În urmă cu zece ani, „Fabricat în China 2025” părea ambiţia unei naţiuni aflate prea departe de frontiera tehnologică pentru a spera la leadership global. Previziunile experţilor occidentali – că autoritarismul sufocă inovaţia – s-au dovedit însă incomplete. Astăzi, ascensiunea Chinei obligă democraţiile să reevalueze nu doar propriile presupuneri, ci şi felul în care arată competiţia pentru putere într-o lume remodelată de „autoritarismul inteligent”.
În urmă cu un deceniu, guvernul Chinei a dezvăluit „Fabricat în China 2025” – o viziune îndrăzneaţă pentru transformarea ţării din linia de asamblare a lumii într-un lider global în inovaţie. Planul a fost întâmpinat cu un scepticism considerabil, în special în Occident, unde un consens academic robust susţinea că autoritarismul era fundamental incompatibil cu inovaţia. Mai mult, cu o bază tehnologică şubredă, universităţi de nivel mediu şi cu lipsă de talente înalt calificate, China se afla la ani-lumină în urma frontierei occidentale. Cu excepţia unor schimbări politice drastice, au concluzionat mulţi analişti, China va rămâne o „naţiune a imitaţiei”, scrie în Project Syndicate Jennifer Lind, profesor asociat de guvernare la Dartmouth College şi cercetător asociat la Chatham House. Ştim ce s-a ales de această predicţie. Dar convingerea greşită de atunci că inovaţia depinde de libertatea politică părea să aibă o bază analitică şi istorică solidă. După cum a observat regretatul politolog Samuel Huntington în 1996, instrumentele care menţin regimurile autoritare la putere – cum ar fi cenzura, represiunea şi corupţia – înăbuşă în mod natural inovaţia şi dinamismul economic. Iar condiţiile care permit inovaţia, cum ar fi o mobilitatea mai mare a populaţiei şi fluxurile de informaţii, riscă să dea putere forţelor care ar putea ameninţa un regim autoritar. Mihail Gorbaciov ar fi putut confirma acest lucru. Însă liderii Chinei au găsit o modalitate de a depăşi această „dilemă a regelui”. Elaborând un model care poate fi numit „autoritarism inteligent”, China a combinat o abordare inovatoare a controlului politic cu deschiderea economică selectivă, bazându-se pe lecţiile învăţate de la Singapore, un stat autoritar şi al tehnologiei de vârf. Evitând represiunea dură, Partidul Comunist Chinez (PCC) a fost pionier al tehnicilor diverse şi subtile de control al informaţiilor, despre care cercetătorul Tony Zirui Yang susţine că au „normalizat” cenzura şi au „desensibilizat” poporul chinez la aceasta. În loc de bastoane şi arme, liderii Chinei folosesc instrumente digitale precum inteligenţa artificială, recunoaşterea facială şi alte metode de colectare a datelor biometrice pentru a detecta, monitoriza şi preveni disidenţa. Deşi coerciţia violentă este încă prezentă, explică cercetătoarea Lynette Ong, PCC continuă să evite şi să paseze responsabilitatea externalizând-o către „bătăuşi plătiţi” – executori care intimidează petiţionarii, dispersează protestele şi efectuează evacuări forţate. Între timp, guvernul Chinei a urmărit deschiderea selectivă a anumitor sectoare ale economiei, inclusiv universităţile şi sectorul privat, şi a investit masiv în extinderea capacităţii de inovare a ţării, cum ar fi prin finanţarea cercetării şi dezvoltării şi promovarea formării capitalului uman.
China seamănă cu alte economii în ascensiune, inclusiv Statele Unite ale Americii din secolul al XIX-lea. Tinerii străluciţi din China obişnuiesc să studieze în străinătate, dar pot rămâne acasă pentru a obţine o educaţie excelentă într-o măsură tot mai mare. China produce cei mai mulţi absolvenţi de doctorat în ştiinţe şi inginerie din întreaga lume. Majoritatea inginerilor de la DeepSeek, care a uimit lumea în 2023 cu modelul său de inteligenţă artificială open-source, au fost instruiţi în China.
