BusinessMagazin

Blog

  • Steroizi pentru Internet

    WiMax, o tehnologie nou aparuta si destul de controversata, ar putea sa ne aduca Internetul la nas, fara nici un fir, oriunde am fi. A intra pe www va fi la fel de simplu ca a prinde un post de radio.

     

    Laptop cu vaci. Va pare titlul unui tablou suprarealist? Si totusi, in doi-trei ani combinatia poate deveni cat se poate de banala, pentru ca tehnologia WiMax se pregateste sa aduca Internetul pana in cel mai indepartat catun. In pregatire sunt o serie de surprize si pentru citadini.

     

    WiMax este cea mai fierbinte tema de discutie vehiculata in cercurile specialistilor IT. Si pe buna dreptate. Poreclita „Wi-Fi indopat cu steroizi“, WiMax are in maneca doua atuuri unice: acces la Internet fara fir, la viteze de pana la 75 Mbps (de cateva ori mai rapid decat orice tehnologie wireless oferita astazi) si arie de acoperire foarte mare – intre antena emitatoare si utilizator pot exista pana la 50 de kilometri. Spre comparatie, in punctele de acces Wi-Fi – care ne permit acum sa ne conectam, prin unde radio, laptop-ul la Internet in hoteluri sau aeroporturi – ofera conectivitate doar pe o raza de aproximativ 100 de metri. De 500 de ori mai putin.

     

    In afara de potentialul urias care se intrevede pe piata accesului la Internet, despre WiMax se mai spune ca n-ar fi exclus sa schimbe si peisajul industriei de telefonie mobila.

     

    „WiMax da acces liber jucatorilor care nu s-au putut apropia pana acum de piata telefoniei mobile din cauza costurilor mari de licentiere“, spune Dinu Malacopol, director pentru Internet si Date la Astral Telecom. Printre cei interesati se pot numara operatori de cablu sau de retele fixe, adauga el.

     

    Sunt voci in industrie care spun ca in cativa ani este posibil un scenariu ca acesta: va plimbati prin oras si vreti sa dati un telefon. Scoateti din buzunar un dispozitiv care seamana destul de bine cu un telefon mobil. Efectuati apelul si puneti aparatul inapoi in buzunar. In spatele convorbirii nu a stat insa un operator de telefonie mobila, ci o companie telecom care a implementat cateva emitatoare WiMax in tot orasul si ofera servicii mobile de voice-over-IP (vocea este transmisa si receptionata prin Internet).

     

    „Dispozitivul pe care il numim acum telefon mobil va ingloba laptop-ul si organizatorul personal (PDA). Consumatorul va avea acces, folosind un singur dispozitiv, la servicii de voce, date, Internet, multimedia“, spune Dinu Malacopol. Iar caracteristicile tehnice ale WiMax s-ar putea dovedi extrem de utile pentru asa ceva.

    „O statie de emisie-receptie WiMax ar putea sa acopere si o treime din Bucuresti“, spune Malacopol. Ceea ce inseamna ca utilizatorul se poate plimba oriunde in aceasta arie avand acces imediat la un pachet de servicii complete: transfer de date la viteza mare si telefonie mobila ieftina.

     

    Singura problema: WiMax este deocamdata doar o tehnologie de laborator, nefunctionala inca din punct de vedere comercial. Insa Intel, compania care sprijina cel mai tare conceptul, spune ca WiMax va fi gata pentru a intra pe piata chiar de anul acesta. Iar companiile interesate au inceput deja testele.

     

    Inclusiv in Romania. Operatorul Astral Telecom efectueaza deja probe in Bucuresti folosind echipamente „WiMax-ready“. Acestea sunt compatibile cu tehnologia, dar nu au inca integrate cipurile WiMax care maresc substantial largimea de banda a comunicarii, spune Malacopol. Cipurile se afla insa pe liniile de productie ale Intel si vor ajunge in curand pe piata. Iar nu mai tarziu de anul viitor, Astral ar putea sa atace deja piata romaneasca cu prima oferta de comunicatii fixe si mobile integrate, adauga oficialul Astral Telecom.

     

    Acest scenariu mai are insa de trecut cateva hopuri. Iar cel mai important este ca pentru utilizarea WiMax guvernele sa nu impuna licente costisitoare, asa cum s-a intamplat cu telefonia 3G. „Semnalele care exista momentan in industrie arata ca WiMax va fi un standard liber“, spune Malacopol.

