BusinessMagazin

Blog

  • Sincer, papuseilor, ma doare in cot!

    Aveti mai sus rescrierea romanului “Pe aripile vantului”, pentru
    generatia Twitter; am depasit cu putin cele 140 de caractere impuse
    de limitarile cognitive ale initiatorilor serviciului. Replica lui
    Rhett este in original “My dear, I don’t give a damn”, iar in film
    a capatat un “frankly” la inceput si a devenit, in opinia American
    Film Institute, cea mai celebra replica dintr-un film.

    Zicerea cinicului sudist, cu sau fara sinceritate, mi se pare
    esentiala in contextul momentului in care scriu acest text: ieri a
    cazut motiunea, astazi citesc uimit in Gandul cum Adriean Videanu
    si alti lideri ai coalitiei de guvernare s-au certat cu
    reprezentantii FMI pe teme de reducere a cotei unice, crestere a
    salariului minim sau scaderea CAS.

    Nu stiu in ce masura vor fi reluate in presa ideile stabilor de
    la guvernare, asa ca le voi relua pe scurt: cota unica redusa la
    12%, scaderea CAS cu 3 puncte si cresterea salariului minim la 720
    de lei. Laszlo Borbely spune ca masurile au fost convenite in
    coalitie inca din vara si ca in discutiile cu cei de la FMI au
    aparut “mici divergente de timing” – romanii le vor de la anul, cei
    de la FMI le sugereaza 2012. Si nu pot rezista sa nu-l citez si pe
    Varujan Pambuccian, liderul minoritatilor: “Am avut senzatia ca
    discut cu peretele acesta din fata. Indiferent ce spuneam. Da,
    dadeau din cap afirmativ in timp ce vorbeam, dupa care isi spuneau
    poezia. Si este ingrozitor sa ai senzatia ca tu comunici cu cineva
    care intelege ce-i spui, dupa care el spune acelasi lucru”.

    Si, desigur, mi se pare firesc ca tocmai ministrul finantelor
    Gheorghe Ialomitianu sa nu stie despre ce este vorba si la fel de
    firesc mi se pare ca expertii FMI sa nu vrea sa ia in calculul
    deficitului pe bugetul consolidat si sumele venite din cresterea
    colectarii incasarilor la buget si cresterea consumului, dupa
    reducerea cotei unice (asta era un fel de ironie; pe de alta parte,
    bine le fac cei de la FMI).

    Citind stirea, intai am zis ca ai nostri au iesit din zodia
    procrastinatiei, a taraganarii, a amanarilor spre niciodata, ca s-a
    desteptat Scarlett. Era la mintea cocosului ca stiau cam ce ar
    trebui facut in realitate in cei doi ani de criza, dar au tot
    amanat pentru ca au avut ba campanie electorala, ba interese
    proprii sau pur si simplu nu le-a pasat. Iar acum, dupa ce au rapus
    zeci de mii de firme, dupa ce au desfiintat locuri de munca si
    si-au pus in cap o mare parte din profesori, politisti,
    antreprenori sau pensionari, se razboiesc, chipurile, cu FMI. Nu vi
    se pare toata mizanscena cu disputele, timingul, deficitele si
    restul o varianta complicata a romanului Twitter de mai sus?

    Filozof, il invoc pe Rhett: “Sincer, papuseilor, ma doare in
    cot”.

    Raul a fost facut. Nu trebuie sa ne certam cu FMI-ul in toamna
    anului 2010, trebuia sa ne certam intre noi in toamna lui 2008 si
    mai inainte de 2008 pe astfel de masuri – reduceri de taxe si
    impozite si sprijinirea companiilor si crearea de locuri de munca
    pe baze sanatose.

