BusinessMagazin

Blog

  • Google vs.Yahoo!? Mai bine amandoua

    Din rivalitatea Google – Yahoo! multa lume are o paine de mancat. Releton.com atrage utilizatorii celor doua motoare de cautare si le vinde si propriile aplicatii software. Site-ul www.releton.com se promoveaza pe Internet ca o destinatie unde internautii pot „rafina“ cautarile online pentru a alege doar ce este mai relevant dintre rezultatele returnate de Google si cele ale Yahoo!.

     

    Practic, pe un singur ecran sunt afisate atat rezultatele Google, cat si cele ale Yahoo!, amestecate in cantitate egala, de 50%-50%. Numai ca internautii pot „trage“ cu mouse-ul de un indicator grafic afisat pe pagina, pentru a spori sau micsora ponderea motorului de cautare preferat. Astfel, ei se asigura ca nu scapa nici un rezultat care ii poate interesa (fie el de la Google sau de la Yahoo!), dar pot si sa renunte la unul din cele doua motoare de cautare, daca doresc.

     

    Fiecare link afisat in lista de rezultate este insotit de doua explicatii: un asa-numit „scor“ (relevanta paginii gasite fata de cuvantul cheie cautat) si o nota numita si „ranking“ (importanta acordata paginii respective de motorul de cautare care a gasit-o – Google sau Yahoo!).

     

    In afara de cuvinte cheie, pe Releton.com mai pot fi cautate imagini (afisate tot „la comun“), dar si harti. Mai exact, este vorba de serviciile de harti ale Google si Yahoo! (localizare, gasire de adrese, stabilire de trasee) care sunt disponibile deocamdata doar in SUA si in unele regiuni din Canada. Internautii interesati sa gaseasca astfel de trasee vor putea nu doar sa vada in paralel „ideile“ de drum ale Google si Yahoo!, ci si sa le compare. Releton scoate in evidenta punctele in care ele difera si trage si concluzia daca Google si Yahoo! au cazut sau nu de acord.

     

    De asemenea, Releton ofera si propriile servicii celor interesati de algoritmi de cautare, cuvinte cheie si publicitate online. ReleWord, de exemplu, este un software care descopera cuvintele cheie cele mai putin utilizate de companiile care isi fac reclama prin motoare de cautare. Daca nu sunt deja in circulatie, acele cuvinte sunt mult mai ieftine si, daca o companie gaseste pe lista unii termeni relevanti pentru business-ul sau, a descoperit practic o metoda de a-si face reclama pe Internet cu costuri mai mici.

     

    ReleSense este un alt serviciu, destinat celor care detin site-uri pe Internet si afiseaza si reclame de la Google. Practic, soft-ul analizeaza continutul paginii si contribuie la selectarea unor reclame cat mai apropiate si relevante de acest continut (sporind, practic, sansele ca vizitatorii paginii sa fie interesati de reclame si sa apese pe ele, aducand bani proprietarului site-ului).

  • Mitul Spaniei pasionale se trateazA cu mult flamenco

    Flamenco a reusit sa se transforme de-a lungul anilor dintr-un stil local intr-un fenomen muzical care a cucerit lumea show-biz-ului si nu numai. Artisti de flamenco precum Joaquin Cortez sau Angel Munoz au devenit vedete interna-tionale si sunt abonati la primele pagini ale revistelor lumii, iar produsele flamenco sustin imaginea „Spaniei pasionale“.

     

    Dintre toate formele de arta etnica ce au „urcat“ pe marile scene ale lumii, flamenco este cu siguranta cea mai stralucitoare si cea mai iubita. Sa fie oare de vina ritmul alert si privirile pasionale ale dansatorilor? Sau flamenco ascunde un secret chiar mai profund decat starnirea simturilor spectatorului? Muzica a ajuns in Spania (probabil intr-o forma primitiva a artei in care s-a transformat in prezent) prin intermediul triburilor de tigani nomazi din India, care au calatorit prin toata Europa cu trei sau patru secole in urma, pentru ca in cele din urma sa se stabileasca in Andaluzia.

     

    O regiune la o „aruncatura de bat“ de nordul Africii, zona in care mostenirea culturala a maurilor care au condus Spania din 711 si pana in 1492 a fost mai puternica si a durat mai mult timp. De aici si influentele orientale ale stilului care a cucerit lumea prin caracterul sau exotic. Nu este greu de imaginat fascinatia romanticilor vremii pentru acel colt sudic al Europei, cu al sau melanj unic de arhitectura araba si traditii ale locuitorilor Andaluziei, care au conferit personalitate  cantecelor si dansurilor flamenco. Din intimitatea curtilor tiganesti, flamenco a trecut in cafenele si de acolo in salile de spectacol.

     

    Din Andaluzia s-a raspandit in toata Spania datorita barurilor de flamenco, locuri speciale pentru aceste tipuri de concerte. Primul dintre acestea a aparut la Sevilla, in 1842, permitand celor mai prestigiosi artisti sa dea viata muzicii lor. Numai ca, odata cu transformarea sa intr-un fenomen de masa, a capatat pe alocuri un aer de superficialitate. Totusi, de la jumatatea secolului XX, flamenco si-a recapatat recunoasterea si in prezent trece printr-o crestere exploziva.

     

    Valul de pasiune declansat de flamenco nu ii putea lasa indiferenti pe romani. In aprilie 2004, teatrul Bulandra punea in scena o fuziune intre flamenco si dansul contemporan – „Las Mujeres del Quijote“ – in coregrafia unui reputat specialist in domeniu, Rosa Olympia Estrella. Reactia publicului a fost mai mult decat favorabila, biletele epuizandu-se in doar trei ore de la scoaterea lor la vanzare. A fost doar inceputul, in anii ce au urmat organizandu-se cel putin un mare eveniment de acest gen. 2005, bunaoara, i-a apartinut lui Angel Munoz, despre care se spune ca are toate atuurile necesare pentru a deveni urmatorul rege al flamencoului.

