BusinessMagazin

Blog

  • Peisajul media actual, in oglinda

    Intre faramitare si consolidare, se afla interesul pentru o felie mai buna din piata.


    FARAMITARE

    • Valurile demisionare de la Evenimentul Zilei, Pro Sport si Adevarul, in urma carora trei noi cotidiene si-au anuntat aparitia. La acestea se mai adauga un cotidian condus de Sorin Rosca Stanescu.
    • Plecarea redactorului-sef de la Tabu, pentru a realiza o noua revista pentru femei (caz intalnit anterior si pe alte segmente de piata: presa sportiva, presa economica etc.).


    CONSOLIDARE

    • Pozitia SBS Broadcasting in Romania prin achizitionarea statiilor Prima TV, Kiss FM si Star FM.
    • Conturarea unor noi clustere de presa  (Academia Catavencu; National TV/FM; precum si cel condus de  sindicalistii Petrom, in frunte cu Liviu Luca).
    • Extinderea trusturilor existente cu noi licente / statii radio-TV.

  • DUPA ADERARE

    NOU-VENITI: Intrarea noilor jucatori pe piata – media, agentii, clienti – va avea ca principale efecte cresterea gradului de competitivitate si a volumului de incasari din publicitate.

    REDIRECTIONARE: Noile restrictii la publicitate vor directiona bugetele de media din unele industrii catre marketing direct si PR.

    CONSUM: Romanii vor avea la dispozitie, volens-nolens, mai multe productii europene in grilele de televiziune si cinema.

  • Mai curati cu 5 miliarde de euro

    Intre 1998 si 2002, Romania era o tara acoperita cu un sfert din deseurile menajere pe care le producea anual. Lucrurile nu s-au prea schimbat intre timp. Dar va trebui sa se schimbe in curand. Cand si cu ce pret va straluci si Romania de curatenia proprie astazi tarilor comunitare?

    Termenele limita ale perioadelor de tranzitie negociate cu UE o spun destul de limpede: in 2020, Romania va putea avea o alta fata. Insa o Romanie stralucitoare la finalul acestor etape pare o adevarata provocare pentru imaginatie in acest moment, avand in vedere peisajul actual al deseurilor urbane: Romania are in prezent un sistem de gestionare a deseurilor bazat doar pe colectare neselectiva si eliminare prin depozitare. Din cele circa 9,5 milioane de tone de deseuri municipale generate in 2002, 2 milioane au ramas necolectate. Din cele colectate, doar circa 500.000 de tone au fost colectate separat, in vederea reciclarii si recuperarii. Nu e de neglijat nici faptul ca pe masura ce consumul creste, si cantitatea de deseuri menajere creste, chiar daca populatia scade. 

    Conform cifrelor oficiale, cantitatea de deseuri menajere generate pe cap de locuitor este deocamdata cu 40% sub media din Uniunea Europeana. Pentru ca 2020 sa nu mai semene cu 2005, va fi nevoie si de o mai buna organizare, dar si de multi bani. Cinci miliarde de euro va costa numai implementarea in domeniul gestionarii deseurilor, conform estimarilor Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor. In ce vor fi investiti acesti bani? Pana in 2020, Romania va avea nevoie de aproximativ 50 de depozite municipale noi conforme cu standardele UE. In prezent exista 265 de depozite municipale, din care 16 sunt noi. Celelalte vor fi inchise treptat, pana in 2007, conform ministerului de resort. 

    Motivul ar fi gradul scazut de amenajare a depozitelor orasenesti: peste 40% din orase nu beneficiaza de nici un fel de facilitati pentru protectia mediului si mai mult de 45% dintre depozite au doar imprejmuire cu gard.  Vor fi suficiente 50 de depozite municipale? Daca strategia se respecta, raspunsul e afirmativ. Regulile jocului spun ca, pana in 2016, ponderea materiei biodegradabile (cea care nu se recicleaza) din compozitia deseurilor municipale va trebui redusa cu 65%. Mai putine deseuri la groapa, mai putine gropi. Mai mult, depozitarea va fi descurajata incepand cu 2007, cand va fi introdusa o noua taxa pentru depozitare. Costul unui depozit, conform unui studiu de fezabilitate facut in Timisoara, este de 17 milioane de euro.

