BusinessMagazin

Blog

  • Romania, excedent de 477 mil. euro in comertul cu Africa de la inceputul anului

    Romania a exportat catre tarile africane in acest interval
    bunuri in valoare de 680 de milioane de euro, in crestere de la 533
    de milioane in aceeasi perioada a anului trecut, si a importat de
    203 milioane, in crestere de la 186 de milioane.

    Cele mai mari valori ale excedentului in relatia cu tarile africane
    le-au consemnat Germania (3,9 miliarde de euro), urmata de Franta,
    Suedia, Cehia, Belgia, Finlanda, Ungaria si Romania. La polul opus,
    deficite mari in aceasta relatie comerciala au avut Italia (un
    minus net de 9,2 miliarde de euro), Spania, Olanda, Marea Britanie
    si Portugalia.

    Conform datelor INS, Romania a incheiat primele noua luni cu un
    deficit comercial total de 6,89 miliarde de euro, in scadere cu
    3,45% fata de aceeasi perioada a anului trecut, rezultat dintr-un
    plus de 26,5% al exporturilor, raportat la o crestere cu doar 18,9%
    a importurilor.

    Comertul cu tarile africane reprezinta 9% din volumul total al
    comertului de bunuri al UE27. Pe ansamblul primelor noua luni din
    2010, UE a avut un deficit de 5,5 miliarde de euro in relatia cu
    aceste tari, rezultat din exporturi de 90,2 miliarde de euro, in
    crestere de la 79,2 miliarde in aceeasi perioada a anului trecut)
    si importuri de 95,7 miliarde, in crestere de la 79 de
    miliarde.

    Cei mai mari exportatori europeni in Africa sunt Franta (20 de
    miliarde de euro in primele noua luni din 2010), Germania si
    Italia, iar principalele destinatii de export sunt Africa de Sud
    (16 miliarde), Algeria si Egipt. Cel mai mare exportator african
    catre Europa ramane Libia (20 de miliarde), urmata de
    Algeria.

    UE exporta in Africa in principal masini si vehicule (35,8 miliarde
    de euro), dar si petrol, medicamente si cereale, si importa in
    primul rand petrol si gaze (54,9 miliarde de euro), precum si
    diamante.

  • Afacerea care ii uneste pe Mugur Isarescu, Valeriu Stoica si Mircea Dinescu

    In medie, in Romania se produc anual circa 6 milioane hectolitri
    vin, din care piata oficiala a vinului este de 1,2-1,5 milioane
    hectolitri de vin, restul fiind autoconsum si piata neagra. In
    medie, un roman consuma 24 litri pe an, adica jumatate din consumul
    din statele dezvoltate din Uniunea Europeana.

    Exporturile in lume de vin romanesc realizate in primele opt
    luni din acest an au fost de circa 7,68 milioane euro, din care
    4,48 milioane euro in UE si 3,2 milioane euro in afara Uniunii
    Europene. Pe aceasta piata au intrat si o serie de personalitati
    din viata publica. Una dintre cele mai cunoscute este guvernatorul
    BNR, Mugur Isarescu.


    Cititi mai multe     pe www.gandul.info

  • Distributia mandatelor in Parlamentul moldovean dupa numararea a 91% din voturi

    Potrivit datelor Comisiei Electorale Centrale, anuntate la ora
    08.30, Partidul Comunistilor (PCRM) ar obtine 44 de mandate, restul
    de 57 fiind impartite intre Partidul Liberal-Democrat (PLDM),
    Partidul Democrat (PDM) si Partidul Liberal (PL).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Secretele SUA divulgate de siteul WikiLeaks. Ce spun americanii despre Putin si Merkel

    Astfel, premierul rus, Vladimir Putin este vazut ca un “caine
    alpha” (“seful haitei”), iar Guvernul de la Moscova este considerat
    a fi in legatura cu grupari mafiote. Pe “aliatul” Americii,
    presedintele afgan Hamid Karzai, diplomatii americani il vad drept
    cineva “manat de paranoia”.

