BusinessMagazin

Blog

  • Bluetooth, camera foto si bancomat

    Cat de mult poate costa un SMS? Chiar si toti banii din contul bancar, daca este folosit pentru a trimite bani altcuiva folosind Obopay.

     

    Nu e primul serviciu de plati prin telefon. Multi alti antreprenori au crezut si au investit in ideile lor, fara ca serviciul lor sa primeasca atentie din partea consumatorilor. Obopay are sanse sa fie altfel, pentru ca are doua atuuri importante, pe numele lor Verizon Wireless, cea mai mare companie de telefonie mobila din Statele Unite, si Citigroup, cea mai mare institutie globala din domeniul serviciilor financiare. Daca se mai adauga si echipa de management „furata“ de la companii ca Visa, Microsoft, AT&T si Western Union si sprijinul de 20 de milioane de dolari al catorva fonduri de investitii, devine limpede ca Obopay are sperante mari. Ce poate sa faca serviciul? O aplicatie speciala trebuie instalata pe telefonul mobil, iar posesorul lui trebuie sa introduca o singura data numarul de cont din banca si sa se autentifice. Suficient pentru a putea oricand sa trimita bani, in schimbul unui comision, catre oricare dintre persoanele al caror numar de telefon se afla in agenda mobilului. La fel se poate intampla si in cazul cumparaturilor din cele cateva lanturi de magazine care au semnat pana acum acorduri cu Obopay. Comisionul pentru o tranzactie este cel pe care il plateste utilizatorul pentru o retragere obisnuita, in functie de banca unde isi are contul, la care se mai adauga 10 centi pentru fiece tranzactie, plata catre Obopay. Renteaza? Cent cu cent, piata transferurilor de bani va ajunge in viitor la sume considerabile: compania de consultanta financiara Celent estimeaza ca in 2009 vor fi transferati 29 de miliarde de dolari prin SMS si alte 5 miliarde prin NFC (Near Field Communication), o tehnologie care functioneaza doar intre aparate aflate la mica distanta unul de celalalt. Una dintre conditiile de a ajunge la aceste cifre este insa acceptul marilor retaileri pentru plata cu telefonul mobil. Acum, majoritatea sunt reticenti, evitand sa investeasca in echipamentele necesare, pana cand astfel de servicii nu incep sa fie folosite in masa de cumparatori. Tot crearea unei mase critice e si tinta Obopay, care incarca acum contul oricarui utilizator cu 5 dolari pentru fiecare prieten convins sa foloseasca serviciul.

  • Moda, un pic dincoace de Praga

    Doua tari din estul Europei, doi tineri designeri si sute de amatori de moda urbana. Pe scurt – o infruntare in care armele clasice au fost inlocuite cu tesaturi si culori, iar strategiile de lupta cu idei de stil.

     

    Centrul Cultural Ceh, 13 iunie, orele 21. Dupa o zi in care soarele ne-a aratat ce inseamna incalzirea globala, seara a adus, odata cu racoarea, si un eveniment de moda urbana in curtea Ambasadei Cehiei din Bucuresti: o prezentare care a insemnat mai mult decat un show de fashion. Pentru ca s-au infruntat designerii tinerei generatii din Romania si Cehia, sub privirile amatorilor de moda din ambele tari.

     

    Leeda, un brand din Cehia si Rozalb de Mura, marca romaneasca de moda, au etalat piesele de rezistenta ale colectiilor, fiecare vorbind pe limba proprie despre sursele de inspiratie si contextul local.

     

    Evenimentul a avut doua puncte de interes: curtea interioara a ambasadei, denumita de organizatori „the concrete garden“ (gradina de beton), unde a avut loc prezentarea propriu-zisa si una dintre salile din interior, unde s-a deschis, timp de trei zile, un „concept store“ care a mai alungat un pic din aerul oficial specific institutiilor de acest gen.

     

    Despre cele doua viziuni asupra modei, organizatorii spun ca si romanii, si cehii au in comun aerul preponderent urban al produselor. „Leeda are produse care se adreseaza in special publicului feminin, dar si cateva piese pentru barbati. Rozalb de Mura este exact opusul: creeaza pentru barbati, dar are si cateva piese care pot fi purtate de femei. Insa ceea ce conteaza este ca directia in care merg este similara – haine comode, urbane, pentru tineri“, spune Ana Alexandra Blidaru, reprezentantul Centrului Ceh.

     

    Leeda este un brand din Cehia in spatele caruia se afla doua creatoare de moda: Lucie Kutálková si Lucie Trnková. Au inceput sa lucreze impreuna cu patru ani si jumatate in urma, insa brandul propriu-zis s-a lansat pe piata in 2004. Cele doua Lucie colaboreaza cu artisti din diferite domenii – design, arhitectura, fotografie, film si muzica -, iar fiecare colectie are o tema si o imagine proprie.

     

    Folosind o reteta asemanatoare, brandul Rozalb de Mura a atras rapid atentia tinerilor amatori de haine avangardiste. Designerul casei, Olah Gyarfas din Miercurea Ciuc, si-a prezentat prima colectie in 2001 intr-un mod oarecum neobisnuit la vremea aceea. Modelele au fost componentii echipei nationale de canoe din Venezuela, care se antrenau in Timisoara (orasul unde creatorul a facut facultatea).

     

    Cele doua case de moda au intrat in lupta cu o strategie similara: intreg conceptul care inconjoara imaginea si mesajul colectiilor a pornit de la o poveste originala. Colectia „Chic Tramp“ a celor de la Leeda este inspirata de pasiunea pentru drumetii a cehilor. „Ne-am imaginat o fata, Lída, frumoasa, desteapta si saraca. Munceste intr-o tesatorie si, in timpul schimburilor galagioase si pline de praf, viseaza la dupa-amiezele de sambata, cand se intalneste cu prietenii sai care iubesc campingul si cu care porneste in natura, in cautarea aventurii. Cred ca nu exista om care sa nu aiba o experienta macar din auzite cu orice forma de camping si care nu ar gasi o istorioara de povestit in jurul focului nostru“, spun cele doua creatoare. De altfel, fiecare pagina a catalogului de prezentare povesteste, cu ajutorul hainelor, despre aventurile prin care trece eroina: o salopeta pentru drumurile prin padure, o rochie stil country pentru petrecerile din jurul focului sau jeansi si tricouri pentru drumetii.

