BusinessMagazin

Blog

  • Vreo cateva Europe

    La 1 ianuarie 2007, Romania si Bulgaria adera la Uniunea Europeana, adica la un acquis comunitar si la o piata unica. Viitorul Uniunii ca spatiu economic distinct pare sa fie insa imposibil de definit in ciuda tentativelor din ultimii ani de a-l contura. Care e cel mai bun model economic pentru Europa? Liberalismul anglo-saxon sau etatismul francez? Modelul social al nordicilor sau religia estica a cotei unice?

     

    Orice, numai sa rupa axa franco-germana“, spune Gordon Greenwood din Enfield, Middlesex, unul din cititorii care au comentat pe site-ul BBC un reportaj despre Romania publicat saptamana trecuta. Reportajul vorbeste, ca multe alte articole aparute in periodicele britanice, despre saracia extrema din anumite medii ale societatii romanesti, punand intrebarea in ce masura e oportuna o deschidere nediferentata a pietei britanice a muncii dupa 1 ianuarie 2007, adica dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana.

     

    Cititorul Greenwood se refera la binecunoscuta opozitie intre conceptul unei Europe sociale si protectioniste, cu inchiderea pietelor muncii si saptamana de lucru scurta (preferat in mod traditional de Franta si Germania), si cel al unei Europe liberale, care poate ajunge sa concureze SUA doar daca adopta filozofia economica anglo-americana (in afara de Marea Britanie, pe ansamblul UE doar tarile din Est tind sa aplice un astfel de model).

     

    Inmultirea familiei europene de la 15 la 25 de state si, in curand, la 27 asaza Uniunea Europeana intr-o pozitie periculos de vulnerabila. Institutiile create si regulile formulate pentru a asigura coabitarea a sase state in 1957 n-au cum sa mai ramana aceleasi in Uniunea actuala. Consiliul de ministri, Comisia, Parlamentul functioneaza destul de greoi, iar apropierea sistemelor administrative si legislative nationale se dovedeste dificila. Liderii de pe continent nu inceteaza sa spuna ca Europa are nevoie de o viziune unica si de vointa de a o pune in practica, lucru insa destul de anevoios, daca ne uitam la frecventele divergente intre partenerii din UE pe teme de interes comun, de la plafonul pentru deficitele bugetare si pana la contributia fiecarui stat la bugetul comunitar.

     

    In martie 2000, la Consiliul European de la Lisabona, sefii statelor din UE se raliasera ideii de a transforma economia Uniunii Europene, pana in 2010, in „cea mai competitiva si dinamica economie impulsionata de cunoastere“. Astazi, nobilul tel pare mai degraba o gluma. La jumatatea drumului, bilantul in privinta aplicarii directivelor adoptate in 2000 este negativ in aproape toate domeniile – piata muncii, progres social, transporturi, sanatate. In ultimele luni, politicieni reformatori precum Nicolas Sarkozy – ministrul de interne francez care spera sa devina urmatorul presedinte al Frantei -, cancelarul german Angela Merkel sau chiar presedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, au dat inapoi in ceea ce priveste propunerile de reforma, schimbandu-si discursul intr-unul despre necesitatea de a face fata globalizarii.

     

    Anul trecut crestin-democratii Angelei Merkel au venit la putere in Germania cu o platforma reformista, datatoare de speranta pentru o societate unde lipsa de mobilitate a fortei de munca a intretinut cea mai inalta rata a somajului din Europa. Acum insa, cel mai mare partid de opozitie, cel al liberal-democratilor, a inceput sa urce in sondaje, semn ca electoratul este dezamagit de guvernarea Merkel. Cancelarul vizeaza majorarea TVA cu 3%, pana la 19%, din ianuarie 2007, din nevoia de a aduce bani la buget, ceea ce va afecta cererea de consum si disponibilitatea pentru investitii.

     

    In Franta, Nicolas Sarkozy, ca si cel mai puternic contracandidat al sau la urmatoarele alegeri, Segolene Royal, au promis sa se rupa de trecut si de discursul politicianist care predomina pe scena politica a tarii. Dar discursul lor, extrem de asemanator, a fost axat mai mult pe etica muncii, disciplina si valorile familiei decat pe propuneri concrete de a reduce, de exemplu, o rata a somajului ajunsa la 8,9%. Ambii politicieni au motive solide sa discute vag despre reforma; o agenda reformatoare a doamnei Royal ar putea redeschide controversele ideologice in sanul socialistilor, aparute anul trecut cu ocazia referendumului privind constitutia europeana, in timp ce Sarkozy n-are prea mare libertate de a cere schimbari radicale, atata vreme cat el reprezinta, totusi, actualul guvern, ca ministru de interne. Nu-i clar deloc ce urmaresc de fapt cei doi: Sarkozy cel liberal a salutat recent majorarea destul de consistenta a salariului minim si a ajutoarelor pentru cei defavorizati, in timp ce Segolene Royal s-a dus in Suedia sa studieze modelul economic scandinav, dar in acelasi timp si-a exprimat admiratia pentru viziunea economica a premierului britanic Tony Blair.

     

    Analistii sunt de acord ca esenta problemei, cata vreme e vorba de model economic, sta in gasirea celui mai sanatos echilibru intre proiectele de dezvoltare si disciplina fiscala. Pactul de Stabilitate si Crestere in Europa, care a impus plafoane pentru datoria publica si pentru deficitele fiscale, s-a dovedit util in special pentru acele tari cu tendinta spre indisciplina bugetara, ca Italia, Grecia, inclusiv Germania, care a abordat chestiunea unificarii intre partea de vest si cea de est cu pretul unor cheltuieli publice enorme. Grecia (ca si Ungaria, mai nou) a raportat date false ca sa arate ca se incadreaza in plafoanele fixate prin Pactul de Stabilitate, in timp ce Italia a incercat sa obtina o modificare pur si simplu a acestor plafoane; Germania, in schimb, a depasit epoca de dezechilibru fiscal si isi reia cresterea. Aceeasi logica ar urma sa se aplice si la extinderea UE, sustin aceiasi analisti, din moment ce investitiile facute de statele occidentale in relansarea Estului ar urma sa aduca acum profit – inclusiv prin prisma faptului ca vesticii vor beneficia de un aflux de forta de munca ieftina si calificata.