     

    Teoretic, spun unii analisti, orice companie de comunicatii va putea oferi servicii de telefonie mobila fara prea mari investitii, pe baza WiMax… 3G, tehnologia de ultima generatie in telefonia mobila, in care operatorii au investit pana acum cel putin 100 de miliarde de euro, ar putea fi pusa la pamant in sens literal de catre WiMax. De ce? Pentru ca WiMax permite transferul datelor cu o viteza de 20-30 de ori mai mare si in plus, in cativa ani, WiMax va deveni o tehnologie mobila, sustin avocatii acestei variante. Cu alte cuvinte, utilizatorul se va putea plimba intre „celulele“ WiMax fara sa se intrerupa conexiunea de date sau convorbirea telefonica, situatie care nu va fi posibila in prima faza. Conform Intel, varianta mobila a WiMax va fi gata in 2006.

     

    Insa exista numeroase alte opinii in industrie care spun ca WiMax nu va fi o aplicatie „ucigasa“ pentru 3G. Inclusiv Intel, compania care sprijina cu cea mai mare hotarare tehnologia WiMax, sustine ca cele doua tehnologii nu vor intra in competitie directa, ci mai degraba se vor completa. „WiMax este solutia ideala pentru a aduce Internetul in zonele rurale, intrucat un transmitator poate acoperi o arie de aproximativ 50 de kilometri“, spune Irinel Burloiu, reprezentantul Intel in Romania. „Insa nu cred ca 3G si WiMax sunt competitive, ci complementare.“ 3G a fost creata pentru a permite cel mai inalt nivel de mobilitate pentru dispozitivele care au ca functie principala vocea, cu acces suplimentar la unele aplicatii de transfer de date. In schimb, WiMax se adreseaza in special echipamentelor folosite masiv pentru transfer de date, la volume si viteze foarte mari, cum sunt laptop-urile, a adaugat Burloiu.

     

    Si alte pareri din industrie sunt mai degraba circumspecte cu privire la un posibil razboi intre 3G si WiMax. „Mobilitatea intre celule nu este inca o realitate pentru WiMax“, a declarat pentru BUSINESS Magazin Martin Blades, director de marketing al diviziei de retele a companiei finlandeze Nokia. „WiMax nu este inca optimizata pentru a oferi utilizatorului o mare libertate de miscare sau accesul din orice punct al unei cladiri, caracteristici pe care sistemele de telefonie mobila, cum este 3G, le au prin definitie“, a adaugat oficialul Nokia.

     

    Si Bogdan Constantinescu, directorul Cisco Romania, crede ca 3G sta bine infipta pe picioare. Faptul ca operatorii au investit deja foarte multi bani in licentele 3G si unii au si lansat servicii comerciale face improbabila varianta in care ei sa faca „o schimbare brusca de directie in perioada urmatoare“, crede Constantinescu.

     

    „WiMax este intr-adevar o alternativa interesanta pentru accesul la Internet in orase, dar si ca acces broadband pentru comunitatile rurale“, mai spune oficialul Cisco.

     

    Discutia este insa departe de a fi incheiata. De pilda, BBC anunta ca regiunea Kent va fi scena primei retele nationale WiMax din Marea Britanie, programata sa intre in functiune in cursul acestui an si care va oferi in premiera acces la Internet satelor din regiune. Mai mult, compania de analiza Telecom View prezice ca WiMax va „fura“ o parte semnificativa din cota de piata a telefoniei 3G si ca va fi chiar castigatoare. O rentabilitate mai mare a investitiilor in WiMax ar putea sa taie din veniturile aduse de 3G, a spus Bob Larribeau, analist principal la Telecom View, citat de BBC.

  • Anul WiMax

    In 2005 se vor desfasura aproximativ 150 de programe de testare WiMax, multe fiind comandate de operatorii de telefonie mobila care cauta noi strategii de micsorare a costurilor. Multi analisti cred ca tehnologia WiMax ar putea schimba radical, in urmatorii ani, peisajul industriei de telefonie mobila.

     

    NUME DE COD: Tehnologia WiMax, cu numele de cod 802.16-2004, a fost aprobat toamna trecuta, iar primele echipamente compatibile vor fi gata in a doua jumatate a acestui an. Exista unele companii care deja vand echipamente „WiMax-ready“, pentru testare.

     

    NOUL STANDARD: Standardul initial se refera numai la comunicarea wireless fixa. Urmatoarea versiune, numita 802.16e, va adauga mobilitate (posibilitatea de deplasare intre celule fara a intrerupe conexiunea) si se estimeaza ca standardul va fi aprobat in iunie sau iulie, anul acesta. Echipamentele compatibile cu versiunea mobila a Wi-Max sunt asteptate pe piata spre finalul lui 2006 sau in 2007.

