BusinessMagazin

Blog

  • Reeducarea bancilor

    Integrarea Romaniei in Uniunea Europeana va marca un nou drum pentru bancile prezente pe piata. Consolidarea sistemului bancar va continua, iar numarul jucatorilor principali cu acoperire nationala va scadea probabil la patru sau cinci. Schimbarile vor fi insa chiar mai mari si mai profunde.

     

    Despre regulamentul Basel II se vorbeste de mult timp, insa bancile care sunt deja pregatite sa il implementeze sunt putine. Impactul acestui regulament asupra bancilor din Romania va conduce, in timp, la o aliniere a acestora din punct de vedere al politicilor de adecvare si al practicilor de utilizare eficienta a capitalurilor. Bancile vor pune accent nu numai pe realizarea veniturilor, dar mai ales pe aspectul calitativ al utilizarii eficiente a capitalurilor. Astfel, cele ce astazi isi inregistreaza in bilant active pe care le achizitioneaza practicand preturi extrem de joase vor fi penalizate la aplicarea standardelor interne de evaluare a riscului conform Regulamentului Basel II. Prin aplicarea acestui regulament, tot mai multe banci vor utiliza instrumentele de calcul care comensureaza costurile capitalurilor investite, noi ratii si termeni financiari vor fi prezenti in deciziile de afaceri.

     

    Dezvoltarea cantitativa evaluata in prezent in special prin cresterea numarului de sucursale, cresterea volumului de venituri, cresterea numarului de personal va fi inlocuita de o dezvoltare axata pe calitate (un grad inalt de sofisticare si diversificare a produselor, pregatirea softului, managementul riscului etc.).

     

    Pe de alta parte, globalizarea, regionalizarea vor fi concepte din ce in ce mai prezente in sistemul bancar din Romania. Crearea pietelor regionale va determina crearea unor aliante regionale atat in domeniul corporatist, cat si in cel bancar. Efectul? Intarirea jucatorilor regionali, care vor deveni in acest fel extrem de puternici.

     

    Pietele regionale trebuie privite cu atentie in urmatorii 3-4 ani, cand ne vom putea astepta la reconfigurari de poli de putere financiara. Spre exemplu, pierderea influentei si fortei financiare de catre grupuri financiare consacrate din Europa Centrala si de Est datorita in special unui management al riscului defectuos. La fel, poate fi vorba despre migrari de capitaluri, achizitii si fuziuni care sa introduca in regiune noi jucatori mai puternici, cu forta financiara mult mai mare si cu o disciplina financiara armonizata cu reglementarile europene.

     

    La ce ne putem astepta in Romania? Din ce in ce mai mult, este de asteptat ca finantarea activitatii subsidiarelor de aici a unor grupuri corporatiste internationale sa fie asigurata centralizat. Astfel, bancile din Romania isi pierd gradual rolul de intermediar financiar in diferite sectoare ale economiei. Pe de alta parte, sectoarele principale ce vor continua sa fie sustinute de sistemul bancar autohton vor fi in special IMM-urile, care vor acoperi o pondere din ce in ce mai mare in economie, cat si populatia, al carei nivel de trai va continua sa creasca dupa integrare.

     

    Un alt proces interesant in aceasta perioada de tranzitie poate fi externalizarea de catre banci a unor tipuri de produse sau activitati. Astfel, daca in prezent, exista tendinta de a acumula putere, forta cu orice pret, traversand un proces de consolidare interna, dupa integrare va avea loc o specializare pe domenii. In acest proces, bancile ce au atins un anumit grad de dezvoltare vor dori sa isi externalizeze anumite produse si/sau activitati (de exemplu white labeling, co-branding, IT solutions, externalizari de produse derivate etc.).

     

    Deloc de neglijat, concurenta pe piata bancara va continua sa creasca, in conditiile in care pe piata din Romania vor opera atat banci rezidente, cat si nerezidente. Acest fenomen, cumulat cu anumite masuri de politica monetara si valutara va conduce la reducerea profiturilor bancilor din Romania.

     

    Datorita diferentialului de dobanda dintre moneda nationala si cea straina, in special euro si dolarul american, piata locala va continua sa fie vulnerabila la presiunea bancilor straine si a altor tipuri de investitori financiari.

     

    Si nu in ultimul rand, este imperativa dezvoltarea imediata a pietei primare si secundare de capital si cresterea gradului de intermediere financiara. Acesta ramane extrem de redus in Romania comparativ cu cel din celelalte tari din Europa Centrala si de Est care au fost deja integrate in Uniunea Europeana.

     

    Fondurile structurale vor fi alocate numai dupa aprobarea proiectelor de catre Uniunea Europeana si ulterior obtinerii finantarii integrale a proiectelor. Cu ajutorul pietei de capital se vor crea mecanismele financiare necesare pentru atragerea si utilizarea fondurilor europene in diverse proiecte de interes local sau national.

     

    Tragand linie si adunand, ca o concluzie generala a celor de mai sus, impactul pozitiv pe care aderarea la Uniunea Europeana il va aduce sistemului bancar din Romania va fi asupra stabilitatii pietei bancare si al cresterii gradului sau de sofisticare. Acest lucru se va intampla, in principal, prin reeducarea bancilor in directii legate de reguli si sisteme de prudentialitate sporita, conform normelor si standardelor europene si  prin consolidarea pietei financiare interne si a mecanismelor aferente.

     

    Roxana Moldovan este vicepresedinte executiv si membru in Consiliul de Administratie la ABN AMRO BANK (ROMANIA) S.A.

  • Cultura mess

    Messenger, skype, icq si multe alte forme de chat „organizat“ au luat cu asalt computerele de pretutindeni. Ne schimba aceasta forma de comunicare comportamentul social? Cum? Prin ce ne distingem de generatiile obsedate de scrisori, telegrame sau de telefoane mobile?

