rolirudoc aetraC

Glumita titulara, facila si enervanta fara doar si poate, nu vrea decat sa evoce (prin scriere de la coada la cap a titlului cartii la care ne referim) un moment din copilarie, cand impartiti in fratii sau gasti, cautam sa ne trimitem mesaje carora rivalii sa nu le poata da de cap.

 

Desi registrul este minor, el semnaleaza faptul ca nevoia de coduri, de incifrare a mesajului este adanc inradacinata in obiceiurile cotidianului. Cu atat mai interesant pare procedeul codificarii/decodificarii atunci cand in spatele sau se ascund nu doar fleacuri criptice adolescentine, frivole trocuri de timbre si povesti de amor, ci mize uriase, capitale, care pun in joc destine individuale, soarta unei natiuni sau deznodamantul unui razboi.

 

Despre acestea din urma ne vorbeste cartea lui Simon Singh, care este o poveste captivanta despre lupta intre cei care vor sa pastreze secrete informatiile si cei care vor sa le descopere, intre creatorii de coduri si spargatorii acestora. Eroii cartii sunt mari figuri istorice, spioni cu har sau matematicieni de geniu – intre care Charles Babbage si Alan Turing reprezinta numele cele mai sonore -, a caror munca a ramas decenii de-a randul secreta, dar care a influentat cursul istoriei.

 

Cel dintai scop declarat al cartii este acela de a evidentia evolutia codurilor de-a lungul istoriei. Pentru a ne infatisa plastic motivul acestei continue deveniri (metamorfoze) a limbajelor incifrate, Singh recurge la comparatia cu bacteriile infectioase. Acestea traiesc, se dezvolta si supravietuiesc pana in momentul cand doctorii descopera leacul la care sunt sensibile. Spre a se reface si a se dezvolta din nou, bacteriile sunt obligate sa evolueze si sa infrunte antibioticul, iar doctorii o iau de la capat.

 

Desi ii aminteste pe Herodot, pe Pliniu si pe criptanalistii arabi, povestea propriu-zisa incepe cu o pagina de istorie mai apropiata: cifrul reginei Maria a Scotiei, cea care a ticluit, prin 1586, un complot impotriva reginei Elisabeta si care si-a protejat corespondenta printr-un cifru pe care-l credea de nedezlegat. Specialistii reginei Angliei reusesc insa sa sparga cifrul, iar Maria Stuart e condamnata la moarte si executata.

 

Trecand in revista tipurile fundamentale de coduri si incercand sa le destainuie mecanismul, Singh deapana peripetiile codificarii din secolele XVI-XIX, relateaza mitica istorie a Enigmei (redutabila masina de criptat germana) si ajunge in zilele noastre, moment ce ii prilejuieste enuntarea scopului secund al cartii: demonstrarea faptului ca subiectul codurilor este azi mai relevant decat oricand. In conditiile in care convorbirile noastre telefonice trec prin satelit, iar e-mail-urile noastre calatoresc prin numeroase servere si calculatoare, „criptarea este singurul mijloc care ne poate proteja intimitatea si care poate garanta succesul pietii digitale.

 

Arta comunicarii secrete va oferi lacatul si cheia in Era informatiei“. Presupunind ca volumul o sa va destepte pofta pentru mistere si coduri, va recomandam, in chip de supliment, vizionarea admirabilei pelicule despre viata marelui matematician si criptolog John Nash, „A Beautiful Mind“, in care Russel Crowe face, probabil, cel mai izbutit si mai uman rol al carierei sale.

 

Simon Singh, Cartea codurilor,

Editura Humanitas, BucureSti, 2005

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *