeronautice europene capabile sa rivalizeze cu firmele americane de talia Boeing sau a Lockheed Martin, Airbus parea insa condamnata sa ramana vesnic in urma acestora. Si totusi, anul 2003 a fost primul cand Airbus a reusit sa livreze mai multe avioane civile decat Boeing – 305 fata de 281 ale concurentului american. Anul 2004 a fost al doilea, cu un scor de 320 la 285.

     

    Daca investitiile (si subventiile) masive pompate de statele europene in Airbus sunt cele care au permis aceasta performanta, politica de costuri, cultura eficientei serviciilor si gradul de productivitate tin de managementul lui Noël Forgeard. Acum cateva zile, presedintele-director general a dezvaluit cu orgoliu ca pe primele noua luni ale lui 2004, rata profitului Airbus a fost de aproape doua ori mai mare decat cea a Boeing, intr-un raport de 9,6% la 5,8%. Poate daca nu s-ar fi incapatanat sa se implice in treburi pe care alti directori prefera de obicei sa le delege, n-ar fi fost asa. Stilul lui de a conduce pana la detaliu activitatea companiei e bine cunoscut si l-a aplicat inclusiv la proiectul A380. Intr-un interviu de anul trecut pentru CNN, Forgeard povesteste ca s-a implicat nu numai in luarea deciziei de lansare a avionului sau in controlul costurilor, dar si in campaniile de marketing, ba chiar s-a ocupat personal de clienti, facand periodic vizite companiilor aeriene care se declarasera interesate de A380, ca sa se asigure ca nu s-au razgandit intre timp.

     

    Energicul francez marturiseste ca o astfel de staruinta in a supraveghea si a verifica el insusi totul nu presupune nicidecum un program de lucru prelungit, de genul celor cu care managerii tin uneori sa-si impresioneze angajatii. „N-ajuta la nimic sa stai la birou de la sapte dimineata pana la miezul noptii. Ca sa fii un manager eficace, trebuie doar sa te concentrezi pe cateva probleme determinante pentru organizatie“, afirma Forgeard. De obicei, daca nu e plecat in vreo deplasare, nu-si incepe niciodata ziua de munca inainte de ora 9 dimineata si, daca nu intervine vreo chestiune urgenta, paraseste intotdeauna biroul in jur de 19:45.

     

    Totusi, nu se poate spune ca Noël Forgeard a avut viata prea usoara in companie. Presa franceza a scris de multe ori de relatiile incordate dintre el si unul din copresedintii EADS, Philippe Camus, relatii care dateaza de pe vremea cand lucrau amandoi pentru Jean-Luc Lagardcre, fostul patron al grupului Lagardcre. Anul trecut, divergentele au iesit la iveala mai ales in privinta conceptiei despre delocalizare. Camus a sustinut transferul in SUA al unor linii de asamblare, pentru reducerea costurilor pe seama deprecierii dolarului, iar Forgeard a replicat ca Airbus „nu-si poate raspandi productia in lume in functie de variatiile pietei valutare“, ba a mai adaugat si ca, daca ar fi urmat toate sfaturile actionarului majoritar (EADS), Airbus ar fi ajuns de mult intr-o situatie proasta.

     

    La sfarsitul anului trecut, Forgeard si-a luat insa revansa in stil mare fata de Camus. Guvernul francez si grupul Lagardcre, care prin Aerospatiale Matra controleaza aproape 30% din EADS, au decis sa-l nominalizeze pe seful Airbus drept unul din cei doi noi copresedinti ai EADS, in locul lui Camus (celalalt copresedinte este germanul Thomas Enders, actualul sef al diviziei de armament a EADS). Evenimentul se va petrece la inceputul lui august, cand expira mandatul actualului tandem franco-german. Analistii au comentat imediat ca numirea lui Forgeard indica limpede faptul ca guvernul francez vrea sa promoveze un proiect intens sustinut de seful Airbus, anume fuziunea intre EADS si grupul Thales, cea mai mare firma de tehnologie militara din Franta. Guvernul francez detine 15% din EADS si 31% din Thales.

     

    Tranzactia, care ar crea un gigant cu vanzari anuale de 40 de miliarde de euro, ar insemna o a doua faza a consolidarii in industria europeana de aparare, dupa crearea EADS. Proiectul fuziunii a nemultumit insa Germania, ingrijorata de modificarea echilibrului de forte din EADS in favoarea francezilor. Marea Britanie ar putea avea si ea obiectii fata de schimbarea actionariatului Thales, al doilea contractor militar al guvernului britanic dupa grupul BAe. Aceasta explica de ce, in vizita din toamna la Londra, presedintele Jacques Chirac a dezmintit public perspectiva fuziunii. La randul sau, conducerea Thales are retineri, dat fiind ca ambii sai actionari privati, companiile Alcatel si Dassault, nu sunt de acord cu fuziunea si s-ar putea retrage, luand si o parte din activele Thales cu ei, ceea ce ar duce la dezmembrarea grupului.