     

    Are Italo Calvino o formulare extraordinara a esentei telefoniei. Si anume: cand un telefon suna, pentru o fractiune de secunda, ai impresia ca e al tau, ai impresia ca suna pentru tine. Chiar si atunci cand mergi pe o strada si auzi din vreo casa un telefon fix sunand nu se poate sa nu-ti tensionezi pentru o clipa auzul ca si cum apelul ti-ar fi fost destinat. Ei bine, messengerul & comp. tocmai aici declanseaza revolutia, in acest reziduu subconstient-democratic din apelul telefonic – e o forma mult mai intima de comunicare. Sa fim intelesi, aceste forme de chat sunt complet diferite de chatul clasic in care identitatea iti punea deja probleme si in care finalitatea era aproape fara exceptie un soi de flirt. Pe messenger, de foarte multe ori, cunosti persoana pe care o treci in lista cu prieteni. Deci nu ai surprize de identitate. E o forma extrem de intima de comunicare si, culmea, aceasta forma s-a clasicizat, a devenit instrument de dialog in interiorul companiilor.

     

    Intr-un singur punct se intalneste cu telefonia mobila: efectul secundar grav este supracomunicarea. Iluzia mesajului scurt si la obiect ascunde o intreaga retorica extrem de stufoasa. Comunicarea asa-zis rapida intarzie mult deciziile. Cam asa se intimpla si cu SMS-ul, forma care face parte din aceeasi cultura a chatului.

     

    Un dialog pe chat poate ajunge mult mai intim, mai personal sau mai personalizat decat un dialog fata in fata. Culmea dialogului uman este ca fetele se autoinhiba atunci cand oamenii comunica direct. Exista forme complexe de transmitere a mesajelor prin miscarea mainilor, a sprancenelor, a capului etc. Sunt chestiuni ultracunoscute in comportamentul comunicarii. Pe messenger toate astea dispar si apare curajul iscodirii celuilalt. E mult mai greu sa ajungi pe chat la un prag de ireconciliere. Din acest motiv preferam de multe ori sa amanam discutii incomode cu un prieten la o bere pentru a profita de comunicarea indirecta (dar, de fapt, mult mai directa, indiscreta si incisiva) de pe chat.

     

    Sunt oameni care nu suporta messengerul tocmai pentru ca nu doresc sa fie atat de intimi cu nimeni. Fobia de intimitate este singura care poate impiedica acest gen de comunicare. Care sunt efectele? O mult mai slaba comunicare directa. Un limbaj de lemn accentuat in dialogul fata in fata, completat de un limbaj al intimitatii extrem de variat si de complex in spatiul virtual.

     

    Comunicarea cu o semi-absenta pe care o presupune messengerul modifica evident comportamentul individului contemporan. Discursul intim devine complex, misterios, incisiv. Discursul in public se pietrifica, devine din ce in ce mai cliseizat.

     

    Sa vorbim putin despre efectele asupra vietii amoroase ale culturii mess. Cunosc multi oameni care au strans relatiile pe messenger. Care inainte sa iasa la o a doua bere, sau inainte sa inceapa o relatie amoroasa, sau inainte sa faca sex, stiau extrem de multe lucruri unul despre celalalt. Problema secolului trecut – daca e s-o numim problema – era ca oamenii incepeau sa se cunoasca si sa-si inventeze un limbaj intim comun abia dupa ce faceau sex, abia dupa ce se cunosteau fizic. Cultura mess a inversat succesiunea. Exista un recul, dupa eliberarile de tot felul din perioada hippie, o reconservatorizare (scuzati inventiile lexicale).

     

    Tot in aceasta categorie de comunicare intra si SMS-ul. Romancierul Jonathan Coe – care in „Cercul inchis“ se amuza cu dragostea consumata prin SMS dintre un barbat insurat si o tanara secretara – face un pronostic interesant care cumva umanizeaza tot tsunami-ul tehnologic din vietile noastre. Observatia este urmatoarea: mai mult de jumatate din SMS-urile trimise in lumea asta sunt un soi de flirt electronic, au mai mult sau mai putin un continut erotic. Morga business, de individ impenetrabil care foloseste tehnica doar pentru a manipula si domina si a face bani, este un mit care ma face sa rad. Tehnica nu face decat sa respecte proportiile pe care un individ este dispus sa le stabileasca intre viata intima si viata publica. Exista o ipocrizie si o frica destul de imbecile – cum ca tehnica ne dezumanizeaza. Dar, cu cat stai sa observi mai atent, cu atat vezi ca formele noi de comunicare, noile avantaje tehnologice nu fac altceva decat sa ne umanizeze foarte mult, uneori inutil de mult. Consumam un timp dublu de plans unii pe umerii altora datorita culturii mess.

     

    Terminator sau Matrix sunt niste utopii slabe pentru ca presupun un control al masinilor asupra oamenilor. Sa fim seriosi. Viitorul arata altfel. Tendinta este tocmai de a transforma tot ce e omenesc in „si mai omenesc“ prin intermediul tehnicii. Probabil, peste o suta de ani, nu vor zbura nici rachetele spre Saturn, nici nu ne vom lupta cu cyborgii! Va fi o bazaiala continua de barfa, flirt, cearta, in cele mai variate si tehnologizate forme umanoide posibile.

  • Post-post-Razboiul-Rece

    A fost o revelatie sa ma gasesc in Europa de Est taman atunci cand Dick Cheney avertiza Rusia cu privire la folosirea exporturilor sale de petrol si gaze naturale drept „unelte de intimidare si santaj“.

     

    „Financial Times“ observa ca o parte din presa rusa a prezentat remarcile lui Cheney ca ecouri ale discursului lui Winston Churchill din 1946 de la Fulton, Missouri, in care fostul premier britanic avertiza ca o „Cortina de Fier“ cobora asupra Europei.

     

    Eu, sincer, nu cred ca ne intoarcem la Razboiul Rece. Cred ca mergem inainte. Parasim lumea in care am trait – cea de dupa Razboiul Rece – si intram in epoca „post-post-Razboiul Rece“. Iar americanilor nu le va placea aceasta epoca de dupa epoca post-Razboi Rece decat daca iau in serios problema energiei.