     

    Munoz a venit la Bucuresti in cadrul turneului european pe care l-a realizat cu Flamenco Pasion si a oferit un spectacol pasional, diferit de stilul comercial care a facut furori la petreceri sau in cluburi si baruri. Dragos Gheorghiu, PR manager la Events, compania care a organizat spectacolul de la Sala Palatului, spune ca spectatorii au primit foarte bine evenimentul, lucru demonstrat din plin si de ropotele de aplauze de la final.

    Anul acesta urmeaza doua noi evenimente majore ale genului, sustinute de unele dintre cele mai apreciate companii de flamenco ale Spaniei – Ballet Flamenco de Madrid si Espana Baila Flamenco.

     

    Pe 6 aprilie va avea loc „The Power of Feeling“, o combinatie dintre flamencoul traditional si ritmurile muzicii moderne. „Va fi un moment de dans in grup, de perfecta sincronizare a tuturor artistilor de pe scena“, spune Ionut Pavel, care se ocupa de comunicarea legata de eveniment, despre spectacolul care a fost numit de critica de specialitate „Riverdance r la espanola“. Iar pe 7 aprilie, opera Carmen va fi reinterpretata in stil flamenco de catre cei 26 de artisti ai Ballet Flamenco de Madrid. O reprezentatie in doua acte si 13 scene, care va fi diferita de spectacolele de balet clasic obisnuite pentru opera lui Bizet.

     

    „Va fi prima data cand pe scena se vor afla mai mult de cinci dansatori de flamenco care vor dansa simultan“, spune Pavel. Ochiul nu va fi incantat numai de maiestria dansatorilor, ci si de cele 250 de costume traditionale care au facut deja inconjurul lumii, din Mexic pana in Egipt si Japonia. Regalul de flamenco de la Sala Palatului, organizat de Memento Music, o va aduce la Bucuresti si pe una dintre cele mai cunoscute coregrafe si regizoare de spectacole de flamenco, Sara Lezano. Vedeta spaniola a jucat chiar intr-un film nominalizat la Oscar in 1963, „Los Tarantos“, care a fost asemanat de critica de specialitate cu „West Side Story“.

     

    Coregrafia ambelor spectacole poarta semnatura lui Paco Mora, unul dintre cei mai cunoscuti coregrafi si dansatori de flamenco din lume, care face parte „dintre tinerii geniali ca Joaquin Cortez“, dupa cum spune Pavel. Joaquin Cortez este poate cel mai cunoscut dansator de flamenco. Tot lui i se reproseaza ca a comercializat flamenco, dar nu i se poate nega meritul de a-l fi facut cunoscut intregii lumi. Prin metode care nu au tinut intotdeauna de abilitatile sale de dansator, Cortez a tinut mult timp primele pagini ale ziarelor mai mult pentru relatiile cu vedete din lumea modei sau de la Hollywood, precum Naomi Cambell. Iar flamenco nu a avut decat de castigat din mediatizarea intensa.

     

    Reputatia sa de „latin lover“ a scos cel mai bine in evidenta caracteristicile genului care, asemeni bluesului, are la baza suferintele si sentimentele andaluzilor, pe care a reusit sa le arate si sa le cante lumii intregi. Si toata lumea stie ca andaluzii, ca orice neam latin, au multe suferinte si la fel de multe sentimente, asa ca materie prima este din plin. Este o arta vie care combina mai multe curente muzicale fara sa isi piarda personalitatea.

     

    Flamenco imbraca peste 34 de forme, totusi doar jumatate sunt dansate. Buleria, Solea, Alegria si Tangos sunt formele de baza care sunt prezentate si publicului. Fiecare cantaret vine cu propriul stil, si, asa cum se intampla si in lumea dansului, nu orice pereche poate fi potrivita. Mai mult, ceea ce pentru spectator poate parea o improvizatie poate fi de fapt rezultatul unei vieti intregi dedicata studiului. Relatia dintre membrii grupurilor de flamenco este similara cu cea din formatiile de jazz, existand o structura melodica de baza, care trebuie urmata, dar pe care fiecare poate improviza, in functie de modul in care simte muzica.

     

    Emotiile dansatorului sunt sugerate prin culorile hainelor traditionale: albul exprima bucuria, negrul tragedia si rosul pasiunea. Flamenco a dezvoltat si o adevarata industrie in toata lumea. Turismul care are legatura cu flamenco aduce Spaniei in jur de 120 de milioane de euro pe an, vanzarile de discuri cu muzica flamenco totalizeaza 30 de milioane de euro anual, iar marile festivaluri atrag investitii de peste cinci milioane de euro.

     

    Iar mitul „Spaniei pasionale“, dezvoltat inca din secolele trecute, s-a mentinut chiar si in timpurile mai moderne si a fost bine exploatat in timpul dictaturii generalului Franco, determinand  si boom-ul turismului spaniol sustinut de sloganul „Spania este diferita“. Asa ca aveti doua zile la dispozitie in care sa va lasati cuprinsi de febra Spaniei pasionale in ritmuri de flamenco si sa descoperiti secretele „artei vii“.

  • Meandrele lingvisticii

    Limba de lemn poate fi asemuita cu un pat al lui Procust sau, de ce nu, cu o limba de pantofi (incaltator). O unealta care incearca sa acomodeze doua realitati, sa le faca sa se potriveasca, mai ales atunci cand pantoful este prea stramt pentru un picior prea mare.

     

    Françoise Thom a ajuns profesoara de Istorie contemporana la Sorbona dupa un debut de cariera mai degraba modest, ca dascal scolar de limba rusa. A petrecut patru ani in URSS, dintre care unul la studii universitare si alti trei la Editura MIR. Este considerata cel mai bun sovietolog din Franta si, probabil, unul dintre cei mai competenti din lume si a ajuns o voce una-nim ascultata dupa publicarea volumului „Momentul Gorbaciov“ (1989), care, la data aparitiei, a reprezentat singurul diagnostic exact dat avalansei de fenomene ce au produs schimbarea in marele imperiu de la Rasarit.

     

    Dupa „Scoala barbarilor“ (1985) si „Sfarsitul comunismului“, „Limba de lemn“, volumul reeditat acum la Humanitas, este cel care a avut cel mai devastator impact public. De ce devastator? Pentru ca priveste o realitate care refuza sa devina istorie, pentru ca limba de lemn, o scorneala propagandistica a regimului sovietic, preluata cu harnicie de toate regimurile totalitare adapate la o ideologie similara, continua sa supravietuiasca si sa se substituie, toxic, limbii naturale. Asa cum spune Sorin Antohi in densa si ampla lui prefata la aceasta editie (care analizeaza, in afara modelului „Thom“, si pe cel al teoriilor asupra „limbii de lemn“ oferite de Orwell sau de ipoteza Sapir/Whorf): „Daca sistemul comunist a administrat si in Romania un logocid de tip sovietic, se pune problema iesirii din universul discursiv de lemn.

     

    Oare tot invatul are si dezvat? Dupa ce, timp de decenii, ni s-a dat cuvantul de lemn, putem incepe sa vorbim cu adevarat liber, vorbind in acelasi timp cu acuratete“. Putem, prin urmare, sa deconstruim limba rea si sa o refacem pe cea buna? Evident ca da, dar procesul este de lunga durata, iar sechelele se vor putea elimina atat prin actiunea sistema-tica a  educatiei, cat si prin exemplele personale ale educatorilor sau prin manuale si carti. Una dintre aceste carti, cea care dezoseaza la modul cel mai elocvent acest limbaj artificial, ii analizeaza mecanismele, ii descrie istoria si ii prescrie curele de tratament, este, fara indoiala, cartea doamnei Thom.

     

    „Nici un regim nu e atat de prolix ca regimul comunist, nici atat de gelos pe monopolul sau asupra cuvintelor; nici un regim n-a stiut mai bine sa ia in stapanire limbajul si sa-l canalizeze in interesul sau.“ Considerata multa vreme un jargon, initial numit in rusa „dubovii iazik“, adica limba de stejar, limba de lemn este de fapt o metamorfoza a limbajului care intra in contact cu ideologia, este un suvoi de cuvinte a carui prima si frapanta caracteristica este lipsa de continut. Desigur, particularitatile sale nu se opresc aici; ele sunt si de natura lexicala, sintactica sau stilistica, iar cartea lui Françoise Thom le analizeaza pe toate, incercand sa ne faca sa pricepem felul perfid in care aceasta limba a asimilat realul si i s-a substituit, devenind o figura a terorii si un mecanism al minciunii sistematice.           

     

    Françoise Thom, Limba de lemn,

    Editura Humanitas, Bucuresti, 2005

     

    FOUQUET D’AUXONNE:

    „A abuza de limbaj inseamna a lucra la distrugerea acestuia, a-l face nul sau periculos in societate“

  • NOUTATI

    Birocratie si extraterestri

     

    Iata cum descriu autorii su-biectul acestui volum: „Istorie despre lupta neimpacata pentru ridicarea disciplinei in munca, impotriva birocratiei, pentru un nivel i-nalt de moralitate, impotriva depersonalizarii, pentru o critica si autocritica sanatoasa, pentru responsabilitatea personala a fiecaruia, pentru intretinerea exemplara a darilor de seama si impotriva subestimarii fortelor proprii“. Specialisti dintre cei mai seriosi intr-ale SF-ului, fratii Arkadi si Boris Strugatki nu uita, in acest roman, sa aduca vorba despre lumea de dincolo de Terra, dar o fac fara starneasca obisnuitii fiori de anxietate, ci doar un prelung si irezistibil hohot de ras. „Poveste despre Troica“ este relatarea peripetiilor unei comisii sovietice, a carei menire este sa recunoasca si sa certifice existenta fenomenelor inexplicabile. 

     

    Arkadi & Boris Strugatki, Poveste despre Troica,

    Editura Paralela 45, Pitesti, 2005

     

     

    Identitati pierdute

     

    Comparat cu Beckett si Camus, dupa publicarea surprinzatorului sau roman „Femeia nisipurilor“, Kobo Abe a devenit unul dintre cei mai cunoscuti scriitori niponi ai veacului XX, alaturi de Yasunari Kawabata si Yukio Mishima. Povestea din „Harta arsa“ (1967) continua explorarea universului solitudinii si instrainarii, precum si incercarea de definire a naturii identitatii individuale si a angoaselor pricinuite de asteptari prelungi. Domnul Hiroshi Nemuro, sef de sectie vanzari la intreprinderea Dainen, dispare fara urma. Sotia sa, Haru, angajeaza, cu condamnabila intarziere, un detectiv privat, oferindu-i ca indicii doar o fotografie si o harta greu descifrabila. „Cautatorul“ se lanseaza intr-o calatorie plina de surprize printre smarcurile interlope din Tokio („orasul, o infinitate delimitata“ cum il denumeste Abe), iar personajele se invaluie intr-o aura de mister. Nu peste mult timp, eroul cade prada amagirilor.

     

    Kobo Abe, Harta arsa,

    Editura Polirom, Iasi, 2006

  • Am dureri groaznice si vreau sa mor“

    Ori de cate ori Morrissey isi lanseaza un album, jurnalistii de specialitate se confrunta cu o problema: sunt prea multe lucruri de spus. A explica trecutul lui Morrissey e ca si cum ai fi nevoit sa condensezi istoria muzicii de chitara din 1983 si pana azi intr-o singura pagina de text. Oare peste cat pot sari?

     

    Trebuie sa explic faptul ca numele lui adevarat este Steven Patrick Morrissey? Ca trupa cu care canta, The Smiths, a avut un impact de neinchipuit asupra muzicii si culturii pop? Ca dupa despartirea acestora din 1987, li s-au oferit recent 5 milioane de dolari pentru un singur concert, iar ei au refuzat?      