    Cancelarul german, Angela Merkel, apare ca un persoana care
    “evita riscurile si rareori se dovedeste creativa”. Despre un
    membru al familiei regale britanice, americanii se plang ca are un
    comportament “inadecvat”, in timp ce parerile lor proaste se
    refera, deopotriva, la precedentul premier Gordon Brown si la
    actualul sef al executivului, David Cameron.

    Daca acestea sunt opiniile diplomatilor americani despre liderii
    unor state partenere, nu este de mirare ca presedintele iranian,
    Mahmoud Ahmadinejad, este comparat adesea cu Adolf Hitler. Nici ca
    liderul libian Moammar Gaddafi este urmarit indeaproape si ca
    americanii cunosc faptul ca el ca umbla peste tot “insotit de o
    voluptoasa blonda” – o infirmiera din Ucraina.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • “Reforma” uninominalului nu mai e la moda. Politicienii vor inapoi la liste

    Pro Democratia a organizat, saptamana trecuta, o dezbatere pe
    tema votului uninominal. In cadrul acesteia, au fost prezentate
    rezultatele unui sondaj CCSB, care dovedesc fie ca alegatorul roman
    este complet neinteresat de senatorul/ deputatul care il reprezinta
    in Parlamentul Romaniei, fie ca sistemul este atat de complicat si
    ineficient, incat electorul pierde urma alesului, care ar trebui
    sa-l reprezinte. Indiferent de situatie, atat marea masa a
    electoratului, cat si liderii partidelor politice vor schimbarea
    actualului sistem – vot uninominal cu reprezentare
    proportionala.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • J’accuse degeaba

    Graficul pe care il vedeti reprezinta evolutia incasarilor si
    cheltuielilor bugetare in Irlanda, tara cu chibrituri a ultimei
    perioade in Europa. Un pachet de asistenta financiara de 85 de
    miliarde de euro este conditionat de cresteri de taxe si impozite,
    de reduceri de locuri de munca in administratie, de reducerea
    indemnizatiei de somaj sau de scaderea salariului minim. Orice se
    poate spune, numai ca Irlanda nu a avut guverne responsabile nu; eu
    cel putin asa cred. Au facut reduceri de costuri, s-au analizat in
    amanuntime, au taiat unde au crezut de cuviinta si au ajustat ce au
    crezut ca e de ajustat. Au avut grija sa ofere investitorilor cea
    mai calificata forta de munca din Europa si nu si-au batut joc de
    sistemul de sanatate.

    Se poate observa pe grafic faptul ca incasarile au fost depasite
    de cheltuieli aproape permanent, desi finantele par extrem de
    sanatoase de-a lungul a aproape un sfert de veac, din 1983 pana in
    2007. Din anii ’90, in urma aplicarii unei politici de taxare
    competitiva, si incasarile, si cheltuielile au crescut
    considerabil; in 2007, inceputul crizei economice a fracturat linia
    incasarilor, dar nu a domolit cheltuielile. Acum politicienii
    irlandezi platesc, practic, aceasta greseala. Si oare este o
    greseala? Pentru ca daca e sa ne raportam la cheltuieli ca procent
    din PIB (graficul se poate gasi usor pe internet) cheltuielile
    statului au inregistrat in perioada 1983 – 2007 o tendinta
    permanent descrescatoare. Taxele reduse n-au daunat nicio secunda
    economiei irlandeze, chiar daca au fost criticate de colegi
    europeni ca Austria; taxele reduse au transformat Irlanda in
    campionul economic de pana mai deunazi.

    Ce vreau sa spun, simplu, este ca irlandezii vor plati nu musai
    propriile lor greseli, cu toate ca nu trebuie uitate bula
    imobiliara si creditele ieftine. In continuare sunt tentat sa las
    un spatiu alb pe care cititorul sa il umple cu ideile si
    convingerile sale despre ce se intampla cu Irlanda si despre ce
    s-ar putea intampla cu Portugalia, Spania, Italia, Ungaria sau
    Romania.

    Care este legatura cu Zola? Pai de ani buni de zile niste insi
    se poarta nebuneste cu finantele statelor lor si nimeni nu-i poate
    acuza. Ajutoarele masive acordate la inceputul crizei, reducerile
    de mai tarziu, inutilele reuniuni “G”orice numar, pokere cu Islande
    si rulete cu sistemele de sanatate, pensii si asigurari
    sociale.