    Dar pana la depozitare, deseurile trebuie colectate. Si nu oricum, ca pana acum, ci separat, pentru a putea fi reciclate. In Germania, tara cu cele mai inalte standarde de gestionare a deseurilor, 65 – 70% din deseurile de ambalaje sunt colectate pentru reciclare. In Romania, deseurile municipale sunt colectate selectiv intr-o foarte mica masura (sub 10%) pentru valorificarea materialelor reciclabile (hartie, carton, sticla, metale, materiale plastice). In urma colectarii selective prin proiecte pilot, doar 2% din materiale reciclabile total generate sunt valorificate. 

    Pentru colectarea selectiva in vederea reciclarii si recuperarii detine pionieratul orasul Piatra-Neamt care, printr-un proiect in valoare de 16 milioane de euro, va avea in decembrie 2005 un sistem integrat pentru gestionarea deseurilor. Multi sunt inca sceptici in ce priveste reusita proiectului, deoarece aceasta depinde in mare masura de schimbarea mentalitatii locuitorilor orasului. Dar, daca lucrurile decurg conform optimistilor, sistemul de colectare selectiva va fi extins la nivelul intregii tari pana in 2020. Alti bani vor fi investiti in adaptarea tehnologiilor de productie din industria sticlei, metalului, hartiei, cartonului si plasticului pentru utilizarea materialelor colectate si sortate. Altfel, reciclarea nu ar avea piata si tot sistemul s-ar prabusi. 

    Avantajele economice nu vor intarzia sa apara, insa. Numai in domeniul PET-urilor, daca reciclarea s-ar face cum trebuie, Romania nu ar mai fi nevoita sa importe anual granule de PET in valoare de 80 de milioane de euro. Deocamdata, reciclarea in Romania inseamna maruntire si obtinerea de fulgi de PET care sunt exportati fara o evidenta clara catre tari precum Ungaria, Bulgaria, Italia, China sau Coreea. 

    Daca se va tine de modelul occidental, Romania va incepe sa-si exploateze deseurile si nu va mai trimite totul la groapa de gunoi. Mai precis, deseurile vor putea fi folosite pentru producerea de combustibil si biogaz. Pentru asta, va fi nevoie de cateva zeci de statii de compostare si incinerare. In prezent, ele dau multimea vida. Dar pana in 2017, Romania va trebui sa isi construiasca „necesarul“ de incineratoare cu recuperare de energie. Iata cate oportunitati de afaceri. Dar a vorbi doar de deseuri menajere inseamna a limita problema foarte mult. Deseurile urbane constituie numai 6% din totalul deseurilor generate. Restul de 94% sunt deseuri industriale, cunoscute in general ca fiind mult mai periculoase decat primele. Principalii responsabili pentru poluarea apei, aerului si solului sunt marii poluatori industriali. 

    De pe lista marilor poluatori industriali oferita de Ministerul Mediului revistei BUSINESS Magazin, cateva companii ne-au comunicat cifra la care se ridica investitiile pe care le vor face pentru a se alinia standardelor UE in ce priveste protectia mediului.  Astfel, compania Mittal Steel Galati va investi 30 de milioane de dolari. „Principalele proiecte de mediu, si ca impact, si ca valoare, sunt crearea barierei verzi in jurul combinatului printr-un vast proiect de impadurire (plantarea a 70.000 – 100.000 de puieti pe 15 hectare) si instalatia de desulfurare.“ 

    Complexul energetic Rovinari va investi 200 de milioane de euro pentru instalatiile de desulfurare pana in 2013, 5 milioane de euro pentru emisiile la cos si, in urmatorii 5-6 ani, 30-40 de milioane de euro pentru evacuarea zgurei si a cenusei, spune Ion Piscu, directorul general al companiei. O cifra astronomica vor atinge investitiile companiei Termoelectrica: 920 de milioane de euro „din surse proprii“, spune Ovidiu Pop, directorul general al companiei. Trei sferturi din aceasta suma vor fi directionate catre reducerea emisiilor in aer.

    O alta problema cu care se vor confrunta unele companii va fi si cea a componentelor si materialelor a caror utilizare este interzisa in spatiul comunitar. Producatorul intern de vehicule S.C. Automobile Dacia S.A. estimeaza costurile de conformare la aproximativ 60 de milioane de euro, conform Raportului de integrare din 2004.