    Economia este o chestie destul de lenta si care are nevoie in
    primul rand de viziune. Sa explic: de cand am vazut ca minerii pot
    iesi proaspat barbieriti din fundul pamantului, dupa mai bine de
    doua luni de captivitate, interesul si respectul meu pentru Chile,
    aparute dupa ce am vazut cum au reactionat si s-au descurcat loviti
    de un megacutremur in februarie, s-au amplificat. Cum au ajuns de
    la dictatura lui Pinochet sa fie prima economie a Americii de Sud?
    De ce nu mor la cutremure si ies dupa accidentele din mine curati,
    barbieriti si zambareti? Cum este posibil sa treci prin criza rapid
    si sa mizezi pe cresteri de sase procente de PIB in urmatorul
    deceniu?

    Economistul Jeffrey Sachs crede ca societatea chiliana a evoluat
    pentru ca a inlocuit, dupa 1990, dictatura militara cu moderatia,
    increderea, respectul pentru competente si corectitudinea in
    managementul public. Cei cinci presedinti care i-au urmat lui
    Pinochet au fost insi talentati, modesti si integri. Cutremurul i-a
    costat 18% din PIB, dar au depasit greutatile prin consens politic
    si un plan responsabil de reconstructie. Constructia bugetara este
    contraciclica, observa Jeffrey Frankel de la Harvard, prevenind
    greseala celor mai multe guverne de a cheltui excesiv in perioade
    economice faste. Deficitul bugetar este tinut strict sub control si
    nu poate aparea decat daca pretul cuprului, materie prima pe care
    Chile o exporta cu precadere si de care depinde economiceste, la
    fel ca Rusia de petrol si gaze naturale, este sub media pe 10 ani
    sau se inregistreaza o penurie pe piata mondiala. Pretul cuprului
    si productia sunt monitorizate si analizate de doua echipe separate
    de experti, lipsiti de orice influenta politica.

    Papagalii din Romania ar putea crede ca cei doi economisti si
    universitari pe care i-am citat sunt cu capul: cum e posibil sa
    cresti economic mizand pe modestie, cinste, integritate, prudenta,
    consens daca este cazul sau pe competenta reala?

    Ii voi linistii: chestiile alea sunt valabile pentru insii
    talentati, modesti si integri.

  • Mai lasati-ma cu strategia pe termen lung…

    De zece ani, de cand sunt in presa economica, aud cu obstinatie
    sintagma “Romaniei ii trebuie o strategie”. Da, e adevarat, ii
    trebuie. Acum, mai mult ca niciodata. Si maine, cand va fi mai rau,
    mai mult ca acum.
    Dar ceea ce mi se pare complet deplasat este ca aceasta sintagma sa
    fie rostita de consultanti
    vorbitori-din-carti-de-management-pe-care-le-citesc-pe-afara-sau-pe-net
    sau de manageri pe care atunci cand ii intrebi de strategia lor
    (sau de inputul LOR pe o strategie adoptata la sediul
    multinationalei pentru care lucreaza) dau din stanga in dreapta si
    raspund prin foarte profunde remarci de genul “important este sa ne
    identificam nisa de piata si sa o exploatam”, “vom incerca sa
    fructificam orice oportunitate ne va oferi piata”, “ne vom
    diferentia de competitorii nostri prin calitatea serviciilor”.
    Frumos si, mai ales, original, nu?

    Se tot vorbeste de ceva vreme – si, recunosc, suna tot mai
    interesant pe zi ce trece, in comparatie cu desfraul si habarnismul
    din administratia publica – de o strategie care sa priveasca
    guvernarea tarii ca o companie. Fara sentimente. Cu evaluari
    anuale, recompense in functie de diversi indicatori de performanta,
    apa calda si caldura pe masura putintei, case si masini doar pentru
    cei care pot plati si impozitele sau consumabilele aferente.

    De partea cealalta, tocmai in aceste vremuri grele (oare? nu e
    doar o justificare pentru a nu face?), nu poate sa nu castige teren
    rolul social al statului, ca tatuc al nostru al tuturor, mai ales
    cand vezi emotia/lacrima din glasul/ochii pensionarului aflat la
    coada pentru reteta de medicamente compensate, al tanarului manager
    care si-a luat casa acum trei ani si ii cam sclipesc ochii cand se
    gandeste la ordonanta 50 si rate mai mici la casa sau a
    mitingarului care declara cu mana pe inima ca ar munci mai mult si
    mai bine daca ar fi platit mai bine.