    Gandire pe termen scurt.

    Am fost oarecum dezamagit de usurinta cu care presa a trecut,
    saptamana trecuta, peste un detaliu din studiul privind taxarea in
    Romania realizat de PricewaterhouseCoopers si Banca Mondiala. Este
    vorba de impozitarea muncii: trei sferturi din totalul sumelor
    platite de companii taxeaza, intr-o forma sau alta, munca, iar
    taxarea muncii ocupa 120 dintre cele 222 de ore necesare pregatirii
    documentatiei, depunerii declaratiilor si platilor. O asemenea
    politica, concentrarea pe bunii platnici si ignorarea fiscalizarii
    economiei gri nu incurajeaza nici munca, nici antreprenoriatul.
    Acelasi lucru il spunea in vara acestui an guvernatorul BNR Mugur
    Isarescu ca fiscalizarea excesiva a muncii o descurajeaza. Solutia
    este extinderea bazei de impozitare.

    Ce nu inteleg guvernantii Romaniei este faptul ca nu suntem
    feriti de probleme, oricat de cuminti am fi in relatia cu FMI sau
    UE; in acest moment nu mai exista o problema a sistemului financiar
    din Grecia, o alta a bancilor din Irlanda si o alta aiurea; este
    vorba de sistemul financiar european in ansamblu.

    Piesele dominoului au fost asezate si au pornit. Si nimeni nu
    mai poate spune “J’accuse”.

  • Starea web-ului, in viziunea creatorului sau

    Aniversarea de 20 de ani a web-ului s-a sarbatorit prima data in
    martie 2009. Atunci se implineau doua decenii de cand Tim
    Berners-Lee a propus conducerii CERN introducerea unui sistem de
    tip hipertext care sa permita cercetatorilor sa comunice si sa
    partajeze informatii intr-un mod eficient si totodata comod. Se
    poate presupune ca Tim avea deja in minte conceptele, asa ca are
    sens sa vorbim despre aniversarea ideii web-ului. Eu tind sa cred
    ca web-ul s-a nascut abia in 1993, cand CERN a cedat domeniului
    public intregul proiect, pentru ca mi-e greu sa-mi imaginez ce s-ar
    fi ales de aceasta idee minunata fara deschiderea catre inovatie pe
    care accesul neingradit la tehnologiile pe care se sustine o ofera
    tuturor. Cert este insa ca in decembrie 1990 a aparut primul site
    web si primul browser, astfel incat a putut fi vizualizata prima
    pagina HTML. Faptul ca toate acestea se gaseau doar pe computerul
    autorului are mai putina relevanta.

    Dar argumentul forte pentru aniversarea din decembrie 2010 este
    faptul ca Sir Berners-Lee o sustine si o marcheaza printr-un amplu
    articol publicat in revista Scientific American sub titlul “Long
    Live the Web: A Call for Continued Open Standards and Neutrality”.
    Se vede chiar din titlu ca inventatorul web-ului (si totodata
    directorul World Wide Web Consortium) nu se limiteaza la cateva
    fraze protocolare potrivite pentru un moment festiv, ci foloseste
    prilejul pentru a atrage atentia asupra catorva tendinte pe care le
    considera amenintari serioase la adresa viitorului web-ului.

    In opinia lui Berners-Lee, atentatul la principiul
    universalitatii este principalul pericol ce planeaza asupra
    web-ului, pentru ca utilizarea unor standarde care nu sunt deschise
    conduce automat la crearea unor insule informationale care risca sa
    fragmenteze web-ul si sa limiteze libertatea celor ce-l utilizeaza.
    Exemplul elocvent este Apple, care nu foloseste identificatori
    standard (URL) pentru referinte la piese muzicale sau filme: in loc
    de “http:” adresele sunt prefixate cu “itunes:” iar accesul la
    astfel de adrese este posibil doar cu programul iTunes. Rezultatul
    este ca nu poti sa faci o referinta la un cantec dintr-o pagina web
    standard. E o lume inchisa, care converge catre un singur magazin
    virtual si nu spre o piata libera si competitionala. Tim atrage
    atentia asupra unui aspect mai putin evident: nu doar utilizatorii
    sunt inchisi in acest serviciu, ci si Apple. In vreme ce web-ul se
    dezvolta prin contributii din partea a mii de companii si
    laboratoare de cercetare, Apple isi limiteaza sansele de evolutie
    la propria echipa.