     

    In ceea ce il priveste, Noël Forgeard este adeptul unui plan de fuziune care sa evite cu orice pret dezmembrarea Thales; in plus, are relatii personale amicale cu presedintele Thales, Denis Ranque, astfel incat pare persoana potrivita sa duca inainte planul. Cel putin de partea franceza, pentru ca pe nemti i-a jignit deja cand a spus ca EADS ar putea fi condusa mai eficient sub comanda unica, fara tandemul franco-german (sugestia ca sefia li s-ar cuveni francezilor e transparenta, avand in vedere ca 65% din veniturile EADS sunt realizate de Airbus). De altfel, cand s-a aflat ca Forgeard ii va lua locul lui Camus, actualul copresedinte german, Rainer Hertrich, a anuntat furios ca isi da demisia.

     

    Mai putin clar e cine va conduce Airbus incepand din vara; deocamdata, candidatii cu cele mai mari sanse par seful Eurocopter, Fabrice Bregier, si vicepresedintele Airbus, Gerard Blanc. Chestiunea nu pare sa-l preocupe pe Forgeard, care o data ce si-a vazut „progenitura“, mult visatul Airbus 380, e gata sa mearga mai departe si sustine ca are deja planuri de dezvoltare a EADS, mai ales pe partea de tehnologie militara. Tinand cont ca EADS este titularul controversatului contract pentru securizarea frontierelor Romaniei, viitoarele interviuri ale lui Forgeard unde acesta isi va explica strategia se anunta destul de interesante.

  • NOUL AIRBUS 380

    555 persoane capacitatea de transport in varianta cu trei clase

    800 persoane capacitatea de transport in varianta charter

     

    263 mil. $ pretul minim de catalog

    286 mil. $ pretul maxim de catalog

     

    139 numarul de comenzi ferme primite pana acum de la 14 companii aeriene

    250 numarul de comenzi ferme de la care se poate vorbi de amortizarea cheltuielilor

     

    2006 anul lansarii comerciale

    2008 anul in care este estimat sa ajunga la rentabilitate

  • NOËL FORGEARD

    • Nascut la Paris in 1946
    • Absolvent al Scolii Politehnice din Paris
    • Isi incepe cariera ca inginer in Ministerul Industriei, apoi devine consultant tehnic pentru aviatie civila in Ministerul Transporturilor (1978)
    • Consultant tehnic pe probleme de armament la Ministerul Apararii (1980)
    • Este cooptat in 1981 de compania siderurgica Usinor, unde ocupa diverse functii, pana la cea de director general responsabil de activitatea subsidiarelor
    • Presedinte si director general al companiei siderurgice Ascometal (1985)
    • Consilier pentru afaceri industriale al premierului Frantei, Jacques Chirac (1986)
    • Se intoarce in sectorul privat in 1987, ca vicepresedinte al grupului industrial Matra, responsabil de activitatile spatiale si de aparare
    • Presedinte al firmei Lagardcre (1992), apoi director executiv al Matra Hautes Technologies; in total, Forgeard a lucrat 12 ani pentru firmele familiei Lagardcre
    • Presedinte si director general al companiei Airbus, incepand cu 1 aprilie 1998
    • Casatorit, trei fiice si un fiu
    • Cavaler al Legiunii de Onoare

  • EADS

    PROFIL European Aeronautic Defence and Space Company este cea mai mare firma aerospatiala din Europa si a doua pe plan mondial, dupa Boeing

     

    FONDATORI  DaimlerChrysler Aerospace (DASA, Germania), Aerospatiale Matra (Franta), Construcciones Aeronaúticas (CASA, Spania)

     

    VANZARI 37,8 mld. dolari (2003)

     

    ANGAJATI 109.000

     

    CONDUCERE Arnaud Lagardcre, Martin Bischoff (copresedinti ai consiliului de administratie), Rainer Hertrich, Philippe Camus (copresedinti executivi)

     

    CONCURENTI BAe Systems, Boeing, Lockheed Martin

     

    PARTICIPATII industria aeronautica: Airbus (80%); elicoptere: Eurocopter; aviatie militara: Dassault Aviation (46%) si Eurofighter (43%); rachete: MBDA (38%); sateliti: Arianespace (29%)

  • Reorganizare la varf

    Dupa ce a ocupat trei ani functia de director al diviziei de corporate banking din cadrul HVB Bank Romania, Wolfgang Schoiswohl este, de la inceputul anului, noul vicepresedinte al bancii.

     

    BUSINESS Magazin: Cum credeti ca va fi 2005 pentru HVB Bank?