     

    Daca personajul casei Leeda este clar definit, brandul Rozalb de Mura are in spate un personaj misterios, un fel de combinatie intre un dandy excentric gen Dorian Gray si Godot, personajul lui Samuel Beckett, cel care e mereu asteptat. Pentru colectia primavara-vara 2007, designerul aduce in prim-plan piese clasice precum jacheta de baseball sau haina de scrima pe care le realizeaza din bumbac „batos“. Basoreliefuri in forma de sa de bicicleta acopera discret unele piese, sugerand aerul nonsalant si vag sportiv al unui neocolonialist bronzat ce descinde zambitor de pe iaht pe insula privata din Pacific. Albul si negrul bumbacului dens, inmuiate pe alocuri in albastru sau gri pal, se asorteaza perfect cu startul intr-o calatorie sofisticata. Cu ajutorul unei instalatii care a recreat imaginea unei paduri dupa caderea intunericului, designerul a prezentat si o avanpremiera a colectiei pentru toamna-iarna 2007-2008 a casei Rozalb de Mura: extraterestrii imbracati in haine de astronaut din materiale hi-tech. Turnirul a durat trei zile, timp in care creatiile celor doua case au fost expuse intr-un „concept store“ amenajat intr-una din incaperile ambasadei. Intr-o camera clasica, acoperita cu un covor care imita iarba si in care trona un pian ce a servit ca spatiu de expunere a produselor, vizitatorii puteau alege tricouri, fuste, rochii, sacouri, pantaloni sau haine.

     

    Ioana Alexe, studenta la Facultatea de Arhitectura din Bucuresti, si Richard Novak, angajatul unei agentii de publicitate in Cehia aflat in vacanta in Romania, sunt doi dintre tinerii care probau de zor haine in magazin.

     

    Ioana (21 de ani), imbracata intr-o fusta rosie, un tricou gri si pantofi sport Converse, a urmarit cu sufletul la gura defilarea manechinelor in haine Leeda si s-a grabit sa cumpere unul dintre tricourile de pe catwalk. Pe de alta parte, Richard a fost mai degraba interesat de hainele Rozalb de Mura. Desi aparent diferiti, cei doi tineri au in comun stilul vestimentar (sic urban, la curent cu tendintele) si modul in care isi petrec timpul liber. Ambii spun ca prefera petrecerile cu DJ, terasele si filmele de arta. Insa Ioana subliniaza ca in Romania gaseste cu greu magazine cu haine in tendintele modei urbane.

     

    Povestea tinerilor designeri romani a inceput cu brandul DADA, unul dintre primele magazine urbane din tara unde au fost expuse haine de creator. A urmat apoi Zebra Society, un magazin multibrand si, mai recent, La Melkior. Cu toate ca tineri creatori precum Ana Maria Lungu, Irina Marinescu sau Lucia Maria Hohan castiga teren pe piata modei, lucrurile sunt inca intr-un stadiu mai putin dezvoltat decat in alte piete estice. „Spiritul creativ si acel inceput «din nimic» al modei tinere din Bucuresti sunt asemanatoare cu ceea ce se intampla in Praga de acum cativa ani“, spune Monika Stepanova, director al Centrului Ceh.

     

    Stepanova afirma ca piata de fashion din Cehia este in continua dezvoltare, in fiecare an apar branduri autohtone, iar unele sunt deja cunoscute pe plan international. Pe langa marcile tinere si experimentale, in Cehia exista si scena de moda traditionala, formata din croitori cu experienta si numerosi producatori de tesaturi. Potrivit Monikai Stepanova, „in Cehia tinerii designeri fixeaza directiile vestimentare, iar aceasta se poate vedea in moda strazii. In plus, moda strazii este influentata de numarul mare de turisti din Praga, care faciliteaza astfel schimbul international de tendinte“.

     

    Si nu in ultimul rand nu poate fi trecut cu vederea faptul ca in Praga exista deja magazine proprii ale marilor branduri, care se lupta pentru un loc pe strada Paris. In schimb, in Romania, cu cateva exceptii, marcile de top au preferat magazinele multibrand pentru a testa piata.

     

    Iar consumatorul de moda din Cehia a ajuns la un asemenea nivel, incat editiile locale ale revistelor internationale de moda, precum Elle, organizeaza adevarate expeditii in strainatate pentru o sedinta foto, cheltuind mii de euro pentru a realiza fotografiile in Brazilia sau la Paris, de exemplu – in timp ce pe piata romaneasca, pictorialele realizate in strainatate sunt destul de rare. 

  • Slutul si uratul

    O adevarata curiozitate rock-and-roll revine, fara trupa care l-a consacrat, cu un album ce rezerva destule surprize placute.

     

    In ciuda faptului ca arata a victima a tuberculozei din secolul al nouasprezecelea, el este  totusi un om pe care profesorii de literatura il includ printre cei mai mari poeti in viata. Spun in viata, cu toate ca Mark E. Smith numai in viata nu e. El doar se agata de ea. Dupa ce a fost vocalist la The Fall timp de mai bine de treizeci (TREIZECI!) de ani, Mark E. Smith e un soi de curiozitate rock-and-roll. La fel ca Shane McGowan de la The Pogues, e una dintre personalitatile carora li s-a tot pregatit necrologul in ultimii douazeci de ani.

    Acest aspect face parte, bineinteles, din carisma perversa a lui Mark E. Smith. Nu numai ca e complet varza, ci e si unul dintre cei mai neplacuti oameni din industria muzicala. Ceea ce se vede cel mai bine in insasi componenta formatiei, care se schimba, se pare, de la o luna la alta, din cauza ca Smith este o persoana incredibil de dificila. Eram odata la un concert The Fall, cand Smith s-a decis la jumatatea unui cantec sa-l deconecteze pe chitarist de la sursa de alimentare, dupa care trupa a continuat sa cante restul piesei fara sa se mai incurce cu chitara.

     

    Smith nu se multumeste numai sa taie alimentarea instrumentelor altora in timpul pieselor. Membri ai trupei au fost chiar concediati live pe scena. Astfel, la un spectacol, el si cu un alt membru al trupei s-au luat la bataie, iar Mark a fost dat jos de pe scena si dus peste noapte la inchisoare. Asta mai zic si eu rock-and-roll.

     

    The Fall provin din Lancashire, locul in care am crescut si eu. La mine acasa exista o gluma care spune ca daca arunci o caramida intr-o carciuma, sunt sanse mari sa se loveasca de doi membri The Fall inainte sa atinga podeaua, ceea ce e destul de adevarat. Am incercat, ca un bun jurnalist de muzica, sa intreprind o mica cercetare ca sa aflu cati membri The Fall au existat, dar am pierdut sirul cand am ajuns la patruzeci. Poate pentru a compensa faptul ca The Fall schimba membrii ca Smith tigarile, grupul este extraordinar de prolific, cu nu mai putin de 78 de albume inregistrate de-a lungul timpului, adica cel putin unul in fiecare an.

    Si totusi, ultimul proiect al lui Smith este unul „sans Fall“. Cum Smith e atat de beligerant in relatiile cu trupa lui mereu in schimbare, miscarea este logica. Lansat luna trecuta, albumul intitulat „Tromatic Reflexxions“ reprezinta o colaborare a lui Smith cu producatorii germani de electronica Mouse on Mars. Bine cunoscuti pentru experimentele lor electronice, Smith si Mouse on Mars suna, cel putin in principiu, a o combinatie neconventionala si totusi viabila.

