BusinessMagazin

Blog

  • SOFTWARE: Rusia intra timid dar sigur pe piata marilor jucatori din IT

    Programatorilor rusi le place o anecdota atribuita unui oficial al Intel: „Proiectele mari le facem in India, pe cele urgente in America – iar pe cele imposibile, in Rusia“. Dar ce e dincolo de glume?

     

    Cu ceva timp in urma, un om de afaceri rus, sef al uneia dintre cele mai mari companii de IT din tara (Information Business Systems – IBS) comenta ca Rusia inca nu si-a construit urmatorul sector de export, unul care sa aduca bani in tara peste 30 de ani, cand „rezervele de petrol si gaze se vor fi terminat“. Anatoli Karacinski – despre el este vorba – gasea ca un astfel de sector, care sa genereze export, e industria IT. Si mai spunea ca acum ar fi momentul in care o asemenea constructie trebuie proiectata.

     

    Si Karacinski, si alti oameni de afaceri din IT-ul rusesc, privesc fara indoiala spre exemplul Indiei – care conduce in topul tarilor exportatoare de software cu vanzari de peste 12 miliarde de dolari in 2005. Rusia, desi pe locul al 4-lea in clasamentul exporturilor de software, a atins doar 1 miliard de dolari in 2005, in crestere cu 30% fata de 2004.

     

    Putin fata de India, dar promitator totusi, daca luam in calcul ca in 2003 exporturile se cifrau la 475 de milioane de dolari, in crestere cu 60% fata de anul precedent si de noua ori mai mult decat in 1999, potrivit Worldeconomy.com. Acum doi ani, Dmitri Losinin, directorul executiv al celui mai mare exportator rus de software, Luxoft, isi exprima convingerea ca exporturile rusesti de soft vor ajunge pana in 2009 la 3-5 miliarde de dolari.

     

    In paranteza spus, Luxoft este cel mai mare producator de software de business al Rusiei, un nume aflat intr-o companie selecta, cum ar fi Spirit – compania care a reusit sa incheie o alianta strategica cu gigantul american Texas Instruments in 2001 pentru producerea de procesoare, Abbyy – unul din cei mai buni producatori de software pentru recunoasterea optica a caracterelor (OCR) din lume si, bineinteles, Kaspersky – aflat intre primii zece producatori de software de securitate din lume. Mai exact, Kaspersky detine circa 10% din piata mondiala de antivirus, care este estimata la aproximativ 5 miliarde de dolari, in vreme ce pe piata locala controleaza aproape 65% din sectorul „antivirus“.

     

    Pentru a intelege mai bine pozitia de forta a celor de la Kaspersky, e suficient sa amintim ca Symantec, liderul mondial pe segmentul consumatorilor finali, detine in Rusia o cota de piata de doar 20%. Totusi, in pofida succeselor de pana acum, Rusia priveste inca cu respect la liderii pietei mondiale de software, in special la India. La exemplul indian s-a raportat, probabil, si presedintele Vladimir Putin cand, anul trecut – dupa o vizita in Bangalore, capitala IT a Indiei – a decis sa finanteze cu cate 80-100 de milioane de dolari de la buget crearea a trei parcuri tehnologice rusesti (la Novosibirsk, Nijni Novgorod si Dubna, langa Moscova), precum si sa acorde companiilor IT o serie de facilitati gen reducerea contributiilor la bugetul de asigurari sociale (de la 30%, cat platesc alti angajatori, la 14%) si sa excepteze exporturile IT de la plata TVA. Exporturile rusesti de software ar trebui, deci, sa creasca „in acelasi ritm, de 30% anual, pana in 2010“, potrivit ministrului rus comunicatiilor, Leonid Reiman.

     

    Cresterea de pana acum e insa mai degraba un efort al afacerilor locale decat al vreunei strategii guvernamentale. Oamenii din IT-ul rusesc au profitat, pana acum, de aceleasi avantaje pe care le-au exploatat si alte paradisuri ale outsourcingului, in principal forta de munca bine pregatita si ieftina, care a facut ca exportul de software al Rusiei – dirijat, in cea mai mare parte, spre Occident – sa creasca, in termeni de venituri, in fiecare an.

     

    Dar in Rusia, ca si in alte economii emergente, forta de munca se scumpeste, iar acest lucru va priva companiile autohtone de unul dintre principalele lor atuuri. „In Moscova, de exemplu, nu mai este profitabil sa dezvolti software pentru export“, spunea recent Maxim Ageev, presedinte al Quasar Micro, citat de publicatia Kommersant. Salariul mediu al unui programator moscovit e de 700-800 de dolari pe luna, mergand si pana la 12.000 de dolari pe an – la fel ca in China, mai mult ca in India, dar, e drept, deocamdata de cinci ori mai mic decat in Statele Unite.