     

    AFACERI WIMAX: Numarul companiilor care vand echipamente din sfera WiMax a crescut de la 46, anul trecut, la 244 in prezent.

  • Razboi intre 3G si WiMax?

    Exista voci care sustin ca telefonia 3G, in care operatorii au investit pana acum cel putin 100 de miliarde de euro, ar putea fi „pusa la pamant“ de catre WiMax. BUSINESS Magazin a incercat sa afle ce cred cativa oameni de afaceri romani:

     

    ACCES LIBER: „WiMax da acces liber operatorilor de comunicatii  care nu s-au putut apropia pana acum de piata telefoniei mobile din cauza costurilor mari de licentiere“ – Dinu Malacopol, Astral Telecom

     

    AVANTAJ 3G: „WiMax nu este inca optimizata pentru a oferi utilizatorului o mare libertate de miscare sau accesul din orice punct al unei cladiri, caracteristici pe care sistemele de telefonie mobila, cum este 3G, le au prin definitie“ – Martin Blades, Nokia

     

    INTERNET LA SATE: „WiMax este intr-adevar o alternativa interesanta pentru accesul la Internet in orase, dar si ca acces broadband pentru comunitatile rurale“ – Bogdan Constantinescu, Cisco

     

    COMPLEMENTARE: „3G si WiMax nu sunt competitive, ci complementare“ – Irinel Burloiu, Intel

  • Brevete pentru software?

    Spre sfarsitul anului 1999 compania de comert online Amazon.com a primit brevetul pentru o „inventie“ care avea sa devina celebra sub numele de „one-click ordering“.

     

    Celebritatea nu avea sa se datoreze insa meritelor tehnice, ci faptului ca inventia era total triviala. E vorba despre un procedeu software care permite unui magazin virtual sa identifice (printr-un cookie) un client, astfel incat acesta sa nu mai fie nevoit sa-si introduca datele personale, ci doar sa le confirme pe cele deja existente. Odata inarmat cu brevetul in cauza, primul lucru pe care l-a facut Amazon a fost sa cheme in instanta pe principalul sau concurent, Barnes and Noble, pentru incalcarea patentului. Si astfel a izbucnit scandalul.

     

    Numerosi programatori s-au simtit amenintati iar reactia lor – sustinuta si de Free Software Foundation – a fost sa initieze o actiune de boicotare a sitului Amazon. Potentialii clienti erau indemnati nu doar sa cumpere cartile dorite de la alte librarii virtuale (care s-au grabit sa ofere reduceri de pret), ci si sa scrie celor de la Amazon ce carti au cumparat si de unde, astfel incat pierderile sa fie clar evidentiate. Rezultatul nu s-a lasat asteptat: Amazon si-a retras plangerea si nici nu a mai atacat pe nimeni de atunci pe baza patentului „one-click“.

     

    Boicotul a incetat, dar incidentul nu a fost uitat. Dimpotriva, a iscat o discutie ampla despre utilitatea patentelor software. Miza disputei era multipla. Pe de-o parte, partizanii patentelor software afirmau ca acestea incurajeaza inovatia, pentru ca protejeaza investitiile in cercetare, in vreme ce adversarii accentuau asupra faptului ca avantajeaza doar firmele mari si descurajeaza firmele mici, care nu-si pot permite sa plateasca o armata de avocati care sa se descurce prin hatisul legislatiei.

     

    Mai mult, au fost puse in evidenta numeroase patente software comparabile cu „one-click“, care riscau oricand sa fie „re-descoperite“ fara nici o intentie de frauda. In subteran insa mai functionau niste motivatii. Ofensiva miscarii open source, in frunte cu Linux, incepea sa fie resimtita de marile firme de software, iar patentele software reprezentau un mijloc de aparare redutabil. Totodata era vorba si despre Europa, o imensa piata de desfacere pe care firmele americane au incercat mereu sa o subordoneze din punct de vedere tehnologic.