     

    Noul album o coteste de la techno la Motown si country & western, toate imbinate cu sensibilitatile electronice haotice ale unor Modest Mouse. Aceasta alaturare neobisnuita ofera si niste surprize placute – piesa „Rhinohead“ reprezinta o incursiune intr-un teritoriu mai accesibil si suna vag ca un potential single. „I’m the DJ tonight“, canta (sau striga) Mark pe „Flooded“, o piesa mai de club. E greu sa ti-l imaginezi pe Mark in postura de DJ, deoarece probabil ca ar baga doua ore de zgomot alb, numai ca sa scoata pe toata lumea din sarite.

     

    The Fall a fost una din trupele preferate (daca nu chiar trupa preferata) a regretatului John Peel, DJ-ul legendar cunoscut de fanii muzicii  din toata lumea. Cel mai recent proiect al lui Mark E. Smith, realizat in colaborare cu Mouse on Mars, este suficient de ciudat si de capabil sa ti se lipeasca de suflet, cat sa fie exact genul apreciat de catre Peel. Chiar daca au fost extraordinar de prolifici, The Fall au produs si destul material de umplutura.

     

    Ultimul material lansat de catre Smith, insa, merita incadrat alaturi de inregistrarile sale mai accesibile si placute. Numai sa nu va luati dupa fotografie.

  • Ghid de autoconducere

    „Cartile de management se ocupa de obicei de conducerea altor oameni“, spune Peter Drucker in deschiderea proaspat aparutului sau volum „Despre decizie si eficacitate“, traducere a titlului original „The Effective Executive“. „Cartea aceasta, in schimb, se ocupa de conducerea propriei persoane si de eficacitatea personala.“

     

    Desi nu s-a demonstrat ca alti oameni pot fi condusi cu adevarat, intotdeauna cineva este capabil sa se conduca pe sine. O premisa dezarmant de simpla, dar coplesitoare in implicatii, ca toate teoriile acestui filosof al managementului care a fost Peter Drucker. Un ganditor nedemodabil care, intr-o viata de 96 de ani si in 70 de cariera, a izbutit sa ramana actual si azi, in mileniul III, facand din fiecare dintre cele 36 de carti publicate un reper al domeniului sau. Acest „ghid complet al lucrurilor bine facute“ a fost publicat initial in 1965 si, apoi, in editii succesive, pana in 2006, cand i se prevazuse si continuarea – „The Effective Executive in Action“. Teza de baza e ca directorii sau sefii care nu se pot controla (conduce pe sine) intr-o maniera eficace nu au cum sa-si conduca asociatii si subordonatii. Drucker sustine ca nu este suficient sa fii inteligent sau sa muncesti din greu: ca sa fii eficace trebuie sa fii in stare sa faci anumite lucruri trecute in revista, explicate si exemplificate in paginile acestei carti. Ele nu sunt innascute, cum nici unul dintre oamenii cu functii de raspundere cu care Drucker s-a intalnit nu s-a dovedit nascut eficace. Toti au fost siliti sa invete, demonstrand ca eficacitatea poate si trebuie invatata. Invatandu-ne cum sa invatam, autorul ne arata pasii obligatorii spre eficacitate: 1. Inregistrarea modului in care se consuma timpul; 2. Concentrarea asupra contributiei proprii la activitatea organizatiei (in aceasta etapa, liderul isi impune sa analizeze fisa postului, activitatea sa in institutia care-l plateste si contributia pe care ar trebui s-o aiba); 3. Identificarea modului de valorificare a punctelor forte, pentru obtinerea unui efect maxim (integrarea scopului individual cu nevoile organizatiei); 4. Stabilirea prioritatilor; 5. Combinarea acestor elemente cu un proces decizional eficace. Sa incheiem cu o fraza a autorului, care spune mult despre gandirea sa si despre etica pe care aceasta o subintinde: „Nu este nimic nobil in a fi un factor de raspundere eficace. Aceasta nu inseamna decat a-ti face datoria asemenea altor mii de oameni cu functii similare“.

     

    Peter Drucker, „Despre decizie si eficacitate“,

    Editura Meteor Press, Bucuresti, 2007

  • Noutati

    Romania vazuta din Titan

     

    Pe adresele de mail ale mass-media a aparut, cu putin inainte de deschiderea Bookfest 2007, un anunt editorial: „Singurul scriitor strain invitat de Polirom la Bookfest locuieste in Titan“. Stirea acopera, de fapt, o cat se poate de consistenta realitate: la editura ieseana a fost publicat (si apoi lansat la targul de carte bucurestean) un volum de povestiri al unui scriitor irlandez, Philip Ó Ceallaigh. Acest volum de debut, cu care autorul sau a castigat Premiul Rooney pentru Literatura Irlandeza, descrie perioada tulbure a tranzitiei „de la nicaieri spre nicaieri, in care pare sa se fi impotmolit Romania postcomunista. Este o lume a cartierelor periferice cu blocuri cenusii, robinete care curg si acoperisuri desfundate, o lume de oameni singuri care se cauta si fug de ei insisi“. O lume pe care Philip Ó Ceallaigh o cunoaste prea bine, fiindca a ajuns sa faca parte din ea: el s-a mutat in Bucuresti, in cartierul Titan in 2000 si de acolo, de dupa blocuri, lucreaza ca scriitor independent, editor si translator.

     

    Philip Ó Ceallaigh, „Insemnari dintr-un bordel turcesc“,

    Editura Polirom, Iasi, 2007

     

     

    Cartea marturisirilor

     

    John Banville este considerat de critici un maestru al stilului, un creator comparat cu Joyce, Camus sau Nabokov. „Onorata instanta“ (in original „The Book of Evidence“), primul volum al unei trilogii intitulate „Frames Trilogy“, este confesiunea unui barbat inculpat si intemnitat pentru a fi comis o rapire si o crima oribila. In acest monolog justificativ, Frederick St. John Vanderveld Montgomery le explica judecatorilor crima care i-a distrus viata, le evoca anii de desfrau si de ratacire, precum si raul interior care l-a macinat constant. Urmarim astfel deriva interioara a ucigasului, in acelasi timp cu el: un gest care a chemat moartea intr-o lume moarta. Stralucit parodiata, enigma politista nu este aici decat un pretext pentru a explora zbaterile unei constiinte vinovate.

     

    John Banville, „Onorata instanta“,

    Editura Nemira, Bucuresti, 2007

  • In asteptarea Olimpiadei

    Chiar daca mai e destul pana la Jocurile Olimpice de Vara din 2008 de la Beijing, o calatorie acum in capitala Chinei inseamna o experienta culturala uimitoare. Cu conditia sa nu va descurajeze poluarea si agitatia unui oras in plina constructie si reconstructie inainte de Olimpiada.

     

    INNOIRE: Orasul se afla intr-un proces de innoire accelerata, cu cladiri si strazi intregi aflate in plina constructie sau renovare si care ar trebui sa fie gata pana la startul Olimpiadei din 2008. Fiecare artera aglomerata este flancata de ghivece de flori si se planteaza mii de copaci pentru a imbunatati calitatea aerului. Nu-i mai putin adevarat ca pregatirile pentru fiesta sportiva de la anul inseamna deocamdata si o teribila congestie a traficului.