    Dar ceea ce vor experimenta romanii pe pielea lor va fi modificarea propriei mentalitati in ce priveste protectia mediului. 

  • DUPA ADERARE

    CHELTUIELI: Costurile pentru implementarea acquis-ului de mediu au fost estimate la 29,3 miliarde de euro pentru perioada 2004-2018

    CALITATEA APEI: Aici vor fi investiti cei mai multi bani: 19,08 milioane de euro (peste 65% din fonduri)

    POLUAREA INDUSTRIALA: Reducerea emisiilor periculoase va costa 5,26 de miliarde de euro, managementul deseurilor, 4 miliarde, iar calitatea aerului, peste 1 miliard

  • Votati Scheele pentru Bucuresti!

    Pe cine ati fi votat daca la alegerile pentru Primaria Capitalei ar fi candidat si Jonathan Scheele, seful Delegatiei Comisiei Europene in Romania, alaturi de Videanu, Vanghelie sau Piedone? Nu e o intrebare deplasata. Caci una dintre consecintele integrarii in UE e tocmai aceasta: la functiile publice din administratia locala din Romania pot candida si cetateni ai altor tari din Uniune.

    Unul dintre cele mai importante capitole din noua Constitutie Europeana este cel privind drepturile fundamentale si cetatenia Uniunii. Odata intrati in UE, romanii vor deveni si cetateni europeni. Ceea ce le va conferi inclusiv dreptul de a candida si de a fi alesi „la alegerile locale in statul membru in care isi au resedinta“. 

    Prin urmare, n-ar trebui sa mire pe nimeni daca in anii urmatori ar aparea asa-zisi capsunari romani printre candidatii la vreun consiliu local din Spania. Asa cum n-ar strica deloc daca vreun neamt sadea, vreun englez sau vreun suedez s-a incumeta sa descalceasca itele guvernarii locale din Romania si s-ar pune pe treaba la vreo primarie din tara. De ce nu, chiar Jonathan Scheele? Care marturisea, in urma cu doi ani, intr-o discutie informala cu cativa jurnalisti, ca ar putea sa se gandeasca la acest lucru, din moment ce s-a implicat deja enorm in integrarea Romaniei si s-a atasat destul de mult de tara noastra, in cei patru ani si jumatate petrecuti aici. Sunt voci care spun ca oficialul european, care a strabatut tara in lung si in lat, a facut pentru Romania mai multe decat numerosi politicieni si demnitari romani.

    Poate nu tot la fel de interesant, dar mult mai spectaculos, este faptul ca Romania va trimite 35 de deputati in Parlamentul European. Acestia vor fi alesi prin vot universal direct, Bucurestiul angajandu-se sa organizeze alegeri pentru Parlamentul European pana cel mai tarziu in data de 31 decembrie 2007. Constitutia Romaniei prevede deja ca cetatenii romani au dreptul de a alege si de a fi alesi pentru PE. 

    De altfel, Autoritatea Electorala Permanenta pregateste deja un proiect de lege in acest sens, precum si amendarea legii alegerilor locale, astfel incat sa permita cetatenilor UE sa candideze pentru diferite functii publice in administratia locala. In sfarsit, reprezentantii guvernului au anuntat intentia de a aduna toata legislatia electorala, inclusiv cea referitoare la alegerile pentru PE, intr-un „cod electoral la standarde europene“ pe care sa-l supuna dezbaterii publice. „Codul ar urma sa contina cinci mari capitole, referitoare la alegerile locale, parlamentare, prezidentiale, pentru Parlamentul European si norme de conduita electorala“, spune liberalul Titu Gheorghiof. La randul lui, ministrul delegat pentru Relatia cu Parlamentul, Bogdan Olteanu, spune ca la dezbateri ar urma sa participe, deopotriva, partidele si organizatiile neguvernamementale. Iar forma finala a documentului, considera ministrul Olteanu, ar trebui sa fie aprobata de Legislativ in aceasta toamna. 