     

    Totusi, nivelul relativ scazut al salariilor va continua sa fie – cel putin inca o vreme – unul dintre marile atuuri ale industriei rusesti de software, mai ales in fata celei occidentale. Un alt avantaj, pe care oamenii de afaceri rusi incearca sa-l scoata in evidenta, e rezervorul de specialisti si traditia tehnologica mostenita din perioada sovietica, Rusia laudandu-se ca este, alaturi de Japonia si Statele Unite, una dintre natiunile cu cea mai mare densitate de experti in domeniul tehnic: 3.500 la milionul de locuitori. In fine, un alt as din maneca ar fi acela al fluctuatiei de personal mai redusa decat in India, care permite crearea de echipe stabile si experimentate de dezvoltatori de software. Iar specialistii pun aceasta fidelitate a angajatilor tot pe seama traditiei in domeniul tehnic mai mare decat a altor tari; la aceasta ora, „populatia de programatori“ a Rusiei e estimata la 250.000 de specialisti. Dar exista si reversul: fenomenul migratiei.

     

    Anual, aproximativ 2.500 de oameni de stiinta de inalta calificare parasesc Rusia, pentru a lucra in Occident.

    La fel de adevarat, insa, este si faptul ca exista si specialisti in IT care se intorc in tara. Unul dintre ei este Alexei Nikolaevski, fondatorul Luxoft, companie printre ai carei clienti se numara Boeing, IBM si Microsoft. Nikolaevski, care a inceput prin a scrie programe pentru bancile rusesti in 1990, a dat faliment dupa criza din 1998 si a plecat in Statele Unite, unde a lucrat la o companie din Texas pana dupa crah-ul dotcom din 2000. A revenit, dupa aceea, in Rusia, fondand Luxoft, care in 2004 a atins o cifra de afaceri de 25 de milioane de dolari, devenind asa cum deja s-a mentionat cel mai mare exportator de soft al Rusiei.

     

    Dar industria ruseasca de software are si dezavantaje majore: unul ar fi gradul redus de consolidare, piata fiind formata – cu exceptii notabile, fireste (IBS, de exemplu, are 3.000 de angajati si clienti precum Shell, BP, J. P. Morgan, Ford, US Department of Energy) – din companii care au in medie 20-30 de programatori si prea putina experienta in marketing ori fuziuni si achizitii. Altfel spus, piata e formata din companii prea mici pentru a deveni competitori semnificativi pe piata mondiala de outsourcing. Iar in acest punct, admit rusii, avantajul e de partea Indiei, si multumita sprijinului timpuriu al guvernului de la New Delhi, care a creat zone speciale in care companiile pot lucra impreuna pentru proiectele mari.

     

    O alta piatra de moara ar fi si perceptia ca tehnologia ruseasca este inferioara din punct de vedere calitativ (in special in Statele Unite) – o prejudecata mostenita din perioada razboiului rece -, dar si rata mare a pirateriei software de dupa caderea Cortinei de Fier sau ostilitatea regimului Putin fata de marile corporatii (vezi cazul Yukos). Si nu in ultimul rand, hackerii. In 2001, un programator rus de la ElcomSoft Co., Dmitri Sklyarov, a fost arestat de FBI, care l-a acuzat ca a violat U.S. Digital Millenium Copyright Act, o lege care protejeaza incalcarile copyright-ului in dezvoltarea de software.

     

    Sklyarov, care a fost achitat ulterior de un tribunal american, demonstrase la o conferinta a hackerilor din Las Vegas cum poate fi sparta criptarea sistemului de carti electronice e-Books al Adobe Systems, despre care compania spunea ca nu pot fi copiate, si cum pot fi transformate acestea in fisiere PDF obisnuite, care pot fi citite de orice utilizator, pe orice tip de computer. Apropo de Statele Unite. Cand presedintele american Ronald Reagan a avertizat, in anii ‘80, ca „The Russians are coming“ (Vin rusii), ceea ce se subintelegea era o amenintare de ordin militar. Expresia este valabila si astazi, dar si-a schimbat intelesul.

     

    Acum e vorba de calitatile de programatori si expertiza IT a rusilor. Dar asta nu e singura schimbare: avantajele competitive ale relocarii activitatilor software in Rusia nu mai provoaca teama in Occident, ci mai degraba ele reprezinta o sansa nesperata pentru business-urile din Vest de a gasi noi directii de crestere.

  • Minusul este organizarea

    O tara cu dimensiunile unui continent, Rusia are de unde alege programatorii cei mai buni. Forta sa este insa mai degraba latenta, nefiind inca exploatata la adevaratul potential.

     

    DIMENSIUNI: Din punct de vedere al bazei umane rivalizeaza cu India si China, dar din motive de slaba organizare si instabilitate politica si legislativa nu genereaza venituri la fel de mari.