    Tot inspre fragmentarea web-ului conduce si raspandirea
    “aplicatiilor” (in special pentru smartphones si tablete) care
    ofera acces specializat catre anumite resurse, cum ar fi anumite
    reviste sau ziare. Si in acest caz, avantajele (de pilda
    posibilitati mai comode de consultare, prezentare mai fancy etc.)
    vin la pachet cu dezavantajele care decurg dintr-o lume inchisa –
    de exemplu, nu poti sa trimiti prin e-mail sau Twitter o referinta
    la o anumita pagina. Tim este de parere ca este preferabil ca
    furnizorul de continut sa dezvolte o aplicatie web care sa fie
    accesibila din browsere diverse (inclusiv cele care echipeaza
    telefoanele inteligente), varianta cu avantajul de a beneficia de
    inerenta dezvoltare a unor noi tehnologii. De exemplu, HTML5 nu mai
    este doar un simplu limbaj de marcare, ci o veritabila platforma
    computationala care va face aplicatiile web mult mai utile si
    atractive, astfel incat vor putea concura cu aplicatiile
    specializate pentru anumite sisteme. Ideea centrala este ca
    standardele deschise sunt cele care sustin inovatia, iar cei ce
    prefera standarde proprietare vor fi pusi in situatia de a le
    sustine doar cu propriile forte.

    Desigur, articolul mai puncteaza si alte aspecte importante, cum
    ar fi separarea nivelului internet de cel al web-ului (acesta din
    urma este o aplicatie care foloseste serviciile internetului pentru
    transmisia datelor, asa cum un televizor foloseste retea de
    electricitate pentru alimentare), chestiunea neutralitatii retelei
    (pe care, evident, Tim o sustine), precum si problemele legate de
    protectia datelor personale. In ansamblu, asa arata starea web-ului
    in 2010.

    Sigur ca se poate obiecta: Tim este un “ortodox”, in vreme ce
    afacerile nu sunt. Insa tot el incheie cu exemplul “datelor
    conectate” care au permis companiilor farmaceutice sa se apropie de
    un leac impotriva bolii Alzheimer. Poate ne va ajuta sa nu uitam
    principiile care fac web-ul sa se dezvolte zi de zi.

  • Lectiile Chinei

    America a pompat in ultimii doi ani niste zeci de miliarde de
    dolari pentru a salva sistemul bancar din criza pe care acelasi
    sistem a provocat-o. Statele europene se agita in jurul fondului de
    coeziune care ar trebui sa salveze toate economiile batranului
    continent, atunci cand acestea vor ajunge sau se vor apropia de
    colaps. Deja nici nu mai conteaza ca e vorba de datorii de stat, de
    probleme ale bancilor, de deficitele bugetare sau ca tinta se
    numeste Irlanda, Portugalia, Spania, Grecia sau poate Romania –
    ultimele doua tari fiind, in ultimul trimestru, si ultimele tari
    europene ramase in recesiune. Nu vreau sa mai amintesc ce a facut
    Romania cu miliardele imprumutate de la FMI sau care au fost
    prioritatile guvernului in ultimul an.

    Vreau sa ma refer la altceva: in timp ce europenii si americanii
    merg pe franghii tot mai subtiri, China a investit in ultimii doi
    ani miliardele ei intr-o retea de cale ferata pentru trenuri de
    mare viteza. Saptamana trecuta a fost inaugurat un nou segment de
    200 de kilometri din acest proiect, iar trenul Bombardier a mers cu
    o viteza de 350 de kilometri la ora. Adica mai rapid decat
    “Glontul” japonez si decat T.G.V.-ul francez; nu imi permit sa il
    compar cu cel mai rapid tren romanesc.