    Wolfgang Schoiswohl: Cum va fi anul pe care l-am inceput? Companiile care sunt deja aici si care au inceput afaceri in trecut vor avea nevoie de bani pentru a-si continua investitiile, pentru a se extinde, pentru a-si asigura o pozitie pe piata. Cred ca in anii urmatori micii antreprenori romani vor avea tendinta de a-si vinde afacerile obtinand preturi cat mai bune din partea investitorilor. Pentru noi, acesta este un semnal pozitiv. Pentru ca toti acesti investitori vor avea nevoie de banci cu activitate complexa, care sa inteleaga ce este o finantare structurata si sa  ii poata sfatui.

     

    Cred ca avem o mare oportunitate in fata, pentru ca domeniul corporate banking-ului este unul pe care l-am dezvoltat bine in timp. Un alt domeniu care cred ca va avea o dezvoltare exploziva in anii care vin, si pe care il vedem ca o oportunitate, este cel imobiliar. Acest sector al constructiilor este foarte activ, aici, in Romania, atat in Bucuresti, cat si in alte centre din tara.

     

    Exista, in afara de acesti mari investitori, si companiile mici si mijlocii care, de multe ori, nu gasesc finantarile de care au nevoie. Avem planuri sa dezvoltam produse si pentru companiile mici si medii. Concurenta pentru companiile mari, pentru multinationale care sunt prezente in Romania, este pe zi ce trece tot mai puternica. Castigurile bancilor care lucreaza cu aceste companii sunt, de aceea, mai mici decat in trecut. Exista o metoda clasica de evaluare a unei companii atunci cand solicita o finantare, dar aceasta poate dura mult timp.

     

    Cand vorbim despre companii care au profit de doar cateva sute de mii de euro si solicita imprumuturi de 20-50 de mii de euro, timpul consumat pentru problemele administrative trebuie sa fie redus foarte mult, pentru a fi un business profitabil. De aceea, trebuie avuta in vedere o abordare diferita. Evident, nu se poate exclude etapa de analiza a situatiei financiare,  dar intregul proces trebuie sa se poata desfasura mult mai rapid decat in cazul unor companii mari, si a unor sume imprumutate mari.

     

    … in aceste conditii, apreciati ca este o piata interesanta?

    Este o piata interesanta pentru orice banca dornica sa desfasoare toate categoriile de operatii, si care vrea sa fie o banca universala. Desi pe acest segment de activitate riscurile pot fi mai ridicate, este important ca banca sa poata face afaceri si cu aceste companii. Mi-e greu sa dau o data exacta pentru momentul in care vom lansa serviciile adresate specific IMM-urilor, pentru ca e nevoie de o perioada de pregatire. Dar, pentru anumite firme de acest fel pe care le cunoastem deja, selectiv, cred ca vom lansa acest program in primavara.

     

    … lupta se duce, totusi, pentru segmentul de retail…

    Cu siguranta, marea competitie este de acum pentru retail. Asa cum se stie deja, in planurile noastre de viitor intra si achizitia unei banci, fie ca se numeste CEC, fie BCR. Dorim sa ne extindem in acest fel reteaua de sucursale si prezenta in tara, pentru ca acest lucru iti da capacitatea de a dezvolta produse de masa, cu preturi scazute, foarte accesibile. 

     

    Cum vedeti peisajul bancar in viitor?

    Cu siguranta vom asista la cateva schimbari majore ale peisajului bancar. Cred ca depinde foarte mult de modul in care va avea loc transformarea CEC si a BCR, dupa ce se vor finaliza procesele de privatizare. In timp, multe dintre bancile existente azi vor deveni, probabil, jucatori de nisa. Multe vor fuziona sau isi vor vinde activitatile altor jucatori… In aceasta perioada, e normal ca si bancile sa fie profitabile. Dar ce se va intampla cu acele banci, care dau credite haotic atunci cand cresterea economica nu va mai fi atat de puternica? A face profit rapid, astazi, nu inseamna neaparat ca vei face profit si maine. E important sa ai o politica de creditare bine gandita, in care riscul sa fie bine calculat, in asa fel incat activitatea bancii sa poata fi profitabila pe termen lung.

     

    Ce credeti ca este cel mai dificil, in postul pe care l-ati preluat?

    Pentru mine este foarte important acum sa ma concentrez pe definirea directiilor strategice pe care sa le urmam. In ultimii trei ani am fost foarte implicat in tot ceea ce se numeste activitate pentru corporatii. Acum am reorganizat aceasta divizie, ceea ce imi va permite sa aloc mai mult timp strategiilor pentru dezvoltare ale bancii. In Romania exista in acest moment o piata care se dezvolta si se misca atat de repede incat este nevoie de o ajustare permanenta a activitatii. Nu poti sa spui „daca am avut succes pana acum, vom avea cu siguranta si de acum inainte“, fara a te adapta permanent pietei.

  • O industrie in cheia sol

    Mai putem spune azi: „Vezi ca-ti suna mobilul?“. Nu prea. Mobilele canta, mai degraba. Si pe moftul unor tonuri de apel la moda s-a intemeiat o formidabila industrie. In 2008, tonurile de apel vor reprezenta 12% din vanzarile de muzica, estimeaza analistii de la Baskerville/Informa Media.