     

    TRADITIE: Fostul URSS era recunoscut pentru capacitatea uriasa de productie de tehnologie. In perioada razboiului rece rusii au inovat de multe ori domenii precum astronautica, tehnica militara si telecomunicatiile.

     

    DESCHIDERE: Boeing, Dell, Intel, Motorola au deja centre de dezvoltare tehnologica in Moscova, si multe alte companii americane lucreaza pe baza de contract cu programatorii rusi.

  • Studiu de caz

    Producatorii de software Spirit si Abby sunt doua exemple de succes ale politicii de deschidere catre Occident.

     

    SPIRIT

    • Fondata in 1992, compania s-a focalizat de la inceput pe dezvoltarea de soft pentru export si pe colaborarea cu gigantii industriali ai lumii.
    • Spre finalul anilor ‘90 Spirit a trecut de la modelul „work for hire“ la cel „product oriented“. 
    • A facut in 2001 o alianta strategica cu Texas Instruments si a semnat cel mai mare contract de export din istoria softului rusesc; solutia celor de la Spirit a fost aleasa din 20 de variante de software.

    ABBY

    • Incepe in 1989, sub numele BIT Software, iar in 1990 lanseaza un dictionar englez-rus, Lingvo 1.0.
    • Incepand cu 1999, isi deschide filiale in Statele Unite si Marea Britanie. Are 500 de angajati, dintre care 300 in Moscova.
    • Isi schimba numele in 1997, an in care compania este declarata la World Economic Forum una dintre primele 30 de companii cu cea mai rapida crestere din Centrul si Estul Europei.

  • Urgenta si importanta

    In vreme ce recentele intelegeri dintre Dell si Google, pe de-o parte, si dintre Yahoo! si eBay, pe de alta, creeaza serioase migrene celor de la Microsoft, americanii obisnuiti au o alta durere de cap: ce-a mai ramas din dreptul lor constitutional la viata privata?

     

    Atat in viata de zi cu zi, cat si in activitatea profesionala ne confruntam in permanenta cu doi factori care cel mai adesea impun cerinte contradictorii: urgenta si importanta. Suntem constienti ca anumite lucruri sunt importante pe termen lung si, totusi, de cele mai multe ori ajungem sa le neglijam pentru a ne canaliza timpul si energia catre cele care par sa nu sufere amanare. M-am aflat sub aceasta clasica dilema cand am ales subiectul pentru acest articol.

     

    Mai intai urgenta. Zilele trecute a fost dat publicitatii un acord intre Dell si Google, adica intre cea mai mare companie de PC-uri din lume si cea mai mare companie de Internet. Cei doi colosi au cazut de acord ca milioanele de computere Dell destinate companiilor mici si mijlocii, precum si utilizatorilor domestici sa fie din fabrica echipate cu un pachet de programe furnizate de Google. Printre acestea se numara Google Earth (sistem de harti si itinerarii), Google Desktop (sistem de cautare si organizare a informatiilor pe computerul local), Google Talk (mesagerie instant si telefonie IP) si Google Toolbar for Internet Explorer. Toate acestea sunt disponibile pentru descarcare atat individual, cat si intr-o distributie compacta numita Google Pack, care cuprinde insa si software de la terti (de pilda Mozilla Firefox sau Norton Antivirus). Insa s-a constatat ca, in practica, cei mai multi utilizatori prefera sa foloseasca uneltele software preinstalate, asa ca prin intelegerea cu Dell softurile desktop de la Google vor avea o expunere mult mai mare. Si inca un amanunt: motorul de cautare web setat ca implicit pe computerele Dell va fi, desigur, Google.

     

    Ca de obicei, partile au fost zgarcite in amanunte, asa ca nu prea e clar ce castiga Dell din aceasta intelegere. Este insa foarte clar cine este cel mai afectat: Microsoft, care pierde puncte pretioase in incercarea de a-si impune propriile instrumente de cautare locala si pe web. Insa gigantul din Redmond nu prea isi poate permite sa-si declare nemultumirea, avand in vedere ca a practicat (si inca practica) pe scara larga aceeasi manevra pentru a-si impune dominatia in lumea software. Insa un necaz nu vine niciodata singur: in aceeasi zi (25 mai), alti doi giganti si-au unit fortele: Yahoo! si eBay. Intelegerea prevede pe de-o parte ca Yahoo! va fi furnizorul exclusiv de reclama contextuala in paginile licitatiilor online gazduite de eBay, iar pe de alta ca Yahoo! va folosi sistemul de plati online PayPal (detinut de eBay) in relatiile cu clientii serviciilor pe care le ofera. La prima vedere s-ar parea ca aceasta intelegere este mai degraba o veste mai proasta pentru Google decat pentru Microsoft, dar lucrurile nu stau chiar asa. Sistemul global de publicitate contextuala detinut de Google este suficient de consolidat ca sa nu fie foarte afectat de miscarea facuta de Yahoo!, in vreme ce pentru Microsoft – care abia acum incearca acest model de business – imensa audienta cumulata de Yahoo! si eBay (peste 80% in Statele Unite) va reprezenta un obstacol semnificativ in tentativa de a-si revigora reteaua proprie MSN.