    Acum, China are 7.000 de kilometri de retea de cale ferata
    pentru trenuri de mare viteza si planuieste ca in 2013 sa aiba o
    retea de aproape 13.000 de kilometri care va lega cele mai
    importante 42 orase din China. Nu a fost ieftin: tot proiectul a
    costat peste 30 de miliarde de dolari, iar pentru a cumpara
    trenurile care vor circula pe aceste linii va mai fi nevoie de alte
    zeci de miliarde. Pe scurt, China va iesi din criza cu o retea de
    cale ferata pe care o va invidia o lume intreaga. Desigur,
    plimbarea cu aceste trenuri nu va fi la indemana tuturor chinezilor
    – un bilet de 10 sau 15 dolari poate insemna un procent
    semnificativ din salariul unui muncitor de acolo.

    Pe de alta parte insa, China nu face toate aceste investitii
    pentru nu-stiu-cine, ci pentru ea insasi, pentru piata interna de
    peste un miliard de oameni pe care vrea sa o dezvolte. Noi vorbim
    mult despre China, despre chinezi si despre asa-zisa amenintare a
    Chinei. Dar cu ce ne ameninta pe noi China? Cu faptul ca produce
    ieftin? Deja China nu e cel mai ieftin producator pe plan mondial –
    vin puternic din urma India, Vietnam si Pakistan. Ce a facut China
    in rastimpul in care produsele chinezesti au fost de cele mai multe
    ori dispretuite sau considerate concurenta neloiala de catre
    pietele vestice (unde reprezinta aproape jumatate din marfa de pe
    piata) a fost sa invete, sa se pregateasca, sa devina nu numai
    centrul de greutate al Asiei, ci al lumii intregi.

    Cu multa tenacitate, China chiar a respectat vorbele pe care le
    spun si romanii, si alte natii cu pretentii filozofice: “capul
    plecat sabia nu-l taie”, “fa-ti iarna car si vara sanie” si asa mai
    departe. E drept, nu au ei cele mai pure politici economice si mai
    au multe minusuri, dar cert e ca in ultimii ani si-au schimbat mult
    pozitia si au trecut in fruntea mesei la negocieri.

    Claudiu Ciobanu, un roman care intermediaza exporturi din China
    catre Romania, imi povestea mai zilele trecute pe mail ca a face
    afaceri cu chinezii nu e deloc o chestiune de stil de business, ci
    mai mult de afinitate. “95% din patronii de fabrici, oricat de mici
    sau de mari ar fi acestea, nu vorbesc limba engleza si au ajuns sa
    isi selecteze cumparatorii, iar discutiile despre incheierea unei
    afaceri sau a unui contract nu se discuta niciodata in birou, ci
    doar la karaoke sau la masa de seara, in birou sau fabrica se
    discuta despre modalitatea de productie, date tehnice si asa mai
    departe si asta doar daca patronul te place si le convine ce le
    propui.” Cu alte cuvinte, in China nu prea se mai verifica si
    vorba: “Clientul nostru, stapanul nostru”. Cel putin deocamdata,
    este invers. Si asta deoarece China nu are atat de multa nevoie de
    noi cata avem noi de ea. China si produsele ei ieftine sunt parte
    integranta a vietii confortabile pe care o ducem astazi, fie ca ne
    place sau nu sa admitem asta.

    Ascensiunea Chinei indica faptul ca nu prea e loc pentru toata
    lumea. Iar daca occidentalilor nu le-au placut produsele
    chinezesti, statelor europene aflate acum in dificultate le-ar
    placea mult de tot banii chinezesti. Dar, ca si banii de la FMI, si
    cei de la Beijing vor veni cu o poveste in atasament. Iar cand
    Beijingul va vrea sa discute afaceri la karaoke, si cei mai
    scortosi europeni vor incepe sa-si dreaga glasul.