     

    Industria tonurilor de apel infloreste tocmai pentru ca mosteneste una dintre principalele caracteristici ale industriei muzicale. Topurile muzicale sunt intr-o permanenta schimbare – prin urmare, utilizatorii de telefoane mobile isi schimba si ei regulat tonul de apel, inlocuindu-l cu una dintre ultimele melodii la moda.

    Cum functioneaza aceasta noua si profitabila industrie? Foarte simplu. In principiu, o firma prelucreaza melodiile in formate care pot fi suportate de telefoanele mobile si isi publica oferta intr-o revista, de unde cumparatorul selecteaza codul atasat soneriei dorite, pe care il trimite printr-un SMS la un anumit numar. Pretul unui SMS variaza intre 1,5 dolari si 2,5 dolari, in functie de calitatea soneriei. In schimbul banilor, clientul primeste 15-20 de secunde din ultimul hit al lui Beyonce sau Britney Spears, care inlocuieste taraitul obisnuit al telefonului. Asa s-a nascut o industrie adevarata: in 2004, din SMS-uri de 1,5-2,5 dolari, s-au strans 3 miliarde de dolari in intreaga lume. Procentual, putem vorbi de circa 10% din valoarea totala a pietei muzicale de 32,3 miliarde de dolari in 2004. Si lucrurile nu se opresc aici: in urmatorii doi ani se estimeaza ca piata tonurilor de apel va atinge 5,2 miliarde de dolari.

     

    Principalii clienti sunt adolescentii (11-17 ani) si tinerii (18-24 ani), care in multe din tarile Europei Occidentale isi descarca lunar pe telefonul mobil cel putin doua sau trei tonuri de apel noi. Ironia face ca tot tinerii sunt cei care provoaca si cele mai mari pierderi caselor de discuri pentru ca descarca muzica ilegal de pe Internet.

     

    Cert este ca in lumea intreaga vanzarile de tonuri de apel sunt pe cale sa le depaseasca in valoare pe cele de CD-uri single, care in prezent reprezinta categoria cu cele mai mari vanzari din industria muzicala.

    Si tinerii din Romania isi pot programa mobilele sa cante dupa ultimul hit, platind intre 90 de centi si 1,5 sau chiar 2 dolari. In peste 50% din cazuri, spun analistii, este vorba despre manele, insa oferta existenta pe piata cuprinde toate hiturile momentului, atat romanesti cat si straine. In Europa de Vest, SUA si Japonia, vorbim despre o industrie cu venituri considerabile. In Romania, multe firme de profil considera fie ca tonurile de apel sunt o afacere pe duca, fie ca e un segment de business care ar urma sa se dezvolte in viitor, apropiat sau nu. „Noi avem nevoie sa ne marim traficul ca sa vindem mai mult. Deocamdata suntem in pierdere“, afirma Paul Vilcov, director general al firmei Televox, care a intrat pe piata din septembrie 2004.

     

    Cu alte cuvinte, principala problema in Romania este numarul inca mic de posesori de telefon mobil care accepta sa mai plateasca si pentru o sonerie muzicala. Daca in Germania traficul lunar de mesaje scrise era acum un an de 2 miliarde pe luna, din care cateva milioane bune erau doar mesajele de achizitie a unui ton de apel, in Romania traficul lunar de SMS-uri variaza intre 30 si 40 de milioane de mesaje, din care jucatorii din piata estimeaza ca aproximativ 50.000 – 60.000 ar fi cereri de cumparare de sonerii. „Cred ca vor mai trece cel putin doi ani pana cand Romania va conta pe piata de SMS-uri premium“, este de parere Roberto Lazarov, country manager al companiei Itouch – Movilisto care a intrat pe piata din Romania la mijlocul lunii iulie 2004 prin firma Mobitop.

     

    Este interesant de observat ca primele intrari pe piata romaneasca ale unor companii straine cu experienta in vanzarea de tonuri de apel s-au produs in semestrul doi al anului trecut, respectiv grupul francez CellCast Media prin Televox, si grupul britanic Itouch prin Movilisto. La acestea se adauga si alte firme romanesti desprinse din companiile mai vechi, astfel ca in acest moment clientii romani au la dispozitie cataloagele de sonerii a opt firme.

     

    Pentru un jucator cu vechime in domeniu precum Telemedia Consult, care este prezenta pe piata din 2002 cu mobilogo.ro, cresterea numarului de oferte a condus la o saturare a pietei, pentru ca nu a fost insotita si de o crestere a cererii. „Vanzarile mele de tonuri de apel au scazut cu 30% in 2004 fata de 2003. Momentan nu am nici un motiv de optimism“, spune Andor Toth, director executiv al Telemedia.