     

    In timpul Razboiului Rece, lumea era bipolara, stabilizata intre doua superputeri de o balanta nucleara. Lumea post-Razboiul Rece a fost, pentru americani, o epoca de aur unipolara in care hiperputerea America, dupa cum au numit-o francezii, parea ca domina scena globala economic si strategic – o scena caracterizata de expansiunea moderata a pietelor libere si a guvernelor alese in mod liber.

     

    Lumea post-post-Razboiul Rece e o lume multipolara in care puterea Americii este pusa la incercare din fiecare ungher. China creste ca putere gratie muncii sustinute si  ratei ridicate de economisire. Dincolo de China, insa, alte puteri – care erau in declin in lumea de dupa Razboiul Rece – se ridica acum doar multumita explozivelor preturi ale petrolului.

     

    Acestea sunt: Rusia lui Vladimir Putin, care combate SUA pe o varietate de fronturi; Venezuela lui Hugo Chavez, care e o Cuba a lui Castro dopata cu steroizi, conducand un nou val de nationalizari si de antiamericanism in America Latina; si, bineinteles, Iranul – care isi foloseste scutul petrolier pentru a deveni o putere nucleara. Da, cei 70 de dolari pentru un baril de petrol fac multipolara aceasta lume post-post-Razboi Rece. „Este axa petrolului“, spune Michael Mandelbaum, autorul volumului „Apararea lui Goliat“. „E mai trainica si mai importanta decat terorismul – si nu avem nici o politica pentru asta.“

     

    Nu numai ca altii devin mai cutezatori: si Statele Unite au devenit mai putin intimidante. Cu americanii care sangereaza in Irak, cu George W. Bush extrem de nepopular in Europa si cu sistemul bipartit american atat de umflat incat nici nu mai poate raspunde la o criza precum aceea din energie, America nu mai e la fel de temuta. „In 2002 si 2003 toata lumea vorbea despre «hiperputerea americana»“, spune Eric Frey, editor al cotidianului austriac Der Standard. „Nimeni nu mai vorbeste zilele astea despre coplesitoarea putere a Americii, si asta s-a adaugat curentului antiamerican. Pentru ca inainte aveai resentimente si respect, iar acum ai resentimente si dispret.“

     

    In acelasi timp, revenirea Rusiei a atras atentia Europei de Est. Ungaria primeste mai mult de jumatate din gazele sale naturale din Rusia. In ultima vreme, unii maghiari au inceput sa-si aminteasca o anecdota din timpul Razboiului Rece: dupa ce echipa de fotbal a Ungariei a infrant echipa URSS, Kremlinul a trimis liderilor maghiari o scurta telegrama: „Felicitari pentru victorie. Stop. Petrol stop. Gaze naturale stop“.

     

    „Daca m-ai fi intrebat in urma cu cinci ani, as fi zis ca povestea s-a terminat – gata cu ursul rusesc“, spune Pal Reti, editorul HVG, o revista economica din Ungaria. „Au destule probleme acasa ca sa nu le mai arda de problemele altora. Dar am descoperit ca au un set diferit de prioritati si ca acum au si puterea“ sa actioneze asupra lor. Da, Rusia nu prea mai are cine stie ce armata sau cine stie ce ideologie, dar are inca o multime de instincte primare si are si banii din petrol sa si le satisfaca. In lumea de dupa Razboiul Rece, integrarea europeana si reforma economica pareau ireversibile si transformarea Europei intr-o putere democratica la nivel global parea certa. Dar in lumea post-post-Razboi Rece, Europa nu se mai poate uni pentru nimic – nici macar pentru o politica energetica – asa ca e impinsa de colo-colo de Rusia.

     

    „Sunt foarte pesimist in ce priveste Europa Occidentala – si asta e ceva nou“, remarca Lajos Bokros, profesor de stiinte economice la Universitatea Central-Europeana din Budapesta. Prea multi europeni occidentali „nu sunt indeajuns de competitivi“ si „nu vor sa implementeze reformele“. Daca Europa nu alege modelul cresterii accelerate a Irlandei, in opozitie cu modelele francez, italian sau german, adauga Bokros, „declinul intregii regiuni europene va continua si Europa va deveni insignifianta si irelevanta pentru acest joc global“.

     

    Din toate aceste motive, nu mi-e dor de Razboiul Rece, dar imi lipseste epoca post-Razboiul Rece. Pentru ca aceasta epoca post-post-Razboi Rece pare infinit mai dezordonata, mai dificil de controlat si mai plina de prea multi baieti rai care se imbogatesc nu construind societati decente, ci pur si simplu forand puturi de petrol.

     

    Thomas Friedman este comentator la The New York Times si detinator a trei premii Pulitzer; urmatorul sau articol va aparea in numarul din 31 mai al BUSINESS Magazin.

     

    Traducere de Mihai Mitrica

  • Aurul telenovelelor

    Americanii n-au inventat chiar totul in materie de succes de televiziune. N-au reusit, de exemplu, sa faca nimic asemanator telenovelei sud-americane – asa ca abia acum importa scenarii, redenumesc personajele, adapteaza decorurile si spera ca rezultatul final sa nu arate a imitatie proasta.

     

    In livingul unei case californiene middle class, Andrea tocmai afla ca cel de care e indragostita, Alex, a plecat la New Jersey in cautarea fratelui sau, Louis, care a fost rapit de mafie. „Cum ai putut permite sa se intample asa ceva?“, o intreaba Andrea pe Rita, mama celor doi frati. „Ce sa permit?“, intreaba nedumerita Rita. „Louis este retinut impotriva vointei lui.“ „N-ai de unde sa stii asta“, ii da replica Andrea, gata sa izbucneasca in lacrimi. Rita, provocatoare: „Alex isi iubeste fratele. Si credeam ca si tu il iubesti“. Andrea, sfidatoare: „Il iubesc, dar dragostea nu inseamna sa infrunti niste criminali numai pentru ca tu crezi ca el ar putea fi acolo“. Rita, condescendenta: „Ba da, asta inseamna, draga. Si intr-o zi, cand vei fi cu adevarat indragostita, vei sti asta“. Si, taiati!