     

    Insa nu e vorba numai despre muzica aici: ca sa scrii despre Morrissey, este necesar sa zugravesti un tablou al unuia dintre cei mai complicati, retrasi si enigmatici oameni din lumea muzicii pop. Si-a anuntat celibatul in anii optzeci, a tras semnale de alarma despre drepturile animalelor vreme de decenii, a fost acuzat de rasism, este suspectat a fi un homosexual care refuza sa vorbeasca depre sexualitatea sa. Cum fata pe care o arata publicului intriga atat de tare, nu e deloc surprinzator faptul ca Morrissey a fost subiectul a numeroase interviuri explozive de-a lungul anilor si ca e renumit ca fiind un interlocutor temperamental.

     

    Totusi, acestea nu sunt decat elemente de suprafata ale caracterului sau. Aspectul pentru care Morrissey este cunoscut, atat in inregistrarile sale, cat si in viata reala, este reputatia de cel mai plin de nefericire om din lumea muzicii pop. La fel ca poetul britanic Philip Larkin, Morrissey e capabil sa scrie versuri care descriu plictiseala oprimanta si zdrobitoare a existentei. Retras, izolat si penduland intre ura de sine si suficienta, Morrissey ne aminteste constant de adolescentul din noi. E asemeni omului-sandvis de pe strada pe ale carui placarde scrie „Sfarsitul este aproape!“, numai ca el afirma acestea cu atata umor si poezie ca inspira mai degraba admiratie decat dorinta de a-l ridiculiza.

     

    Mare parte a versurilor sale sunt atat de neinduplecat de sumbre, ca e greu sa nu zambesti citindu-le: acesta este omul care a compus cantece despre discutarea literaturii in cimitir sau despre o prietena aflata in coma si a fost inspirat de cazuri de abuz asupra copiilor si de criminali in serie. Unii ar putea sustine ca aproape aluneca inspre parodie – compunerea de versuri stil Morrissey poate fi un joc amuzant de jucat dupa masa de seara, joc in care, impreuna cu prietenii, scrii versuri de genul „Am dureri groaznice si vreau sa mor“. Versul acesta l-am creat eu, desi suna alarmant de similar cu ceva ce ar fi putut scrie Morrissey.

     

    Tocmai aceasta fata, pe care o arata publicului, i-a adus lui Morrissey fani, la fel ca si dusmani. E, fara indoiala, genul de vedeta pop careia e foarte posibil sa-i inchini un altar in subsolul casei tale, deoarece in muzica sa exista ceva care scoate la iveala fanul obsedat din om. Aceasta trasatura este cea care i-a adus incredibila popularitate mondiala de data recenta. Chiar daca vremurile de glorie ale The Smiths s-au dus acum aproape douazeci de ani, Morrissey se afla in prezent la apogeul succesului comercial.

     

    Penultimul sau album, „You are the Quarry“ (2004), a fost cel mai bine vandut LP al lui, intrecand la acest capitol tot ceea ce a lansat in perioada The Smiths, iar single-urile extrase de pe acest album i-au adus patru hituri de top ten in acelasi an.

     

    Asa se face ca, spre deosebire de atatia artisti ale caror trupe s-au despartit acum douazeci de ani, spre deosebire de atatia cantareti care se decid pentru o cariera solo, in cazul lui Morrissey un nou album este mereu un eveniment asteptat cu nerabdare. „Ringleader of the Tormentors“ s-a lansat pe 3 aprilie si s-a bucurat de o publicitate enorma. Single-ul „You Have Killed Me“ pare sa puna stapanire pe calea undelor din Romania, unele posturi de radio introducandu-l in „heavy rotation“ (lista a pieselor cel mai frecvent difuzate dintr-o perioada data – n.tr.).

     

    Vestea buna e ca noul LP nu dezamageste, cu siguranta. Cu titluri de piese ca „Life is a Pigsty“ („Viata e o cocina“) si versuri ca „ the world makes me puke“ („lumea ma face sa vars“), albumul paseste pe un teren linistitor de familiar, fiind insa si radical diferit. Morrissey s-a mutat de la Los Angeles la Roma, in timp ce se producea albumul, pretinzand ca s-a indragostit de Cetatea Eterna. Dupa cum suna LP-ul, e sigur ca nu s-a indragostit numai de atat. Cel mai plin de nefericire om din industria muzicala, cinic si celibatar celebru, pare sa fi descoperit dragostea.

     

    Intr-una din piesele care ies in evidenta de pe album, intitulata „Dear God Please Help Me“ („Doamne, ajuta-ma, te rog“), se aventureaza in a scrie despre sex (exclamatie de surprindere) si (dubla exclamatie de surprindere) chiar foloseste un pronume pentru a se referi la persoana iubita. O fi barbat sau femeie? Baiat sau fata? Nu va stric surpriza. Cumparati albumul si descoperiti singuri!       

     

    Traducere de Loredana Fratila-Cristescu

  • A venit randul Pestelui mare

    Cinci nume mari – patru fonduri de investitii si un grup american de telecomunicatii – iau in considerare achizitia Astral Telecom, unul din primii doi operatori romani de cablu. Semn ca piata devine stabila si atractiva si ca strategia agresiva de achizitii a facut din Astral o prada suficient de mare pentru „rapitorii“ straini.

    In decembrie 1994, circa 300 de angajati ai companiei clujene Astral declansau un adevarat desant asupra Bucurestiului. Au ocupat trei hoteluri si, ulterior, cateva camine timp de un an, si au mers din apartament in apartament pentru a castiga abonati si a trage cablu.

    Erau inceputurile salbatice ale pietei de televiziune prin cablu din Romania. Dezvoltarea companiilor, in primii ani, s-a facut haotic. Existau sute de retele de cartier si mii de furnizori de astfel de servicii in Romania. Treptat, o parte din aceste companii au inteles ca pentru a rezista trebuie sa fii mare, adica sa ai o masa critica minima de clienti. Si astfel a inceput consolidarea pietei, prin achizitii si fuziuni.