     

    De altfel, Europa este la ora actuala principalul front in disputa privind patentele software. In 1991, Comunitatea Europeana a adoptat o directiva privind protectia juridica a programelor pentru calculator (91/250/ CEE) care nu doar ca excludea brevetarea si admitea doar protectia prin copyright, ci mergea pana acolo incat admitea chiar „decompilarea“ (reverse engineering) pentru obtinerea interoperabilitatii in cazurile in care producatorii nu publicau specificatiile necesare. Aceasta prevedere – care urmarea sa protejeze producatorii europeni, garantandu-le o nisa intr-un peisaj dominat sever de produse americane – i-a nemultumit pe americani, iar patentele software pot fi considerate o reactie.

     

    In 2003, cand Uniunea Europeana a inceput procesul de armonizare a legislatiei in privinta brevetelor, povestea parea sa se repete. Propunerea initiala a Comisiei Europene era de inspiratie americana, dar Parlamentul a amendat-o drastic, limitand semnificativ posibilitatile de brevetare in domeniul software. In schimb, Consiliul European – sub influenta grupurilor de lobby ale marilor companii americane – a admis o forma mult mai laxa, ceea ce a condus la situatia ca Parlamentul sa nu o poata respinge decat cu o majoritate absoluta. Situatia a fost pe muchie de cutit si o ploaie de proteste, petitii si demonstratii ale adversarilor patentelor software au sporit suspansul.

     

    Chestiunea a fost transata abia pe 21 decembrie 2004 prin interventia Poloniei care, in ciuda presiunilor, si-a exprimat ferm opozitia si a determinat excluderea directivei din agenda legislativa europeana. Numeroase situri ale organizatiilor de lobby anti-patente software au afisat in zilele urmatoare un banner cu inscriptia „Thank You Poland“.

     

    Insa marea surpriza avea sa vina de la IBM, care a anuntat recent ca pune gratuit la dispozitia proiectantilor de programe open source 500 dintre patentele software pe care le detine si ca acesta este doar „un prim pas“ care marcheaza schimbarea politicii companiei in privinta proprietatii intelectuale. Desi cele 500 de patente reprezinta doar o picatura dintr-un ocean, semnificatia gestului Marelui Albastru nu va trece neobservata.

  • Despre virusi

    Mereu pentru un virus existent apare un program antivirus mai tare, iar pentru acest program antivirus va apare un virus care sa il ocoleasca.

     

    Dictionarul scrie cam asa (www.webster.com) virus (egal) a computer program usually hidden within another seemingly innocuous program that produces copies of itself and inserts them into other programs and that usually performs a malicious action (as destroying data).

     

    Pe romaneste, un virus este un program care executa doua tipuri de actiuni: se reproduce singur-singurel si face ceva rau.

     

    Istoria virusilor (vorbim aici doar de cei de calculator, fireste) incepe undeva in 1990, cand virusi „subtirei“ erau ascunsi prin programe si se inmulteau prin trecerea dischetelor virusate de la un calculator la altul. Timpul a trecut si, o data cu cresterea puterii de calcul si mai ales o data cu extinderea posibilitatilor de comunicare (Internet), virusii s-au dezvoltat.

     

    Au aparut virusi care se modifica de la o generatie la alta, virusi care se raspandesc prin Internet, virusi care apeleaza la psihologie pentru a te convinge sa faci ceva. Mai nou au aparut si virusii care se raspandesc pe telefonul mobil ori care au ca tinta organizatorul personal (PDA-ul).

     

    Desi doar la limita un virus, fenomenul SPAM este si el din aceeasi categorie: se raspandeste (eu primesc cam 500 mail-uri SPAM pe zi) si face ceva rau (imi consuma timp, banda Internet). Au inceput mai nou si SPAM-urile SMS, care imi piuie telefonul si se baga practic in viata mea privata (cum e sa-ti bipaie telefonul la 12 noaptea?). Si tot mai mult se discuta despre notiunea de „casa digitala“. Dar oare cum va fi cand, din cauza unui virus, usile nu se mai deschid (sau nu se mai inchid), apa curge cand vrea ea si la ce temperatura vrea si asa mai departe.

     

    Parca la un moment dat a fost facut si un film simpatic despre acest subiect. Oricum ar fi, fenomenul virusilor este extrem de nociv. Dezvoltati de oameni care fie au un defect psihic, fie sunt neapreciati la locul de munca si doresc sa arate de ce sunt ei in stare, fie au un obiectiv clar (de obicei raspandirea unui mesaj), virusii dau o permanenta lupta cu programele antivirus.

