Slutul si uratul

In ciuda faptului ca arata a victima a tuberculozei din secolul al nouasprezecelea, el este  totusi un om pe care profesorii de literatura il includ printre cei mai mari poeti in viata. Spun in viata, cu toate ca Mark E. Smith numai in viata nu e. El doar se agata de ea. Dupa ce a fost vocalist la The Fall timp de mai bine de treizeci (TREIZECI!) de ani, Mark E. Smith e un soi de curiozitate rock-and-roll. La fel ca Shane McGowan de la The Pogues, e una dintre personalitatile carora li s-a tot pregatit necrologul in ultimii douazeci de ani.

Acest aspect face parte, bineinteles, din carisma perversa a lui Mark E. Smith. Nu numai ca e complet varza, ci e si unul dintre cei mai neplacuti oameni din industria muzicala. Ceea ce se vede cel mai bine in insasi componenta formatiei, care se schimba, se pare, de la o luna la alta, din cauza ca Smith este o persoana incredibil de dificila. Eram odata la un concert The Fall, cand Smith s-a decis la jumatatea unui cantec sa-l deconecteze pe chitarist de la sursa de alimentare, dupa care trupa a continuat sa cante restul piesei fara sa se mai incurce cu chitara.

Smith nu se multumeste numai sa taie alimentarea instrumentelor altora in timpul pieselor. Membri ai trupei au fost chiar concediati live pe scena. Astfel, la un spectacol, el si cu un alt membru al trupei s-au luat la bataie, iar Mark a fost dat jos de pe scena si dus peste noapte la inchisoare. Asta mai zic si eu rock-and-roll.

The Fall provin din Lancashire, locul in care am crescut si eu. La mine acasa exista o gluma care spune ca daca arunci o caramida intr-o carciuma, sunt sanse mari sa se loveasca de doi membri The Fall inainte sa atinga podeaua, ceea ce e destul de adevarat. Am incercat, ca un bun jurnalist de muzica, sa intreprind o mica cercetare ca sa aflu cati membri The Fall au existat, dar am pierdut sirul cand am ajuns la patruzeci. Poate pentru a compensa faptul ca The Fall schimba membrii ca Smith tigarile, grupul este extraordinar de prolific, cu nu mai putin de 78 de albume inregistrate de-a lungul timpului, adica cel putin unul in fiecare an.

Si totusi, ultimul proiect al lui Smith este unul „sans Fall“. Cum Smith e atat de beligerant in relatiile cu trupa lui mereu in schimbare, miscarea este logica. Lansat luna trecuta, albumul intitulat „Tromatic Reflexxions“ reprezinta o colaborare a lui Smith cu producatorii germani de electronica Mouse on Mars. Bine cunoscuti pentru experimentele lor electronice, Smith si Mouse on Mars suna, cel putin in principiu, a o combinatie neconventionala si totusi viabila.

Noul album o coteste de la techno la Motown si country & western, toate imbinate cu sensibilitatile electronice haotice ale unor Modest Mouse. Aceasta alaturare neobisnuita ofera si niste surprize placute – piesa „Rhinohead“ reprezinta o incursiune intr-un teritoriu mai accesibil si suna vag ca un potential single. „I’m the DJ tonight“, canta (sau striga) Mark pe „Flooded“, o piesa mai de club. E greu sa ti-l imaginezi pe Mark in postura de DJ, deoarece probabil ca ar baga doua ore de zgomot alb, numai ca sa scoata pe toata lumea din sarite.

The Fall a fost una din trupele preferate (daca nu chiar trupa preferata) a regretatului John Peel, DJ-ul legendar cunoscut de fanii muzicii  din toata lumea. Cel mai recent proiect al lui Mark E. Smith, realizat in colaborare cu Mouse on Mars, este suficient de ciudat si de capabil sa ti se lipeasca de suflet, cat sa fie exact genul apreciat de catre Peel. Chiar daca au fost extraordinar de prolifici, The Fall au produs si destul material de umplutura.

Ultimul material lansat de catre Smith, insa, merita incadrat alaturi de inregistrarile sale mai accesibile si placute. Numai sa nu va luati dupa fotografie.