    Ce se intampla daca Romania nu reuseste sa organizeze aceste alegeri in intervalul stabilit? Cele 35 de locuri din PE nu vor fi pierdute. Ele ii revin oricum Romaniei, asa cum Bulgariei ii revin 18 locuri. In cazul in care alegerile sunt organizate dupa data aderarii, se arata in Tratatul de aderare, cei 35 vor fi numiti de parlament, din randul senatorilor si al deputatilor, si isi vor exercita mandatul pana la alegerile propriu-zise. De altfel, Parlamentul European va avea oricum, de la data semnarii Tratatului de aderare (25 aprilie, a.c.), 35 de fotolii in plus pentru romani. Este vorba despre 35 de observatori in PE, numiti de Parlamentul Romaniei dintre actualii senatori si deputati, cei mai multi, probabil, din randurile membrilor Comisiei pentru Integrare Europeana. Negocierile privind componenta echipei de europarlamentari romani se vor duce, probabil, in raport cu actualul algoritm parlamentar. Si vor tine cont si de opinia grupurilor politice din Parlamentul European, declara deputatul Adrian Severin, membru al Comisiei pentru politica externa. Calitatea de observator in PE le va oferi celor 35 toate drepturile celorlalti europarlamentari (participare la dezbateri, luarea cuvantului s.a.m.d.) cu exceptia dreptului la vot.

    Alegerile pentru PE vor influenta, in mod cert, viata politica din Romania. In ultimele luni s-au facut deja multe valuri pe seama apartenentei partidelor politice romanesti la marile familii politice europene. 

    In prima faza, de dupa semnarea Tratatului de aderare, prezenta eurodeputatilor romani nu va influenta in mod concret ecuatia politica a PE. Importanta echipei romanesti, a saptea ca marime, va creste in momentul in care cei 35 vor avea drept de vot. Chiar si pentru cel mai numeros grup (EPP-ED), cel al crestin democratilor populari, care numara deja 268 de membri, e important sa aiba cat mai multi eurodeputati romani. Asa se explica negocierile pe care le-au avut/le au PNL si PD cu popularii (EPP-ED), liberalii (ALDE) si socialistii (PSE) europeni sau ideile privind fuziunea celor doua partide din Alianta. Asa se explica schimbarile de denumire ale unor partide (PNTCD si PRM si-au adaugat cuvantul „popular“ in denumire; taranistii, pentru a afirma raspicat ca apartin deja familiei populare crestin-democrate europene, cei din PRM pentru a incerca sa se apropie de aceasta). 

    Interesate de eurodeputatii romani nu sunt doar cele trei grupuri mari ci si cele mai mici, care ar putea deveni, la randul lor, chiar mai interesante pentru eurodeputatii romani. Un numar de trei sau patru eurodeputati romani atrasi in G/EFA (ecologistii – 42 eurodeputati, in prezent), GUE (grupul de stanga – 41), I/D (euroscepticii – 36), UEN ( 27) ar putea schimba raportul de forte intre aceste grupuri. Tot astfel, cei 3-4 deputati adaugati unora dintre cei 28 de independenti ar putea duce la crearea unui grup nou.  In oricare dintre aceste cazuri, eurodeputatii romani ar putea avea functii si influenta in respectivele grupuri, conform principiului „mai bine la sat fruntas, decat la oras codas“. De altfel, unul dintre reprezentantii verzilor europeni, Juan Behrend, marturisea pentru BUSINESS Magazin ca Partidul Ecologist European (din care face parte si Federatia Ecologista din Romania) monitorizeaza de mai bine de zece ani activitatea ecologistilor romani si are intalniri cu liderii acestora. Chiar daca nu a declarat-o raspicat, este limpede ca verzii europeni ii vor sprijini pe candidatii la PE a ecologistilor romani.  La randul lui, Brian Crowley, liderul unui alt grup mic, UEN, ne declara ca se afla in discutii cu mai multe partide din Romania „pentru a vedea care dintre cele care isi vor trimite reprezentanti in Parlamentul European ar fi interesate sa adere la grupul UEN“. 

    Prin urmare, oameni care pana in urma cu 15-20 de ani traiau prin vreun orasel de provincie din Romania vor avea sansa sa participe la luarea unor decizii europene. Si nu doar din Parlamentul European, ci si din alte institutii, precum Comisia Europeana, Banca Europeana de Investitii, Curtea de Conturi, Curtea de Justitie, Tribunalul de Prima Instanta, Comitetul Regiunilor, Comitetul Economic si Social s.a.m.d.  Deja, conform capitolului Diverse, dupa semnarea Tratatului de aderare, Romania va avea statut de observator activ pe langa toate institutiile comunitare.  