     

    Cum ramane insa cu aspectul social al constructiei economice europene? In momentul semnarii tratatului de la Roma din 1957, de creare a Comunitatii Economice Europene, aspectul social a fost redus la statutul de accesoriu al dezvoltarii economice: „statele membre convin asupra necesitatii de a promova ameliorarea conditiilor de trai si de munca a mainii de lucru, permitand egalizarea lor in progres“. Anii ‘80 au fost marcati de doua socuri petroliere si de inceputul unei crize economice caracterizate de un somaj ridicat si de marginalizarea progresiva a unui numar tot mai mare de persoane. Aceasta criza cerea un raspuns comun la nivel european. „Comunitatea nu-si va putea consolida coeziunea economica in fata concurentei internationale daca nu-si va consolida concomitent coeziunea sociala“, se spunea, in iunie 1984, la Consiliul European de la Fontainebleau. Sefii de stat si de guvern adaugau ca „politica sociala trebuie deci sa fie dezvoltata, la nivelul Comunitatii, in acelasi fel ca si politicile economica, monetara si industriala“. Douazeci de ani mai tarziu Strategia de la Lisabona a plecat de la aceleasi ingrijorari. Formula avansata de europeni s-a referit nu numai la transformarea Uniunii in „cea mai dinamica si mai competitiva economie pana in 2010“; aceasta economie trebuia sa fie si „capabila de o crestere durabila, insotita de o ameliorare cantitativa si calitativa a pietei muncii si de o mai mare coeziune sociala“. Si vom vedea ca, de fapt, ceea ce face diferenta intre modelele economice este viziunea asupra aspectului social si nu decalajele temporare ale ritmului de crestere a PIB.

     

    Situatia economica din spatiul european este momentan stabila. Comisia Europeana a imbunatatit previziunile de crestere a PIB in zona euro la inceputul lunii septembrie, estimand o rata de expansiune de 2,5% pentru 2006. Prognoza pentru 2007 ramane incerta, cu toate ca economistii Bancii Centrale Europene prevad un salt al produsului intern brut de circa 2,2%, cu o rata a inflatiei tot peste 2%. Pretul ridicat al titeiului si al altor materii prime, incetinirea cresterii pe ansamblul economiei mondiale, dar si majorarea TVA cu 3% in Germania, cea mai mare economie din zona euro, sunt apreciate ca fiind de natura sa aiba un impact sensibil asupra perspectivei UE din 2007. UE are un produs intern brut de valoare aproximativ egala cu cel al SUA. Insa PIB european pe cap de locuitor este cu 25% mai mic, intrucat populatia UE depaseste cu 170 de milioane de persoane populatia SUA.

     

    Diferenta dintre cei doi indicatori s-a tot marit in ultimii 15 ani, iar daca aceasta tendinta va continua, OECD estimeaza ca un american va fi, peste 20 de ani, de doua ori mai bogat decat un german. Marea Britanie este intr-o situatie aparte, undeva la mijloc intre Europa continentala si SUA.

     

    Venitul pe cap de locuitor din SUA, calculat in functie de paritatea puterii de cumparare, este cu circa 30% mai ridicat decat media din UE-15. Totusi, acest indicator nu ia in calcul alte elemente care masoara calitatea vietii. Europenii isi acorda mai mult timp pentru relaxare decat americanii, fapt dovedit de orarele mai scurte de munca si concediile mai lungi, iar mamele europene se intorc mai tarziu la serviciu dupa concediul de maternitate decat angajatele din SUA. Aceasta nu inseamna ca europenii sunt mai putin productivi decat americani; masurata corect, productivitatea pe ora este aproximativ egala in cele doua zone. Din pacate pentru tabara europeana, sistemul economic din multe tari UE favorizeaza somajul in randul tinerilor, plecand de la premisa ca rolul principal al statului este sa puna la dispozitia populatiei ajutoare de somaj si asigurari de sanatate generoase, cresterea economica si locurile de munca venind abia pe locul al doilea. In septembrie 2005, 21,7% dintre tinerii francezi cu varste cuprinse intre 15 si 24 de ani nu aveau locuri de munca; Belgia, Spania, Grecia, Italia si Finlanda sunt intr-o situatie similara, cu rate ale somajului de peste 20% in randul tinerilor. Pentru comparatie, numai 11% dintre tinerii americani si 12,6% dintre cei britanici sunt someri. Mai ales din 2000 incoace, oficialii europeni au asistat fara placere la intalnirile internationale unde li se predica de catre americani necesitatea de a transforma economic Europa dupa modelul SUA. Dar conditiile din America nu sunt similare cu cele din Europa: integrarea sociala a imigrantilor e mult mai complicata pe vechiul continent, iar rezistenta culturala la deschiderea pietelor e sensibil mai mare. Un gest ca acela al premierului spaniol Zapatero, de a legaliza peste noapte situatia a mii de „clandestini“, a creat un precedent pe care alte guverne europene, in primul rand in Marea Britanie si Franta, nu stiu cum sa-l faca uitat mai repede, avand in vedere ca declinul demografic din Occident si cererea de forta de munca pentru slujbele prost remunerate au ramas fenomene neglijabile in raport cu valurile de imigranti din Africa, Asia si estul Europei.

     

    Astfel incat unii economisti propun masuri precum restrangerea imigratiei, protectionism moderat si, implicit, rezistenta la incercarile de restructurare economica rapida. Altii sustin, in schimb, ca modelul economic european ar trebui sa rezulte dintr-o sinteza intre liberalism si socialism sau intre utilitarismul anglo-saxon si principiile solidaritatii. Potrivit lui Vladimir Spidla, comisarul european in probleme de ocupare a fortei de munca, probleme sociale si egalitate de sanse, modelul economic european nu este cel liberal clasic – „laissez faire, laissez passer“, ci un sistem de economie de piata temperat de interventia puterilor publice. Modelul politic european, sustine Spidla, este cel al social-democratiei, ceea ce presupune un stat social dezvoltat, un cadru de reglementare a activitatii economice si un nivel relativ ridicat al cheltuielilor publice.

     

    Economistii semnaleaza insa existenta a trei sau patru modele sociale bine definite in Uniune. Unii vorbesc despre modelul anglo-saxon (Marea Britanie, Irlanda si cateva noi state membre), cel continental (Germania, Franta) si cel nordic (statele scandinave), iar altii afirma ca, pe langa modelul anglo-saxon si cel nordic, mai exista modelul zonei Rinului (Austria, Belgia, Franta, Germania si Luxemburg) si cel mediteranean (Grecia, Italia, Portugalia, Spania). Modelul nordic (Danemarca, Finlanda, Suedia si Olanda) este caracterizat de cel mai inalt nivel al cheltuielilor publice si de protectie sociala universala. Piata muncii nu este reglementata strict, dar administratia publica este activa, iar fortele sindicale puternice asigura o echitate a retributiilor salariale.

     

    Modelul anglo-saxon (Irlanda si Marea Britanie) ofera asistenta sociala de urgenta, in special pentru populatia activa. Sindicatele sunt lipsite de putere, iar piata muncii este slab reglementata. Modelul zonei Rinului se bazeaza pe asigurari sociale pentru someri si pe un sistem generos de pensii. Stabilitatea locului de munca este mai mare decat in nordul Europei, dar sindicatele sunt aproape la fel de puternice. Modelul mediteranean directioneaza cheltuielile publice spre pensiile de varsta. Regulile stricte ale pietei muncii protejeaza locurile de munca, iar sprijinul pentru pensionarea inainte de varsta legala incearca sa reduca numarul celor care isi cauta un loc de munca.