     

    Orice firma care vinde tonuri de apel mai are in oferta si alte aplicatii multimedia pentru telefonul mobil, de la logo-uri si imagini la jocuri Java sau chiar videoclipuri. La firmele de pe piata romaneasca vanzarile de tonuri de apel pot insemna pana la 60% din totalul cifrei de afaceri sau doar 5-6%, in functie de portofoliul de servicii al firmei. „Vrem sa avem mai multe aplicatii, ca sa nu depindem de un singur punct de business“, spune Dan Virtopeanu, general manager al Voxline Communication, firma care activeaza pe piata tonurilor de apel inca din 2002.

     

    Mai trebuie precizat ca pe langa oferta acestor firme, clientii romani mai au la dispozitie si serviciile similare oferite de Connex si Orange, cu precizarea ca in oferta operatorilor nu se gasesc si mult cerutele manele. Mai mult, Orange are inca din iunie 2002 un parteneriat cu MTV prin care ofera tonuri de apel dupa melodiile aflate in topurile postului muzical. „Clientii Orange achizitioneaza cateva zeci de mii de tonuri de apel in fiecare luna. Este vorba de o piata in dezvoltare, care va evolua si in Romania, concomitent cu cresterea gradului de penetrare a terminalelor WAP/MMS“, spune Amalia Fodor, PR Manager la Orange Romania.

     

    Nici Connex nu se lasa mai prejos, si de curand a lansat o campanie publicitara vizibila mai ales in presa scrisa prin care isi promoveaza oferta de tonuri de apel. De altfel, promovarea in presa scrisa este un element esential in asigurarea vanzarilor, pentru ca decizia de cumparare are loc dupa ce potentialul client consulta lista de sonerii publicata de fiecare firma. „Noi schimbam continutul reclamei in fiecare saptamana, in functie de ce merge cel mai bine“, declara Paul Vilcov de la Televox. „Depind foarte mult de reclama. Daca dispar o saptamana din reviste se simte imediat in vanzari“, adauga Paul Vilcov. Mai mult, unele firme au dezvoltat un sistem de coduri, astfel ca aceeasi sonerie are un cod diferit pentru fiecare publicatie in care i s-a facut reclama, astfel incat o firma poate sa determine in mod precis cat de rentabila a fost reclama dintr-o anumita publicatie. „Revistele pentru tineri, gen PopCorn si Bravo si Libertatea de weekend sunt cele mai vizate de reclamele noastre“, spune Dan Virtopeanu, de la Voxline.

     

    Schema unei afaceri cu tonuri de apel, si in general cu orice produs multimedia pentru telefonul mobil are in componenta doua pozitii cheie: furnizorul de continut si operatorul retelei de telefonie. Evolutia ascendenta a vanzarilor de tonuri de apel a facut ca in strainatate schema sa fie completata si cu o treia pozitie: casele de discuri. Astfel, pretul platit pentru un ton de apel care suna ca ultimul hit al lui Jay-Z este impartit intre operatorul retelei mobile, firma care a furnizat soneria si i-a facut reclama si casa de discuri care incaseaza drepturile de autor. In alte tari, marile case de discuri – precum EMI sau Universal Music – au incheiat contracte direct cu retelele de telefonie mobila, pentru vanzarea melodiilor din catalogul lor ca tonuri de apel. Mai mult, ultima gaselnita in materie de marketing si promovare a unui nou single, este ca o data cu lansarea lui pe piata, casa de discuri publica si un numar la care melodia respectiva poate fi solicitata ca ton de apel pentru mobil. De exemplu, in contractul de un an incheiat de grupul EMI cu Vodafone in 2004, casa de discuri primeste 60% din venituri iar operatorul de telefonie 40%.

     

    In Romania casele de discuri lipsesc din ecuatie, iar partea leului din incasari revine operatorilor de telefonie mobila. „Connex si Orange pastreaza in mod curent pana la 60% din venituri, iar asta impiedica companiile sa investeasca mai mult in produse si reclama pentru a genera un trafic mai mare“, spune Roberto Lazarov de la Itouch – Movilisto. Cu cat se aleg firmele pana la urma? In general profitul realizat de un provider de continut pentru mobil ajunge la aproximativ 15% din costul unei sonerii, dupa ce se scad cheltuielile de publicitate si cele cu operatorii retelelor.

     

    Majoritatea soneriilor vandute pana acum (monofonice sau polifonice), redau doar partea instrumentala a unei melodii insa ultimele generatii de telefoane mobile permit inclusiv soneriile true – tone care pot sa redea si vocea artistului. De aici si pana la a infiinta o casa de discuri care sa produca sonerii muzicale pentru telefonul mobil drumul a fost foarte scurt. Grupul francez de media Lagardcre a lansat in SUA marca BlingTone destinata doar tonurilor de apel, si deja a semnat mai multe contracte cu producatori importanti, care lucreaza in mod curent cu artisti precum Missy Elliot, Jay-Z sau 50 Cent.