  • DUPA ADERARE

    ROMANII: Vor putea fi alesi in functii din administratia locala a oricarui stat membru al UE in care vor locui.

    EUROPENII: Cetatenii unui stat UE, rezidenti in Romania, vor putea fi alesi in functii publice locale din Romania.

    EURODEPUTATII: Romanii vor alege, prin vot direct si universal, 35 de eurodeputati care sa-i reprezinte in PE.

  • rolirudoc aetraC

    Glumita titulara, facila si enervanta fara doar si poate, nu vrea decat sa evoce (prin scriere de la coada la cap a titlului cartii la care ne referim) un moment din copilarie, cand impartiti in fratii sau gasti, cautam sa ne trimitem mesaje carora rivalii sa nu le poata da de cap.

     

    Desi registrul este minor, el semnaleaza faptul ca nevoia de coduri, de incifrare a mesajului este adanc inradacinata in obiceiurile cotidianului. Cu atat mai interesant pare procedeul codificarii/decodificarii atunci cand in spatele sau se ascund nu doar fleacuri criptice adolescentine, frivole trocuri de timbre si povesti de amor, ci mize uriase, capitale, care pun in joc destine individuale, soarta unei natiuni sau deznodamantul unui razboi.

     

    Despre acestea din urma ne vorbeste cartea lui Simon Singh, care este o poveste captivanta despre lupta intre cei care vor sa pastreze secrete informatiile si cei care vor sa le descopere, intre creatorii de coduri si spargatorii acestora. Eroii cartii sunt mari figuri istorice, spioni cu har sau matematicieni de geniu – intre care Charles Babbage si Alan Turing reprezinta numele cele mai sonore -, a caror munca a ramas decenii de-a randul secreta, dar care a influentat cursul istoriei.

     

    Cel dintai scop declarat al cartii este acela de a evidentia evolutia codurilor de-a lungul istoriei. Pentru a ne infatisa plastic motivul acestei continue deveniri (metamorfoze) a limbajelor incifrate, Singh recurge la comparatia cu bacteriile infectioase. Acestea traiesc, se dezvolta si supravietuiesc pana in momentul cand doctorii descopera leacul la care sunt sensibile. Spre a se reface si a se dezvolta din nou, bacteriile sunt obligate sa evolueze si sa infrunte antibioticul, iar doctorii o iau de la capat.

     

    Desi ii aminteste pe Herodot, pe Pliniu si pe criptanalistii arabi, povestea propriu-zisa incepe cu o pagina de istorie mai apropiata: cifrul reginei Maria a Scotiei, cea care a ticluit, prin 1586, un complot impotriva reginei Elisabeta si care si-a protejat corespondenta printr-un cifru pe care-l credea de nedezlegat. Specialistii reginei Angliei reusesc insa sa sparga cifrul, iar Maria Stuart e condamnata la moarte si executata.

     

    Trecand in revista tipurile fundamentale de coduri si incercand sa le destainuie mecanismul, Singh deapana peripetiile codificarii din secolele XVI-XIX, relateaza mitica istorie a Enigmei (redutabila masina de criptat germana) si ajunge in zilele noastre, moment ce ii prilejuieste enuntarea scopului secund al cartii: demonstrarea faptului ca subiectul codurilor este azi mai relevant decat oricand. In conditiile in care convorbirile noastre telefonice trec prin satelit, iar e-mail-urile noastre calatoresc prin numeroase servere si calculatoare, „criptarea este singurul mijloc care ne poate proteja intimitatea si care poate garanta succesul pietii digitale.

     

    Arta comunicarii secrete va oferi lacatul si cheia in Era informatiei“. Presupunind ca volumul o sa va destepte pofta pentru mistere si coduri, va recomandam, in chip de supliment, vizionarea admirabilei pelicule despre viata marelui matematician si criptolog John Nash, „A Beautiful Mind“, in care Russel Crowe face, probabil, cel mai izbutit si mai uman rol al carierei sale.