     

    Modelul scandinav a fost indelung admirat de restul Europei si inca exercita un farmec aparte pentru politicienii occidentali. In statele nordice, taxele relativ ridicate, un sector public puternic, salariile mari si protectia sociala generoasa n-au exclus cresterea economica si prosperitatea, ba chiar au sustinut-o. Cand se discuta despre modelul nordic, se aminteste deseori conceptul de flexicuritate, care urmareste reconcilierea obiectivelor de competitivitate si securitate sociala. Presedintia finlandeza a Uniunii Europene s-a angajat sa organizeze o reuniune extraordinara la nivel european in luna octombrie, ocazie cu care se va putea aprofunda discutia pe tema flexicuritatii.

     

    Totusi, modelul economic nordic a fost deseori laudat, dar niciodata cunoscut indeajuns. Opozitia din Suedia, de pilda, sustine ca performantele economice ale tarii nu sunt atat de stralucite pe cat se crede, iar toata cresterea economica relativ puternica din ultimul deceniu in statele scandinave n-ar fi decat o redresare dupa recesiunea profunda de la inceputul anilor ‘90. Daca teoria opozitiei suedeze e adevarata, atunci celelate state europene se iluzioneaza incercand sa se inspire dupa modelul urmat in nordul Europei. La inceputul anului curent, compania de consultanta McKinsey a analizat piata suedeza a muncii; una dintre concluzii a fost ca rata ocuparii in randul populatiei active a scazut in ultimul deceniu, iar somajul in randul tinerilor este printre cele mai insemnate din Europa. Potrivit McKinsey, rata reala a somajului este de circa 15-17% fata de rata oficiala de 6%, ceea ce inseamna ca peste un milion de persoane nu au locuri de munca.

     

    Explicatia tine de mecanismele care impiedica in mod constant crearea de locuri de munca si investitiile noi. Firmele nou infiintate sunt tratate aspru de legislatia fiscala; o singura companie din primele 50 din Suedia a fost infiintata dupa 1970. Parteneriatul ideal intre guvern, angajatori si sindicate functioneaza doar daca angajatorul este o companie mare; cele mici au parte doar de costuri mai ridicate. Impozitele apasatoare pe venit – de pana la 80% din venitul pe ultimii trei ani – descurajeaza cetatenii sa se angajeze, in timp ce angajarea de personal este descurajata de costurile demiterii angajatilor.

     

    Prin urmare, s-ar spune ca in alta parte ar trebui cautat un model mai viabil. Ultimii ani, marcati de extinderea UE cu inca 10 membri, au adus in prim-plan performantele economice ale statelor estice. Despre ratele mai inalte de crestere ale acestora s-a spus intai ca ele se datoreaza faptului ca pur si simplu au ajuns in situatia de a reusi sa recupereze ceea ce au pierdut in primii ani de tranzitie, daca nu chiar in toti anii de regim socialist; ar fi vorba, deci, cam de aceeasi iluzie optica valabila si in cazul nordicilor. Cine n-a pomenit de asa ceva s-a referit, in schimb, la „dumpingul“ esticilor, in special pe partea fiscala, prin incercarea de a atrage investitii straine uzand de regimuri fiscale avantajoase, dar si pe partea pietei muncii, avand in vedere ca, din aceeasi ratiune a atragerii de investitii straine, etica muncii in tarile est-europene a imbratisat de la bun inceput principiile anglo-saxone, cel putin in sectorul privat – flexibilitate cat cuprinde, avantaje pentru angajatori, sindicalizare slaba a fortei de munca si dereglementare in privinta programului de lucru.

     

    Presa financiara de pe continent si din SUA au vazut insa in avantul esticilor un posibil model pentru impulsionarea economiei din Europa. Cea mai mare atentie a capatat in ultima vreme zona baltica, unde Estonia traieste o poveste de succes asemanatoare cu cea a Irlandei. Aflata pe primul loc in clasamentul statelor cu cea mai mare libertate economica si politica din lume, inaintea Irlandei si la sapte locuri in fata SUA, Estonia s-a transformat dintr-o republica periferica a URSS intr-un stat unde cresterea economica a produs venituri atat de insemnate, incat impozitul unic a putut fi redus treptat de la 26% la 20%. Iar aceasta cota unica de impozitare a devenit rapid simbolul succesului economic al Estului: aplicata in tarile baltice inca de la jumatatea anilor ‘90, cota unica a fost introdusa in ultimii ani si de Rusia, Ucraina, Slovacia si Romania.

     

    Anul trecut, cand presa financiara abunda de articole despre miracolele cotei unice, ideea a prins si la politicienii occidentali: in Germania, Grecia, Olanda, Croatia, ba chiar si in Marea Britanie ori SUA s-au gasit politicieni care sa-si intemeieze discursul pe propunerea de adoptare a impozitului unic. Entuziasmul pare sa fi trecut insa, atata vreme cat dorinta de a scapa de birocratie si de a atrage investitii – motivatiile cotei unice in tarile estice – au mult mai putina priza la publicul occidental decat aspiratia spre o taxare echitabila a veniturilor. Altfel spus, occidentalii nu vad de ce impulsionarea economiei ar trebui neaparat sa se cladeasca pe o sacrificare a coeziunii sociale. Crestin-democratul Paul Kirchhof, sustinatorul cotei unice pentru Germania, a iesit din politica dupa infrangerea partidului sau in alegerile de anul trecut, tocmai fiindca propunerea sa a fost complet nepopulara. Iar mai nou, raspunzand unei initiative a conservatorilor de a introduce cota unica in Anglia, insusi Gordon Brown, ministrul de finante (si viitorul premier, dupa retragerea lui Tony Blair), a replicat ca nu-i corect ca milionarul, menajera sau lucratorul care incaseaza salariul minim pe economie sa verse la stat aceeasi cota din venituri.

     

    Prin urmare, nu numai ca nu se intrevede vreo convergenta de model economic intre membrii Uniunii (convergenta care ar fi nefireasca atata vreme cat UE nu e un stat), dar viitorul pare sa incline spre o accentuare a diferentelor, daca nu chiar a confuziei (ceea ce contribuie la senzatia ca proiectul european are lacune si in alt plan decat cel legat de absenta unei Constitutii unice). Evenimentele recente din Ungaria au pus la indoiala reteta standard a reformei, recomandata tuturor tarilor in tranzitie, iar marile schimbari asteptate de la politicienii reformatori din Germania si Franta tind sa se rezume mai curand la un sir de promisiuni contradictorii. In acest timp, la Bruxelles continua sa predomine discursul cu tenta sociala, pe baza premisei ca individualitatea Europei ca forta economica trebuie sa ramana legata de o privilegiere a aspectului social.