    Acum, pe piata exista trei mari jucatori. Doi dintre ei, Astral si RCS&RDS, s-au detasat clar in top. Si-au adjudecat, impreuna, 1,5 milioane de abonati din cei 3,7 milioane existenti acum. Iar pentru ca primele locuri atrag intotdeauna atentia, Astral ar putea fi peste cateva luni subiectul uneia din cele mai mari tranzactii de vanzare de pe piata romaneasca.

    Si asta nu intamplator: la zece ani de la „desant“, Astral Telecom a ajuns la 230.000 de abonati in Bucuresti si o cota de circa 25% din piata romaneasca. Compania are o cifra de afaceri estimata, in acest an, la 75 de milioane de dolari si asteapta un profit operational substantial, de peste 30 de milioane de dolari. Prin urmare, interesul pentru achizitia companiei vine oarecum firesc.

    De cealalta parte, pentru a se mentine in varful ierarhiei si a face fata la provocarile telefoniei fixe, compania are nevoie de aport de capital din partea unor actionari cu suflu proaspat. Or, fondul de investitii AIG New Europe Fund, principalul actionar, a investit 20 de milioane de dolari in Astral acum cinci ani. Este timpul deci sa-si recupereze, cu profit, banii. 

    La randul lor, actionarii romani, co-fondatorii companiei, au crescut timp de peste 10 ani o afacere pe care ar putea dori sa o fructifice. Conjunctura favorabila unei tranzactii a adus la masa tratativelor pentru Astral, in ultimele saptamani, mai multe fonduri de investitii mari si un investitor strategic, spun surse apropiate companiei.

    Este vorba de grupul american UPC, fondurile de investitii americane Hicks, Muse, Tate and Furst (HMTF) si AIG – Emerging Europe Infrastructure Fund (EEIF) si cel polonez Polish Enterprise Fund, spun surse apropiate discutiilor. De asemenea, de Astral s-a aratat interesat si grupul financiar international Credit Suisse First Boston (CSFB), a carui divizie de administrare a fondurilor de investitii – CSFB Private Equity – a investit in doua companii de cablu din Cehia, afirma sursele citate. 

    Cel mai motivat cumparator pare a fi in prezent UPC, care se pregateste sa depuna in curand o oferta ferma, spun aceleasi surse. Iar americanii au, intr-adevar, suficiente motive sa o faca. UPC detine deocamdata doar 10% din piata romaneasca de cablu si, desi a inceput cursa relativ in acelasi timp cu Astral si RCS&RDS, se afla pe locul trei. Iar pentru a se distanta in castigator trebuie sa cumpere una din cele doua companii. In plus, Astral Telecom si RCS&RDS au dezvoltat, in paralel cu serviciile de furnizare de programe TV prin cablu, si servicii de telefonie si internet. 

    UPC Romania nu ofera inca telefonie fixa, iar serviciile de Internet sunt prezente doar in cadrul unui proiect-pilot, la Timisoara. Achizitia Astral Telecom ar propulsa imediat UPC pe aceste piete aflate in plina dezvoltare. Mai ales ca in restul Europei UPC ofera acces „triple play“ – telefonie, date si televiziune pe acelasi suport de cablu. 

    In Europa, UPC are peste 10 milioane de clienti si o prezenta puternica in zona centrala si de est: Polonia, Cehia, Ungaria si Romania.  Iar cu sustinerea financiara a United Global Com, grupul-mama american, prezenta poate fi extinsa.

    Surse din piata de cablu spun de altfel ca UPC este interesata de Astral de circa doi ani, insa nu a facut o oferta din cauza conditiilor dificile de pe piata internationala de telecom. Piata care a inceput, treptat, sa isi revina. Reprezentantii UPC Romania nu au dorit sa comenteze pe marginea informatiilor, precizand doar ca „United Global Com este interesata de oportunitatile de consolidare a prezentei sale pe piata europeana a comunicatiilor prin cablu“.

    Daca motivele investitorului strategic sunt clare, de unde interesul investitorilor financiari? De obicei, fondurile de investitii intra intr-o afacere cand aceasta este inca in stadiu incipient sau in dezvoltare, fiind prea mica pentru un investitor strategic. Or, cel putin din punct de vedere al cablului TV, Astral este o afacere matura si are deja un fond de investitii in structura actionariatului. 

    Cheia interesului noilor investitori este tot dezvoltarea serviciilor triple pay (TV, internet, telefonie), pentru care vor fi necesare investitii de zeci de milioane de dolari in urmatorii ani. Iar spre deosebire de AIG New Europe Fund, care poate investi maxim 20 – 25 de milioane de dolari intr-o afacere, fondurile interesate acum de preluare sunt de calibru mult mai mare.

    Puternicul fond american Hicks, Muse, Tate and Furst (HMTF), de exemplu, are active totale de peste 11 miliarde de dolari, fiind unul din cei mai mari investitori financiari in cablu si telecom din lume. De altfel, HMTF detine controlul ClearChannel, una dintre cele importante companii private de media de peste Ocean. In plus, este actionar majoritar la AMFM, cea mai mare retea americana de radiouri private si actionar la diverse companii de cablu si media din America de Nord si Centrala. 

    HMTF detine deja o investitie in cablu in Europa Centrala si de Est, mai precis in Polonia. HMTF a fost la un moment dat partener in dezvoltarea afacerilor in Polonia cu un alt fond de investitii american, AIG – Emerging Europe Infrastructure Fund.  Astfel s-ar putea explica prezenta ambelor fonduri, probabil tot in tandem, si in lupta pentru Astral.  

    Poate parea paradoxal faptul ca un fond de investitii al gigantului financiar AIG vrea sa cumpere participatia in Astral a unui alt fond AIG. Cele doua entitati (EEIF si New Europe Fund) au insa profile de investitii si companii de administrare diferite.

    Grupul polonez Enterprise Investors este unul din cei mai activi administratori de fonduri din Europa Centrala si de Est, acordand o atentie speciala telecomunicatiilor.  Prin seria de fonduri Polish Enterprise Fund, grupul a investit in Orange Romania si Slovacia si a dezvoltat o companie de cablu in Polonia, pe care ulterior a vandut-o unui investitor strategic.