     

    ISTORIE: Odata ajuns in China nu trebuie ratata ocazia de a vizita Orasul Interzis, fosta resedinta a imparatilor chinezi (se recomanda serviciile studentilor care lucreaza ca ghizi si cu care se poate negocia un pret bun), Marele Zid chinezesc (de preferat in timpul saptamanii, pentru a evita aglomeratia de weekend) sau armata de teracota, alcatuita din cateva mii de soldati de lut ars.

     

    CUMPARATURI: Cum preturile sunt mici, se pot gasi tot felul de obiecte interesante care sa merite luate fie ca suvenir, fie pe post de cadouri pentru familie si prieteni. E bine de ajuns la Beijing cu valizele cat mai goale, fiindca aveti cu ce sa le umpleti – inclusiv cu haine bune si ieftine, achizitionate de la fata locului. Dolarul american este aici extrem de puternic: de pilda, o cina cu sase feluri si bautura se poate lua cu circa 3 dolari de persoana.

     

    MANCARE: Cel mai bine e sa luati masa in oras, deoarece mancarea si bautura de hotel sunt destul de scumpe si oricum lipsite de culoare locala. Dintre restaurantele din Beijing, foarte bun este Peking Duck, care merita vizitat atat datorita meniurilor specifice, cat si datorita preturilor confortabile.

     

    RELAXARE: Dupa oboseala traficului si a cumparaturilor sau chiar imediat dupa calatoria cu avionul pana la Beijing, nu strica un masaj relaxant al intregului corp. Adresa unui maseur bun se poate afla intreband la hotelul ales pentru cazare. Si la 13 dolari pentru doua ore de masaj, chiar ca merita.

     

    SMOG: Un dezavantaj major al capitalei Chinei il reprezinta smogul, care le poate pricinui celor mai sensibili dureri de ochi, iritatia gatului si binecunoscuta „tuse chinezeasca“. Desi nu pare cel mai sanatos mediu pentru organizarea unor Jocuri Olimpice, umbla zvonul ca multe fabrici se vor inchide cu luni bune inainte de acest eveniment, pentru a permite cat de cat curatarea atmosferei.

     

    PRECAUTII: Aveti grija ca taxiul sa aiba aparat de masura a distantei, altminteri veti masura cu propriul portofel lungimea labirinturilor urbane ale Beijingului. Si nu aveti incredere sub nicio forma in altceva decat apa imbuteliata – chiar cand va spalati pe dinti (iar atunci cand faceti dus, e mai indicat sa nu cantati acolo, dupa obiceiul de acasa, ca sa nu riscati cumva sa inghititi apa complet nepotabila a locului).

  • Dati-mi furnizorul inapoi

    Mult asteptata liberalizare totala a pietelor de energie si gaze se intampla in sfarsit pe 1 iulie 2007. Masura, menita sa fie bifata pe calendarul alinierii legislative la UE, nu va avea efecte majore imediate. Distribuitorii alternativi si clientii lor favoriti vor avea insa motive de bucurie, ca la fiecare moment de liberalizare de pana acum.

     

    Liberalizarea pietei nu va aduce mari schimbari peste noapte, ci mai curand schimbari graduale. Practic, anul acesta nu vor avea loc evenimente majore, ci va fi o perioada pregatitoare“, spune Adrian Borotea, corporate affairs manager in CEZ Electrica Oltenia si fost director adjunct in Autoritatea Nationala pentru Reglementarea Energiei (ANRE). Liberalizarea pietei, atat la energie, cat si la gaze, de care se vorbeste din 2000 incoace si care se va incheia in sfarsit pe 1 iulie, ar trebui sa insemne faptul ca micii consumatori isi pot alege un alt furnizor decat cel de pana acum si faptul ca producatorii isi pot vinde toata productia pe piata libera. Deocamdata insa, nici una dintre aceste schimbari nu va putea avea loc efectiv. In primul rand, pentru ca producatorii, mai ales cei ieftini, au deja vanduta cea mai mare parte a productiei din acest an (dar si din urmatorii) pe contracte bilaterale, iar in al doilea rand, deoarece clientii captivi nu sunt (deocamdata) atractivi pentru furnizorii alternativi, care vizeaza marii consumatori.

     

    Daca pe piata gazelor, furnizorii alternativi ajunsesera anul trecut la 30% din piata, pe piata energiei electrice, careia i s-a acordat constant mai multa importanta din cauza scandalurilor legate de atribuirea contractelor cu energie ieftina, procentul afacerilor facute de alternativi ajunsese anul trecut la aproape jumatate din piata. Pe piata energiei electrice s-au impus companii precum Energy Holding, care ajunsese la sfarsitul anului trecut pe locul intai dupa cota de piata. 

     

    Acum, ca piata energiei este libera, cum vor fi avantajate sau dezavantajate companii precum Energy Holding, Electrica, Transelectrica, Hidroelectrica, respectiv, pe de alta parte, clientii captivi de pana acum? Culmea e ca, desi liberalizarea e vazuta ca momentul de la care clientii captivi si-ar putea schimba furnizorul, ei vor fi mai degraba intr-un fel avantajati tocmai datorita faptului ca pot alege sa nu o faca. „Legea energiei electrice nr. 13/2007 prevede ca, dupa deschiderea integrala a pietei, furnizorul implicit (in cazul nostru, CEZ Vanzare) sa furnizeze energie consumatorilor casnici si clientilor comerciali mici cu o putere maxima de pana la 100 kVA inclusiv la preturi reglementate, pana cand acestia isi vor exercita pentru prima data dreptul de eligibilitate“, spune Adrian Borotea. Deoarece legea nu spune deocamdata ce se va intampla dupa aceea, Agentia Nationala de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE) urmeaza sa anunte daca un consumator casnic sau comercial, dupa primul contact cu piata concurentiala, se va putea intoarce la furnizorul traditional si implicit la tarifele reglementate. Pana acum, acest lucru era posibil, in piata liberalizata, partial.

     

    Care e avantajul de a ramane client al furnizorilor care livreaza la tarife reglementate? „Liberalizarea va face ca tot curentul ieftin, asadar, nu doar 60% sau 85% ca pana acum, sa fie exportat sau dat pe contracte bilaterale sau prin alte variante furnizorilor alternativi“, spune analistul independent Jean Constantinescu. Aceasta inseamna ca, daca pana acum macar o mica parte din curentul ieftin produs de Hidroelectrica sau Nuclearelectrica sau chiar de complexurile energetice intra in mixul de energie livrat consumatorilor captivi si care ajuta la mentinerea unui pret bun, liberalizarea pietei va permite producatorilor sa vanda toata productia liber. Asadar, pentru „cosul“ care va fi livrat consumatorilor captivi va ramane energia mai scumpa, livrata de ceilalti producatori, mai precis grupurile din Termoelectrica.