     

    In mai 2006, Comisia Europeana a adoptat o comunicare destinata Consiliului European si intitulata „Un proiect pentru cetateni – rezultate pentru Europa“. La Consiliul European din iunie 2006, ideea a fost dezvoltata, in dosul expresiilor de lemn privind „asocierea cetatenilor la dezbaterea privind directia Europei“ fiind de ghicit intentia institutiilor europene de a obtine un feedback mai corect in privinta politicilor economice aplicate pana acum pe ansamblul Uniunii.

     

    La urmatorul Consiliu European din martie 2007, sunt de asteptat alte discutii pe aceasta tema. Nu ca ele ar urma sa decida directia de dezvoltare a Europei. Dar e bine ca despre incertitudine sa se vorbeasca macar intr-un cadru organizat.

  • Nimeni nu-i perfect

    Organizatia pentru Cooperare Economica si Dezvoltare (OECD) a lansat in februarie 2006 un raport privind reformele in domeniul politicii economice pe ansamblul tarilor membre, intitulat „Going for Growth“ („Promovarea cresterii“). OECD formuleaza pentru fiecare tara/regiune in parte recomandari privind ceea ce ar trebui facut pentru stimularea cresterii economice.

    Uniunea Europeana Diferenta dintre veniturile pe cap de locuitor din UE si cele din SUA s-a adancit in ultimul deceniu, ca urmare a incetinirii ritmului de crestere a productivitatii muncii de la mijlocul anilor ‘90 incoace si a cresterii prea lente a utilizarii resurselor.


    Recomandari OECD

    * Diminuarea obstacolelor legislative din calea comertului transfrontalier si a intrarii pe piata

    * Promovarea concurentei in retelele de infrastructura

    * Reducerea subventiilor pentru producatorii agricoli si ameliorarea accesului pe piata a produselor din afara Uniunii Europene

    * Ameliorarea mobilitatii fortei de munca intraeuropene

    * Continuarea integrarii pietelor financiare

     

    Masuri intreprinse

    * Un proiect de reglementare a pietei interne a serviciilor a fost transmis Parlamentului European in martie 2005

    * Un set de masuri de liberalizare a serviciilor portuare pana in 2020; anchete privind concurenta in sectorul electricitatii si gazelor

    * Separarea subventiei de productie a fost aplicata la hamei, bumbac, ulei de masline si tutun; reducerea sprijinului pentru producatorii de zahar a fost aprobata

    * Lansarea unei noi „agende sociale“ care ar face posibil transferul pensiilor si al drepturilor la asigurari sociale dintr-un stat in altul

    * Comisia a anchetat concurenta din serviciile bancare si a lansat o consultare publica referitoare la piata ipotecara din UE.

    Marea Britanie Performantele Marii Britanii au fost constante, insa exista o diferenta insemnata de productivitate fata de principalele economii din OECD – SUA si Japonia.

    Recomandari OECD

    * Scheme mai stricte pentru acordarea ajutoarelor pentru cei cu disabilitati

    * Imbunatatirea infrastructurii publice; descongestionarea traficului rutier

    * Stimulente pentru cresterea performantelor in serviciile publice

    * Rol mai mare pentru considerentele economice in procesul de planificare urbana


    Masuri intreprinse

    * Reforme pentru incurajarea revenirii la serviciu a persoanelor in incapacitate partiala sau temporara de munca

    * Finantarea spitalelor in functie de activitatea efectiva

    * Majorarea investitiilor publice in infrastructura; schema nationala de taxe de drum in stadiu de proiect

    * Masuri legislative pentru simplificarea sistemului de planificare urbana.

      

    Germania Conform OECD, cresterea economica a Germaniei a fost modesta timp de peste zece ani, ceea ce a adancit diferenta fata de SUA si de alte economii din UE.

    Recomandari OECD

    * Reducerea presiunii fiscale asupra veniturilor

    * Continuarea efortului de liberalizare a pietei muncii

    * Continuarea efortului de liberalizare a serviciilor profesionale

    * Incurajarea persoanelor de varsta a treia de a ramane in randul populatiei ocupate

    * Promovarea concurentei in domeniul achizitiilor publice

     

    Masuri intreprinse

    * Contributia la fondul de somaj va fi redusa cu 2%, dar pentru TVA se pregateste o crestere de 3%

    * Reduceri in durata beneficiilor asigurarilor de somaj, introduse in februarie 2006

    * Liberalizarea remunerarii pentru arhitecti si ingineri

    * Varsta legala de pensionare va fi marita de la 65 de ani la 67 de ani

    * Reducerea unei serii de subventii si concesii fiscale in sectorul constructiilor rezidentiale.


    Franta In ciuda cresterii ratei de ocupare a fortei de munca, somajul ramane ridicat. PIB pe cap de locuitor n-a crescut suficient ca sa reduca decalajul fata de cele mai performante economii ale OECD.

     

    Recomandari OECD

    * Reducerea costurilor de concediere si in privinta programului de lucru

    * Reducerea costului minim al fortei de munca

    * Reducerea costului tranzactiilor si a birocratiei pentru companii

    * Renuntarea la schemele de pensionare anticipata si reducerea duratei de acordare a ajutoarelor de somaj


    Masuri intreprinse

    * Restrictiile privind programul de lucru au fost reduse, cu exceptia celei privind plata suplimentara pentru peste 35 de ore pe saptamana

    * Planuri de impunere a reducerii contributiilor platite de angajatori pentru slujbele cu salarii mici si de stimulare a somerilor sa accepte slujbe cu salarii mici

    * Reglementarile detaliate privind stabilirea preturilor intre producatori si comercianti au inceput sa fie modificate in favoarea comerciantilor

    * Planuri de stimulare a ramanerii persoanelor de peste 57 de ani pe piata muncii.

     

    Italia De la jumatatea anilor ‘90, productivitatea muncii s-a redus. Rata de ocupare a fortei de munca a crescut, ramanand totusi una din cele mai reduse din OECD.

     

    Recomandari OECD

    * Reducerea controlului statului in economie, accelerarea privatizarii companiilor publice

    * Reducerea taxarii veniturilor salariale, mai ales pentru salariile mici si medii

    * Intarirea guvernarii corporatiste si a supravegherii financiare

    * Impunerea unor standarde de performanta pentru profesorii din invatamantul secundar si tertiar, descentralizarea in finantarea universitatilor

     

    Masuri intreprinse

    * Continuarea privatizarii in sectorul de electricitate (ENEL, Edison), promovarea outsourcing-ului in serviciile publice locale

    * Reducerea contributiei angajatorilor la asigurarile sociale, conform bugetului pe 2006

    * Reforma legii falimentului a fost aprobata

    de parlament, ca si o noua lege privind transparenta in raportarile financiare

    * Reforma invatamantului secundar continua, desi in ritm foarte lent.

     

    Suedia Cresterea productivitatii s-a accentuat in ultimul deceniu, permitand Suediei sa reduca decalajul de venit fata de SUA, apreciaza OECD.