     

    Scena, filmata intr-un studiou de productie primavara aceasta, e din „Masa pentru trei“, un nou serial care va fi difuzat la inaugurarea, in aceasta toamna, a noului canal Fox, My Network TV. Dar „Masa pentru trei“ nu e un show obisnuit. E programat sa aiba o intindere limitata – dar concentrata – in toate noptile primelor cinci zile ale saptamanii, pentru 13 saptamani la rand. Si mai semnificativ, e bazat pe o telenovela columbiana cu acelasi nume, „Masa Para Tres“.

     

    Acum, telenovela – un gen melodramatic latino-american – incearca sa atinga si publicul vorbitor de limba engleza din SUA. Programul de telenovele de doua ore al My Network TV – cea de-a doua ora va include „Casa de moda“, a carei actiune se petrece in lumea modei si in care joaca o malefica Bo Derek – e doar inceputul unui val de productii in stil telenovela care se dezvolta in prezent in marile retele TV din SUA, cu decoruri locale si actori americani.

     

    NBC Universal a incheiat recent un contract pentru doi ani pentru a produce in engleza telenovele si alte formate transmise de Telemundo, subsidiara sa de limba spaniola. ABC cauta sa adapteze „Yo Soy Betty La Fea“ („Eu sunt Betty cea Urata“), o telenovela columbiana care a spart topurile, iar CBS vine cu scenarii originale care contin formule de baza ale telenovelelor, cum ar fi povestile aspirationale cu Cenusarese.

     

    Fox, care si-a programat inaugurarea My Network TV pe 5 septembrie, va fi prima care va transmite telenovele. Twentieth Television, divizia de productie si dezvoltare a Fox-ului, are in plan sa adapteze cel putin trei telenovele pe an pentru a umple un spatiu de doua ore – spart in doua calupuri de cate o ora, fiecare cu cate un nume tematic sugestiv: „Dorinta“, pentru productiile transmise intre 8:00 si 9:00 seara si „Obsesii secrete“, pentru cele transmise de la 9:00 la 10:00.

     

    „E ca goana dupa aur“, spune Nely Galan, producatoarea din Los Angeles care adapteaza telenovele pentru NBC Universal. „Telenovela este un gen nou si fierbinte.“ Dar provocarea pentru Galan si alti producatori ai versiunilor in limba engleza e sa pastreze savoarea telenovelelor – care, spre deosebire de productiile soap opera, au scenarii cu inceput, cuprins si incheiere si se intind pe parcursul catorva luni, nu al catorva decenii – ajustand in acelasi timp si formatul, pentru a satisface asteptarile culturale ale audientei americane.

     

    Patricio Wills, presedintele Telemundo Studios, spune ca „povestea din telenovele este intotdeauna aceeasi: e despre un cuplu care vrea sa se sarute si despre un scenarist care timp de 200 de episoade nu ii da voie“. Dar particularitatea vine din felul in care ii agata pe telespectatori, tinandu-i in fata televizorului noapte dupa noapte. „Pe masura ce citesc scenariul, ma absoarbe“, spune Bob Cook, presedinte si COO la Twentieth Television. „E ca chipsurile.“ Executivii de la Twentieth Television spun ca au pornit procesul de adaptare mergand la marii producatori latino-americani si americani si „cernand“, pentru telenovele, teme universale ca triunghiurile amoroase si lupta pentru putere si bogatie – dar au respins, in acelasi timp, povestile mai bine focusate, cum sunt cele care se invart in jurul problemelor de clasa. Productiile din SUA, spune Paul Buccieri, presedintele pentru programe al companiei, se zbat sa pastreze specificul telenovelelor, mentinand aidoma unele scene si dialoguri, precum si e-senta povestii, si ritmul alert al actiunii.

     

    Dar productiile respective trec si prin operatii estetice serioase. Numarul episoadelor a fost comprimat la 65, de la obisnuitele 120-200 in cazul telenovelelor, pentru a elimina sub-scenariile care nu avanseaza odata cu povestea principala si pentru a mentine fiecare serial in limita a trei luni, spune Buccieri. Traducerea presupune, de asemenea, actiune si decoruri mai actuale – si mai sic. In versiunea originala a „Mesei pentru trei“, doi frati fugari ajung sa se lupte pentru aceeasi femeie. Cei doi au locuit la tara, au intrat in conflict cu un latifundiar si au fugit la Bogota. In versiunea engleza, fratii sunt tot fugari si se indragostesc tot de aceeasi femeie, dar „am schimbat peisajul rural cu cel din New Jersey, latifundiarul cu mafia italiana, iar ei fug la Los Angeles“, spune regizorul Alex Wright.

     

    Drama si momentele care te tin cu rasuflarea taiata sunt inca prezente, dar jocul actoricesc tipic telenovelelor – adeseori profund exagerat – a fost eliminat. „Avem oameni care tipa, oameni care plang, oameni care se lupta, dar totul este facut realist“, spune Wright. „Americanii folosesc mai putin limbajul corpului decat columbienii, asa ca si noi l-am redus. Sau sa ridici mainile in aer si sa strigi «Dios mio!»… toate astea le-am scos.“

     

    Totul se face din nevoia de a tine cont de diferentele culturale care trec dincolo de simpla traducere, spun producatorii, chiar daca telenovelele sunt adeseori produse pentru pietele straine. Spre exemplu, nu este neobisnuit in tarile latine ca in aceeasi casa sa locuiasca, alaturi de parinti, si copiii deveniti adulti – dar in versiunea americanizata a „Mesei pentru trei“, cei mai multi dintre ei au propriile locuinte. Primul proiect de adaptare al lui Galan, „Trupul dorintei“, subliniaza dificultatea unui astfel de demers. O telenovela populara transmisa de Telemundo in acest an, „El Cuerpo del Deseo“ are ca personaj proprietarul unei vechi companii de citrice care se insoara cu o femeie tanara si vicleana si apoi moare, se reincarneaza intr-un taran musculos care gaseste dragostea si razbunarea in lumea pe care tocmai a parasit-o. Cam de poveste, da. Dar totusi atragator. Galan, fost presedinte pentru entertainment la Telemundo, spune ca treaba ei este sa pastreze ceea ce ea numeste „autenticitatea“ telenovelei.