     

    Simon Singh, Cartea codurilor,

    Editura Humanitas, BucureSti, 2005

  • NOUTATI

    Masina de idei

     

    Autorul este unul dintre cei mai harnici moderatori de sedinte de brainstorming din Romania, iar volumul de fata reprezinta rodul a mai bine de doua decenii de experienta „la prima mana“ pe care domnia sa a acumulat-o in cercetarea si pragmatica creativitatii. „Masina de idei“ este o culegere de tehnici creative, care descrie in registru aplicativ o suta trei astfel de metode individuale si de grup, de la „cele sase palarii ganditoare“ la abstractiile progresive (procedeul abordarii unor probleme deja solutionate, dar ale caror solutii, desi larg folosite, nemultumesc pe toata lumea) si pana la pseudologie, sinectica si TRIZ (acronimul in limba rusa pentru Teoria rezolvarii inventive a problemelor). Desi valorifica experienta profesionala si stiintifica la zi, „Masina de idei“ a lui Onut nu se adreseaza exclusiv si nici macar preponderent specialistilor, ci tuturor acelora care au nevoie de idei noi si valoroase.

     

    Gheorghe Onut, Masina de idei,

    Editura FundaTiei Pro, BucureSti 2005

     

    O (simpla?) meserie

     

    A ignora fenomenul prostitutiei, spune autoarea, „inseamna inconstienta“, a-l evita inseamna ipocrizie, a-l mistifica inseamna a-l reduce la un aspect particular, cel mistic-magic-religios. O abordare realista, precum cea din acest volum, ar insemna deci situarea echilibrata intre ignorare si mistificare, prin recurs la datele oferite de istoriografie si de studiul sociologic al fenomenului. Subiectul, ocolit din pudoare, exilat prin infierare sau, dimpotriva, tolerat, a fost si este unul resimtit ca „foarte delicat“. Cu toate acestea, problemele pe care le ridica, persistenta sa, banuiala ca meseria prostitutiei este nu doar cea mai veche din lume, ci si una cu vocatia perenitatii, fac ca discutiile ce o au drept tema sa constituie o prioritate in conditiile societatii romanesti actuale, in care luarea unei decizii legislative este evitata de ani de zile.

     

    Elena Macavei, Prostitutia intre ignorare si mistificare,

    Editura Antet, Bucuresti 2005

  • Atractia surprinzatoare

    Girls Aloud sunt un grup pop fabricat dupa reteta Spice Girls, care, dupa regulile logicii, ar fi trebuit sa fi disparut deja pana acum. Cum se face ca au scos al doilea (!) album, care mai e si foarte bun? Reality TV. E la fel ca si cruzimea fata de animale tampe: amuzanta in primele treizeci de secunde, pana in momentul in care, brusc, iti dai seama de ceea ce faci si te intrebi: „La ce ma uit?“

     

    Cel mai inovator reality show al momentului din Marea Britanie adauga o nota de cruzime deosebita formatului de emisiune: un grup de indivizi creduli aflati in cautarea celebritatii si clar situati sub limita inteligentei sunt lasati sa creada ca urmeaza sa fie trimisi in spatiu si filmati in timp ce traiesc pe o statie spatiala. Bineinteles, in realitate, totul nu e decat o inselatorie atent elaborata, iar vedetele emisiunii nu parasesc nici o clipa studioul, dar sunt facute sa para foarte proaste.

     

    Ma tot gandesc la cat de amuzant ar fi sa se faca exact invers si anume sa invite oameni in ceea ce acestia cred ca e un studio de televiziune, dupa care sa fie trimisi in spatiu. Dar divaghez. Formatul reality TV al „Popstars“ o fi el grozav in a determina natiunea sa stea in fata „tembelizorului“, dar este ultimul loc din care te-ai astepta sa apara muzica buna. Sa examinam dovezile: emisiunea romaneasca „Popstars“ a reusit sa produca trupele Bliss si Cocktail.

     

    Nu vom mai auzi de nici una, deoarece nu mai exista. Longevitatea nu o poti asocia cu trupele de staruri pop – acestea binedispun publicul, lanseaza cateva piese si dispar. Drept pentru care faptul ca formatia Girls Aloud, produsul unei emisiuni reality TV din Marea Britanie („Popstars: The Rivals“) si-au lansat nu primul, ci al doilea album in decembrie, numit „Chemistry“, ar trebui sa constituie o oarecare surpriza. La o prima vedere, arata ca o formatie de fete standard: cinci fete atragatoare, care canta un pop dulceag pentru piata preadolescentina. Ati mai vazut asa ceva? Sunt ele cele mai recente imitatoare ale Spice Girls dintr-un lung sir? Probabil ca da. Dar probabil ca nu.