     

    Recomandari OECD

    * Reformarea schemelor de ajutor pentru boala si incapacitate de munca pentru reducerea absentelor de la lucru

    * Prelungirea programului de lucru, renuntarea la intentia de introducere a dreptului la anul sabatic de absenta

    * Reducerea taxarii veniturilor salariale, in special a celor pe salariile mari

    * Liberalizarea pietei imobiliare, renuntarea la plafonarea chiriilor

     

    Masuri intreprinse

    * O parte din ajutoarele pentru boala au fost trecute in sarcina angajatorilor

    * Un nou pachet de masuri pentru ocuparea fortei de munca, in special in administratia locala

    * Inceputul relaxarii fiscale a vizat deocamdata salariile mici si medii

    * Planuri de revizuire a sistemului de alocare a locuintelor sociale

  • Parlez-vous frrrrançais?

    Campania de comunicare a Sommet-ului Francofoniei – desfasurat saptamana trecuta – a fost unul dintre cele mai mari proiecte de gen pe care statul roman le-a tinut vreodata in mana. Cu toate acestea, agentiile de publicitate nu s-au batut pe el.

     

    Nu prea inteleg sensul campaniei… Poate ca vor sa comunice mai bine poporului ca uite ce CV tare are Romania, ca e prima tara est-europeana unde se organizeaza summitul… Dar, pe de alta parte, campania nu comunica asta“, comenta recent Ionut Ilea, administrator de firma, in calitate de consumator expus la avalansa de spoturi TV, radio, de panouri, brosuri si manifestari menite sa sustina unul dintre cele mai de amploare evenimente gazduite vreodata de Romania. E vorba despre cel de-al XI-lea „Sommet al Francofoniei“, primul eveniment de acest fel organizat in Europa intr-o alta tara decat Franta (au fost asteptati sefi de stat si de guvern din cele 63 tari membre ale Organizatiei Internationale a Francofoniei, reprezentanti ai organizatiilor internationale, ministri de externe, parlamentari, reprezentanti mass-media).

     

    Din cele circa 9 mil. euro pe care statul roman spune ca le-a scos de la buget pentru organizarea acestui eveniment, in jur de 600.000 de euro au mers pe comunicare. Un buget pe care nu s-au batut multe agentii – din cele cateva zeci de companii de publicitate existente numai in Bucuresti, doar cinci s-au prezentat „la discutii“ cu Ministerul Afacerilor Externe (MAE), spun oficialii institutiei: Ogilvy & Mather, GMP, Saatchi & Saatchi, Gav/Scholz & Friends si Leo Burnett & Target. „Ogivly & Mather si GMP s-au retras dupa ce au primit brieful, pentru ca nu aveau capabilitati de personal si se intra in perioada vacantelor“, spune Maria Breteanu, director de comunicare al Comisariatului General pentru Francofonie (entitate din cadrul MAE infiintata special pentru summit in iulie 2005). In cele din urma, continua Breteanu, Gav/Scholz & Friends si Leo Burnett au format un consortiu, astfel ca in pitch au ramas cele doua agentii pe de o parte si Saatchi & Saatchi pe de alta – aceasta din urma fiind desemnata si castigatoarea licitatiei (si Saatchi & Saatchi a format un consortiu cu Funky Business, agentie de BTL care nu este integrata operatiunilor Saatchi, dar legata de Saatchi printr-un actionar comun).

     

    De ce nu s-au inghesuit agentiile? Din spusele agentiilor finaliste (Leo Burnett si Saatchi) – dar si din practica – principalul motiv ar fi timingul nefericit: iulie-august (cand a avut loc licitatia) e o perioada nefasta pentru demararea unor proiecte de anvergura. Din cauza concediilor, pe de o parte, dar si pentru ca timpul ramas pana la demararea campaniei este „extrem de scurt“, precizeaza Roxana Dumitru, new business director la Leo Burnett & Target. „Pentru o campanie de o asemenea amploare – putine de altfel in Romania – produsul trebuie foarte bine inteles inainte de a-l comunica. O luna e putin, cu tot cu lucrul efectiv la campanie“, explica ea. Si Cristina Oanta, managing director la Saatchi & Saatchi (agentia castigatoare) spune ca perioada cuprinsa intre licitatie si evenimentul in sine a fost „foarte scurta“.

     

    Comentand bugetul campaniei, 600.000 de euro, Oanta crede ca acesta a fost „modest“ comparativ cu amploarea evenimentului. La randul ei, Roxana Dumitru e de parere ca pentru a crea un „awareness la nivelul maselor“ ar fi fost necesar circa 1 milion de euro (un buget pe care de obicei il consuma o banca pentru o comunicare medie – n.r.). Intrebarea care se pune insa nu tine de numarul banilor publici cheltuiti pentru aceasta campanie, ci de rostul lor. In ce masura si-a atins ea scopul? Adera romanii mai mult la valorile francofoniei acum?

  • Impartirea banilor

    Din bugetul alocat, 39% au mers catre publicitatea neconventionala (BTL). Costurile de media au fost simbolice: in afara de cele alocate panotajului mobil si pentru doua suplimente in presa scrisa, media au oferit gratuit spatii de difuzare.

     

    TITLU: „Parlez-vous frrrrancais?“

    BUGET: ATL: 127.209 de euro; PR: 92.579 de euro; BTL: 234.342 de euro; MEDIA: 121.247 de euro. TOTAL: 600.000 de euro

    OBIECTIVE: Familiarizarea publicului cu spiritul francofoniei si promovarea valorilor acesteia; comunicarea evenimentului.

    AGENTII: Saatchi&Saatchi (publicitate, PR); Zenith Media (media); Funky Business (BTL).

    EVALUARE:  Din comisia de evaluare a agentiilor de publicitate la licitatie au facut parte: Cristian Preda – secretar de stat pentru Francofonie; Corina Vintan* – director comunicare MAE; Maria Breteanu (director comunicare Comisariatul General pentru Francofonie); Bernard Vershueren (consilier probleme de comunicare).

     

    * Corina Vintan a lucrat timp de 8 ani la Saatchi&Saatchi  (1993-2001)

  • Reorganizare in stil elvetian la Ringier

    Grupul de presa elvetian Ringier a anuntat ca, incepand cu 1 ianuarie 2007, isi va remodela structura organizationala gratie cresterii afacerilor sale in regiune. In Romania au loc doua numiri importante.

     

    Ringier – care in Romania editeaza, printre altele, Evenimentul Zilei, Libertatea, ProSport, Capital, TVmania, Unica – a inceput un proces de remodelare interna al carui „factor decisiv este cresterea substantiala pe care afacerile Ringier din Europa Centrala si de Est au cunoscut-o in ultimii ani“, conform unui comunicat al companiei. Astfel, tarile din aceasta regiune sunt acum mai bine reprezentate in cadrul noii structuri manageriale a grupului, care va fi condusa de catre Martin Werfeli, in calitate de CEO.