    Nici managerii Enterprise Investors nu au fost mai darnici in detalii vizavi de interesul pentru Astral. „Deocamdata nu pot spune nici da nici nu“, a declarat Lucian Perl, reprezentantul companiei in Romania. Si CSFB Private Equity, cu active in administrare de peste 25 de miliarde de dolari, a investit in Europa Centrala si de Est, in doua companii de cablu din Cehia. 

    Ce vor cumpara insa investitorii?

    Sursele din piata spun ca, in prima faza, la vanzare va iesi un pachet de 49% din actiunile Astral Telecom, cu posibilitatea  de preluare ulterioara a intregii companii. Vanzatorii din prima faza vor fi, afirma aceleasi surse, AIG New Europe Fund si doi dintre cofondatorii Astral, Horia Ciorcila si Dorel Goia. Ciorcila este unul din cei mai cunoscuti oameni de afaceri din Cluj, fiind in acelasi timp cofondator si presedinte al Bancii Transilvania.

    In cadrul tranzactiilor, Astral ar putea fi evaluata la de sapte – opt ori profitul operational, adica 210 – 240 de milioane de dolari. Astfel, AIG New Europe Fund isi va putea vinde pachetul cu circa 55 de milioane de dolari, mai mult decat dublul investitiei din 1999.  Doina Popescu, reprezentantul AIG New Europe Fund in Romania, si Horia Ciorcila nu au dorit sa comenteze pe marginea informatiilor privind tranzactia. 

    In ciuda faptului ca ar putea fi inghitita curand de un peste mai mare, Astral continua sa inghita la randul ei pestii mai mici. Compania se afla in prezent in negocieri avansate pentru a cumpara ultimul operator roman de cablu de talie relativ medie – Cable Vision of Romania, cu o pozitie buna in Bucuresti.

    O dovada ca piata a ajuns suficient de matura pentru ca un oras sa fie „cucerit“ doar cu o echipa de consultanti, avocati si auditori, care nu ocupa mai mult de cateva camere in hotel.

  • Tranzactii pe cablu

    In Romania, piata de cablu TV s-a consolidat dupa un lung proces de fuziuni si achizitii. Numai Astral a cumparat in total 20 de companii de cablu si 10 de internet pentru a ajunge la pozitia actuala. Iata principalele tranzactii ale ultimilor ani: 

    2000 ASTRAL CUMPARA KAPPA
    Valoarea tranzactiei: 8 milioane $
    2002 RCS&RDS PREIA TOTALNET
    Valoarea tranzactiei: 1 milion $
    2003 RCS&RDS CUMPARA TERRASAT
    Valoarea tranzactiei: NA (estimari: 10 milioane $)
    2004 ASTRAL SI RCS&RDS PREIAU FX COMMUNICATIONS
    Valoarea tranzactiei: 9,9 milioane de dolari
    2004 ASTRAL INTRA IN NEGOCIERI PENTRU CABLE VISION OF ROMANIA

  • FINANTE: In meciul de miercuri, jucatorii – deprinsi pana acum cu calmul unei piete arbitrate autoritar de BNR – au simtit din plin adrenalina speculatiilor

    Daca s-ar scrie o istorie a cursului leului, 3 noiembrie 2004 ar fi prima zi de libertate adevarata. Intrebarea zilei, pentru dealerii bancari, a fost: „Oare chiar ne lasa BNR  sa facem ce vrem?“. Desi nu stiu cu certitudine raspunsul la intrebare, bancherii au speculat fiecare secunda din acea zi.

    Cel care ar fi avut sansa sa se afle in dimineata de 3 noiembrie in trezoreria unei banci ar fi inteles repede ca e martor norocos la „meciul anului“ pe piata valutara. Jucatorii isi suflecasera manecile si stateau in spatele monitoarelor, cu ochii atintiti la „mingea“ de ping-pong. Chiar avea BNR sa se tina de promisiunea facuta cu o seara inainte de a nu mai interveni, asa cum a facut 15 ani, pe piata valutara? 

    Dealerii erau neincrezatori. Ani de-a randul, BNR a avut ultimul cuvant pe piata valutara. Regulile jocului erau bine cunoscute, iar singurele miscari pe care bancile le puteau face erau cele la ordinele clientilor. Miercurea trecuta totul parea sa se schimbe. Dealerii calculau deja: daca BNR nu intervenea, asa cum anuntase, si ei speculau bine momentul, castigul zilei putea ajunge la sute de mii de euro. Daca insa banca centrala intervenea si i-ar fi prins pe picior gresit, sutele de mii de euro ar fi fost trecute la pierderi.   

    Miercuri dimineata, ati fi putut auzi strigatele sefilor de dealing: „Astazi shortam euro si dolar!“. Termenul e incetatenit si desemneaza vanzarea de euro si dolari, pentru a cumpara, ulterior, la un pret mai mic. La doar cateva minute de la inceperea tranzactiilor pe piata valutara, mai toate bancile „fierbeau“. „Piata este foarte nervoasa. Tuturor le ard degetele, si daca BNR se va tine de cuvant, cred ca azi o sa vedem ce nu s-a intamplat de mult pe la noi“, au fost primele cuvinte ale unui dealer de la o banca din Bucuresti. Incordarea se simtea in aer: stransi ciorchine in fata catorva monitoare, toti cei aflati in trezorerie asteptau declansarea bataliei.

    Si batalia a inceput. S-au pus mai intai cateva pariuri pe sume mici, prin care diversele banci testau, parca, reactia „arbitrului“ din umbra. BNR n-a facut nici o miscare. Pofta bancilor de „joc liber“ s-a manifestat atunci fara oprelisti, pentru prima data in ultimii ani. 

    Pe unul dintre monitoare era infatisat „cutremurul“. Cursul leului si al principalelor valute semana mai mult cu o seismograma decat cu graficul unei zile obisnuite de tranzactionare. Fluctuatiile, dese si inegale de data aceasta, reflectau dorinta tuturor de a specula cat mai mult si cat mai repede pe o piata de pe care „arbitrul“ se retrasese. Timpul a trecut, nimeni n-a fluierat, iar jucatorii s-au incins, fiind decisi sa castige cat mai multe puncte chiar atunci, cat aveau ocazia. 