     

    Ca de obicei, pentru lucrurile cu adevarat importante ramane putin timp. Pe scurt, povestea este urmatoarea: intr-un articol publicat in editia din 10 mai, ziarul USA Today a dezvaluit faptul ca National Security Agency (agentia americana pentru securitate) a colectat in secret inregistrarile apelurilor telefonice a zeci de milioane de americani, folosind datele furnizate de marii operatori AT&T, SBC, Verizon si BellSouth (ultimii doi au negat orice colaborare cu NSA). Se estimeaza ca baza de date operata de NSA contine nu mai putin de 1,9 mii de miliarde de inregistrari colectate dupa 11 septembrie 2001 si e, foarte probabil, cea mai mare baza de date asamblata vreodata. Desi colectarea acestor date nu implica ascultarea sau inregistrarea convorbirilor, prin utilizarea unor tehnici de „minerit in date“ (data mining), NSA poate sa identifice „tipare comportamentale“ in scopul de a depista eventuale activitati teroriste. In ce masura NSA are dreptul sa urmareasca apelurile telefonice (si, se pare, mesajele e-mail) ale cetatenilor americani e un subiect care alimenteaza in zilele acestea o disputa la scala nationala. Electronic Frontier Foundation a dat in judecata pe AT&T, iar WiredNews a publicat declaratiile martorului-cheie, in vreme ce americanii (si nu doar ei) se intreaba unde mai e granita dintre securitatea nationala si viata lor privata.

  • Aliantele gigantilor: Googdell si Yahebay!

    Faptul ca Internetul este o piata schimbatoare e un lucru care se stie. Iar doua anunturi facute saptamana trecuta de gigantii online au dat un prim semn ca incepe o cursa nebuna dupa cat mai multi dintre clientii concurentei.

     

    Metoda aleasa de marii jucatori pentru a-si invinge rivalii poate parea paradoxala: alierea cu alti competitori, unii oricum foarte puternici pe segmentul lor, dar care nu reprezinta un pericol direct atat de mare. Mai intai, eBay, cea mai mare companie de comert electronic din lume, si Yahoo!, portalul online numarul unu al Internetului, au anuntat ca vor deveni parteneri. Mai exact, Yahoo! va plasa reclame online pe site-ul eBay, promovand in schimb pe site-urile sale serviciul de plata Pay Pal al eBay.

     

    Doar cateva ore mai tarziu, Google, lider pe piata de cautare online, anunta un parteneriat cu Dell, cel mai mare producator de computere personale din lume. Intelegerea prevede ca o buna parte din computerele produse de Dell sa ajunga pe piata cu software preinstalat produs de Google – cele mai cunoscute fiind Google Desktop Search, de cautare pe hard-disk-ul computerelor personale, si Google Toolbar, bara de unelte care este afisata in meniul browser-ului de navigare pe Internet.

     

    In primul caz, este clar la cine s-a gandit Yahoo!. Rivalul Google va obtine anul acesta venituri de circa 10 mld. dolari din publicitatea alaturata rezultatelor cautarilor online ale internautilor, conform Financial Times. Iar asta nu-i putea lasa indiferenti pe oficialii Yahoo!, care incearca prin alianta cu eBay sa sporeasca audienta reclamelor online.

     

    Nici nu e greu de inteles ca scopul va fi atins. Conform oficialilor eBay, pe site-ul de licitatii online se efectueaza zilnic 350 de milioane de cautari (un numar aproximativ egal cu cel al cautarilor directionate de pe site-ul Google). Iar asta inseamna ca reclamele din portofoliul Yahoo! vor atrage multe click-uri in plus, adica vor fi generate venituri semnificativ mai mari, care vor fi impartite intre cele doua companii. Analistii estimeaza ca, in urma acestui parteneriat, care va intra in vigoare la anul – initial doar pe piata din SUA, veniturile anuale ale Yahoo! vor creste cu circa 200 de milioane de dolari.

     

    In acelasi timp, nici Google nu sta degeaba. Prin acordul pe care l-a incheiat cu Dell, compania obtine ceva extrem de valoros: spatiu pentru softul sau pe multe PC-uri (Dell vinde anual peste 30 de milioane de computere), locatie dominata in mod traditional de software-ul marca Microsoft. Daca ar fi sa comparam situatia cu piata imobiliara, se poate spune ca Google a inchiriat cateva locatii de lux chiar in centru, „evacuand“ in acelasi timp un „chirias“ extrem de incomod, Microsoft.