     

    In acelasi timp, operatiunile din Elvetia vor fi si ele centralizate intr-o unitate organizationala separata, sub numele Ringier Publishing Switzerland. Aceasta va fi condusa de catre Thomas Landolt, in prezent managing director al Ringier Publishing Romania. Iar Alexander Theobald, pana in prezent directorul departamentului de reviste al Ringier AG, va prelua conducerea operationala pentru Romania si va coordona si Ungaria.

     

    In Romania, pe langa numirea lui Alexander Theobald la managementul grupului, o numire importanta mai este cea a unui nou director executiv de distributie. Este vorba despre Guenther Graml, care de la 1 octombrie a.c. preia managementul activitatilor de distributie (incluzand abonamentele) de la Razvan Corneteanu. O alta schimbare la Ringier in ultima perioada a fost numirea unui nou director executiv in cadrul diviziei de publicatii economice si de referinta – Iulia Dinu, care a preluat aceasta functie de la Oliver Gottstein. Din noul management la nivelul grupului nu va mai face parte Silvia Lepiarczyk, care a condus operatiunile Ringier la nivel regional in Europa Centrala si de Est din martie 2002. Oficialii Ringier spun ca Lepiarczyk a decis sa ia o pauza in cariera sa, timp in care se va dedica infiintarii unei fundatii Ringier in tarile Europei Centrale si de Est. In schimb, Peter Mertus – pana in prezent managing director al operatiunilor Ringier din Slovacia – devine membru in noua structura manageriala a Ringier, preluand totodata responsabilitatile de publishing pentru Slovacia si Republica Ceha.

  • IN THE SPOTLIGHT

    Ideea: Minitechnicus

    Client: Interbrew

    Brand: Bergenbier

    Agentie: Leo Burnett & Target (Publicis)

    Canale: TV, POS (locurile de vanzare)

     

    O noua campanie tactica de reamintire a calitatilor ambalajului Q-Pack. Asa califica Leo Burnett & Target campania TV „Minitehnicus“ pentru marca Bergenbier. Prin aceasta, Interbrew isi propune sa readuca in atentia publicului avantajele Q-Pack. Chiar daca este vorba despre o campanie educativa, Leo Burnett readuce si aici pe tapet valorile masculine asociate marcii Bergenbier. „Facem o demonstratie – foarte haioasa si inventiva – a spiritului tehnic care ii defineste pe barbati ca «specie»“, explica ideea spotului Irina Burlan, copywriter Leo Burnett. Spotul a inceput sa ruleze din 6 septembrie si va fi difuzat pana pe 10 octombrie pe principalele posturi de televiziune. Campania TV este sustinuta de materiale publicitare la punctele de vanzare.

  • BUSINESS HI-TECH: <i>Zune</i>tul muzicii de la Microsoft se aude pina la Apple

    Cunoscut mai degraba drept cel mai mare producator de software din lume, Microsoft ataca din nou piata de hardware. A inceput cu Xbox, a continuat cu miniPC-ul UMPC, pentru a intra acum pe segmentul playerelor digitale cu al sau Zune. Adversarul declarat: Apple.

     

    De cand Steve Jobs, directorul executiv al Apple, a scos din maneca asul castigator – iPod Mini – piata muzicii in format digital s-a schimbat radical, compania reinventand practic modul in care utilizatorii consuma melodiile preferate. Acum, la a sasea generatie de playere, Apple detine peste 50% din piata mondiala si s-ar putea spune ca zarurile sunt in mana lui Steve Jobs & Co. Ba mai mult, playerele iPod reprezinta mai bine de 70% din piata americana de playere digitale, iar magazinul online de melodii digitale al Apple – iTunes, este sursa a peste 75% din totalul melodiilor descarcate de pe Internet in SUA, conform unui studiu realizat de compania americana de cercetare a pietei NPD Group.

     

    Si totusi, lucrurile se misca. La mijlocul lunii trecute, oficialii Microsoft au anuntat lansarea pe piata, in preajma sarbatorilor de iarna, a gamei de produse Zune – un media player digital si un serviciu de cumparaturi online echivalent al popularului iTunes – Zune Marketplace -, punand astfel capat speculatiilor din piata. La vremea anuntului, player-ul Zune era insa deja cunoscut gratie unor fotografii destul de neclare, publicate pe Internet, se pare, dupa ce Microsoft ar fi depus documentatia necesara la US Federal Communications Commission.

     

    La o prima impresie, Zune nu este foarte diferit de playerele iPod Video. Are aceeasi forma dreptunghiulara, usor rotunjita la colturi, aceeasi consola de navigare prin meniurile playerului, la care se adauga, in stanga si in dreapta, doua butoane pentru schimbarea melodiilor. Un prim atu: ecranul cu diagonala de 3 inchi, fata de cei 2,5 ai playerelor iPod. Un alt plus vine pe partea de culoare, pe langa traditionalele alb si negru, Microsoft pregatind si o versiune pe maro. Dar ceea ce va oferi intr-adevar un avantaj competitiv asupra playerelor dezvoltate de Apple este faptul ca Microsoft Zune le va permite utilizatorilor sa descarce melodii si clipuri video de pe Internet, fara o conectare prealabila la un computer.

     

    Zune dispune de conectivitate 802.11b/g Wi-Fi gratie careia utilizatorii pot transfera intre ei melodii descarcate de Microsoft Zune, pe care insa le vor putea asculta doar de trei ori, intr-o perioada de trei zile, dupa care vor fi sterse automat. „Zune nu este un simplu echipament portabil. Odata cu playerul, Microsoft introduce pe piata o noua platforma prin care utilizatorii sa faca schimb de melodii si sa socializeze in acelasi timp“, declara recent J Allard, vicepresedinte al diviziei de design a Microsoft.

     

    Compania nu a anuntat inca oficial pretul la care va fi comercializat Zune, insa pe site-ul retailer-ului american Wal-Mart playerul a fost deja anuntat la un pret de 285 de dolari. Pe de alta parte, oficialii Wal-Mart au anuntat cateva zile mai tarziu ca pretul in cauza a fost postat accidental pe site-ul companiei, dispunand retragerea acestuia fara a face vreun alt comentariu.

     

    Mai mult, se pare ca lansarea la mijlocul lunii trecute a noii generatii de iPod i-a luat prin surprindere pe cei de la Microsoft. Conform www.betanews.com, o serie de persoane din interiorul Microsoft au declarat neoficial ca toata strategia de lansare a Zune a fost data peste cap, fiind necesara o abordare radical modificata. Microsoft ar putea opta pentru fixarea unor preturi mai mici decat cele de productie pentru a-si respecta promisiunea pretului mai mic decat al celor de la Apple. Numai ca acesta ar fi deja cel de-al doilea caz in care s-ar recurge la o subventionare interna a unui produs, dupa cel al consolei Xbox, care se vinde cu aproximativ 150 de dolari sub pretul real.