     

    „Exista o anume tusa care particularizeaza telenovelele de «Neveste disperate», de productiile soap opera sau de alte seriale dramatice“, spune ea. „Asta le face unice. Pasiunea lor dusa pana la limitele superioare. Noi chiar credem in suflete-pereche, in indragostiti nefericiti, in a-ti gasi iubirea vietii. Astea sunt limitele superioare. Nu este ceva sexual. E altceva.“ Genul este atat de diferit dintr-un anumit punct de vedere, incat unii zic ca mai bine sa-l lasi asa cum e.

     

    Barbara Bloom, senior vicepresedinte pentru programe de zi la CBS, spune ca reteaua lucreaza la un hibrid care incorporeaza ceea ce ea numeste „fundamentele-simbol“ ale telenovelei, cum ar fi femeile puternice si influente – dar nu incearca sa le copieze. „Asa ceva nu pare pe gustul publicului nostru si nu pare ca pune in valoare ceea ce au reusit sa obtina aceste show-uri“, spune ea despre simplele adaptari.

     

    In loc de asta, reteaua lucreaza la cateva proiecte originale cu scenaristi ca scriitorul Nicholas Sparks, avand costuri de productie care se asteapta sa fie mai ridicate decat cele ale unei soap opera de zi, dar mai mici decat cele ale unor seriale obisnuite de prime-time, spune Bloom.

     

    Productiile in engleza au in plan castinguri multiculturale care pot include uneori actori din telenovelele originale. Eliana Alexander, veterana a doua telenovele ale Telemundo, spune ca serialul „are mai mult nerv si actiune decat serialele tip soap opera“, dar a inmuiat tonurile ridicate din telenovele. „Telenovelele au tendinta de a impinge totul la maximum“, spune ea. „Arturo, lasa-ma, te rog!“, striga demonstrativ, batandu-se cu pumnii in piept. „Americanii nu ar fi pregatiti pentru asa ceva“. In „Masa pentru trei“, spune ea, „eu iau bataie, dar foarte decent“.

     

    Traducere si adaptare de Mihai Mitrica

  • In expansiune

    PubliMedia International, compania de publishing a grupului MediaPRO, isi continua expansiunea prin achizitionarea unui cotidian generalist: Gandul.

     

    Saptamana trecuta PubliMedia International a anuntat achizitionarea unui pachet de 60% din actiunile S.C. Crucisatorul, compania care editeaza cotidianul Gandul.

     

    Ziarul a aparut in urma cu un an, la initiativa unui bloc de jurnalisti demisionari ai Adevarului si a poetului Mircea Dinescu.

     

    PubliMedia International este cea mai mare companie de publishing autohtona, avand in portofoliu 12 reviste (printre care BUSINESS Magazin, Apropo, The ONE, Maxim,  ProTV Magazin sau ProMotor), un cotidian economic national (ZIARUL FINANCIAR), sapte ziare regionale si numeroase anuare si cataloage.

     

    Conform intelegerilor contractuale dintre partenerii tranzactiei, PubliMedia va asigura managementul, iar politica editoriala va fi responsabilitatea exclusiva a directorului ziarului, Cristian Tudor Popescu.

     

    Obiectivul de piata comun este ocuparea de catre Gandul a primei pozitii pe segmentul ziarelor generaliste de calitate si pe care, in prezent, mai activeaza titluri precum Adevarul, Evenimentul Zilei, Cotidianul sau Jurnalul National.

     

    Citat de Mediafax, Cristian Tudor Popescu a spus ca aceasta tranzactie reprezinta „cea mai buna afacere pe care ziarul Gandul putea sa o faca in actualul peisaj mediatic“. Popescu a admis ca fara sustinerea unei companii media puternice, ziarul Gandul ar fi pierdut „ceea ce a realizat pana acum“.

     

    Prin achizitionarea cotidianului Gandul, PubliMedia devine jucator si pe piata cotidienelor generaliste de calitate, un segment aflat in prezent in usor declin, dar considerat de principalii playeri din industrie de viitor (dovada relansarea Evenimentul zilei de catre Ringier si noua investitie a MediaPRO).

  • IN THE SPOTLIGHT

    Ideea: Judeca fiecare raspuns

    Client: Ringier

    Brand: Evenimentul Zilei

    Agentie: Scala JWT (WPP)

    Canale: TV, radio, presa scrisa, outdoor, tranzit, cinema

     

    Evenimentul Zilei este cotidianul cu cea mai constanta comunicare de-a lungul anilor. De la primul sau slogan (1992) si pana in prezent, ziarul a numarat 6 sloganuri importante: „Primul razboi al stirilor exacte impotriva zvonurilor de tot felul“ (1992); „Sigur ca da!“ (1998-2001); „Zilnic, iesit din tipare“ (2003-2004); „Evenimentul Zilei, cota 4000“; „Pentru ca ai nevoie si de un ziar mai bun (2005) si „Judeca fiecare raspuns“ (2006).

     

    Acesta din urma traseaza si conceptul celei mai recente campanii – dezvoltata de Scala JWT, care graviteaza in jurul rolului ziarului de a informa cititorii judecand fiecare raspuns. „«Judeca fiecare raspuns» inseamna sa gandesti singur, sa-ti pui intrebari, sa mergi mai departe si sa te informezi pana la capat“, explica agentia conceptul campaniei care, conform aceleiasi surse, subliniaza repozitionarea EvZ ca ziar de referinta, proces inceput inca din iunie 2005, odata cu relansarea publicatiei. „Campania deseneaza o linie de nisip. Este ca un fel de imn“, au mai spus reprezentantii agentiei.

  • Netul ca un blog

    Lumea modei si Internetul au un principiu comun: prezentul e mai putin interesant decat tendintele. Pe web, noile tehnologii si aplicatii online au dus, pe nesimtite, la schimbarea obiceiurilor de navigare ale internautilor. Cum va arata reteaua noului mileniu?