    Iar daca am ajuns la tatuc, nu putem trece cu vederea strategia
    aliantelor cu licuricii mai mici sau mai mari, cu cei care au banii
    (SUA), gazele (Rusia) sau puterea celor multi (China). Tot la
    capitolul “fa-te frate cu dracu’” pot fi incadrate si prezenta si
    sugestiile domnului Franks si ale delegatiei FMI, care n-ar prea
    vrea sa treaca cu vederea derapajele pe care statisticile le arata
    fata de proiectiile initiale, dar parca nici n-ar vrea sa nu
    imprumute (si implicit sa controleze mai bine ce se intampla in)
    Romania. In relatia cu FMI pare ca nimic nu s-a schimbat in
    ultimele aproape doua decenii, in afara faptului ca se discuta de
    alte sume. Si, poate mult mai mult par alb pentru cei care au trait
    pe propria piele acele vremuri.

    Sigur ca aceiasi consultanti si manageri de care vorbeam mai sus
    ar spune acum ca in functie de strategiile de sus, de la nivel
    national, isi pot defini si ei strategiile specifice – pentru
    companii sau personale.

    Dar ce ati zice daca MAREA STRATEGIE NATIONALA ar fi creata in
    sens invers? Adica nu capul tarii sa decida strategia, ci omul de
    rand. Stie omul de rand ce vrea sa i se intample in urmatorii 10-20
    de ani? Probabil ca vrea sa ii fie mai bine, sa castige mai multi
    bani (eventual, dar nu obligatoriu, va fi chiar dispus sa munceasca
    pentru asta), sa beneficieze de ceea ce el numeste servicii
    medicale adecvate (chiar daca nu ar fi dispus sa plateasca mai mult
    pentru asta), sa aiba casa mult visata (si sa o plateasca in
    cinci-zece ani, cel mult, nu in 30 de ani de rate si sacrificii) si
    locul sau de parcare (cam prin fata scarii daca se poate, dar nu la
    10.000-15.000 de euro, cat sunt locurile de parcare in noile
    complexuri imobiliare). Nu in ultimul rand, sa nu mai piarda atata
    timp in trafic din cauza proastei planificari (chiar daca ii ia
    fata vreunui “trist” de incepator, mai trece pe rosu din cand in
    cand sau blocheaza o intersectie cu buna stiinta pentru ca
    semaforul sau “e VERDE”).

    Cati dintre cei care au astfel de asteptari si-au pus la punct
    si o strategie pentru a le obtine altfel decat printr-un concurs de
    imprejurari?

    Cand cei mai multi dintre romani vor intelege ca dincolo de
    strategia nationala este mult mai importanta STRATEGIA PERSONALA,
    atunci toate aceste discutii vor inceta. Sau abia atunci se va
    putea discuta, cu adevarat, de o STRATEGIE NATIONALA.

  • Lectii de business ale sefului E.ON

    “2010 nu este cel mai bun an pentru a face business in Romania.” Frank Hajdinjak, care conduce businessul de aproape 1 miliard de euro al E.ON in Romania, spune aceasta propozitie diplomat, din pozitia unui CEO expat bine scolit pe partea de comunicare.

    Propozitia aceasta spusa cu un usor zambet in fata invitatilor de la “Meet the CEO” ascunde de fapt toata framantarea ultimului an, in care Frank Hajdinjak a fost prins la mijloc intr-un cerc complicat: pe de o parte sunt sefii de la München, carora le este destul de greu sa inteleaga deciziile politico-economice de la Bucuresti (“Romania este un mediu mai special, care e foarte greu de explicat germanilor”) si interesele companiei destul de afectate de aceste decizii in ultimul an (“nicio o companie nu poate opera la nesfarsit in pierdere, ceva trebuie sa se intample”), pe de alta parte sunt autoritatile din Romania si modul in care acestea raspund crizei (“ce se intampla in tara de la inceputul acestui an nu e sanatos pentru nimeni, e nevoie de un mediu clar, de legislatie simpla, dar mai sunt pasi mari de facut”), iar pe de alta parte e pariul personal al CEO-ului: “E.ON Group Romania e copilul meu. Trebuie sa fie ok pana la urma”.