     

    Iar de acest aspect se leaga o alta noutate pe care legea energiei electrice o prevede pentru momentul deschiderii totale a pietei, si anume disparitia de la 1 iulie a obligativitatii de a stabili tarife unice la consumatorii casnici. Adica ANRE poate aproba tarife reglementate pentru consumatorii casnici, dar care vor fi diferite de la o regiune la alta, ca urmare in special a achizitiilor diferite de energie electrica. „Tariful reglementat nu va fi prea departe de cel practicat acum, doar ca vor exista mici diferentieri de la regiune la regiune“, spun oficialii ANRE. Acestia au anuntat ca 1 iulie nu va aduce insa o noua crestere a preturilor, care au crescut ultima oara la 1 aprilie, cu 5%.

     

    Pretul reglementat, pe care il platesc consumatorii captivi, desi caracteristic unei piete neliberalizate, va mai avea viata destul de lunga si pe piata romaneasca, dupa cum spune analistul Jean Constatinescu: „Statele membre au ales sa pastreze o perioada de tranzitie de maxim sase ani pana la eliminarea definitiva a preturilor reglementate, iar Romania va adera cu siguranta la aceasta optiune, deoarece piata nu este destul de dezvoltata pentru a se descurca“. Pana acum, 17 tari din UE au ales sa mentina tarifele reglementate la consumatori si dupa deschiderea totala a pietei de energie electrica.

     

    „Experienta internationala arata ca mai mult de 95% din consumatorii casnici prefera sa nu-si exercite eligibilitatea si sa ramana protejati la tarife reglementate, fiind in continuare alimentati de furnizorul traditional“, spune Adrian Borotea. Conform acestuia, motivele se leaga de faptul ca alti furnizori nu au infrastructura de relatii cu clientii necesara (multi dintre furnizorii alternativi sunt ceea ce se cheama firme de apartament – care nu au nevoie de mai mult de cinci-zece angajati si un sediu mic, deoarece au clienti industriali mari si putini la numar).

     

    „Furnizorii alternativi de astazi nu sunt interesati de consumatorii mici, nici macar de cei industriali mici, cu atat mai putin de cei casnici. Costurile lor cu furnizarea sunt mari si prefera sa aloce resursele catre consumatorii mari, cu consum in banda previzibil“, spune Adrian Borotea. Iar investitia intr-un sediu si in infrastructura necesara nu se justifica pentru a atrage niste clienti acum captivi, care au un consum mic. „Avantajul in negocierea dintre un consumator casnic cu un furnizor in conditii concurentiale va fi intotdeauna de partea celui din urma – vanzarea en detail intotdeauna este mai scumpa. In plus, astazi, tarifele la consumatorii casnici in sine nu acopera toate costurile“, mai spune Borotea. Aceasta inseamna ca preturile pe piata libera pentru micii consumatori ar fi evident neprietenoase, ceea ce face ca existenta deocamdata a tarifului reglementat sa fie avantajoasa pentru ei. Numai ca respectivul tarif nu va mai exista dupa expirarea perioadei de tranzitie. Pentru consumatorii cunoscuti drept „sociali“, cu venituri mici, va aparea un nou concept, de „consumator vulnerabil“, ale carui caracteristici vor fi stabilite printr-o hotarare de guvern.

     

    „Singura solutie pentru ameliorarea situatiei pe piata achizitiilor de energie este concurenta in sectorul de producere, care va permite preturi corecte, de piata“, spune Adrian Borotea. Atat cehii de la CEZ, cat si alte companii mari consumatoare precum ALRO au anuntat ca isi vor construi grupuri energetice separate de cele actuale, dat fiind ca privatizarea productiei de electricitate intarzie.

     

    Un alt mare consumator, Petrom, care a fost ani la rand vizat de toti comerciantii de energie pentru livrarea de curent electric, a anuntat saptamana trecuta cel mai mare proiect de constructie a unei centrale electrice pe gaze, cu o capacitate de 860 MW, egala in capacitate cu un reactor de la Cernavoda. Proiectul Petrom, care nu este numai scump – o investitie de 500 de milioane de euro -, ci si greu de realizat, va fi lansat in 2010, conform planurilor companiei si va avea un rol important in piata, deoarece doar 20% din productie va merge in consumul propriu, iar restul in piata. Tot in 2010 si Energy Holding a anuntat ca va lansa o centrala de 400 MW in Gorj, cu o investitie de 700 de milioane de euro. Cele doua proiecte vor insemna, impreuna, undeva la 15% din piata, in conditiile in care piata ar avea cam aceeasi structura ca acum (pana atunci o serie de grupuri termo se vor mai inchide, dar va functiona al doilea reactor de la Cernavoda).

     

    Cu alte cuvinte, planuri pentru ca situatia existenta sa se amelioreze sunt, dar putine si nu imediat realizabile. Deocamdata, desi piata s-a deschis, multi furnizori – mai ales cei traditionali (parte din Electrica SA) sau companiile care au cumparat distributii de la Electrica SA – vor avea, cel putin pana la sfarsitul acestui an, acelasi comportament de achizitie: „Noi nu avem semnate contracte pe termen lung si cumparam la pretul pietei, care este deseori ridicat“, spune Liviu Luca, purtator de cuvant al E.ON Electrica Moldova.

     

    Daca pentru furnizorii de electricitate, liberalizarea este pozitiva, deoarece pune pe piata cantitati mai mari care pot fi cumparate, pentru producatori inseamna maximizarea profiturilor – deoarece vor putea cere cel mai bun pret de la toti cei care vor voi sa cumpere. Iar in ce-i priveste pe micii consumatori, acestora nu le ramane decat sa spere ca legea ii va lasa sa-si capete inapoi furnizorii dinainte de liberalizare.

  • Program de liberalizare

    Piata energiei electrice si a gazului s-a deschis treptat incepand cu anul 2000. Deschiderea a inceput cu piata de energie electrica, urmand in 2001 cea a gazelor. Deschiderea pietei a generat afaceri ale distribuitorilor alternativi in valoare de 600 de milioane de euro pentru piata gazelor si aproape 2 miliarde de euro pentru piata de energie electrica. 

     

    An

    Procent deschidere piata

     

    Energie electrica

    Gaze

    2000

    10%

    0%

    2001

    15%

    10%

    2002

    25%

    25%

    2003

    33%

    30%

    2004

    40%

    45%

    2005

    55%

    50%

    2006

    83,5%

    75%

    2007

    100%

    100%

     

  • Schimbari de strategie in distributia IT&C

    Distributia IT&C din Romania este inca profitabila, dar marjele de profit au inceput sa scada. Iar odata cu intrarea unor concurenti straini de talie mare pe piata in urmatorii ani, rentabilitatea companiilor romanesti s-ar putea reduce inca mai mult, ceea ce face necesare de pe acum inovatii si schimbari de strategie.