     

    Si in Romania firma Televox se afla in discutii avansate cu o trupa importanta de rock, dar deocamdata aceste discutii nu s-au putut finaliza in lipsa unui cadru legal. Cat despre plata drepturilor de autor, situatia este si mai confuza, pentru ca pana in prezent nimeni nu a platit drepturi de autor pentru melodiile folosite in realizarea tonurilor de apel. Motivul este simplu si cu specific local: nu au avut cui, pentru ca legislatia romaneasca nu contine nici o prevedere cu privire la soneriile muzicale. Daca pentru melodiile straine, firmele care sunt filiale ale unor companii din afara tarii spun ca drepturile de autor au fost platite la nivel international, pentru melodiile romanesti nu s-a incasat nici un ban. „Pana acum nu am platit nimic ca drepturi de autor pentru ca Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania (UCMR) ne-a spus mereu ca nu exista metodologia pentru a ne lua banii“, declara Dan Virtopeanu de la Voxline.

     

    In sfarsit, incepand cu acest an, soneriile de pe mobilele romanilor vor intra in legalitate, pentru ca UCMR a elaborat cadrul legal, care acum asteapta sa fie publicat in Monitorul Oficial pentru a intra in vigoare. Conform lui, drepturile de autor vor insemna o taxa de 10% din valoarea incasarilor brute, dar nu mai putin de 3.000 de lei pentru o sonerie descarcata. „Daca o firma a platit drepturile de autor pentru piesele straine la nivel international, trebuie s-o demonstreze cu acte, iar noi vom lua legatura cu omologii din strainatate“, afirma Ana Achim, director general al UCMR.

     

    Care ar mai putea fi asteptarile pentru 2005? Daca se iau in calcul cele zece milioane de utilizatori de telefonie mobila, s-ar putea spune ca piata din Romania are potential. Pe de alta parte aproximativ doua treimi din acesti utilizatori sunt pe cartele preplatite, si traiesc din beep-uri, deci e putin probabil ca vor cheltui bani pentru un ton de apel muzical. In plus, telefoanele care sunt in uz in Romania sunt inca in marea majoritate de generatie veche, deci nu permit descarcarea tonurilor polifonice. Daca se mai ia in calcul si taxa anuntata de UCMR, situatia nu este deloc roza. Pe de alta parte, numarul jucatorilor de pe piata este mai mare ca oricand si nici operatorii de telefonie nu par dezinteresati. Desi nu se asteapta o crestere semnificativa a numarului de utilizatori de mobil, toata lumea spera ca vor fi mai multe telefoane noi si ca va creste puterea de cumparare. Cert este ca nimeni nu se da batut.

     

    Intre timp, in strainatate tonurile de apel au trecut de la moda la fenomen de masa, cu propriile topuri, cum este cel publicat de cunoscuta revista de muzica Billboard. In Romania, Beethoven ramane deocamdata la putere.

  • La ce ne-am uitat in 2004

    La un consum de TV mai mic fata de 2003, oferta de programe a anului trecut a fost mare si diversa. Cert este ca televiziunile „mari“ au mai pierdut din spectatori in favoarea statiilor „de nisa“, insa ierarhia a ramas neschimbata: Pro TV in pozitia de lider, urmata de Antena 1 si TVR 1.

     

    Pe segmentul publicului activ din mediul urban, cu varsta cuprinsa intre 18 si 49 de ani cotele medii de audienta inregistrate de Pro TV atat in prime time (orele 19 – 23) cat si pe durata unei zile au fost in fiecare luna cele mai mari de pe piata. Pe de alta parte, decalajul de audienta dintre Antena 1 si postul public s-a micsorat in 2004,  apropiind TVR 1 periculos de mult de locul doi ocupat de televiziunea din Baneasa. „Postul public este un jucator important pe care celelalte statii trebuie neaparat sa-l ia in calcul. Un exemplu ar fi aici tendinta de suprapunere a Antenei 1, prin „productii proprii“ dar si prin target, ceea ce creeaza un avantaj Pro TV-ului“, este de parere Cristian Parvan, research manager la agentia de media Zenithmedia.

     

    La nivelul ofertei de programe, grila postului din Pache Protopopescu a reusit cel mai bine sa se mentina intre primele optiuni ale telespectatorilor, avand in vedere cresterea ofertei mai ales din zona televiziunilor „de nisa“. In acelasi timp, Antena 1 a pierdut mai mult teren, pentru ca programele din grila postului din Baneasa au oscilat intre o crestere a audientei generale la nivel urban, iar aici varful de lance a fost emisiunea „Din dragoste“ si tintirea unor grupe de public mai tinere.

     

    „Pro TV a suportat cu mai mult succes decat Antena 1 aceste schimbari de pe piata, scaderea cotei sale de piata fiind mai slaba, cel putin in parte datorita constructiei unei grile de programe care este extrem de stabila si bazata pe programe mature si sigure pe piata romaneasca precum «Teo» si «Vacanta Mare»“, afirma Liviu Boitan, research manager la agentia de media Media Direction.