    Experienta romaneasca a lui Frank Hajdinjak il motiveaza cumva sa spuna ca afacerile grupului din Romania sunt copilul lui: a inceput sa vina in Romania din 2002, ca reprezentant al companiei in cadrul Congaz Constanta (unde E.ON Ruhrgas are 28,59% din actiuni) si CCNE Cluj-Napoca (unde controleaza 33,33% din actiuni).

    Cele doua companii sunt si acum in portofoliul nemtilor: Congaz Constanta este a treia companie de distributie de gaz de pe piata (dupa GdF Suez si E.ON), care alimenteaza 29.000 de clienti din Constanta si din imprejurimi si care a avut afaceri de 30 de milioane de euro in 2008 (cu un profit net de 4,2 milioane de euro), iar Colonia Cluj-Napoca Energie este un joint-venture intre Regia de Termoficare din Cluj, RheinEnergie si E.ON, avand in 2008 vanzari de 8,5 milioane de euro. Drumurile lui Frank Hajdinjak in Europa de Est au continuat in 2003 si 2004, cand a facut parte din echipele care coordonau proiecte in Cehia, Slovacia, dar si Romania, unde compania germana era in negocieri pentru achizitia Electrica Moldova si Distrigaz Sud.

    In 2010 se fac cinci ani de cand Frank Hajdinjak s-a mutat in Romania. Primele impresii despre tara si companie sunt departe de ceea ce crede acum. “In 2005, am luat in primire doua companii detinute de stat si am gasit multi oameni pregatiti de schimbare, dar si multi oameni pentru care schimbarea culturala a fost o provocare mult prea mare”, povesteste acum Frank Hajdinjak, care a inceput in Romania ca director general adjunct al E.ON Gaz Romania. Se ocupa direct de aprovizionare si de vanzarile de gaz, dar si de implementarea prevederilor privind unbundlingul (separarea activitatilor de distributie de cele de furnizare), de care s-a ocupat si ulterior, cand a devenit Presedinte al Consiliului de Administratie al E.ON Romania. Din 2009 insa, cand companiile de gaz si de electricitate au fost unite, iar Hajdinjak a fost numit director general al noii entitati, a inceput si partea cu adevarat complicata.

    Toamna trecuta, cand a fost numit la conducerea noii companii, a coincis cu o perioada grea pentru companie si anume cu momentul in care a intrat in vigoare Legea 332/2008 prin care consumatorii interuptibili (industriali) urmau a primi gaze mai ieftine din productie interna. In aceste conditii, E.ON si GdF Suez (fostele Distrigaz Nord, respectiv Distrigaz Sud) au putut pune in cosurile lor de consum in special gaze de import, de obicei cam de doua ori mai scumpe, costurile le-au crescut si au inceput sa solicite majorari ale pretului la consumatorul final, care nu au fost aprobate, ANRE alegand in schimb ieftinirea pretului final, cu scopul de a proteja consumatorul. In aceste conditii, principalii jucatori din domeniu au inceput sa acumuleze pierderi si sa critice politica guvernului de a acorda aceste facilitati marilor consumatori.

     

  • The Guardian compara portretul lui Dracula cu cel al unui “chelner italian furios”

    Ajunsa in Bucuresti “o incrucisare intre vechiul Paris si un
    orasel industrial englezesc”, aceasta este sfatuita sa viziteze,
    mai intai, Castelul Bran. Afland ca a fost resedinta reginei Maria,
    nepoata reginei Victoria, Gold isi explica de ce interiorul
    castelului arata de parca ar fi fost “cumparat si remobilat de o
    englezoaica”. Satula de atractii turistice, ziarista ii cere
    ghidului sa o duca in locul in care s-a nascut Dracula. Ajunge in
    Sighisoara, unde ghidul ii spune ca maidanezii care pot fi vazuti
    la tot pasul sunt de fapt varcolaci.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Revista presei economice din Romania