     

    Asta pentru ca pagina de start din browser-ul Internet Explorer, fabricat de Microsoft, va fi schimbata pe PC-urile Dell intr-o pagina web co-brandata Dell si Google. In plus, cautarea din Internet Explorer se va face in mod implicit folosind motorul de cautare Google. Aceste schimbari sunt importante pentru ca internautii, arata statisticile, rareori descarca un alt software daca cel pe care il gasesc preinstalat pe computer ii multumeste.

     

    Intelegerea cu Dell, care se refera doar la PC-urile vandute catre consumatori individuali si companii mici si mijlocii, a fost parafata dupa ce Google a fost de acord sa plateasca o suma de bani a carei valoare a ramas confidentiala. De altfel, mutarea facuta de Google il lasa pe Bill Gates cu si mai putine variante de parteneriat, dupa ce anul trecut gigantul online le-a suflat celor de le Microsoft un acord de colaborare cu AOL.

     

    Atunci, Google a cumparat 5% din AOL cu un miliard de dolari, dupa ce Microsoft ajunsese intr-o faza avansata de negociere pentru a prelua un pachet de actiuni. Care va fi impactul acestor aliante ramane de vazut.

  • Razboi cu toata lumea

    Analistii sunt de parere ca, oricum, pe o piata a serviciilor online care se maturizeaza, noile parteneriate sunt avantajoase pentru toate partile implicate.

     

    FOSTI ALIATI: In timpul bataliei cu autoritatile care o acuzau de practici anticoncurentiale in SUA, Microsoft s-a bazat pe sprijinul Dell, companie care acum s-a aliat cu Google, cel mai mare rival al lui Bill Gates pe sectorul cautarilor online.

     

    ATUUL MSN: Microsoft inca mai controleaza una din cele mai mari comunitati de internauti, multumita serviciului de mesagerie online MSN, cel mai utilizat astazi de internautii din intreaga lume.

     

    MAREA PROVOCARE: Rivalii momentului trebuie sa identifice cele mai eficiente metode pentru a vinde reclame unor comunitati de utilizatori care se comporta dupa reguli noi, orientandu-se tot timpul catre servicii de comunicare tot mai complexe.

  • Digitalul meu, digitalul tau

    O companie recent infiintata a anuntat ca va lansa un nou sistem de comert online prin care consumatorii nu vor mai cumpara copii ale produselor digitale (jocuri, muzica, filme), ci dreptul de proprietate asupra lor.

     

    Jocurile, muzica si filmele in format digital au fost dintotdeauna o marfa valoroasa pentru companiile furnizoare de continut. Acestea fac bani buni din vanzarea lor catre consumatorii finali, insa sistemul folosit pana acum nu era intotdeauna avantajos pentru clienti. Imaginati-va ca ati cumparat un joc original si, din neatentie, ati pierdut CD-ul. Singura solutie (legala) pentru a recupera jocul este sa-l mai cumparati inca o data. Un sistem software inventat de compania americana Navio Systems Inc. incearca insa sa inlature astfel de neajunsuri, oferindu-le furnizorilor de continut ocazia de a vinde nu copii ale filmelor, melodiilor sau jocurilor, ci chiar dreptul de utilizare al acestora.

     

    Astfel, odata ce ati achizionat o melodie, de exemplu, o veti putea descarca de cate ori doriti de pe serverul furnizorului de muzica, dupa ce va logati cu numele de utilizator si parola care v-au fost desemnate la prima cumparare. Aceasta solutie va permite companiilor sa vanda produse multimedia folosind mai multe forme de distributie, de la bloguri pana la site-uri ale fan-club-urilor unui artist. Furnizorii vor vinde dreptul de utilizare asupra continutului, iar consumatorii vor putea descarca si folosi aceste fisiere pe mai multe tipuri de dispozitive electronice care pot fi conectate la Internet. Serviciul ii va ajuta, de exemplu, pe cei care pastreaza muzica favorita „imprastiata“ pe mai multe dispozitive sau pe cei care uneori sterg accidental piese pentru care deja au platit. De asemenea, un pasionat al jocurilor pe calculator nu va mai fi nevoit sa cumpere inca o data jocul al carui kit de instalare l-a pierdut. Ii va fi suficient sa intre pe portalul Navio, sa se „legitimeze“ cu numele de utilizator si parola si sa poata descarca inca o data piesa sau jocul pierdut. Dar acest lucru va fi posibil, pentru fiecare caz in parte, daca si producatorii de continut vor fi de acord. Tot ei vor stabili termenii sub care va putea fi folosit serviciul si pretul la care va fi cumparat filmul, melodia sau jocul.