    Pentru multe banci, jocurile nu s-au facut doar cu banii de „acasa“. Marii actori in astfel de pariuri riscante sunt filiale ale unor mari banci din strainatate. Nici un bancher adevarat nu putea ramane indiferent la ce se intampla in Romania, oricat de indepartata ar fi fost. Telefoanele au inceput sa sune, conversatiile au inceput sa se poarte in limbi straine, sumele aruncate in ringul de speculatie au inceput sa creasca. Miercuri, volumul tranzactiilor a fost de peste 700 de milioane de euro, din care interbancar 500 de milioane de euro.

    In meciul de miercuri, jucatorii – deprinsi pana acum cu calmul unei piete arbitrate autoritar de BNR – au simtit din plin adrenalina speculatiilor. La sfarsitul zilei si-au numarat, cu totii, succesele si esecurile. Unii, cei care s-au miscat rapid si au anticipat corect reactiile celorlalti, au castigat in cateva ore mai mult decat in luni intregi. „Noi am terminat foarte bine, am castigat ceva“, spunea dealerul unei banci. „Daca lucrurile continua in acest fel, si jocurile vor continua sa fie conduse din interiorul bancilor, vom mai asista la multe zile precum cea de azi. Cred ca, cel putin in urmatoarea perioada, o sa fie speculatie pe paine.“

    Bilantul zilei a fost dramatic pentru valute. Dolarul si euro, cei mai de incredere „prieteni“ ai romanului, au iesit puternic faultati din batalia cu leul: dolarul a scazut, intr-o singura zi, cu aproape 850 de unitati, coborand la cel mai redus nivel din ultimii trei ani, iar moneda europeana a pierdut 661 de unitati, ajungand la acelasi nivel ca acum mai bine de un an. Dar de ce a decis banca centrala sa intervina „mai rar si mai discret“ pe piata valutara? BNR a decis sa-si schimbe prioritatile – iar controlul cursului de schimb valutar nu mai este printre ele.

    Guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, crede ca piata ar fi trebuit sa anticipeze aceasta masura. Interventiile sale, „dar si alte materiale ale bancii centrale au aratat inca din primavara acestui an, cu suficienta claritate, ca ne indreptam spre un curs flotant mai putin controlat“, a declarat el pentru Mediafax.

    Pana acum, anuntarea limitelor in care ii era permis sa evolueze leului romanesc, a marjei prognozate de apreciere reala a leului, facea, practic, ca regulile jocului sa fie foarte bine cunoscute de toti jucatorii din piata. Ori de cate ori leul se aprecia sau se deprecia prea mult, punand in pericol tintele prestabilite, banca centrala intervenea si cumpara sau vindea, dupa caz, valuta. Echilibrul, chiar daca nu perfect, era bine stiut de toata lumea si nu lasa loc nici de speculatii prea mari, dar nici de castiguri prea insemnate.

    Anuntul BNR a venit pentru banci ca un suflu de aer proaspat. Libertatea lasata de banca centrala pe piata valutara s-a transformat, dupa doar o zi de la anunt, in evolutii spectaculoase ale principalelor valute. 

    Euforia de miercurea trecuta s-a mai temperat: in zilele urmatoare, piata s-a linistit, iar cursurile principalelor valute au inceput sa urce catre valori mai bine cunoscute lor. Bancile, odata trecute de prima zi in care au profitat la maxim de o libertate asteptata mult timp, au reinceput sa actioneze mai mult in functie de ordinele clientilor si mai putin speculativ. Lucrurile revin, incet-incet, pe un fagas mai putin agitat.

    Ne mai putem permite insa sa facem previziuni ferme asupra cursului leului? Raspunsul e negativ. Totusi, majoritatea analistilor apreciaza ca, pe termen mai lung, e putin probabil ca leul sa mai creasca accentuat. Inceputul anului viitor pare a fi momentul cel mai plauzibil pentru o inversare a tendintei si o revenire in forta a valutelor. Cel putin asa cred analistii. 

  • Cenusareasa asteapta condurul

    Privita mult timp drept „Cenusareasa“ pietei imobiliare autohtone, piata spatiilor industriale va deveni principalul punct de atractie pana in 2007. Iar daca „scenariul polonez“ va fi pus in scena si in Romania, in anul aderarii investitorii nu vor putea construi atat de repede pe cat vor cere chiriasii.

    In urma cu 20 de ani, kilometrul 36 de pe autostrada Bucuresti-Pitesti era cunoscut drept unul dintre locurile cele mai cautate de bucuresteni pentru o iesire de duminica. Restaurantul, ca si padurea din apropiere, era unul din putinele locuri de relaxare din apropierea Bucurestiului accesibile publicului larg.

    In viitor insa, restaurantul ar putea fi inconjurat de centre logistice de mari suprafete, iar padurea ar putea face cu greu fata gazelor de esapament emanate de sutele de camioane aflate in imprejurimi.

    Ce ar putea determina o asemenea dezvoltare? Analistii estimeaza ca piata spatiilor industriale, adica a spatiilor de depozitare si productie, va cunoaste o crestere puternica incepand de anul viitor. Aceasta evolutie va fi provocata de intrarea pe piata a unui numar din ce in ce mai mare de firme straine, mai ales dupa preconizata aderare la UE.