     

    Lupta este „corp la corp“, insa pentru a fi eficiente, programele antivirus trebuie sa fie utilizate corespunzator: actualizate, pornite… (nu radeti, asa este…). De fapt – ce spun eu – am intalnit oameni care spuneau „las’ ca nu mi se intampla tocmai mie“, iar peste doua luni pierdeau. Pierdeau un pariu in care, daca nu te protejezi, nu ai cum sa castigi. Pierdeau date importante, pierdeau toata munca lor sau a companiei lor. De asta zic: e momentul sa apelati la o companie de securitate.

     

    Radu Georgescu, presedintele grupului GeCAD

  • Visul american, explicat pe Internet

    „Oamenii esueaza in afaceri pentru ca trec cu vederea cateva principii fundamentale“, apreciaza autorii site-ului MyOwnBusiness.org, care isi propune sa sprijine pe toata lumea, gratuit, atunci cand vine vorba de afaceri.

     

    De fapt, articolele de pe site se constituie intr-un ghid in 12 pasi privind inceperea sau relansarea unei afaceri, iar indiciile si sfaturile oferite sunt gratuite, in engleza si spaniola. Mai mult, exista un serviciu care le permite tuturor vizitatorilor sa primeasca „ponturi“ si informatii direct pe e-mail. Vizitatorii pot accesa si un forum de discutii, unde pot dezbate cazuri concrete impreuna cu ceilalti vizitatori si cu administratorii paginii. Si aceasta fara a scoate nici un cent din buzunar. Datele sunt si in format text, si in in format video – 100% interactiv.

     

    Discutiile de pe site sunt sortate in cateva categorii, iar evaluarea afacerii sau a deciziei de a extinde afacerea se face extrem de riguros. Toate categoriile permit contactarea realizatorilor site-ului pentru sfaturi suplimentare. Exista si un ghid practic de realizare a planului de afaceri. Site-ul MyOwnBusiness.org prezinta de asemenea un ghid pas cu pas al deciziilor de afaceri: ce sa faci intotdeauna si ce anume sa nu te incumeti nici macar atunci cand iti permiti sa iesi in pierdere. De asemenea, este si un complex glosar de termeni si un ghid al taxelor si impozitelor, gandit insa pentru companiile din America. Nu lipsesc citatele celebre privind lumea afacerilor sau alte sfaturi oferite de personalitati.

     

    Pentru incepatori care iau primele contacte cu lumea afacerilor, MyOwnBusiness trece in revista cateva puncte esentiale ale business-ului: orice companie are nevoie de un sediu, trebuie sa lucreze cu o firma de asigurari sau cu bancile. O companie trebuie sa aiba cea mai buna solutie de comunicatii posibila, o strategie de comert pe Internet, un sistem de organizare riguros al departamentelor. Site-ul prezinta si informatii privind sistemul de lucru in franciza, dar si solutii de extindere a unei companii.

     

    Informatiile sunt structurate pas cu pas, iar intregul proces decizional este realizat in modul cel mai logic cu putinta. Pentru a vedea daca sunteti un manager de succes sau daca ati ales afacerea corecta, puteti pune pe hartie toti factorii, acordandu-le note intre 1-10 si realizand apoi media pentru a vedea cat de bine a mers respectivul proiect. Nu lipsesc nici povestile de succes, nici exemplele cu oameni care au urmat sfaturile site-ului si au reusit sa puna pe picioare sau sa readuca in profit o afacere.

  • Patrulater cu protocol

    Liderii PNL, PD, UDMR si PUR au semnat in fine, saptamana trecuta, protocolul de functionare a coalitiei guvernamentale, menit sa asigure stabilitatea guvernarii. Protocolul reglementeaza modul de luare a deciziilor in coalitie prin consens, modul de sprijinire a guvernului de catre cele patru partide si repartitia puterii in teritoriu intre partide. Semnarea n-a fost insa de natura sa linisteasca temerile scepticilor fata de soliditatea coalitiei. PNL si PD nu au semnat protocolul in calitate de alianta, ci fiecare in nume propriu, iar o coalitie de patru formatiuni e in mod na-tural mai fragila decat una de trei, nemaivorbind de faptul ca astfel se indeparteaza si mai mult perspectiva unei fuziuni a PNL cu PD.

    Pe de alta parte, neintelegerile privind impartirea puterii in teritoriu nici macar nu s-au incheiat: protocolul nu a fost semnat la data programata de filialele din Covasna ale partidelor, din cauza refuzului PD de a ceda UDMR conducerea Directiei Silvice. In fine, liderii politici continua sa aiba divergente chiar in privinta longevitatii actualei guvernari. In timp ce presedintele Traian Basescu continua sa sustina organizarea de alegeri anticipate cel mai tarziu in vara acestui an, premierul PNL Calin Popescu-Tariceanu si vicepremierul UDMR Marko Bela nu considera oportune alegerile anticipate decat dupa aderarea la UE, in 2007.