     

    In ceea ce priveste audienta atrasa de grila TVR 1, criteriile de masurare sunt mai nuantate, avand in vedere numeroasele surse de finantare ale postului public, care ii confera un anumit avantaj in achizitia de programe, fie ele filme, emisiuni de divertisment sau transmisiuni sportive. Formatele traditionale „Surprize, surprize“ si „Iarta-ma“ au reprezentat si in 2004 varfurile de audienta ale TVR 1 la care s-au adaugat transmisiunile de la cele doua evenimente sportive ale anului trecut, respectiv Campionatul European de Fotbal si Olimpiada de la Atena.

     

    De altfel, in luna iunie, cota de piata pe durata unei zile, a postului public la nivel urban pe segmentul 18-49 ani a depasit-o pe cea a Antenei 1, astfel incat 13,1% din persoanele care s-au uitat la televizor in acea perioada au ales programele TVR 1, fata de 10,9% care le-au preferat pe cele difuzate de Antena 1. „Cresterea provocata de aceste evenimente a permis si promovarea celorlalte emisiuni din grila, si chiar daca TVR 1 respecta tendinta de scadere a statiilor mari, situatia sa in raport cu competitorii s-a ameliorat fata de a doua jumatate a lui 2003“, spune Liviu Boitan de la Media Direction.

     

    In categoria emisiunilor de stiri, oferta Pro TV a atras cei mai multi telespectatori cu „Stirile diminetii“, care au fost lider de audienta pe publicul urban 18-49 de ani in toate editiile sale si „Stirile de la ora 17:00“, care pe acelasi public au condus audientele in 98,4% din editii. „Stirile de la ora 19:00“ au castigat teren in fata „Observatorului“ Antenei 1, avand un avantaj de 3,1 puncte de rating si un leadership de 93,2%. „Valorificarea unei perioade mai mari din timpul telespectatorului, in conditiile in care celelalte statii s-au centrat pe prime time, prin formate gen stirile de dimineata, «Teo», serialul «Tanar si nelinistit» si «Stirile 17» este unul din motivele pentru care Pro TV a reusit sa se mentina in fata celorlalte statii“, afirma Cristian Parvan de la Zenithmedia.

     

    Evolutia cea mai interesanta in peisajul televiziunilor „mari“ apartine postului Acasa TV, care nu numai ca nu a pierdut din cota de piata, dar a reusit sa o si mareasca in timp. Teoretic, Acasa TV este o televiziune de nisa, numai ca aceasta nisa este din ce in ce mai mare, iar Acasa reuseste sa o capteze tot mai bine. Mai mult, in ultimul an audienta medie zilnica inregistrata de Acasa TV pe segmentul publicului urban 18-49 ani a fost foarte aproape de cele inregistrate de Antena 1 si TVR 1, respectiv la o diferenta de 0,4 si 0,1 puncte de audienta. „Acasa este singura statie care si-a crescut cota de piata, prin dezvoltarea si mentinerea unui public extrem de fidel, la care s-a adaugat si extinderea grilei, de la programe orientate exclusiv pe un target feminin la emisiuni dedicate intregii familii“, comenteaza Liviu Boitan.

     

    Desi a doua editie a „Big Brother“ nu a cunoscut succesul inregistrat de lansarea din 2003, Prima TV si-a mentinut cota de piata, intre un minim de 4,9% in ianuarie si un maxim de 7,1% in aprilie pe segmentul de public urban 18-49 ani, insa la distante semnificative de grupul televiziunilor „mari“. Fluctuatiile din audienta postului se datoreaza in mare parte si schimbarilor repetate din grila de programe, care au tatonat diferite segmente de public. „In a doua parte a anului am avut parte de o redresare, prin programele de vara, o stabilitate mai mare a grilei si formate mai reusite. Probabil acestea sunt premise de crestere in 2005, dar ambitiile de televiziune mare va trebui temporizate“, spune Cristian Parvan.

     

    Din zona televiziunilor „de nisa“, postul de stiri Realitatea TV a inregistrat cresterea cea mai semnificativa la nivelul audientei, reusind chiar sa se apropie la sfarsitul anului de cota de piata a postului Prima TV, in randul publicului din mediul urban. Cele doua scrutine electorale din Romania, alegerile prezidentiale din SUA, cazul Mutu si nu in ultimul rand cutremurul din Asia sunt doar o parte din multitudinea de evenimente din 2004 care au alimentat cresterea unei statii specializate in difuzarea de stiri.

     

    „Realitatea a avut o pozitie sensibil diferita in campania electorala, ceea ce i-a adus si beneficii de imagine dar si avantaje concrete“, spune Cristian Parvan. Astfel, primul interviu al presedintelui Basescu intr-un studio de televiziune a adus pentru prima data Realitatea in pozitia de lider de piata pe un interval orar semnificativ, adauga Parvan.