    “In sport ne-am invatat sa intindem mana la stat. Pe americani
    statul nu-i ajuta. Noi ar trebui sa regandim sistemul, sa incurajam
    prin lege sponsorii sa vina spre sport”, declara intr-un interviu
    pentru Gandul Octavian Belu, coordonatorul lotului olimpic de
    gimnastica. ANAF va modifica criteriile de clasificare a
    companiilor mari si mijlocii, acestea urmand sa fie ierarhizate
    dupa obligatiile bugetare datorate, cheltuielile de personal si
    veniturile din exploatare, si nu potrivit cifrei de afaceri.

    Vechile fabrici si hale industriale ar putea fi transformate, cu
    bani europeni, in garsoniere pentru tineri, daca noua lege a
    locuintei va fi adoptata, anunta Evenimentul Zilei; la fel
    si casele vechi din administrarea primariilor, care ar urma sa fie
    compartimentate in locuinte sociale, de dimensiuni mai mici, astfel
    incat viitorii chiriasi sa si le poata permite. Delegatia Fondului
    Monetar International a acceptat, de principiu, in proiectul
    scrisorii de intentie, o relaxare a impozitarii muncii in
    2011.

    Romania incepe sa atraga investitii si in domeniul producerii de
    electricitate din surse solare    , dupa boomul din sectorul
    eolian, iar primele proiecte incep sa se contureze in vestul tarii,
    scrie Adevarul. Estimarile agentiilor de turism pentru
    vacanta de revelion sunt comparabile cu anii trecuti, cand clientii
    au ales sa plateasca mai putin pentru un sejur mai scurt, dar sa nu
    renunte la vacanta, iar cei mai multi aleg sa-si petreaca
    sarbatorile de iarna in tara si doar 30% opteaza pentru
    strainatate.

    Romania Libera publica un interviu cu Interviu cu un laureat
    Nobel cu origini romanesti: americanul Kenneth J. Arrow, laureat al Premiului Nobel
    pentru economie, vorbeste despre modul in care va iesi lumea din
    criza economica si care sunt sansele Romaniei de a-si depasi
    problemele actuale. Cum a facut rost Teodosie de un milion de euro:
    datoriile Arhiepiscopiei Constanta la stat au fost platite din
    cheta si imprumut bancar, pentru a scapa de sub sechestrul
    Fiscului.

    “Studiu de caz: Cea mai veche autostrada din Romania,
    Bucuresti-Pitesti    , o poveste cu santuri si cratere”, titreaza
    Ziarul Financiar, mentionand de circa doua luni traficul
    este restrictionat la kilometrul 28 al autostrazii, pe tronsonul
    reabilitat de PA&CO, Euroconstruct si Search Corporation.
    Compania americana Plexus, care produce echipamente industriale si
    tehnologice, va investi o suma cuprinsa intre 25 si 30 de milioane
    de dolari pentru a construi o fabrica la Oradea.

  • Presedintele si delegatia FMI au discutat “solutii noi de diminuare a deficitului bugetar”

    Intalnirea, care a durat in jur de o ora si jumatate, a avut ca
    scop discutarea unor “solutii noi de diminuare a deficitului
    bugetar”, gasite de partea romana, a declarat presedintele la
    inceputul intalnirii.

    Tinta de deficit bugetar pentru 2011 este de 4,4% din PIB, in timp
    ce tinta pentru anul acesta este de 6,8% din PIB. Dupa primele noua
    luni, deficitul a fost cu aproape 5 miliarde de lei sub tinta
    convenita cu FMI, respectiv 23,3 miliarde de lei – circa 4,6% din
    PIB.

    “In orice caz, acordul pe care il avem acum ne permite sa semnam
    scrioarea de intentie chiar azi, daca este nevoie. Oricum, vrem sa
    venim cu noi idei, care sa fie convenabile ambelor parti”, a spus
    Basescu.