  • Teoriile conspiratiei, la mare cautare

    Tulburate dupa plecarea cu scandal din partid a grupului lui Cozmin Gusa, apele din PD continua sa se agite, tot prin bunavointa grupului demisionar. Desi presedintele Traian Basescu e de parere ca Lavinia Sandru, aliata lui Gusa, o sa revina in partid, aceasta pare sa fi taiat in urma ei toate puntile, atata vreme cat s-a apucat sa-l acuze pe Emil Boc, actualul presedinte interimar al PD, de colaborationism cu PSD. Sandru a amenintat ca va spune tot ce stie despre colaborarea lui Boc cu PSD la Cluj pe parcursul anului trecut. 

    Cu astfel de declaratii, deputata a vrut de fapt sa sara in apararea lui Cozmin Gusa, despre care Emil Boc spusese ca ar fi de fapt adevaratul candidat al PSD la Primaria Capitalei, urmand sa fie scos la lumina si pus in locul lui Vanghelie, la fel cum Mircea Geoana l-a inlocuit anul trecut pe Bogdan Niculescu-Duvaz. Evident, PSD a dezmintit teoria lui Boc, nu insa si pe cea a Laviniei Sandru. Ramane acum de vazut in ce masura potentialele dezvaluiri ale lui Sandru vor afecta sansele lui Emil Boc de a castiga presedintia partidului, in conditiile in care pretendentii par sa se inmulteasca, mergand de la Adriean Videanu si Vasile Blaga, nomina-lizati de presedintele Basescu intr-o emisiune televizata ca avand cele mai mari sanse, pana la Radu Berceanu, Liviu Negoita sau vicele Cezar Preda. 

    O alta incertitudine din partid e legata de desemnarea unui inlocuitor al lui Adriean Videanu, candidat la Primarie, pentru functia de vicepremier. Cele mai mari sanse le are pana acum Radu Berceanu, insa ideea ca numirea lui nu i-ar conveni presedintelui Basescu a alimentat si alte variante – analistul Daniel Daianu, consultantul financiar Bogdan Baltazar sau chiar fostul colaborator al lui Videanu de la firma Marmosim, managerul Gheorghe Pogea.

  • Daniel in groapa cu lei

    Desemnarea candidatului PSD la Primaria Capitalei a starnit furtuna in partid, dupa ce temperamentalul Daniel Marian Vanghelie (foto) a aflat ca sunt destui fruntasi ai formatiunii deloc incantati de candidatura colegului lor. Ironiile lui Vasile Dancu de la Cluj, cel ce l-a incadrat pe Vanghelie in „axa Halaicu-Lis“, criticile lui Mircea Geoana, care a acuzat pripeala organizatiei PSD Bucuresti de a-l alege pe Vanghelie, dar mai ales faptul ca Adrian Nastase a propus reanalizarea candidaturii, pe motiv ca functia de primar al Capitalei trebuie tratata cu seriozitate, fiindca e o trambulina spre Cotroceni, au atras mania primarului de la sectorul 5. „Sa fie el primar in Bucuresti! Poate asa il invinge pe Basescu!“, i-a replicat Vanghelie lui Nastase. 

    Bataiosul primar de sector a ajuns insa acum in cursa electorala pur si simplu din lipsa de candidati, atata vreme cat Sorin Oprescu, cautand sa evite o noua infrangere in alegeri, s-a multumit sa ramana sef de 

    campanie, iar seful organizatiei de Bucuresti, Dan Ioan Popescu, a recunoscut ca  n-a gasit in Delegatia Permanenta nici un om „dispus sa munceasca pentru schimbarea imaginii PSD“. 

    Deocamdata, cu toate asigurarile lui Oprescu ca „Daniel Vanghele“ (sic!) a crescut enorm „in viata sa culturala“, primele sondaje dau un avans considerabil candidatulului din partea Aliantei DA, Adriean Videanu. In afara de Vanghelie, Videanu urmeaza sa se confrunte cu arhitecta Casei Poporului, Anca Petrescu – din partea PRM, cu fostul sef al RADET, Radu Opaina – din partea PUR (partid in care s-a inscris cu trei ore inainte de anuntarea candidaturii) si cu seful CNA, Ralu Filip. Cum nici unul din ei, cu exceptia candidatului PSD, nu are experienta edilitara, este de asteptat ca votul pentru Primaria Capitalei sa fie tot politic, asa cum a fost si vara trecuta.

