Marketing state-of-the-art

Peste ani, povestea revine in actualitate, dar intr-o forma moderna, adecvata timpurilor: Codul lui da Vinci. Cartea scrisa de Dan Brown a facut ravagii anul trecut, fiind cea mai citita si cea mai bine vanduta. Este si acesta un argument pentru a o citi.

Este o carte usoara, interesanta: lasa in urma cateva intrebari, dar se citeste repede, se poate povesti la fel de repede si nu o lasi din mana pana nu o termini. Se va vorbi despre ea peste ani? Probabil ca nu, sau mult mai putin decat despre Regii Blestemati.

Ce are in plus fata de sutele de mii de titluri care apar in fiecare an? O imbinare fericita intre religie, mister, crima, bani si istorie. Plus dialoguri (problema mea). Si un final fericit, asa cum mai sunt toate filmele americane.

Codul lui da Vinci este echivalentul perfect al unui film american, politist, cu un inceput de dragoste intre protagonisti, plus o trecere in revista a istoriei. Asta ca sa-ti aduci aminte de scoala: cine a fost Leonardo da Vinci, ce a facut el, ce e cu tabloul Cina cea de Taina – pe care il vezi pe atatia pereti in chip de carpeta, ce adaposteste Muzeul Luvru, intre timp mai faci o trecere prin istoria Ordinului Templierilor, afli lucruri fascinante despre simboluri, despre masonerie si societati secrete, mai aduci in discutie Biserica sau iti pui intrebari despre religie. Si te mai gandesti ca protagonistii cartii iti vorbesc despre ceva familiar tie si multor altora – website, Google, casute vocale, sms-uri (inclusiv familiarul avertisment: aveti doua mesaje noi).   

Daca privim cu detasare, dincolo de partea literara, ne putem gandi la Codul lui da Vinci ca la o carte de istorie, de religie, ca la un ghid turistic si de ce nu, ca la un exemplu modern de a face marketing si advertising pentru anumite obiective. Nu mai tin minte daca personajele principale au baut vreodata Coca-Cola sau Pepsi, dar amintirea lor in text inseamna advertisingul modern – private placement. Asa cum se petrece acum in filme. Oricum, sa stiti ca personajele cartii poarta anumite marci de haine sau prefera anumite hoteluri. Ce reclama mai buna ar fi?

Departe de mine de a schimba programa scolara, dar cred ca pentru a invata mai bine istoria lumii sau macar o parte din ea, elevilor ar trebui sa li se recomande cartea, ca lectura obligatorie. Sigur vor retine mai mult si li se va parea mai interesant decat un manual scolar. Plus ca acopera si perioada romanelor politiste, peste care sunt gata sa sara, avand in vedere ca nu mai sunt la moda. 

Ganditi-va ca oferiti iubitei un crin. Pe langa gest, mai trebuie sa ocupati un spatiu gol din punctul de vedere al conversatiei. Ce poate fi mai interesant decat sa adaugati istoria crinului, ce semnifica el, cine-l poarta si de ce. Este un bun prilej pentru a face o incursiune in istorie. Daca nu ai citit cartea, ai o mare sansa sa primesti o nota mare. Chiar si daca ai citit, tot vei primi nota de trecere, fiindca esti la curent cu noutatile zilei. 

Dar mai mult decat atat, Codul lui da Vinci este un perfect ghid turistic al Luvrului si al tablourilor celebre ale lumii. Dupa aparitia cartii, mii de turisti au inceput sa priveasca mai atent tabloul Cina cea de Taina, al lui Leonardo da Vinci, pentru a vedea daca persoana care se afla langa Isus este un ucenic sau Maria Magdalena. A avut Isus o sotie si aceea a fost Maria Magdalena? Este acesta cel mai cumplit secret al umanitatii si exista dovezi, transmise din generatie in generatie printr-un ritual secret, care ar putea sustine acest lucru? Si daca ar fi adevarat, puterea Bisericii s-ar preface in scrum?

A fost de ajuns ca autorul cartii sa teasa o intriga, moderna, cu elemente la zi, incarcata de mister – in jurul masoneriei, al Ordinului Templierilor, al Bisericii, pentru a scoate o carte care nu-ti aduce batai de cap fiindca nu ai inteles ce a vrut sa spuna autorul in propozitie si pe care nu trebuie s-o lasi pe noptiera, in speranta ca a doua zi vei intelege mai mult.

Codul lui da Vinci este un roman ca acest comentariu, usor. Bun sau prost, imi asum ambele variante.