    Detalii pe www.mediafax.ro.

  • Nouriel Roubini: Unele tari din Est stau mai prost decat Irlanda si Portugalia. Europa risca un “deceniu pierdut”

    Din punctul lui de vedere, evolutia crizei a facut ca SUA sa se
    afle acum intr-o stare mai buna decat Europa, iar periferia Europei
    sa stea mai bine decat centrul. “Totusi, in Europa, Grecia si unele
    tari din Est stau mai prost decat Irlanda si Portugalia, iar aceste
    doua tari au mai multe probleme decat Spania”, afirma economistul,
    intr-un interviu pentru cotidianul spaniol El Pais.

    Pentru SUA, Roubini considera ca presiunile asupra dolarului – pe
    de o parte, din cauza deficitului fiscal in plina crestere, pe de
    alta din cauza faptului ca pietele emergente, in frunte cu China,
    cumpara bonuri de tezaur americane si impiedica astfel scaderea
    dolarului – ar putea cauza “probleme serioase la scara mondiala”,
    insa nu pe termen scurt. Singura amenintare pe termen scurt ar fi
    ca economia, in lipsa unui al doilea pachet de stimulente din
    partea administratiei Obama, sa recada in recesiune.

    Pentru Europa, temerea lui e ca economia continentului sa nu ajunga
    la un “deceniu pierdut” de tipul celui traversat de Japonia din
    cauza deflatiei, sau la o sprala a crizei de genul celei din
    Argentina lui 2001. “Cu un nivel al datoriilor atat de inalt, mai
    ales in Portugalia, Irlanda, Grecia si Spania, si cu masurile de
    austeritate anuntate, deflatia este un risc serios. Tari ca Grecia
    vor fi nevoite sa-si restructureze datoria, iar aceasta va genera o
    noua criza fiscala: intrebarea nu e daca aceasta se va petrece, ci
    cand”.

    In context, Nouriel Roubini considera ca Banca Centrala Europeana
    da dovada de “incapatanare” atunci cand continua sa vada “fantome
    ale inflatiei”, iar aceasta incapatanare e dezastruoasa, mai ales
    pentru tarile de la periferia Europei. De frica inflatiei, BCE n-ar
    mai vrea sa cumpere obligatiuni ale tarilor din zona euro, ceea ce
    va sfarsi prin a impinge euro la 1,60 dolari si va sili si o alta
    tara in afara de Grecia – poate Portugalia sau Irlanda – sa ceara
    ajutor de la UE. Economistul acuza si Germania ca are “mania
    austeritatii fiscale” si ca dicteaza Europei aceeasi cale, ceea ce
    este o “eroare grava”.

    Riscul principal, conchide economistul american, este recaderea in
    recesiune sau intr-o stagnare indelungata, combinata cu deflatie.
    “In conditiile unei indatorari atat de ridicate, o astfel de
    situatie va presupune suspendarea platilor la nivel de familii,
    companii, banci si, in final, la nivel de state.”

    “Vin ani durerosi, din cauza mahmurelii de dupa betia enormei
    indatorari publice si private din lumea bogata”, sustine Roubini.
    “A fost mai intai o criza financiara modesta, care s-a transformat
    in criza economica, apoi in criza fiscala si acum este o criza a
    valutelor. Dar cu asta nu s-a terminat: suntem doar inainte de
    etapa urmatoare, atunci cand in tarile cele mai lovite, datoria
    privata se transforma in datorie publica si reapar problemele
    fiscale”, spune el.

    Daca economistul vede rezolvarea in introducerea mai multor
    reglementari in sectorul financiar, aflat la originea crizei, el se
    arata insa sceptic ca efortul statelor de a face aceasta va avea
    succes. “Banca este ochiul uraganului financiar, samanta problemei.
    In ciuda a tot ceea ce se face pentru a eluda reglementarile impuse
    sectorului bancar, in ciuda faptului ca ele vin prea tarziu si sunt
    insuficiente, trebuie sa reconstruim digurile financiare, pentru a
    face fata viitoarelor crize. Dar in ritmul in care ne miscam,
    urmatoarea criza financiara va fi inca mai rea decat cea de
    fata.”