     

    Analistii se asteapta ca marea provocare a Navio sa fie aceea de a semna cu cat mai multi producatori de content pentru a-i folosi platforma web. Pana acum, au fost semnate contracte cu furnizori precum Walt Disney, Internet Group, Atom Entertainment si Fox Sports Mobile. „Una dintre frustrarile consumatorilor de azi e data de faptul ca posibilitatile de alegere sunt limitate, dar in acelasi timp numarul restrictiilor este mare“, spune Melissa Webster, analist al IDC. O astfel de restrictie este si faptul ca utilizatorii iPod pot cumpara muzica doar de pe magazinul virtual al Apple, iTunes. Insa oficialii Navio promit ca vor oferi curand o solutie software care sa permita distributia melodiilor vandute de Apple si pe alte site-uri partenere, cu respectarea drepturilor de autor.

  • Domeniile online, la bani marunti

    Primul pas pe care trebuie sa-l faceti daca vreti un site pentru afacerea dumneavoastra este sa cumparati un domeniu pe Internet. Cum alegeti insa un nume cat mai usor de retinut sau cu potential de a deveni un brand cunoscut?

     

    Ceea ce va trebuie este o analiza a numelui ales, din care sa aflati daca acesta este valoros, daca va atrage clienti, daca este prea lung sau prea scurt sau daca a fost cautat pana acum de utilizatori pe motoarele de cautare.

     

    Pana sa ajungeti sa angajati o armata de specialisti, puteti face o vizita pe site-ul www.leapfish.com. Aici puteti afla cam ce valoare de piata ar avea numele de site la care v-ati gandit, cat si daca este mai scump decat altele similare existente pe Internet. In general cele scurte, de patru-cinci litere si care sunt cel mai usor de retinut, sunt cele mai valoroase, ajungand chiar la zeci sau sute de mii de dolari.

     

    Trebuie luat in calcul faptul ca nu toate numele la care v-ati putea gandi sunt disponibile. Daca numele care va place este deja luat, aveti sansa sa intrati in posesia unuia dintre ele dupa o vreme, in cazul in care el nu a fost cumparat definitiv. Unele nume de domenii sunt cumparate pentru o anumita perioada de timp care poate varia intre un an, zece sau chiar mai mult.

     

    Dupa aceasta perioada, daca proprietarul domeniului nu doreste sa prelungeasca contractul, numele domeniului este scos din nou la vanzare si aveti sansa sa-l cumparati. In afara de domeniile arhicunoscute cum ar fi .com sau .ro, aveti pe www.leapfish.com o lista cu domeniile existente pentru diferite arii de activitate. Spre exemplu, daca aveti o companie care se ocupa de resurse umane, ati putea crea un site „nume.jobs“, domeniul .jobs fiind dedicat acestui segment de activitate. Iar in cazul in care oferiti servicii pentru telefonul mobil, domeniul ar trebui sa fie .mobi.

     

    Unul dintre cele mai scumpe nume de site pe care il puteti gasi la o prima vedere este, de exemplu, „biz.com“, a carui valoare se ridica la peste 214.000 de dolari. Domeniile formate din trei litere sunt cele mai cautate pentru ca sunt cel mai usor de retinut, iar www.biz.com numara peste un milion de cautari pe Google, 640.000 pe Yahoo! si cca. 915.000 pe MSN.

  • Pacala se intoarce

    Dupa modelul hollywoodian al asa-numitelor „sequel“, Geo Saizescu revine cu o continuare a succesului „Pacala“, din 1974. Distribuit de MediaPro Film Distribution, filmul va avea premiera pe 9 iunie.

     

    Pacala se intoarce“ are toate calitatile unui succes de casa: o reteta care a prins la public, o distributie care include atat monstri sacri ai teatrului romanesc, cat si vedete din generatia tanara, totul dirijat de bagheta unui regizor cu experienta. „«Pacala» este fara indoiala un film emblematic ca gandire socio-culturala si artistica. Este un film considerat clasic, care reuneste chintesenta inteligentei si umorului romanesc“, explica Geo Saizescu, cel care a semnat regia si a si jucat in ambele productii. Iar pentru cariera sa a reprezentat un varf, dupa cum el insusi marturiseste. „Fara sa fac o ierarhizare a filmelor mele, pentru ca le iubesc pe toate ca pe copiii mei, «Pacala» a reprezentat fara indoiala o culme“, povesteste Saizescu.

     

    Dupa 32 de ani, regizorul revine cu armele umorului prin „Pacala se intoarce“, care este, de fapt, o satira a societatii in care traim si care are la baza pilde si adevaruri inspirate de povestirile lui Anton Pann, condimentate cu accente cotidiene. „Pentru «Pacala se intoarce» am pastrat aura intamplarilor din primul film, iar dialogurile au percutie la evenimentele si realitatile epocii tranzitorii in care ne aflam“, explica regizorul. Filmul satirizeaza tipologiile care se regasesc in viata de zi cu zi a romanilor: trei personaje nelipsite din viata satului romanesc – primarul, carciumarul si popa, dar si politicianul oportunist, interpretat de insusi maestrul Saizescu.