     

    Ati avut vreodata senzatia, chiar si nedefinita, ca obiceiurile de navigare pe Internet s-au schimbat fata de cele de acum cativa ani? Ei bine, nu v-ati inselat. O confirma studiile de specialitate. Daca ritmul de crestere se atenueaza la majoritatea site-urilor consacrate, in schimb se dezvolta intr-un ritm ametitor acelea care au ca obiect de activitate domenii ce presupun crearea de comunitati online: retelele sociale, blogurile si informatiile locale. 

     

    Conform unui studiu al ComScore Media Metrix, realizat la cererea Washington Post, in care s-a analizat ritmul de crestere al celor mai mari 50 de site-uri de pe Internet, paginile momentului sunt Blogger.com, MySpace.com, Wikipedia si Citysearch. Patru nume practic necunoscute in urma cu un an, doi. De ce aceasta crestere brusca de popularitate? Blogger.com, un site care ofera unelte pentru publicarea de materiale personale pe Internet (in principiu, bloguri), a avut cea mai mare crestere a numarului de vizitatori in perioada analizata, februarie 2005 – februarie 2006, viteza de dezvoltare lasandu-i cu gura cascata chiar si pe specialisti: 528%. Asta in conditiile in care cresterea medie a tuturor site-urilor de pe Internetul american, de exemplu, a fost in aceeasi perioada de numai 4%, reiese din datele ComScore Media Metrix.

     

    MySpace.com, un site al carui motto este „Un loc pentru prieteni“ (A place for friends), reprezinta un punct de intalnire virtual pentru oameni cu hobbyuri si interese comune, indiferent care ar fi acestea. Site-ul a fost cumparat acum un an de gigantul media News Corp. al lui Rupert Murdoch contra sumei de 580 de milioane de dolari si s-a dezvoltat rapid de atunci. In luna martie a avut 37 de milioane de vizitatori fata de doar 9 milioane in urma cu un an, raporteaza ComScore. Wikipedia este, probabil, numele cu cea mai mare rezonanta printre internautii din Romania, aflandu-se mai mult in atentia mass-media datorita continutului partial in limba romana. Foarte pe scurt, este o enciclopedie online mai aparte, care permite oricarui vizitator sa citeasca informatii pe orice teme, dar si sa contribuie cu propriile date atunci cand crede de cuviinta. Bineinteles, atat timp cat textele adaugate sunt de buna-credinta si nu aberatii, fiind jobul unei echipe de voluntari a site-ului sa le verifice in permanenta. In fine, Citysearch – un site cu o rata de crestere a popularitatii de 185% – ofera de cativa ani informatii locale (comerciale, dar si de divertisment), cu alte cuvinte continut indreptat catre anumite comunitati si nu catre intreaga audienta globala a Internetului.

     

    Concret, utilizatorii tasteaza numele orasului in care se afla si pot accesa o pagina cu informatii utile din cele mai variate: distractii (detalii despre restaurante, piscine, cluburi), servicii (spalatorii de masini, instalatori, curatatorii de haine), matrimoniale, hoteluri, shopping si asa mai departe.

     

    Totusi, nu a avut mare succes, de-abia anul trecut reusind pentru prima data sa treaca pe profit datorita cresterii vanzarilor de publicitate. Care ar fi explicatia acestui succes intarziat? Serviciile bazate pe informatii locale au fost aduse pe piata prea devreme, cand oamenii nu erau pregatiti sa le inteleaga utilitatea. Serviciile locale au ramas multi ani in umbra celor cu acoperire nationala sau globala, „dar acum devin mult mai influente pentru ca au o calitate mai buna, iar oamenii sunt mai constienti de utilitatea lor“, explica Greg Sterling, analist independent, citat de presa americana. „Sunt lucruri de care oamenii au nevoie si pe care le vor in viata lor. In masura in care le pot gasi online, incep sa foloseasca tot mai mult aceste unelte.“

     

    Rezumand: Internetul se reinventeaza. Site-urile bazate doar pe continut, care nu au ca principala tinta interactiunea cu vizitatorii, incep sa piarda teren. Yahoo!, (inca) cel mai vizitat site din SUA si care nu are nici pe departe un aspect batranicios, este tot mai incoltit de noii veniti care ii incurajeaza pe vi-zitatori sa creeze continutul propriu si sa-l modifice dupa bunul plac. Astfel se creeaza comunitati uriase – site-uri precum 43 Things (unde internautii pur si simplu fac liste cu ce ar vrea sa faca in viata si le comenteaza intre ei) devin celebre peste noapte. Blogurile sunt si ele un fenomen, iar site-urile care ii invita pe utilizatori sa-si publice pozele on-line pentru a le face vizibile catre toti prietenii au facut in ultimele luni obiectul unor achizitii de sute de milioane de dolari.

     

    Cumparatorii sunt, cine altii, gigantii Google, Yahoo!, MSN si AOL. Profitand de pozitiile lor bine stabilite in topurile de audienta ale Internetului, ei isi permit sa prospecteze piata in cautare de idei noi si cu potential. Blogger.com, de pilda, a fost cumparat de Google in 2003. Compania care opereaza cel mai mare motor de cautare a profitat din plin de cresterea fulgeratoare a Blogger.com, care a avut 15,6 milioane de vizitatori in martie fata de 2,5 milioane in aceeasi perioada a anului trecut. Si Yahoo! are o pozitie in general stabila.

     

    Portalul web este cel mai vizitat site din SUA, cu toate ca ritmul de crestere al numarului de vizitatori a scazut la doar 5% anul trecut. Dintre marii jucatori, Google pare totusi cel mai capabil sa calatoreasca pe noul val al preferintelor internautilor. Numarul vizitatorilor pe site-ul sau a crescut cu 21% anul trecut. Compania nu numai ca a reusit sa-si intareasca usor pozitia de lider pe piata cautarilor online, dar castiga si din servicii pe care le ofera fie in urma copierii ideilor altora, fie dupa ce le-a achizitionat de la firme mai mici. Printre exemple: serviciul de e-mail Gmail si publicarea de bloguri pe Blogger.com. Combinand toate site-urile pe care le detine (inclusiv Blogger.com), Google a inregistrat o crestere a traficului cu 27% anul trecut, conform ComScore.