     

    Peste doi-trei ani, piata locala de distributie IT&C va incepe sa devina interesanta pentru companii mari de profil din lume, ceea ce impinge distribuitorii locali sa isi redefineasca de pe acum strategiile. „In urmatorii ani ne asteptam ca piata din Romania sa fie dominata de marii distribuitori globali“, spune Gabriel Marin, directorul general si principalul actionar al Omnilogic, referindu-se la numele vehiculate cel mai des in ultima perioada, ca Mediamarkt, Technomarket sau Dixons.

     

    „Anul acesta nu cred insa ca vom vedea jucatori noi, dar in urmatorii ani deja marii jucatori din piata internationala vor lua in calcul si Romania“, spune Iulian Stanciu, director general al Asesoft Distribution. „Afacerea ramane deocamdata profitabila pentru jucatorii din piata, dar marjele sunt din ce in ce mai mici, iar odata cu intrarea unor noi companii, acestea vor continua sa scada“, considera Stanciu, estimand ca Asesoft va continua totusi sa faca profit cel putin in urmatorii cinci ani.

     

    Pana acum, evolutia ascendenta a businessului de distributie IT&C a determinat o segmentare a pietei, fapt care a dus la specializarea companiilor pe diferite segmente de piata. Diferentierea s-a facut dupa natura echipamentelor distribuite si dupa mediul in care se face distributia. Pe partea distribuitorilor de branduri, cel mai mare este Tornado Sistems, urmat de Omnilogic si Scop Computers, in timp ce in randul distribuitorilor de componente s-au detasat Asesoft Distribution, RHS si ProCa, divizie a grupului RTC. Totodata, si marii retaileri de echipamente electronice si IT – KTech, Flamingo, Depozitul de Calculatoare si Best – au intrat si pe distributie, iar pe segmentul magazinelor online principalele prezente sunt eMag si PCfun.

     

    Cel mai mare magazin online din Romania, eMag, a anuntat recent o crestere cu aproape 20% a vanzarilor pe primul trimestru fata de aceeasi perioada a anului trecut, la 16,5 milioane de euro, iar pentru acest an si-a stabilit o tinta de vanzari de peste 70 de milioane de euro, dubla fata de valoarea de anul trecut. O astfel de crestere rapida il indreptateste pe Stanciu de la Asesoft sa vada in online urmatorul teren de profit pentru comerciantii de echipamente IT&C. „De mai bine de doi ani spunem ca retailul va inceta sa mai fie un vector de piata si ca treptat totul se va muta online“, mai spune el, dand drept exemplu retailerul online Amazon care si-a inceput businessul cu vanzarea de carti si care acum comercializeaza aproape orice produs, de la automobile si pana la echipamente electronice si IT.

     

    Despre ce valori vorbim insa pe ansamblu in legatura cu piata de distributie IT&C? „Anul 2007 este un an de consolidare a pietei, despre care estimam ca va depasi valoarea de un miliard de euro. In cel mult cinci ani vom vedea o dublare a pietei, iar in alti 7 sau 8 ani cred ca se va ajunge la 4 miliarde de euro, in conditiile unor cresteri anuale de 20%, poate chiar 25%“, spune Iulian Stanciu. Dupa estimarile Omnilogic insa, piata nu depaseste 450-480 de milioane de euro (600-650 de milioane de dolari), dar aici nu sunt luate in calcul si afacerile operatorilor de telefonie mobila. „Trebuie avuta in vedere o evidenta riguroasa a importurilor si trebuie eliminate dublele facturari intre firmele ce apartin aceluiasi grup, astfel ca nu cred ca gresesc atunci cand spun ca estimarea noastra provine aproape in totalitate numai din distributie“, spune Gabriel Marin, directorul general al Omnilogic.

     

    Conform unui studiu IDC, valoarea pietei de IT din Romania s-a cifrat la finalul anului trecut la aproximativ 975 de milioane de euro (1,3 miliarde de dolari), proportia vanzarilor fiind de 69,5% echipamente, 12,4% sisteme informatice si 18,1% servicii IT. „Prin specificul dinamic al pietei este normal sa ne confruntam cu cresteri anuale de aproximativ 20%, procent care se va pastra cel mai probabil si in urmatorii ani, avand in vedere ca piata este inca in expansiune“, sustine Liviu Iancu, product marketing manager in cadrul Scop Computers, companie a carei cifra de afaceri a crescut anul trecut cu 30% comparativ cu 2005, la 72 de milioane de euro.

     

    Motorul de crestere al pietei il reprezinta proiectele IT si comertul online, dar mai ales optiunile retailerilor de echipamente electronice si IT de a oferi, pe langa vanzare, si servicii suplimentare. „Succesul in distributie este dat de o gama larga de produse, de parteneriate cu cat mai multi furnizori, de logistica si de o flexibilitate crescuta a politicii comerciale“, spune Iulian Stanciu de la Asesoft.

     

    Oarecare miscari din punctul de vedere al strategiei companiilor de distributie au inceput sa se vada. Tornado Sistems, de pilda, a anuntat ca vrea sa se extinda dand in franciza magazinele sale Twister. Pana acum, reteaua Twister cuprinde 95 de magazine, dintre care 28 au aderat deja la sistemul de franciza, iar alte 11 sunt in curs de semnare a contractului. Iar pana in iulie 2008, compania are in plan sa transforme  60 de magazine in unitati francizate. „Investitia medie necesara achizitiei unei francize va fi de 10.000 de euro, iar contractul de franciza poate fi incheiat numai pe o perioada de cel putin cinci ani“, spune Catalin Ionescu, directorul executiv al Twister. Reteaua estimeaza o cifra de afaceri de 20 de milioane de euro anul acesta, peste 24 de milioane de euro anul viitor si 30 de milioane de euro in 2009. Pe ansamblu, Tornado spera ca, de la vanzari de 105 milioane de euro anul trecut, sa ajunga anul acesta la o cifra de afaceri de peste 135 de milioane de euro.

     

    „In conditiile in care marjele din revanzarea de echipamente au scazut, tot mai multe companii din distributie cauta acum sa genereze venituri din servicii si proiecte care sa aduca valoare adaugata businessului“, declara John Cusa, directorul executiv al Tornado, explicand astfel si lansarea Sentriq, un program de tip bursa de competente distribuite geografic pentru atragerea si executarea de proiecte IT&C, care, alaturi de Twister, este menit sa stimuleze vanzarea de echipamente si sa genereze venituri suplimentare din servicii.

     

    De asemenea, este si cazul Omnilogic, care anul trecut a inregistrat o scadere a cifrei de afaceri cu aproape 20%, de la putin peste 120 de milioane de euro in 2005 la aproape 100 de milioane de euro, in timp ce marja de profit brut din distributia de echipamente IT&C a fost in jur de 1%. Compania mizeaza insa acum pe servicii si software, de unde asteapta o crestere mult mai solida decat de la afacerea de distributie (zona de servicii profesionale si soft ar urma sa insemne deja circa 10% din cifra de afaceri).