     

    Cea mai mare parte a filmarilor s-a desfasurat in judetul Valcea, in Oltenia, la fel ca la primul film. „Producatorul Catalin Saizescu a fost obsedat de ideea pro Oltenia, de zona mirifica a Valcii. Si pentru ca nu am dorit ca umorul sa fie alterat de nimic, am ales aceste locuri“, argumenteaza regizorul alegerea decorului. Saizescu spune ca locurile au fost umanizate cu actorii recunoscuti langa care au fost distribuite nume tinere. Astfel, alaturi de Sebastian Papaiani, Adriana Trandafir, Ileana Stana Ionescu, Valentin Teodosiu sau Serban Ionescu, joaca, Anemona Niculescu si Denis Stefan.

     

    „Initial, atunci cand am gandit filmul, Papaiani nu facea parte nici din scenariu nici din gandurile mele. Dar pentru ca toata lumea ma intreba despre el, mi-am dat seama ca nu putea lipsi din noua productie si am creat personajul tatalui lui Pacala special pentru el“, povesteste Saizescu. Sebastian Papaiani, primul Pacala, spune ca nu a filmat decat sapte zile pentru „Pacala se intoarce“ pentru ca avea deja programat un film de televiziune „Bani de dus, bani de intors“. Perioada suficienta insa pentru a trai in spritul Pacala.

     

    „Aveam scenariul, il citisem, dar nu stiam decorul. M-a amuzat in primul rand casa lui Pacala cel batran, care era construita intre niste craci groase ale unui stejar. Intr-o rapa, intr-o vale, undeva unde aveai senzatia ca o sa cazi cu casa cu tot. Parca eram, asa cum isi dorea Saizescu, un cuc, un solitar. Numai ca Pacala, chiar si atunci cand se vaita, este ca hotul care striga «Mi-au furat banii», dar el este cu mana in buzunarul altuia. Striga «Sunt singur, sunt singur», iar in secventa urmatoare il arata facand dragoste cu o amanta. Si nu cu o amanta oarecare, ci cu nevasta cuiva“, povesteste actorul.

     

    Productia, care a avut un buget de aproximativ 18 miliarde de lei vechi, a fost filmata in numai doua luni, spre deosebire de primul film, la care Saizescu spune ca a lucrat doi ani. Iar rezultatul muncii este un film de doua ore si jumatate, de la care se asteapta sa aiba la fel de mult succes ca „Pacala“.

     

    „Pacala“ a prins atat de bine la public, incat este inca difuzat pe posturile romanesti, chiar daca au trecut 34 de ani de la premiera sa. Iar priza la public s-a datorat fara indoiala faptului ca, pana la urma, fiecare roman este un Pacala. „Mi se spunea despre Pacala pe vremuri ca este „o poezie a naturii romanesti“, cu animalele, cu fluierul, cu usa, copaia. Pacala are o filozofie simpla“, explica Sebastian Papaiani, interpretul lui Pacala din primul film. „Am conceput un personaj care trebuia sa atraga multimea, sa fie iubit, purtator de ganduri si sentimente romanesti. Cert este ca fiecare dintre noi este Pacala“, completeaza Saizescu. Afirmatii sustinute chiar de reactia publicului in momentul lansarii. Romanii il pomeneau pe Pacala in toate glumele si, declarat sau nu, fiecare se regasea in vreuna dintre pataniile prin care a trecut personajul.

     

    Fapt care a adus de-a lungul timpului nu numai un numar record de 20 de milioane de spectatori, ci si reactii negative din partea regimului vremii, care a stat pe ganduri inainte sa dea unda verde inceperii productiei. „Comedia a avut intotdeauna de suferit pentru ca in momentul in care razi de cineva nu esti bine primit. Am invins in final cu zambetul pe buze, dar cu zbucium mare in interior“, isi aminteste Saizescu. El spune ca lucreaza la transcrierea jurnalului lui Pacala, care a fost tinut zi de zi in timpul filmarilor timp de doi ani si care este de fapt o istorie dramatica a unui film comic.

     

    Pacala nu a lasat o amprenta adanca numai asupra spectatorilor, ci si asupra carierei interpretului personajului principal. „Pacala a fost pentru mine si binele si raul“, spune Papaiani despre personajul care l-a consacrat. „Pentru mine actorul, eu nu mai puteam sa ies din aceste personaje. Am fost etichetat. Singurul care dupa aceea a avut curajul sa ma ia si a renuntat la un actor pentru asta a fost regizorul Mircea Dragan, cu filmul Golgota“, povesteste actorul. 

     

    Cu toate ca intreaga filmare s-a desfasurat intr-o atmosfera degajata, nu puteau lipsi evenimentele neprevazute. „La scena aruncarii prostilor in Olt nu voia nimeni sa sara pentru ca raul este extrem de imprevizibil. Sa se arunce omul, sa dea un exemplu. Evident ca toti se refereau la mine. Tot auzind, m-am aruncat in bulboana Oltului si am nimerit intr-un vartej. Din fericire m-a salvat bunul meu prieten, Costica Diplan. Asa ca nici la comedii dramatismul nu este de dat la o parte“, isi aminteste Saizescu.