  • Vesnicele promisiuni – pe unde promite Anca Boagiu ca vom avea 530 km de autostrada

    Anca Boagiu a declarat la sfarsitul saptamanii trecute ca a fost
    accelerata atragerea fondurilor de coeziune si a sumelor de la
    Banca Europeana de Investitii pentru ca “in trei ani sa avem 530 de
    kilometri de autostrada si 800 de kilometri de drumuri nationale
    modernizate”. In prezent sunt in constructie fix 243,35 km de
    autostrada, alti 288,7 km fiind in procedura de licitatie, potrivit
    datelor obtinute de gandul de la Ministerul Transporturilor. “In
    prezent sunt 532 de km de autostrazi care sunt aflate in stadii de
    constructie sau in procedura de licitatii”, ne-au declarat
    reprezentanti ai MTI.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Volksbank: Romania “ramane adancita in recesiune”, volumul activelor bancii s-a redus

    Conform raportului financiar interimar al Volksbank pentru
    primele noua luni, celelalte tari din zona unde grupul are active
    semnificative sunt Cehia (2 miliarde), Ungaria (1,9 miliarde),
    Slovacia (1,3 miliarde) si Croatia (1,1 miliarde). Totalul
    activelor Volksbank International (VBI), divizia grupului austriac
    Volksbank (VBAG) care opereaza bancile din noua tari din Europa
    Centrala si de Est si din Malta, era de 13,7 miliarde de euro, in
    usoara scadere fata de sfarsitul lui septembrie 2009.

    Raportul sustine ca in perioada iulie-septembrie, “Cehia, Slovacia
    si, cu anumite limitari, Ungaria au dovedit dinamism economic
    comparabil cu cel al tarilor din nucleul zona euro, desi la
    niveluri foarte diferite (…) In contrast cu ele, Romania ramane
    adancita in recesiune, cu o scadere a PIB de 2,3% fata de acelasi
    trimestru din 2009”.

    Volumul total al creditelor acordate de VBI era de 9,9 miliarde de
    euro la sfarsitul lui septembrie, in crestere de la 9,5 miliarde la
    finele lui septembrie 2009. Volumul depozitelor a urcat cu 6,7%, la
    5 miliarde de euro.

    In primele noua luni, VBI a consemnat o majorare a venitului din
    dobanzi la 315,9 miloane de euro, de la 293,7 milioane la sfarsitul
    lui septembrie 2009, cele mai importante cresteri fiind datorate
    filialelor din Bosnia, Slovenia (ambele in jur de 30%), Cehia si
    Croatia. Dupa prima jumatate a anului, venitul net din dobanzi
    crescuse in aceleasi tari, dar scazuse in Ungaria (cu 5,7%) si
    Romania (cu 5%).

    Aceasta crestere a venitului din dobanzi a fost principalul factor
    al cresterii profitului operational (inainte de calcularea
    costurilor cu riscul), la 176,5 milioane de euro, mai mult cu 12%
    fata de acelasi interval din 2009. In acelasi timp, provizioanele
    au fost majorate cu 22,6%, la 155,8 milioane de euro.

    Gerald Wenzel, presedintele boardului
    directorilor VBAG, a declarat zilele trecute ca grupul se asteapta
    la un profit de “zeci de milioane de euro” in acest an, comparativ
    cu pierderea de 1,1 miliarde de euro de anul trecut. El a refuzat
    sa comenteze insa daca a decis sau nu sa vanda VBI, dupa ce presa a
    speculat ca grupul austriac vrea sa se concentreze pe activitatile
    principale, pentru a-si imbunatati performanta. Este de asteptat ca
    o decizie in aceasta privinta sa fie luata in decembrie.

    Wenzel a dezmintit, de asemenea, speculatiile ca VBAG se confrunta
    cu perspectiva unei nationalizari in mai 2011, insa a admis ca
    grupul “continua cautarea unui partener puternic” pentru o
    eventuala fuziune, dupa ce discutiile preliminare cu BAWAG, a patra
    banca din Austria, au esuat in luna mai.

    Raportul Volksbank anticipeaza ca mediul economic ramane fragil la
    nivel global, cu o reducere a cresterii economice in SUA si o
    deteriorare a unor indicatori in zona euro. In acelasi timp, “in
    Austria, Germania si cele mai multe dintre tarile Europei Centrale
    si de Est, activitatea din economie continua sa creasca fara a
    genera inflatie, ceea ce inseamna ca ratele dobanzilor vor urca,
    desi foarte lent, de la nivelurile foarte joase la care se gasesc
    in prezent”.

    Numarul angajatilor VBI era de 5.410, in scadere cu 246 fata de
    aceeasi perioada a anului trecut, in timp ce numarul sucursalelor
    s-a redus la 498, de la 513 la 31 decembrie 2009.