     

    Daca pretul final ar putea reprezenta o surpriza, nu mai este pentru nimeni o surpriza faptul ca Microsoft Zune va fi produs de catre cei de la Toshiba, companie care va realiza si extensia HD DVD pentru Xbox360.

    Parteneriatul dintre Toshiba si Microsoft a fost facut public la sfarsitul lunii iunie, cand cele doua companii si alti parteneri din Japonia au anuntat formarea unei aliante al carei scop este lansarea unor produse care sa concureze direct Apple. Practic, Bill Gates vrea nu doar sa acopere intreg segmentul digital pe care este prezent Apple, dar si-a propus chiar sa faca un pas inaintea lui Steve Jobs prin lansarea unui telefon mobil marca Zune. (In piata se vorbeste de mai bine de doi ani despre iPhone, insa pana acum nu exista nici o informatie oficiala. Pe de alta parte, unii analisti spun ca momentul in care Apple ar fi putut avea succes cu un astfel de gadget a cam trecut.)

     

    Momentan, Microsoft se afla in discutii cu mai multe televiziuni importante si studiouri de filme in vederea incheierii de parteneriate pentru distributia de fisiere video prin intermediul Zune Marketplace. „Avem in plan sa le oferim utilizatorilor o intreaga suita de produse sub marca Zune, iar primele dintre ele vor fi disponibile incepand cu anul acesta“, a declarat Chris Stephenson, managerul departamentului responsabil pentru piata produselor de divertisment si a serviciilor.

     

    Investitiile in noua afacere si in promovarea brand-ului Zune se ridica la cateva sute de milioane de dolari. Compania se asteapta insa ca rezultatul investitiilor sa fie vizibil de-abia peste cativa ani. Mai putin clar e insa faptul daca Bill Gates este dispus sa accepte intr-o prima faza pierderi financiare pe segmentul de hardware. Totusi, analistii sunt optimisti, intrucat Microsoft le poate compensa prin vanzarea de melodii, filme si eventual jocuri video, strategie pe care compania a adoptat-o si in cazul consolei de jocuri Xbox.

     

    Cum era de asteptat, reactiile nu au intarziat sa apara. „Microsoft va avea de infruntat o concurenta puternica. Va fi dificil pentru ei sa creeze un dispozitiv cu acelasi grad de distinctie cum s-a intamplat in cazul Apple cu iPod“, spune Michael Gartenberg, director de cercetare in cadrul companiei Jupiter Research. In paranteza spus, alti producatori de hardware, printre care Creative Technology, Samsung Electronics si Toshiba, ofera playere portabile care incorporeaza aplicatii Microsoft, dar nu au inregistrat un succes notabil de piata in fata Apple. Notorie  este insa tentativa esuata a Dell Inc. de a musca din marul lui Jobs.

     

    Producatorul si distribuitorul american de computere a renuntat in luna august la comercializarea player-ului DJ Ditty, anuntand ca a stopat si proiectele de dezvoltare a altor playere proprii. Cand Dj Ditty a fost anuntat in septembrie 2005, Dell a sperat ca display-ul monocrom al player-ului si compatibilitatea acestuia cu fisierele WMA, precum si capacitatea dubla de stocare vor fi tot atatea atuuri in fata iPod Shuffle. Cu toate acestea, player-ul de 99 USD nu a avut succes, ba chiar a fost criticat pentru unele dificultati de utilizare.

     

    „Miza este foarte mare. Microsoft trebuie sa depuna eforturi serioase pentru a avea succes, dar compania detine resurse financiare importante si este foarte perseverenta“, considera si Toan Tran, analist la Morningstar. O miza cu atat mare cu cat cererea de playere digitale este tot mai mare. Numai in SUA, bunaoara, una din cinci persoane  cu varsta de peste 12 ani detine un player portabil, iar unul din 20 de utilizatori au mai mult de un player, conform unui studiu realizat de compania de cercetare Ipsos.

     

    Practic, peste 54% dintre adolescenti detin un player de melodii, in timp ce procentul printre utilizatorii cu varsta cuprinsa intre 18 si 34 de ani este de 30%. „Zune nu va distruge iPodul“, este de parere Michael Gartenberg, analist la firma JupiterResearch. Dar, daca nu-l va distruge, are macar sanse sa-l devanseze?

  • Specificatii tehnice

    Cativa bloggeri din industria muzicala americana au fost invitati recent la Seattle pentru un test al gadget-ului. Verdictul a fost unul pozitiv, cu exceptia unor critici legate de greutatea si, mai ales, de autonomia Zune, la mare distanta de cea a iPod.

     

    Zune

    • MEMORIE: Hard disk 30GB – poate stoca 7.500 de melodii, 100 de ore de video sau 25.000 de fotografii digitale
    • ECRAN: LCD cu diagonala de 3 inchi (7,62 cm) si rezolutie de 320 x 240
    • SUPORT: Audio – MP3, AAC, WMA; Video – MPEG4, WMV, H.264; Foto – JPEG
    • SISTEM: Windows 2000, XP, Vista; USB 2.0.
    • DIMENSIUNI: Lungime – 11,1 cm; Latime – 6,1 cm; Grosime – 1,4 cm
    • Autonomie: 12 ore de redare audio si trei ore si jumatate video

    iPOD

    • MEMORIE: Hard Disk 30GB – poate stoca 7.500 de melodii, 25.000 de fotografii si 40 de ore de format video
    • ECRAN: LCD cu diagonala de 2,5 inchi (6,35 cm) si rezolutie 320 x 240
    • SUPORT: Audio – AAC, MP3, MP3 VBR, AIFF, WAV; Video – MPEG-4, H.264; Foto:  JPG, BMP, GIF, TIFF, PSD, PNG
    • SISTEM: Mac OS X; Windows 2000, XP, Vista; USB 2.0
    • DIMENSIUNI: Lungime – 10,41 cm; Latime – 6.09 cm; Grosime – 1,39 cm
    • AUTONOMIE: Peste 20 de ore de redare audio si sase ore si jumatate video

    Familia Zune

    • Pe langa Zune si Zune Marketplace, Microsoft va oferi si o gama de accesorii:
    • ZUNE CAR PACK: va include un tuner FM, cu AudioSeek si Zune Car Charger
    • ZUNE HOME A/V: include cinci produse care integreaza televiziunea si speakere de muzica: Zune AV Output Cable, Zune Dock, Zune Sync Cable, Zune AC Adapter si telecomanda wireless Zune pentru Zune Dock
    • ZUNE TRAVEL: ofera cinci produse de calatorie cu dispozitiv Zune: castile Zune Premium, telecomanda Zune Dual Connect, geanta Zune Gear, Zune Sync Cable si Zune AC Adapter

  • Folksonomie si agregare

    Milioanele de utilizatori ai internetului care adauga scurte descrieri ale resurselor pe care le descopera sau pe care le creeaza contribuie la o opera sociala cu o imensa valoare: cartografierea internetului.