     

    Omnilogic a intrat in 2006 pe zona de servicii IT si de dezvoltare de soft, dupa ce a cumparat Softnet Development & Consulting, cel mai important partener al IBM din Romania, iar pentru anul in curs are in plan achizitia unor firme de nisa din Austria si Germania (servicii pentru sectorul financiar) sau eventual din Romania, tot cu scopul de a-si consolida zona de servicii IT). „Anul acesta urmarim sa ne consolidam pozitia in piata, sa realizam afaceri intre 165 si 180 de milioane de euro anul acesta si de peste 750 de milioane de euro in intervalul 2010-2012, astfel incat procesul de listare pe bursele internationale sa se desfasoare la nivelul asteptarilor“, sustine Gabriel Marin, directorul general al companiei. Este vorba de listarea la Bursa din Londra, pentru care Omnilogic a angajat deja o firma britanica de consultanta.

     

    In ceea ce priveste Asesoft Distribution, compania si-a propus pentru anul viitor o crestere de 40-50% a vanzarilor, estimate pentru anul acesta la peste 71 de milioane de euro, ca efect al ameliorarii logistice si a infrastructurii de software si hardware, care va fi finalizata in trimestrul al treilea al acestui an. „Strategia noastra vizeaza mentinerea cresterii de aproximativ 50% a businessului, la fel ca si anul trecut, prin extinderea gamei de produse si adaugarea unor marci in reprezentare directa, in paralel cu portofoliul anterior“, spune Razvan Ziemba, directorul executiv al companiei. Pe parcursul anului trecut, Asesoft Distribution a incheiat o serie de contracte de distributie cu Gigabyte, producator de placi de baza si componente pentru PC, respectiv cu Kingston, companie importanta pe piata de memorii, si cu LG, pe partea de unitati optice, monitoare si terminale GSM. „Avem in plan o extindere pe pietele din jurul nostru – si ne referim la cele din imediata vecinatate – printr-o strategie de livrare directa, ca parte a cresterii din acest an“, spune Iulian Stanciu.

     

    In ceea ce priveste situatia companiilor de retail care au si divizie de distributie, situatia este un pic mai dificila, pentru ca cele doua modele de business pot intra in conflict in cadrul companiei. In principiu insa, modelul dual de business poate aduce profit unei companii de retail. „Existenta unei retele nationale de magazine de retail reprezinta un avantaj pentru activitatea de distributie, pentru ca ofera companiei o perspectiva clara a pietei si a evolutiei in preferintele clientilor finali“, considera Adrian Dogaru, director executiv in cadrul grupului KTech Ultra Pro.

     

    Divizia de retail si cea de distributie functioneaza in cele mai multe cazuri independent, ca doua businessuri distincte ale companiei. „In afara competitiei pentru resurse intre retail si distributie, divizia de retail si cea de distributie nu depind una de cealalta si atat timp cat exista o sinergie la nivel de achizitii de marfa, nu apar probleme“, adauga Dragos Simion, vicepresedinte al Flamingo International, referindu-se la diviziile de retail, respectiv distributie ale companiei – Flamingo Computers si Flamingo Distribution Center.

  • De la zero la valoare de piata de 1 mld. $

    In ultimii ani, activele romanesti s-au scumpit foarte mult, o spun la unison administratorii fondurilor de investitii, bancherii de investitii sau consultantii independenti. Cu toate acestea, prea putine dintre companiile pornite de la zero dupa 1989 au ajuns sa valoreze cel putin un miliard de dolari.

     

    Nu vezi ce se intampla la bursa?“, a raspuns recent un manager al unui fond de investitii cand a fost intrebat de ce nu a mai facut in ultimul timp nicio achizitie. Sugestia lui era ca firmele romanesti au devenit foarte scumpe, lucru vizibil in special pe piata de capital. Dar nu numai. Interesul ridicat pentru activele romanesti i-a facut pe antreprenorii locali, tinta predilecta a fondurilor de investitii, sa-si ridice pretentiile.

    Totusi, sunt putine companii in Romania a caror valoare sa se socoteasca in sute de milioane. Si mai putine printre acestea sunt firmele care au pornit de la zero dupa 1989, fara a beneficia de o „mostenire“ a perioadei comuniste – o fabrica, contracte de export sau vreo rafinarie.

     

    Exista insa si cateva afaceri, pornite in ultimii 17 ani, care au ajuns sau chiar au depasit o valoare de piata de un miliard de dolari. In toamna anului trecut, intr-un clasament realizat de Ziarul Financiar in colaborare cu casa de investitii Capital Partners, doar cinci companii pornite de la zero  dupa 1990 depaseau ca valoare un miliard de dolari: Orange, Vodafone, Metro, HVB Tiriac (care intre timp a fuzionat cu Unicredit) si Banca Transilvania. In acest an, lista ar putea fi completata cu noi nume. Potrivit estimarilor BUSINESS Magazin, in randul miliardarilor in dolari ar putea intra si Alpha Bank, Volksbank, PRO TV, RCS&RDS sau Coca-Cola HBC.

    Cele doua banci au inregistrat in 2006 cresteri peste media pietei bancare. Volksbank aproape si-a triplat anul trecut valoarea activelor, la 1,4 miliarde de euro, in timp ce profitul net a crescut de peste patru ori, la 12 milioane de euro. Alpha Bank – ca de altfel si Coca Cola – depaseau inca de anul trecut 800 de milioane de dolari, potrivit topului citat, calculat in baza rezultatelor financiare din 2005. Alpha Bank si-a crescut valoarea activelor cu 50% anul trecut, in timp ce imbuteliatorul de bauturi racoritoare si-a majorat vanzarile cu 25%. O crestere semnificativa a afacerilor, de 45%, a inregistrat si RCS&RDS, al doilea jucator de pe piata romaneasca de cablu, care este curtat de mai multi ani de potentiali cumparatori, incepand de la fonduri de investitii pana la mari grupuri telecom.

     

    Prima afacere din media care se alatura clubului „miliardarilor“ este PRO TV, cel mai puternic grup de televiziune local. La inceputul lunii iunie, Adrian Sarbu, creatorul grupului MediaPro, a vandut 5% din PRO TV SA si MPI SA (companiile care detin canalele de televiziune PRO TV, Acasa, PRO Cinema, Sport.ro si PRO TV International) catre actionarul majoritar, Central European Media Enterprises (CME), pentru o suma totala de 49,8 milioane de dolari. Adrian Sarbu detine, printre altele, si PubliMedia International, compania care editeaza BUSINESS Magazin. Tranzactia Sarbu-CME, realizata pe baza unei evaluari independente a Ernst & Young, a consacrat valoarea PRO TV la aproximativ un miliard de dolari.

     

    Pentru comparatie, valoarea stabilita in 2007 este de circa doua ori mai mare decat cea atinsa de  Pro Tv in urma cu un an. Astfel, Pro Tv a devenit nu numai prima companie de televiziune din Romania ale carei actiuni au fost tranzactionate la o valoare de peste un miliard de dolari, dar si prima din sectorul media care se alatura grupului „un miliard“.