     

    Pe de alta parte, modelul nu este o premiera in sine, sustin unii analisti, pentru ca inovatia a fost tot timpul una dintre trasaturile definitorii ale Internetului, fiind insa de cele mai multe ori temperata prin achizitii de catre liderii pietei.

     

    Insa ceea ce, fara-ndoiala, este nou il reprezinta oferta site-urilor care atrag acum audiente record: este vorba, pur si simplu, de noi moduri prin care oamenii pot lua legatura cu alti oameni (ce altceva este blogul sau site-ul care te invita sa-ti faci profilul personal?). In teorie, Internetul s-a priceput intotdeauna bine la construirea de punti intre oameni, numai ca acum a inceput sa o si arate.

  • Inapoi in viitor

    Profilul noului tip de site-uri de succes – bloguri, retele sociale, informatii locale – corespunde unei noi tendinte observate pe Internet. Ea este numita generic Web 2.0 si descrie pasul urmator in dezvoltarea retelei mondiale de computere.

     

    EVOLUTIE: Spre deosebire de prima faza a existentei net-ului, in era Web 2.0 aplicatiile online sunt mai apropiate ca aspect si utilitate de programele de pe propriul computer. Exemple: pe Internet se pot salva si accesa mult mai usor documentele, pozele, filmele personale.

     

    ISTORIE: Web 2.0 s-a dezvoltat pe baza unor tehnologii aparute spre finalul anilor ‘90, dar care au intrat in uzul larg abia recent. Printre ele: RSS (care transfera de pe Internet pe computerul utilizatorului informatiile noi si de interes) si Ajax (pentru crearea de pagini web interactive). 

     

    CONTEXT: Internetul a trecut in faza a doua cu ajutorul unor factori favorizanti. Broadband-ul (conexiunile de mare viteza) s-a dezvoltat mult, numarul internautilor a crescut, iar primul val de manageri s-a consolidat, fie la carma propriilor companii, fie au trecut la jucatorii mai mari. Nu in ultimul rand, s-a stabilizat peisajul investitional, fiind mai usor de gasit finantari dupa ce s-au linistit apele in urma crahului din 2000.

  • HI-TECH: High-definition sau goana dupa perfectiunea detaliului

    Ecranele televizoarelor, camerele foto si video, DVD-ul, toate se vor schimba in urmatorii doi-trei ani mai mult decat au facut-o in ultimul deceniu. Motorul evolutiei: asa-numitele tehnologii de inalta definitie.

     

    High-definition sau HD este o sintagma pe cat de vehiculata in industria echipamentelor electronice, pe atat de putin inteleasa de cumparatorul obisnuit. Pare rezervata mai mult vanzatorilor din retailul de electronice pentru a-i convinge pe cei care se invart printre rafturi ca televizorul, camera video sau combina audio din fata lor isi merita cu prisosinta toate zerourile de pe eticheta.

     

    Si totusi, specialistii avertizeaza ca high-definition este o calitate fara de care nici un aparat electronic, fie el cu functii video, audio sau foto, nu se va mai vinde. Termenul limita pana la care producatorii mai pot recupera terenul pierdut? Doi-trei ani, nu mai mult. La ce se refera, mai exact, acest termen? In principiu, la tehnologii foto-video-audio care ofera o experienta imbunatatita consumatorului, din punct de vedere al calitatii imaginii sau sunetului, in comparatie cu ceea ce era disponibil in urma cu cativa ani. Suna destul de vag? Asa si este, cel putin pana cand aruncam o privire pe fiecare segment de produse.

     

    Cea mai cunoscuta tehnologie din ceea ce deja s-ar putea numi „familia HD“ este HDTV, un standard de transmisie a semnalului de televiziune care ofera o rezolutie verticala si orizontala de aproape doua ori mai mare decat tehnologia digitala clasica. Asta inseamna, de exemplu, ca ridurile de pe fruntea personajului din filmul de la TV se vor vedea de doua ori mai clar.

     

    Fie ca vorbim de televizoare LCD, de ecrane cu plasma sau de proiectii video, specialistii spun ca ecranele vor deveni din ce in ce mai mari, cu rezolutii pana la 1920×1080 pixeli. Spre comparatie, filmul pe care il vedeti in mod obisnuit pe computer are, de obicei, o rezolutie de 640×480 (chiar daca ecranul ar putea suporta 1024×768). Evident, cu cat este mai mare rezolutia, cu atat este mai fidela imaginea afisata pe ecran. Cat despre dimensiuni, daca monitoarele la moda in prezent au diagonala de 17-21 de inci (43-53 de centimetri), ecranele HDTV se vor stabiliza probabil la dimensiuni de circa 36 de inci (90 cm.). Unde vom vedea insa toate aceste inovatii si, mai ales, cand?

     

    Cele mai multe lansari oficiale se fac in cadrul targurilor de profil, care reunesc sub acelasi acoperis producatori, comercianti si consumatori. Printre cele mai cunoscute sunt CES, care s-a desfasurat in ianuarie la Las Vegas, si IFA, care isi va deschide portile in luna septembrie, la Berlin. Tendintele anuntate de organizatorii IFA pentru aceasta toamna au ca punct central tot tehnologiile high-definition. 2006 va fi, probabil, unul din ultimii ani de viata ai sistemelor de inregistrare pe caseta video (VCR), aparate care isi vor diminua contributia la sub 5% din totalul vanzarilor de echipamente video pentru uz casnic in Europa Occidentala, estimeaza institutul de cercetare GfK. In schimb, DVD recorderele, aparute pe piata in urma cu patru ani, isi vor continua avantul si in acest an, cu un ritm de crestere estimat la peste 30%, cresterea fiind pusa in principal pe seama dezvoltarii tehnologiei high-definition.