  • Piata constructiilor va atinge punctul minim in 2011

    “Evolutia pietei din 2010 este inferioara celei din 2009. Este
    al doilea an consecutiv de contractie a valorilor din piata si din
    pacate, dupa discutiile pe care le-am avut cu reprezentantii
    Fondului Monetar International saptamana trecuta si dupa reactiile
    pe care le avem in urma consultarilor cu reprezentantii
    guvernamentali, premisele sunt si pentru 2011 de mentinere a
    contractiei”, a declarat pentru MEDIAFAX reprezentantul Asociatiei
    Romane a Antreprenorilor de Constructii.

    El a precizat ca mentinerea pietei in 2011 la nivelul din acest
    an reprezinta un scenariu optimist.

    La jumatatea anului, Plosceanu estima ca piata constructiilor ar
    putea scadea in 2010 cu 35-40%, de la 12,6 miliarde euro in 2009,
    prognoza fiind in continuare valabila.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Iertati-l pe Tarik

    Inaltul Tribunal Penal irakian l-a condamnat la moarte pe Tarik
    Aziz pentru “crime impotriva umanitatii” comise in timpul
    represiunii siitilor din anii ’80.

    Incarcerat imediat dupa ce s-a predat, la sfarsitul lui aprilie
    2003, la o luna de la invadarea Irakului de catre americani, Tarik
    Aziz a fost condamnat la moarte impreuna cu alti doi oficiali ai
    regimului lui Saddam Hussein, fostul ministru de Interne, Saadun
    Shaker, si fostul secretar al dictatorului, Abed Hmud. Condamnatii
    au la dispozitie o luna pentru a face apel. Pedeapsa cu moartea
    trebuie aprobata de consiliul prezidential inainte de a fi
    aplicata.

  • Deputatul PSD Mugurel Surupaceanu cere inlocuirea lui Jeffrey Franks la sefia misiunii FMI

    Deputatul i-a adresat o scrisoare deschisa lui Dominique
    Strauss-Kahn, directorul general al FMI, in care ii solicita
    inlocuirea lui Franks la conducerea misiunii Fondului si
    nominalizarea unei alte persoane care sa reprezinte institutia in
    relatia cu Romania.

    “Prin persoana domnului Jeffrey Franks, FMI a invocat necesitatea
    unei interventii a Guvernului in domeniul legislativ fara a avea in
    acest sens un temei juridic solid si a incalcat, prin aceasta,
    principiul constitutional al separatiei puterilor in stat, violand
    flagrant suveranitatea nationala”, sustine Surupaceanu, explicand
    ca modificarea OUG 50 este de competenta Parlamentului, nu a
    Guvernului.

    Delegatia FMI a cerut modificarea radicala sau chiar abrogarea
    Ordonantei 50, pe motiv ca ea se aplica retroactiv (prevederile ei
    se aplica si asupra creditelor deja existente la data intrarii in
    vigoare a ordonantei) si ca ar interzice bancilor activitatea de
    creditare (este vorba de faptul ca bancile s-au plans ca in
    ordonanta apar prevederi privind sanctiuni impuse bancilor, care
    merg pana la suspendarea activitatii de creditare in anumite
    conditii).

    Prevederile ordonantei “constituie o adaptare la situatia
    precara a economiei nationale”, iar cererea FMI “pierde din vedere
    rezultate iminente, precum cresterea numarului de restantieri, care
    se ridica, in prezent, la 800.000 si, totodata, potentialele
    pierderi ale sistemului bancar romanesc in confruntarea in instanta
    cu cetatenii nemultumiti”, scrie Surupaceanu.

    Din cauza faptului ca delegatia condusa de Jeffrey Franks a
    conditionat continuarea acordului cu Fondul de renuntarea la OUG 50
    sau modificarea ei radicala, negocierile cu FMI s-au blocat in
    cursul zilei de duminica.