  • Bucuresti cu parfum de cafea

    La inceputul secolului trecut, elita bucuresteana se ingramadea in cafenele in primul rand pentru discutii inflacarate si, pe plan secundar, pentru o ceasca de cafea buna si, poate, un trabuc. Cafenelele de astazi si-au cam pierdut personalitatea. Chiar si aroma.

     

    Cafeneaua bucuresteana a zilelor noastre e un mediu aseptic. Fumul e atent evacuat de aparate performante, care reusesc, in schimb, sa inlature si cea mai persistenta aroma de cafea. Oamenii, – care nu mai au timp sa devina „obisnuiti“ ai vreuneia dintre ele – le viziteaza, pur si simplu, atenti sa nu fie intrerupti de conversatii mai lungi de cateva minute.

     

    Candva, insa, a existat o epoca a cafenelelor bucurestene. Era, de fapt, o epoca a personalitatilor de tot felul, iar cafenelele imprumutau degraba faima clientilor fideli. „Cafenelele erau locul oamenilor instariti, al marii mosierimi, al politicienilor, al scriitorilor, iar acolo se faceau si se desfaceau intrigi politice, acolo se construiau guverne, acolo se facea in mare parte politica tarii“, isi aminteste academicianul Constantin Balaceanu Stolnici. Poate ca „a fost odata ca niciodata“ e formula cu care trebuie sa inceapa orice poveste despre viata acestor locuri de intalnire, pentru ca e greu de crezut astazi ca au fost vremuri in care usa unei cafenele nu avea timp sa se odihneasca, iar obiceiul de a consuma cafea, aparut nu atat din pasiune pentru bautura amara cat din placerea de a sta la taifas in jurul ei, se infiltrase adanc in viata de zi cu zi a bucurestenilor.

     

    Clientii acelor timpuri? Victor Eftimiu, in „Portrete si amintiri“ face un tur de orizont prin cafenelele candva celebre. „Daca la «Fialkowski» se ducea generatia dinaintea noastra: I.L Caragiale, Barbu Delavrancea, Grigore Ventura, Gh. Ranetti si Ion Brezeanu, daca la «Bulevard» si mai tarziu la «High-Life» tronau Alexandru Macedonski, Mircea Demetriad si Karnabatt, daca la «Kübler» veneau Ilarie Chendi, St. O. Iosif, D. Anghel, Octavian Naum, P. Cernea, Ion Minculescu, sculptorii Stork si Spätte si atatia altii, la «Terasa Otetelesanu» isi petreceau timpul liber Emil Garleanu, Ion Dragagoslav, D. Naum, Liviu Rebreanu, Mihail Saulescu si multii altii carora cafeneaua «Capsa» le era interzisa, fiindca acolo mergea protipendada bucuresteana, ultimii boieri, oamenii politici etc.“

     

    Intr-adevar, „cafeneaua devenise o adevarata institutie, avea un caracter de clasa“, sustine Constantin Balaceanu Stolnici, care mentioneaza insa ca „o data cu aparitia bolsevismului, care a ruinat clasa respectiva, a desfiintat comertul particular, a institutionalizat totul si a distrus totul, lumea acelor cafenele a disparut“. Putini isi mai amintesc astazi de cafeneaua Bruzzessi, una dintre cele mai vechi din Bucuresti, deschisa la 1853 la parterul hotelului Orient (astazi hotelul Splendid), loc de intalnire pentru Eminescu si Caragiale.

     

    Daca pleci in cautarea cafenelei Fialkowski, un loc al literatilor si al marilor personalitati ale zilei, unde Macedonski, si-a scris, in tinerete, multe din poezii, situata pe podul Mogosoaiei, astazi vei intalni un bloc oarecare. Pe locul cafenelei Otetelesanu, unde se perindau tinerii bogati ai acelor vremuri si unde au rasunat, in 1928 primele acorduri de jazz in Romania, s-a construit Palatul Telefoanelor. Cafeneaua Nestor, aflata vizavi de Hiltonul de astazi, „in care gaseai o alta lume, cea a intelectualilor“, dupa cum isi aminteste Constantin Stolnici, a disparut si ea, la bombardamentele din 24 august. La finele acelor explozii in cafenelele capitalei s-a asezat linistea, care staruie si astazi.