     

    Evolutia pietei de televiziune din Romania ar trebui sa cunoasca schimbari semnificative in acest an, avand in vedere dorinta statiilor „mari“ de a creste considerabil preturile la publicitate, cat si intentiile de a lansa noi posturi anuntate de diferite grupuri. Cert este ca deja la sfarsitul anului trecut cota de piata cumulata a statiilor de nisa ajunsese la aproape 40% la nivel urban. Cu cat va mai creste felia „ceilalti“ din placinta audientelor sau cum se vor „apara“ statiile „mari“, ramane sa aflam in lunile urmatoare.

  • Topuri digestive

    Au trecut. Gata. Chiar daca mai auzi cate un „La multi ani razlet“, acum telefoanele mobile nu mai suna cu urari, ci cu probleme de serviciu. Iar daca suntem nascuti intr-o zodie norocoasa, atunci suna cu idei si solutii.

     

    Orice s-ar intampla, suntem pregatiti pentru noul an pentru simplul motiv ca stim tot. Am facut bilanturi pentru 2004 si chiar mult mai mult decat atat: am facut topuri.

     

    La sfarsit de ianuarie, stim cine ne sunt femeile, cine ne sunt barbatii, cine sunt cei mai frumosi, cei mai sexy, cei mai bogati, cei mai bine cotati, gafeurii, divele, personalitatile si toate combinatele de trei luate cate patru. Stim ce-a fost, deci stim ce va fi.

     

    Logica topului sustine din spate o retorica a succesului si, ocazional, a insuccesului. Ea nu are intotdeauna la baza o analiza in profunzime a pietei, probata de rezultate cuantificabile. Logica topului este logica imaginii. Si aproape ca sunt tentata sa cred ca aceasta semi-superficialitate este salvatoare de multe batai de cap pentru digerarea anevoioasa a realitatii.

     

    Nici in publicitate lucrurile nu sunt cu mult diferite. Avem repere indeajuns de coerente care sa ne indice clasamentele si sa ne dezvaluie tendintele. Studiile de piata au facut valuri si aici. Festivalurile, la fel. Bugetele, asijderea.

     

    Am aflat care sunt cele mai vizionate si cele mai apreciate spoturi romanesti. Am aflat care sunt marcile internationale cu cel mai mare impact in Romania. N-am aflat insa care sunt cele mai solide brand-uri romanesti. In fapt, n-am aflat „verdictul exact“ pentru logica suprema a existentei agentiilor de publicitate: capacitatea de a fi creatori de brand-uri.

     

    Poate de aceea, pentru 2005, mi-as dori niste instante care sa vorbeasca mai des despre brand-uri puternice decat despre spoturi proaste si spoturi bune. Care sa ia in calcul notorietatea brand-urilor, dar si credibilitatea lor.

     

    De altfel, acest lucru nu este deloc departe de a se intampla deoarece evolutia in profunzime a pietei de publicitate a permis o continua profesionalizare a agentiilor.

     

    Astfel, sub amprenta acestei tendinte, boutique-urile de creatie care isi cladisera pana acum o faima doar din a da periodic „tunuri“ incep sa rosteasca tot mai des cuvintele eficienta, strategie si viziune pe termen lung pentru proiectele pe care le dezvolta pentru clienti.

     

    De aceea, pentru 2005, sa ne dorim mai putin joc de glezna in afaceri si mai multe lovituri fulgeratoare. Mai putine topuri de frumusete si mai multe studii de profunzime trecute cu brio.

     

    Mihaela Nicola este matematician si lector universitar la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice „David Ogilvy“.

  • IN THE SPOTLIGHT

    Ideea: Masajul care face diferenta

    Client: Allianz Asigurari pentru Asigurarea RCA

    Agentie: Leo Burnett

    Numar difuzari TV in perioada 20 dec. 2004 – 12 ian. 2005: 271 de difuzari (1.153.690 de euro – rate card), conform Alfacont Mediatrack.

     

    Pe o masa de masaj un tanar cam slabanog, imbracat in salopeta si tricou framanta sarguincios spatele grasut al clientului, care traieste din plin deliciile masajului. In incapere intra un alt barbat in salopeta dar mai in varsta, care aplica demonstrativ cateva lovituri cu muchia palmei pe spinarea clientului. Maseurul face semn ca a inteles „tehnica“, si isi reia munca. Colegul mai varstnic pleaca si atunci descoperim ca sala de masaj este amenajata in hala unui service auto, iar „specialistul“ in masaj este unul din mecanicii care lucreaza acolo.

     

    Dotarea salonului de masaj pare destul de completa, insa cum se relaxeaza clientul in zgomotul specific unui service auto? Ema Prisca, senior copywriter la agentia de publicitate Leo Burnett, raspunde: „Daca ne amintim de fata clientului – imagine cu care debuteaza de altfel spotul -, avem deja raspunsul la aceasta intrebare. La cat e de relaxat, nu cred ca-si pune problema“.