     

    Afacerea a pornit in 1993, odata cu lansarea postului de televiziune Canal 31, dar relansarea PRO TV a avut loc abia doi ani mai tarziu, la 1 decembrie 1995, in urma investitei de 20 de milioane de dolari a CME. „Parteneriatul cu CME este fara echivoc cel mai important moment din istoria organizatiei“, afirma Maria Apostol, director PR Media Pro. Ea spune ca inainte de acest parteneriat „am incercat sa facem televiziune fara resursele financiare necesare si ne-a fost imposibil sa ne impunem pe piata, desi aveam know-how“.

     

    Evolutia in timp a business-ului nu a fost lina si nici cresterile nu au venit peste noapte, mai ales din cauza incapacitatii pietei de publicitate din Romania de a investi in produsul generat de echipa PRO. „Noi am atins palierul de rating necesar securizarii pozitiei de lider, dar piata nu a putut sa sustina investitiile noastre, mai ales in perioada 1998-2003“, adauga Maria Apostol.

     

    Insa la nivelul marilor companii de pe piata romaneasca, o crestere de asemenea anvergura este o „rara avis“. Mai mult, in afara de PRO TV, doar doua dintre celelalte mari afaceri greenfield cu o valoare de peste un miliard de dolari (Banca Transilvania si RCS&RDS) au fost create de oameni de afaceri romani. In rest, toate companiile care au depasit sau se apropie de o valoare de un miliard de dolari au fost de la bun inceput pornite de grupuri internationale, de investitori strategici.

     

    „Romanii au spirit antreprenorial, dar nu de liga mare“, remarca Ionut Doldor, analist in cadrul departamentului de fuziuni si achizitii al firmei de investitii Capital Partners. Dupa trecerea unui anume prag de marime a companiei, o buna parte dintre antreprenorii romani au simtit nevoia unui management strain, mai experimentat si performant, pentru a le putea continua cresterea.

     

    Cel mai evident exemplu este aducerea, in 2002, a lui Robert Rekkers de la ABN Amro la conducerea Bancii Transilvania, fondata de cativa oameni de afaceri din Cluj in 1993. De cand a venit Rekkers, valoarea bancii a crescut de peste cinci ori, iar capitalizarea bursiera la Bursa de Valori Bucuresti a ajuns la circa 1,8 miliarde de dolari. Cu toate acestea, „exista si vor fi tot mai multe afaceri de dimensiuni medii detinute de romani care vor lua amploare“, spunea recent intr-o discutie cu BUSINESS Magazin George Mucibabici, presedinte al companiei de consultanta Deloitte Romania. Acestea mai au insa cale lunga pana ar putea ajunge in liga „miliardarilor“.

     

    Ce au in comun societatile care au plecat de la zero si au ajuns la un miliard de dolari, cele mai multe in mai putin de un deceniu? „Principala lor caracteristica este ca au crescut odata cu piata“, spune Ionut Doldor – mai ales cele care aveau „o componenta de retail puternica“. Cel mai bun exemplu este Metro Cash & Carry, care a profitat de pe urma exploziei consumului din Romania si in doar zece ani a trecut de afaceri de 1,4 miliarde de euro (aproape 1,8 miliarde de dolari), fiind de departe cel mai mare comerciant de pe piata locala.

     

    De aceasta dinamica a consumului au profitat si bancile, care au satisfacut nevoile unui numar tot mai mare de clienti – mai intai cu creditele de consum si mai recent cu creditele imobiliare. In aceste conditii, sectorul bancar reprezinta cel mai bine reprezentat segment economic din „clubul miliardarilor“. Unicredit Tiriac, Banca Transilvania, Alpha Bank sau Volksbank, toate au trecut deja de valoarea de piata de un miliard de dolari, potrivit estimarilor BUSINESS Magazin pe baza rezultatelor financiare anuntate pentru anul 2006.

     

    Dar cele mai mari valori de piata le au operatorii de telecomunicatii Orange si Vodafone, care in zece ani de activitate au ajuns sa aiba cumulat 16 milioane de clienti. Evaluate fiecare la peste sase-sapte miliarde de dolari, Orange si Vodafone (sau Dialog si Connex, cum se numeau companiile in momentul infiintarii) nu au avut o evolutie lipsita de probleme. „Probabil ca momentul cel mai dificil a fost in 1998, cand cererea pentru serviciile noastre era foarte mare si aveam nevoie de o finantare rapida pentru a asigura dezvoltarea retelei intr-un ritm sustinut“, spune acum Liliana Solomon, CEO al Vodafone Romania. La momentul respectiv, obtinerea finantarilor era extrem de dificila, din cauza riscului de tara ridicat. Operatorul de telefonie mobila a depasit momentul prin atragerea unui imprumut de 190 de milioane de dolari de la BERD, adauga reprezentantul Vodafone.

     

    Insa cresterea rapida a cererii pentru servicii de telefonie GSM a adus nu numai probleme, ci si rezultate financiare neasteptate. Pentru dezvoltarea fostului Connex, „un moment important a fost atingerea punctului de break-even (pragul de rentabilitate) la 15 luni de la lansarea comerciala a serviciilor, avand mai departe capacitatea de a asigura dezvoltarea companiei intr-un ritm alert“, considera Liliana Solomon.

     

    Si pentru Dialog (devenit ulterior Orange), trecerea pe profit a fost un moment decisiv. In 1998, in iulie – la doar un an de la lansarea serviciilor GSM – firma a raportat EBITDA (profit operational) pozitiv, potrivit lui Pierre Janin, Chief Financial Officer al actualului Orange Romania.

     

    Cei doi operatori au mers umar la umar in ultimul deceniu, lansand noi produse si investind peste un miliard de euro fiecare. Rezultatele se vad acum nu numai in valoarea firmelor, ci si in bugetul de stat, pentru ca – spune Pierre Janin – Orange este contribuabilul fiscal cel mai mare al statului roman.

     

    In conditiile in care economia romaneasca isi mentine cresterea inalta, este posibil ca si alte firme infiintate in ultimul deceniu sa depaseasca pragul miliardului. Insa analistii nu pariaza, sa spunem, pe o dublare a numarului de companii. „Nu prea mai sunt firme care sa treaca anul viitor de un miliard de dolari. Nu mai creste piata atat de mult incat sa le urce pana acolo“, crede Ionut Doldor de la Capital Partners.

     

    Sunt totusi cateva companii care ar putea trece, in viitorul foarte apropiat, de aceasta valoare – cum ar fi anumite firme din sectoare foarte interesante pentru investitorii straini sau care activeaza pe piete cu cresteri spectaculoase. Printre miliardari s-ar putea numara, in scurt timp, hipermarketurile Carrefour, furnizorul telecom UPC Astral sau distribuitorul Interbrands, dar si firme de asigurari sau poate chiar de leasing, pe fondul avansului preconizat al pietelor in care activeaza. „Poate trei, poate patru companii sa mai treaca anul viitor de un miliard“, conchide Ionut Doldor.