     

    Un alt moment amuzant de care isi aminteste maestrul este scena in care Pacala trebuia sa fie travestit in preot. „La un moment dat, cei de la machiaj au uitat sa aduca barba lui Pacala, care ii desavarsea aparitia, si au gasit o turma de capre si un tap. Am ajuns sa taiem barba tapului si sa i-o lipim lui Pacala, iar dupa finalizarea scenei, cand trebuia sa ii inapoiem tapului ceea ce ii apartinea de drept, animalul ne-a intampinat cu o privire ciudata din cauza faptului ca barba mirosea ciudat de la substantele cu care era incarcata“, povesteste regizorul.

     

    Astfel de momente nu au lipsit nici in cazul primului „Pacala“. Efectele speciale au fost realizate la Kiev, iar Papaiani a trebuit sa filmeze scena cu barza la 15 metri inaltime. Si pentru ca ucrainienii aveau obiceiul sa manance la o ora fixa, actorul a fost uitat acolo, iar dupa pranz, filmarile au fost reluate fara nici cea mai mica explicatie

     

    Acum, dupa 32 de ani, Pacala – Pacala, a’ lu’ Pacala, a’ lu’ Pacala… vine pe ecrane din 9 iunie, pentru a arata ca de fapt suntem toti o natie de Pacala, ori de Pacalici, ori de Pacaliti…

  • Oameni si joburi

    „Recrutare si selectie“, „Sa-i recrutam pe cei mai buni“, „Recrutarea sub toate unghiurile“, „Ghidul profesionistilor in materie de recrutare“, „Excelenta in recrutare“, „Cum sa anagajezi inteligent“ – iata doar cateva titluri (dintr-un total surprinzator de mare) aflate in standurile librariilor occidentale si care trateaza, toate, problematica angajarii de personal.

    In acest stream editorial, a carui amploare este justificata de importanta subiectului, se inscrie si volumul tradus la editura Bic All, volum intitulat „Cum sa alegi intotdeauna persoana potrivita pentru fiecare job“, al lui Lori Davila (sefa a unei firme de succes, care opereaza servicii referitoare la cariera, plasamente externe si care ofera consultanta pentru angajare unui numar de 500 de companii prestigioase – Coca-Cola, Nortel, Siemens etc.) si Louise Kursmark (experta in redactarea de CV-uri si autoare a numeroase carti despre cariera). Cum se poate lesne observa chiar din titlu, cartea propune nu niste retete de eficientizare, ci insasi Reteta. Nu de alta, dar acel „intotdeauna“ titular indica fara doar si poate faptul ca autoarele au dorit sa ne puna la dispozitie un instrument infailibil.

     

    Cum cel mai important aspect al angajarii unor profesionisti de top consta in adresarea intrebarilor corespunzatoare si in evaluarea corecta a datelor obtinute in timpul interviurilor, aceasta carte a fost conceputa ca un ghid lesne de utilizat de catre cei care, ocupati cu responsabilitatile cotidiene, au nevoie de rezultate imediate, mai ales in conditiile in care sindromul „warm-body“ (sau sindromul angajarilor rapide si agresive) tinde sa contagieze intreaga piata mondiala. Daca ar fi sa sintetizam, autoarele insista pe ideea ca, in alegerea angajatului potrivit, este decisiva nu doar identificarea abilitatilor sale tehnice, ci si a celor comportamentale (sesizabile in urma raspunsurilor la intrebari de tipul „Spune-mi despre timpul in care…“, Da-mi un exemplu cand…“ etc), precum si stabilirea motivatiilor si mediului in care angajatul va excela.

     

    Pentru aceasta, au fost oferite nici mai mult nici mai putin de 401 de intrebari pentru interviu (intrebari de inceput, intrebari de substanta, intrebari traditionale si de situatie, modulabile potrivit particularitatilor companiei si candidatului avut in vedere) si 50 de domenii de competenta si tipuri de motivare „job-fit“.

     

    Intr-un capitol special al cartii sunt impartasite sase cazuri de succes de la companii care folosesc tehnica intervievarii comportamentale ca un nucleu al practicii in afaceri, de la TD Madison si Asociatii, cu mai putin de 10 angajati, pana la General Electric, cu 300.000 de angajati.

     

    Foarte interesanta ni s-a parut focalizarea pe riscurile concrete ale unei angajari nereusite – anume costurile reale si costurile ascunse, precum si topul celor mai frecvente 10 greseli care se fac in procesul de angajare.

     

    Lori Davila, Louise Kursmark, Cum sa alegi intotdeauna persoana potrivita pentru fiecare job,

    Editura Bic All, Bucuresti, 2006