În ultimul deceniu, China şi-a îmbunătăţit drastic calitatea învăţământului superior şi a construit o forţă de muncă masivă în domeniul tehnologiei avansate. China seamănă cu alte economii în ascensiune, inclusiv Statele Unite ale Americii din secolul al XIX-lea. Tinerii străluciţi din China obişnuiesc să studieze în străinătate, dar pot rămâne acasă pentru a obţine o educaţie excelentă într-o măsură tot mai mare. China produce cei mai mulţi absolvenţi de doctorat în ştiinţe şi inginerie din întreaga lume. Majoritatea inginerilor de la DeepSeek, care a uimit lumea în 2023 cu modelul său de inteligenţă artificială open-source, au fost instruiţi în China. Firmele chinezeşti conduc acum – şi chiar domină – mai multe sectoare de înaltă tehnologie. China deţine peste 80% din capacitatea mondială de producţie a panourilor fotovoltaice solare. Firmele chinezeşti conduc industriile maşinilor electrice şi bateriilor pentru vehicule electrice, iar în 2023 China a depăşit Japonia devenind cel mai mare exportator de automobile din lume. O singură companie chinezească, DJI, este liderul incontestabil în industria dronelor comerciale, deţinând peste 70% din piaţa globală. China rămâne statul unui singur partid, care îi elimină pe disidenţi şi cenzurează idei, însă a depăşit Japonia, Germania şi Franţa – ţări apreciate de mult timp ca lideri globali în inovaţie – pentru a deveni a zecea cea mai inovatoare economie din lume în cel mai recent Indice Global al Inovării. China se clasează printre (sau peste) cei mai inovatori din lume, inclusiv Coreea de Sud, în funcţie de indicatori precum numărul de brevete, producţia de cercetare ştiinţifică şi tehnologică citată pe scară largă şi producţia industrială de înaltă valoare. „Fabricat în China 2025” poate că nu şi-a atins toate obiectivele, dar China a ajuns cu siguranţă la frontiera tehnologiei. Unii observatori încă au îndoieli. Ei cred că intensificarea represiunii sub preşedintele Xi Jinping va eroda capacitatea de inovare a Chinei, indicând represiunea sa asupra sectorului tehnologic, care a început în 2020 şi a distrus o cantitate imensă de avuţie naţională. Dar autoritarismul inteligent nu înseamnă maximizarea creşterii, ci echilibrarea obiectivelor economice cu imperativul supravieţuirii regimului. De exemplu, guvernul Chinei a relaxat considerabil politica în sectorul de tehnologie din 2023. Modelul autoritar inteligent explică perioadele de înăsprire şi relaxare politică. Scepticii observă că China se confruntă şi cu alte obstacole puternice în calea creşterii, cum ar fi tendinţe demografice adverse, productivitate inegală şi în scădere, datorii masive şi un sector imobiliar cu probleme. Aceste provocări sunt reale şi au contribuit deja la încetinirea semnificativă a creşterii. Dar, transformându-se într-o superputere tehnologică şi schimbând echilibrul puterii la nivel global, China a realizat deja ceva ce puţini oameni credeau că ar fi posibil.
Faptul că regimurile autoritarismului inteligent pot inova nu înseamnă că ele sunt mai bine echipate să facă acest lucru decât statele democratice. Ţările democratice se mândresc încă cu universităţi care atrag cele mai strălucite minţi ale lumii, companii care lucrează la – şi împing înainte – frontiera tehnologică şi reţele transnaţionale care promovează şi facilitează inovaţia. În 2020, democraţiile au fost primele care au dezvoltat vaccinurile care au oferit lumii o ieşire din pandemia de COVID-19. Sunt mai mult decât capabile să concureze cu China. Însă democraţiile occidentale nu mai pot ignora potenţialul inovator al Chinei – sau pericolele pe care acesta le implică. Ca superputere, China reprezintă o ameninţare militară din ce în ce mai puternică pentru Taiwan şi pentru viitoarea influenţă strategică a Americii în Asia de Est. Succesul Chinei nu numai că oferă un model atractiv pentru alte state ale autoritarismului inteligent, cum ar fi Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite, ci oferă, prin intermediul guvernului său, şi sprijin direct dictatorilor prin partajarea de noi tehnologii şi strategii de represiune. Xi a declarat anul trecut, la o întâlnire cu premierul de atunci al Olandei, Mark Rutte: „Nicio forţă nu poate opri dezvoltarea ştiinţifică şi tehnologică a Chinei!” Rămâne de văzut dacă acest lucru este adevărat, dar un lucru este sigur: democraţiile occidentale nu pot pur şi simplu să presupună că vor ieşi învingătoare. Nu întâmplător Xi a rostit acele cuvinte de faţă cu Rutte, acum secretarul general al NATO. Olanda încerca atunci să restricţioneze exporturile către China