    „Piata spatiilor industriale are un potential de crestere imens, putand depasi, dupa 2007, celelalte segmente ale pietei imobiliare“, este de parere Gabriel Chimisliu, din cadrul companiei imobiliare Colliers International. Adica s-ar putea construi mai multe depozite sau hale de productie decat case, apartamente sau birouri. Care este probabilitatea ca aceste previziuni sa se adevereasca? Daca tinem seama de experienta fostilor nostri „colegi“ de bloc comunist, polonezii, e posibil ca specialistul Colliers sa aiba dreptate. „Dupa aderare, Polonia a devenit un nod logistic, ceea ce s-a tradus printr-o rata mare de ocupare a spatiilor industriale. Practic, investitorii nu pot construi suficient de repede pentru a tine pasul cu cererea foarte mare“, explica Craig Smith, publisher al Poland Monthly si al revistei trimestriale specializate in real-estate Central and Eastern European Investment Guide. Smith apreciaza ca si Romania ar putea urma exemplul polonez. De altfel, Romania este deja un centru de distributie pentru Europa de Sud si Sud-Est al mai multor companii. Gigantii din industria bunurilor de larg consum Procter & Gamble si Unilever, precum si retailerul german Metro sunt doar cateva exemple.

    Chiar presedintele  Procter & Gamble, Alan G. Lafley, prezent recent la Bucuresti, a apreciat ca Romania are toate atributele pentru a deveni locatia centrala a investitorilor pentru toata regiunea Balcanilor. 

    Ce importanta va avea insa constructia depozitelor si halelor de productie? Simplu: oferta si cererea de spatii industriale sunt un barometru al economiei nationale. Cresterea economiei determina si o nevoie mai mare de suprafete de depozitare. 

    Potrivit estimarilor firmei imobiliare Eurisko, stocul de spatii industriale, ocupate sau neocupate, se ridica la putin peste un milion de metri patrati in Bucuresti in acest an. Pare mult, dar nu e: totalul suprafetelor de clasa A, adica spatii noi, cu dotari moderne si amenajari de calitate, reprezinta doar 15%, adica 150.000 mp, apreciaza analistii Colliers. Restul sunt, in mare parte, hale eliberate de fostele fabrici de stat, supradimensionate. O parte dintre acestea au fost renovate si imbunatatite, dar reprezinta inca locuri in care putine companii cu standarde vestice ar „pune piciorul“. Astfel de companii vor avea de asteptat, deoarece in cazul spatiilor de clasa A rata de ocupare este de 98%, adica mai sunt liberi doar vreo 3.000 mp.

    „In momentul de fata, oferta de spatii industriale este aproape inexistenta, iar piata este in stagnare. Situatia se va schimba insa incepand din a doua jumatate a anului viitor, cand pe piata va creste considerabil oferta“, spune Gabriel Chimisliu. Pe ce se bazeaza estimarea reprezentantului Colliers? „Am participat la asamblarea unor terenuri destul de mari in jurul Bucurestiului, destinate constructiei unor centre logistice“, spune el.

    Ca urmare, pana la sfarsitul lui 2005, vor fi macar 100.000 mp nou construiti de spatii clasa A. Cumulat cu cei 45.000 mp livrati pana la sfarsitul acestui an, oferta de spatii industriale se va dubla. La un pret de 250-350 euro/mp construit (fara a include costul terenului), investitiile realizate pentru constructia de noi spatii industriale in anii 2004-2005 se vor ridica la 40-50 mil. euro.

    „Multe companii straine isi vor dezvolta in Romania activitati de productie si depozitare, determinand suplimentarea suprafetei de spatii industriale“, este de parere si Constantin Banu, din cadrul Eurisko.

    Ce spun insa cei care activeaza pe aceasta piata? 

    „La sfarsitul acestui an vom inaugura cel de-al doilea depozit din Brasov, iar la mijlocul anului 2005 vor fi functionale inca doua depozite (in Bucuresti si Sibiu)“, spune Sandra Ecobescu, customer service manager la firma de logistica Karl Heinz Dietrich Romania. In prezent, KHD Romania detine in Bucuresti 4 depozite, cu o suprafata totala de  20.000 mp, un depozit de 5.000 mp in Brasov si birouri la Sibiu, Bacau si Arad.

    Pe de alta parte, compania belgiana Liebrecht & wooD va demara in curand lucrarile la parcul logistic Bucharest Logistic Center, amplasat in nord-vestul Bucurestiului.  „Vom incepe cu o unitate de 13.000 mp (din totalul de 80.000)“, spune Johan Rogiers, director general al Liebrecht & wooD Romania. Constructia va fi finalizata in trei ani, insa aceasta perioada va depinde de capacitatea de absorbtie a pietei, estimeaza el.   Iar investitorii prevazatori nu vor astepta data de 1 ianuarie 2007 pentru a incepe o dezvoltare in sectorul industrial. 

    „In Polonia, investitiile au fost mari inainte de aderare. Multi au cumparat proprietati chiar cu cateva zile inainte de 1 mai (data oficiala a aderarii la UE)“, sustine Craig Smith. 

    Daca se va respecta „scenariul polonez“ si in Romania, inca nu se poate afirma cu tarie. Desi perspective bune exista, analistii autohtoni sunt inca circumspecti in estimari.  Deocamdata, clientii restaurantului amplasat la 36 km de Bucuresti pot respira linistiti aer curat.

  • ZONELE „FIERBINTI“

    BUCURESTI – Cele mai cautate locatii pentru constructia de spatii industriale sunt zona de vest, in zona autostrazii Bucuresti-Pitesti, analistii estimand ca noile constructii ar putea fi desfasurate pe kilometri intregi, de-o parte si de alta a autostrazii. O alta zona de mare interes este sectorul de nord-vest, in zona Chitila. Potential ridicat este si in partea de sud-est, datorita apropierii de autostrada Bucuresti-Constanta. 

    ZONA DE VEST – Pentru spatii de productie este solicitata mai ales zona de vest a tarii, atat marile orase (Timisoara, Oradea, Arad, Cluj-Napoca), cat si orasele mai mici, precum Caransebes, Ineu, Chisineu-Cris. Avantajele vestului: apropierea de Europa Occidentala – unde este exportata cea mai mare parte a productiei -, raportul foarte bun intre calitatea fortei de munca si costul acesteia, dar si prezenta unor importante centre universitare. 

    PLOIESTI – Orasul beneficiaza de pe urma apropierii de Bucuresti, dar si de zona puternic industrializata.