     

    Pentru inceput, cele cinci par sa fie un pic, dar numai un pic, mai amuzante decat carnea de tun obisnuita produsa de fabrica de pop. Cheryl Tweedy castiga clar niste puncte in plus pentru faptul ca a pornit o bataie intr-o toaleta si a fost arestata pentru asta (i-a tras un pumn unui angajat de la toaleta, daca trebuie musai sa stiti). Iar primul lor single, „Sound of the Underground“ a fost atat de bun, incat te facea sa uiti de absurditatea reprezentata de faptul ca o trupa fabricata pretindea sa stie cum suna „underground-ul“.

     

    Cu un refren in stil „surf guitar“ Dick Dale, piesa a ajuns, pe merit, in varful clasamentelor, generand imediat un torent de imitatoare. Mai mult, spre deosebire de alte produse ale reality TV-ului, Girls Aloud au reusit sa treaca de granitele nationale si sa devina celebre in tari care n-au vazut emisiunea care le-a adus faima, cum ar fi Romania. Ajungem astfel la cel mai recent album al lor. Nu numai ca aceste tinere de tip „fata din vecini“ au reusit sa scoata un al doilea LP, o realizare in sine pentru un grup de la care te-ai astepta sa aiba o durata de viata echivalenta cu cea a unui organism unicelular, dar mai este si destul de bun.

     

    Ca si primul lor single, „Chemistry“ este creatia Xenomania, aceeasi echipa de productie care au creat hituri impresionante pentru Sugababes si Rachel Stevens. La fel ca „Sound of the Underground“, albumul este exact genul de amalgam de stiluri muzicale trantite impreuna asa cum ne-am astepta de la cei mai buni croitori din domeniul muzicii pop. 

     

    In 45 de minute de muzica, fetele impun comparatii cu nume cat se poate de diferite, cum ar fi The Small Faces, Giorgio Moroder si pianistul de blues Fats Waller. In ciuda tuturor asteptarilor, Girls Aloud au venit cu un album foarte bun. Desigur, acum mi se permite sa spun asa ceva. Stim cu totii ca a-ti placea muzica pop in aceste timpuri „liberale“ nu e ceva de care sa te rusinezi.

     

    Totul pare sa fi inceput de la Pharrell Williams, producatorul supertalentat care reuseste sa compuna aproape toate hiturile care apar pe MTV. Dupa aparitia lui Pharrell, a devenit credibil sa-ti profesezi iubirea pentru un grup serios ca The Incredible String Band in acelasi timp in care discuti despre ultimul single Britney Spears. Spre deosebire de vremurile intunecate din anii ‘80  muzica pop e un gen care ne poate placea tututor. Iar LP-ul Girls Aloud este cu siguranta menit sa placa.

     

    Traducere de Loredana Fratila-Cristescu

  • Noi si Ei

    Din patru in patru ani, de alegeri, aflam ce-i framanta pe politicieni si cum mor de grija clasei de mijloc, cum sa o ridice, cum sa o impoziteze mai putin, cum sa o ajute sa se dezvolte. Si cum cer reformarea clasei politice – desi acest lucru il cer mai ales cei aflati in opozitie.

     

     

    Subiecte majore, numai bune de discutie, fara dezvaluiri sau fara atacuri directe. Teme filozofice, care n-au ajutat la nici o schimbare. Dar politicienii vor plati pentru acest lucru intr-un mod cum nu se asteapta. Reforma clasei politice va veni de jos, de la cei peste  doua milioane de romani care lucreaza in strainatate.

    Ei vor deveni clasa adevarata de mijloc, ei vor reforma clasa politica in urmatorul deceniu.

     

    Degeaba asteptam ca „noi“, cei care am ramas in tara, sa-i aducem pe altii la putere in locul celor de azi. Suntem prizonierii acestui sistem, radem cand il vedem pe Gigi Becali, ii admiram sau ii invidiem pe cei care au stiut sa se descurce.