     

    Si camerele video devin HD in acest an, pastrandu-si insa dimensiunile mici, din dorinta producatorilor de a le face cat mai usor de utilizat. La randul lor, camerele foto vor ramane mai degraba la tehnologia digitala clasica, insa imbunatatirea performantelor se va resimti si aici, in principal prin cresterea rezolutiei pana la 8-10 megapixeli.   Un alt trend pe acest segment este reprezentat de trecerea pe care o fac din ce in ce mai multi producatori de camere foto digitale spre aparatele din categoria SLR (camere cu obiective interschimbabile), cu performante mai bune si la preturi din ce in ce mai mici.

     

    Totusi, din cauza competitiei acerbe de pe piata camerelor digitale ieftine, unii producatori traditionali de aparate foto au inceput sa se reorienteze catre segmentul superior de pret al pietei, care ofera o profitabilitate ridicata. Aceasta tendinta se observa de altfel la nivelul intregii piete de electronice de uz casnic. Segmentul mediu de pret devine din ce in ce mai neinteresant atat pentru producatori, cat si pentru consumatori. In 2010, clasa medie de pret va reprezenta doar 10-20% din totalul vanzarilor, in timp ce segmentele superior si inferior de pret vor ocupa cate 40-45% din total, potrivit datelor GfK despre piata Europei de Vest.

     

    Pe aceasta piata, telefonul mobil ramane insa din ce in ce mai mult in urma celorlalte produse electronice portabile, cand vine vorba de ponderea din totalul vanzarilor. Este si cazul oricarei alte piete unde penetrarea telefoniei mobile se apropie de 100% (inclusiv Romania, care va ajunge la  o rata de peste 70% pana la finalul acestui an).

     

    Astfel, din cele 160 de milioane de electronice portabile vandute anul trecut in Europa, doar 56% au fost telefoane. Restul sunt mp3 playere, cu o crestere spectaculoasa in ultimul an (peste 100%), camere digitale, console portabile si laptopuri, in crestere si ele fata de anul precedent. In 2004 telefoanele mobile au reprezentat 68% din vanzarile de electronice portabile pe piata europeana, care s-au ridicat la 123 mil. bucati.

     

    O alta tendinta – prezenta si in Romania, unde iNes a lansat deja un serviciu comercial – este tehnologia IPTV (televiziune prin protocolul IP, specific transmisiei de date prin Internet). Vorbind despre high-definition, nu trebuie uitate discurile optice de stocare care vor duce la disparitia CD-ului, si in final chiar si a DVD-ului, asa cum le stim astazi. Numite si „DVD-urile viitorului“, discurile HD-DVD si cele Blu-ray au capacitati de stocare mult superioare (de la 25 GB pana la 50 GB). Spre comparatie, CD-ul are o capacitate de stocare de 0,7 GB, iar DVD-ul de pana la 9,4 GB. Alaturi de imaginea high-resolution, sistemele home cinema ale acestui an vor beneficia si de imbunatatirea calitatii sunetului prin cresterea numarului de canale audio disponibile, anunta producatorii. DVD-urile viitorului – HD-DVD si Blu-ray – vor reproduce sunetele de la Hollywood cu pana la 7 canale audio, plus un canal suplimentar pentru frecvente joase (subwoofer).

     

    Tehnologia Blu-ray a fost dezvoltata de Blu-ray Disc Association (BDA), un grup de mari producatori din industria electronicelor de consum, printre care Philips, Sony, Apple, Dell, HP, JVC, LG, Mitsubishi, Panasonic, Pioneer, Samsung, Sharp. Competitorul acestui format, si anume HD-DVD, este sustinut in principal de producatorii Toshiba si NEC. Toshiba a lansat deja primul laptop dotat cu unitate de citire a discurilor de tip HD-DVD si a anuntat disponibilitatea acestuia dupa luna aprilie, la un pret cuprins intre 2.500 si 3.300 de euro.

     

    Ambele formate vor aduce imbunatatiri si in ceea ce priveste interfata cu utilizatorii: meniuri transparente si interactive accesibile in timpul filmului sau posibilitatea de a descarca informatii de pe Net si de a le afisa alaturi de un film in derulare. Ramane de vazut daca nu este doar o strategie de marketing, dar promisiunea producatorilor este pe cat de clara pe atat de indrazneata: veti vedea in 2-3 ani ce n-ati vazut in ultimii 10 ani.

  • TV high-definition

    Pe segmentul televizoarelor, vanzarile au fost clar pe un trend ascendent in ultimii trei ani, arata un studiu GfK prezentat recent de organizatorii targului de electronice IFA.

     

    DIGITALUL REGE: Tehnologia digitala aparuta la sfarsitul anului 2001 a avut in aceasta perioada un ritm de crestere alert, ajungand sa reprezinte in prezent 70% din totalul vanzarilor de televizoare, fata de 20% in 2003, in Europa de Vest.

     

    LCD VS. PLASMA: Pe segmentul televizoarelor digitale, ecranele LCD (cristale lichide) concureaza cu cele cu plasma. Ecranele LCD au adus anul trecut cele mai mari vanzari pe segmentul ecranelor tv in Europa Occidentala. Pe o piata a carei valoare totala a ajuns la 17 mld. euro in 2005, ele au detinut o pondere de 37%. LCD-urile au adus comerciantilor occidentali anul trecut incasari de aproape doua ori mai mari decat in 2004, in timp ce ecranele cu plasma au inregistrat vanzari de asemenea in crestere, dar intr-un ritm mai lent: cresterea fost de aproape 40%.

     

    BOOM TEMPORAR: Cu toate acestea, in urmatorii doi ani cresterile se vor domoli, previzioneaza Gfk. Rata de crestere a vanzarilor de ecrane LCD va scadea la 50%, iar pentru plasma la 24%. Explicatia este des intalnita pe pietele IT&C din Europa Occidentala: saturarea.

     

    10-20%: Doar atat vor reprezenta produsele electronice cu preturi medii din totalul vanzarilor in 2010 in Europa Occidentala. Restul va reveni preturilor extreme (foarte mici sau foarte mari).