ale ASML, producător de echipamente de top pentru producţia de cipuri, aliniindu-se eforturilor SUA de a opri avansul tehnologic al Chinei. Problema ASML şi-a găsit o rezolvare doar parţială, China rămânând totuşi una din principalele pieţe ale companiei. Acesteia îi este interzis în continuare să vândă Chinei tehnologie de top. Iar de atunci o altă companie olandeză a ajuns în mijlocul conflictului tehnologic dintre Occident şi China: Nexperia, care livrează în China şi de acolo mai departe întregii lumi cipuri simple, dar esenţiale industriei auto. Acest lanţ de aprovizionare a fost o vreme retezat. Revenind asupra noţiunii de “autoritarismul inteligent” (“smart authoritarianism”), Jennifer Lind oferă o explicaţie mai amplă într-un interviu pentru The Diplomat. Pentru a explica „autoritarismul inteligent”, trebuie făcut un pas înapoi pentru a aduce în faţă argumentul sceptic. Scepticii au susţinut că, pentru a rămâne la putere, autocraţii se bazează pe o varietate de instituţii care subminează inovaţia. În primul rând, regimurile autoritare consumă masiv în loc să economisească, deoarece trebuie să ofere rente susţinătorilor. Acest lucru reduce investiţiile de capital, care sunt esenţiale pentru inovaţie. Se spune, de asemenea, că regimurile autoritare oferă „bunuri private” susţinătorilor lor, neglijând în acelaşi timp „bunurile publice” (de exemplu, infrastructura şi educaţia – necesare pentru inovaţie). Apoi, regimurile autoritare se tem de fluxurile de informaţii şi de apariţia centrelor alternative de putere, aşa că înăbuşă societatea civilă, care în democraţii furnizează informaţii, pun în circulaţie idei şi ajută la negocierea reformelor.
Scepticii observă că China se confruntă şi cu alte obstacole puternice în calea creşterii, cum ar fi tendinţe demografiCE adverse, productivitate inegală şi în scădere, datorii masive şi un sector imobiliar cu probleme. Aceste provocări sunt reale şi au contribuit deja la încetinirea semnificativă a creşterii. Dar, transformându-se într-o superputere tehnologică şi schimbând echilibrul puterii la nivel global, China a realizat deja ceva ce puţini oameni credeau că ar fi posibil.
Cu alte cuvinte, scepticii susţin că politicile pe care autocraţii le folosesc pentru a rămâne la putere sunt contraproductive pentru inovaţie. În mod similar, Samuel Huntington a descris ceea ce el a numit „dilema regelui”. Autocraţii pot menţine controale stricte – dar acest lucru înăbuşă creşterea economică. Sau autocraţii pot slăbi controalele – ceea ce este bun pentru economie, dar riscă să dezlănţuiască forţe care ar putea răsturna regimul. Argumentul lui Jennifer Lind este că Partidul Comunist Chinez (PCC), bazându-se pe lecţiile învăţate de la autocraţiile din Asia de Est de la sfârşitul secolului al XX-lea, a găsit o modalitate de a ocoli „dilema regelui”. Comuniştii au descoperit cum să încurajeze inovaţia, menţinând în acelaşi timp controlul politic. Guvernul Chinei, urmând exemplul Singapore, Coreei de Sud şi altora, a investit masiv în bunuri publice precum educaţia şi infrastructura. După cum a arătat cercetătoarea Jessica Teets, PCC a permis ascensiunea societăţii civile, menţinând în acelaşi timp controlul guvernamental. China are astăzi o mass-media masivă, un sector privat vibrant şi universităţi din ce în ce mai respectate, toate contribuind la inovaţie. PCC a trecut, de asemenea, de la represiunea de mare intensitate la cea de mică intensitate: bazându-se mai puţin pe violenţa evidentă şi mai mult pe prevenţie şi strategii extrem de precise pentru a suprima opoziţia. Autoritarismul inteligent impune liderilor să monitorizeze şi să se adapteze continuu – că uneori liderii vor concluziona că trebuie să înăsprească măsurile pentru a menţine controlul regimului. Represiunea lui Xi Jinping asupra sectorului tehnologic (şi în special asupra Ant Group) este un exemplu în acest sens. Mulţi oameni din SUA au reacţionat la acest lucru spunând: „De ce se riscă Xi atât de mult adresându-se acestui sector inovator? Nu înţelege că acest lucru va dăuna inovaţiei?” Probabil că Xi înţelege acest lucru; cu toate acestea, nu urmăreşte o strategie de maximizare a creşterii. Xi îşi doreşte o economie inovatoare şi controlul – şi uneori trebuie să ia măsuri drastice pentru a menţine controlul. Schimbarea ulterioară a politicii regimului este o dovadă suplimentară a acestei dinamici.
Jennifer Lind este autoarea cărţii Autocracy 2.0: How China’s Rise Reinvented Tyranny (Autocraţia 2.0: Cum ascensiunea Chinei a reinventat tirania).
Traducere şi adaptare: Bogdan Cojocaru