     

    „Ei“ sunt cei mai mari investitori in Romania, prin cei peste 4 miliarde de  euro pe care ii trimit anual in tara. Peste cativa ani, ei vor deveni cea mai importanta „clasa politica“. Dupa 10 ani in care s-au spetit carand cu carca tone de ciment, au stat in arsita indoind fierul sau au facut curat in restaurante si hoteluri, ei, romanii care au ales sa munceasca afara ca sa-si asigure traiul, se vor intoarce acasa. Acest fenomen se va vedea treptat, insesizabil la inceput.

     

    Ei nu se vor intoarce in masa, asa cum ii vedem acum, la coada la vami de sarbatori. Dupa ce au adunat 100.000-200.000 de euro fiecare, ei vor incerca sa-si faca un rost aici. Ei vor deveni antreprenorii pe care nu i-am avut in anii ‘90. Fie ca isi vor face o pizzerie, asa cum au vazut in Italia unde au lucrat, fie ca vor oferi servicii de cleaning, fie ca isi vor deschide un minihotel, ei vor schimba intai locul in care vor activa. Nu vor mai accepta ca primarul sau „alesul“ lor sa nu faca nimic, sa nu le traga gaze ca sa le mearga  business-ul mai bine sau sa nu aiba drum asfaltat.

     

    Credeti ca unul care a muncit din greu afara va accepta sa-i mai imbogateasca pe functionari? Credeti ca cineva care a curatat WC-uri la Madrid ani de zile ca sa puna deoparte 50.000 de euro va mai da 100 de euro spaga pentru o autorizatie? Eu cred ca nu.

     

    Pe ei strainatatea ii schimba mai repede ca mentalitate fata de noi, cei care am ramas in tara. Noi luam „atentia“, „relatia“ sau telefonul pe care il dam pur si simplu ca pe niste fapte de viata, considerand ca nu merita timpul si efortul ca sa te lupti sau sa astepti pana se rezolva lucrurile in mod oficial, stand la rand. Dar ei vor incepe sa puna presiune pe autoritatile locale. Iar puterea votului lor la alegeri va conta. Cine nu a facut nimic pentru comunitatea locala va fi aruncat din scaun la alegeri.

     

    Sa vina altul. Promisiunile nu vor mai tine loc de asfalt.  Poate chiar dintre cei care au lucrat afara se va ridica cineva ca sa conduca un oras.  Schimbarea la nivel inalt, adica reformarea clasei politice, pe care o dorim de ani buni, nu se va face de sus, ci de jos. Degeaba asteptam ca reforma sa vina de la Basescu, Iliescu, Geoana, Tariceanu, Boc etc.

     

    Ei nu au muncit o zi in strainatate si nu stiu ce inseamna sa castigi un ban scrasnind din dinti si injurandu-i pe cei ce i-au adus in acea situatie. Ei nu pot intelege de ce trebuie asfaltata acea strada, nu maine, ci „ieri“, ca sa vina mai repede un furnizor, sau de ce trebuie ca o autorizatie de functionare sa iasa mai repede, ca sa nu tina in loc afacerile. 

     

    Noi nu avem curajul si nici forta de a schimba lucrurile. Nu e lupta noastra. Ei si familiile lor, care depind de acei bani castigati din greu, vor schimba tara in urmatorul deceniu. „M-am saturat sa muncesc pentru atii. Vreau acasa, in Romania!“, imi spunea  vara trecuta o ruda de-a mea, care de 10 ani sta in Canada.

     

    „Si ce sa faci aici?“, a fost replica mea. Nu stiu ce, dar tot trebuie sa fac un business, o pensiune poate – a fost raspunsul pe care l-am primit. Noi trebuie sa ne temem de forta cu care se vor intoarce. Ei vor castiga lupta cu sistemul, pe care noi am fi dorit s-o castigam, dar pe care am pierdut-o.

     

    Asa cum ne-au ridicat financiar in ultimii cinci ani, prin banii pe care i-au trimis in tara si care au sustinut o crestere economica din care ne-am alaptat toti, asa ne vor schimba si pe noi. Daca nu ne schimbam noi, vom tine in loc Romania, asa cum cei aflati de 15 ani la putere au tinut-o. Oare vom ajunge sa intelegem de ce nu trebuie sa ne mai folosim „telefonul“?