     

    Un serviciu web pe care l-am remarcat in urma cu cateva luni ca fiind interesant din perspectiva socializarii pe net se cheama 43Things.com si este extrem de simplu ca idee: utilizatorii pot enunta pana la 43 de „obiective“ pe care le au in vedere. Ca ar vrea sa invete chineza, ca vor sa aiba mai mult succes in viata amoroasa… Orice. Mecanismele sitului ii ajuta apoi sa intre in legatura cu alti oameni cu obiective similare, cu care pot sa discute, sa creeze o relatie. De curand am descoperit ca au mai aparut doua situri „surori“: 43People.com  si 43Places.com – bazate pe acelasi mecanism. Navigand putin pe acesta din urma am ajuns la Vama Veche si nu mica mi-a fost mirarea ca locul era ilustrat printr-o poza… a fiicei mele! Un clic pe poza mi-a adus detaliile: fotografie de Mircea Sarbu, preluata de pe Flickr.

     

    Aceasta este opera asa-numitelor „tags“, adica etichete. In tot mai multe situri suntem invitati sa etichetam continutul, adica sa indicam cateva cuvinte descriptive cu privire la continut. Si Flickr – cel mai mare sit de partajare de poze din internet – procedeaza la fel, asa ca printre cuvintele cu care am etichetat anumite poze am mentionat si locul unde au fost facute. Astfel, 43Places.com a putut sa caute poze pe Flickr pentru a ilustra un loc. Alaturi de eticheta a mai contat si faptul ca poza era licentiata Creative Commons, deci putea fi utilizata cu mentionarea creditelor aferente. De fapt, toate siturile „43“ folosesc la randul lor etichete, asa ca gasirea resurselor (poze, carti, post-uri din bloguri etc.) se reduce la „potrivirea“ tag-urilor. Mai exista si alte servicii web in care etichetarea joaca un rol important, atat pentru utilizator cat si pentru comunitate. Del.icio.us si Furl.net sunt un fel de repertorii personale de referinte in web. Cand gasesc o pagina interesanta in web, salvez referinta la Del.icio.us (Furl salveaza chiar o copie a paginii) si o etichetez pentru a o grupa impreuna cu alte referinte si pentru a o putea regasi. Magia abia aici incepe, pentru ca serviciul imi pune imediat la dispozitie o lista a celorlalti utilizatori care au memorat referinta respectiva si, in combinatie cu tag-urile, se creeaza mecanisme de navigare care imi sporesc semnificativ sansele sa gasesc alte resurse semnificative pe subiectul care ma intereseaza sau alti utilizatori cu interese similare cu ale mele. Dupa ce am utilizat o vreme serviciul, am constatat ca o etichetare neglijenta si lipsa frazei descriptive referitoare la fiecare referinta nu fac decat sa-mi reduca posibilitatile de relationare. De indata ce am devenit mai atent la aceste aspecte, Del.icio.us a devenit o resursa mult mai valoroasa.

     

    Puterea ordonatoare a etichetelor se releva si in serviciul MyFeedz, un „ziar social“ dezvoltat de firma romaneasca InterAKT, recent cumparata de Adobe. Si in MyFeedz, preferintele personale ale utilizatorului se intersecteaza cu cele ale comunitatii pentru a genera o selectie personalizata a stirilor, pe domeniile de interes ale fiecaruia, cu posibilitati multiple de a naviga si in zone adiacente. De fapt, ca si in cazul siturilor din gama „43“ sau a celor din categoria „social bookmarking“, ca si in cazul altor servicii de stiri cu contributie sociala (cum sunt Reddit sau Digg), valoarea serviciului este sporita de contributia fiecarui utilizator prin etichetare si furnizare de resurse. E o ecuatie „win-win“ tipica pentru ceea ce se numeste astazi Web 2.0.

     

    Se poate pune pe buna dreptate problema rigorii acestui sistem „popular“ de etichetare a web-ului. In contrast cu metodele academice bazate pe taxonomii riguroase si pe vocabulare controlate, acest efort colectiv a fost numit „folksonomy“ – la inceput in gluma, pentru ca apoi sa devina o caracteristica larg acceptata a paradigmei Web 2.0. Fara indoiala ca nu rigoarea este trasatura definitorie a folksonomiei, ci eficienta si este cert ca in combinatie cu tehnicile de agregare (o alta caracteristica a noului web) obtinem un web mai personal, mai „domestic“. Imaginea globala mi s-a relevat abia cand am inceput sa folosesc serviciul de agregare NetVibes, care mi-a permis sa adun la un loc toate resursele informationale uzuale, incepand cu motoarele de cautare si casutele postale, trecand prin fluxurile de stiri si blogurile preferate, pana la monitorizarea anumitor utilizatori sau etichete din Del.icio.us. sau Flickr.

  • Dialoguri auto

    Producatorul japonez Nissan a anuntat ca are in plan testarea „unui sistem inteligent de transport“, care trimite mesaje wireless masinilor aflate in trafic.

     

    Unele inventii nu aduc chiar atat de multe noutati. De pilda, sistemul de comunicatii intre doua vehicule in miscare este folosit de mult timp in navigatie. Nu se poate spune insa ca sistemul propus de Nissan nu imbunatateste siguranta sofatului.

     

    Intr-un experiment care va incepe pe 1 octombrie si va avea o durata de 30 de luni, in care vor fi implicati 10.000 de soferi si masinile lor, mesajele emise de o masina vor fi reflectate de parapetii de pe marginea autostrazilor japoneze si reflectate apoi catre alti participanti la trafic. De pilda, un mesaj primit de computerul de bord al autoturismelor ar putea alerta soferii asupra conditiilor de trafic.

     

    Oficialii Nissan au anuntat ca, daca rezultatele experimentului se dovedesc incurajatoare, sistemul va incepe sa fie folosit la scara larga, incepand cu 2010. Iar analistii sunt de parere ca, daca exista un loc unde sa aiba succes un astfel de sistem, acesta nu poate fi altul decat Japonia. Mai mult de jumatate dintre masinile existente sunt prevazute cu computer de bord si echipamente de localizare prin satelit.

     

    Pentru comparatie, mai putin de 10% dintre soferii europeni sau americani au masini cu computer de bord. Oficialii Nissan au spus ca experimentul va testa mai multe functii, printre care una de atentionare asupra soferilor care ajung cu o viteza prea mare in intersectii. In acest caz, aparatul din masina va emite un mesaj scurt, spunand „masina se apropie din partea dreapta“. Echipamentele vor contine si un „ghid geografic dinamic“, care-i va informa pe soferi despre cel mai scurt drum posibil, folosind informatiile primite de la alte masini.