     

    Cafenelele bucurestene in care, stimulati de efectul cafelei si de atmosfera fertila, noncoformista, plina de fum si de zgomot, clientii se dezlantuiau in discutii interminabile si puneau tara la cale s-au transformat in zecile, poate sutele de astfel de locuri standardizate. Pofta de viata de altadata a clientilor si parfumul de cafea dintr-o cafenea s-au pierdut. Avalansa de astfel de localuri si nenumaratele sortimente de cafea din care poti alege in zilele noastre redau imaginea unui spatiu pur comercial, unui spatiu practic, disponibil sa faca pe gazda pentru o intalnire fugara.

     

    O parte dintre ele nu fac altceva decat sa promoveze o marca de cafea, pentru ca trecatorul grabit sa se poata refugia pentru a incerca mai multe sortimente de cafea produse de aceeasi casa. Chiar daca bobul de cafea a ramas acelasi ca acum 100 de ani, destinul sau scopul cafenelelor de astazi este cu totul altul, pliat pe o societate care vrea sau incearca sa pretuiasca timpul. Fata de cele interbelice, traiesc o alta viata intr-un alt context la care s-au adaptat.

     

    Capsa, capitala de altadata a Bucurestiului, unde „in ambianta cafenelei, aveau loc discutii de afaceri ori literare, se consolidau prietenii sau se incrucisau sabiile inamicilor literari“, dupa cum scriu Ion Paraschiv si Trandafir Iliescu in „De la Hanul Serban Voda la Hotel Intercontinental“, a ramas singurul loc unde bucurestenii mai pot bea o cafea intr-o ambianta similara cu cea de acum 100 de ani. Locul de intalnire a unor personalitati precum Petre Carp, George Bratianu, N. Tonitza sau Liviu Rebreanu era descris in 1935 de francezul Paul Morand in reportajul „Chez Capsa“ ca fiind o combinatie intre „patru vechi glorii europene: restaurantul Foiot, cofetaria Rumpelmeyer, cafeneaua Flonari din Venetia si hotelul Sacher din Viena…“. Astazi Capsa a ramas un loc al boemei insa atmosfera e si ea a timpului nostru.

     

    Numele noi au patruns insa usor pe o piata romaneasca insetata de confort dupa experienta de 50 de ani a restaurantelor cu 300 de locuri, dar amplasarea si impartirea spatiului nu reusesc sa compenseze fragilitatea noului inceput.

     

    Cand intri in Cremcaffé, aflata la intersectia dintre bulevardul Toma Caragiu cu strada Ion Ghica, prima senzatie e ca descoperi atmosfera revolutionara caracteristica cafenelor interbelice. Cel putin fotografiile cu baricadele construite din sacii de cafea (e drept, intr-un depozit), ziarele asezate pe bar si cate un domn cu mustata tunsa frantuzeste transmit aceasta impresie. Muzica in surdina si tacerea celorlalti clienti iti muta insa privirea spre agitatia din strada.

     

    Pe strada Episcopiei, la Turabo Café, sansele de a asista la o analiza furtunoasa a ultimelor aparitii editoriale sunt nule. Nervi iscati de titlurile de pe prima pagina a ziarelor? Nici atat! Poate mici controverse legate de cele mai recente si mai scumpe aparitii pe piata automobilelor.

     

    Pe Dorobanti, in High Heels, decorul roz pare ales special pentru a trezi la viata, dar chiar si dupa o ceasca de cafea, care e, de altfel, foarte buna, in aer pluteste o at-mosfera de contemplare, o liniste generala, de parca vorbele ar fi taxate pe nota de plata.

     

    Pe strada Justitiei, in cafeneaua Pipe si Carti, discutiile sunt chiar nerecomandate. S-ar putea sa-i deranjati pe cei care vin special aici pentru a se bucura de o ceasca de cafea combinata cu linistea din jur pentru a se adanci in lectura. Nici la Molinari, pe strada Nicolae Golescu, nu o sa dai peste clienti dezbatand insufletit vreo decizie a Guvernului sau peste vreun tanar poet suparat pe predecesori.

     

    Departe de a fi pasionali sau contemplativi, clientii cafenelelor de astazi sunt inchisi si grabiti. Poate pentru ca au ajuns in cafenea din „cultura fast-food-urilor si a braseriilor“, dupa cum numeste Constantin Balaceanu Stolnici cultura contemporana. Lumea veche a cafenelelor presupunea „o anumita mentalitate, o anumita cultura. Astazi acea cultura s-a pierdut si nici nu mai are sanse sa renasca“.