BusinessMagazin

Blog

  • A castigat sau a pierdut Adrian Mutu bani din cariera de fotbalist?

    In prezent este sub contract cu clubul ACF Fiorentina, care l-a
    suspendat pe o perioada nedeterminata de timp. Salariul asigurat de
    contractul pe care Adrian Mutu l-a semnat cu Fiorentina ajunge la
    1,8 milioane de euro, ceea ce inseamna, pentru o perioada de cinci
    ani, un castig de 9 milioane de euro. In partea cealalta a balantei
    atarna insa greu cele 17 milioane de euro pe care Tribunalul de
    Arbitraj Sportiv (TAS) a decis ca Mutu trebuie sa-i plateasca catre
    Chelsea. Tribunalul din Lausanne a respins apelul facut de Mutu
    impotriva deciziei FIFA care il obliga sa plateasca cele peste 17
    milioane de euro catre Chelsea Londra, pentru incalcarea
    contractului.


    Clubul londonez a platit, pentru aducerea lui de la Parma, 15,8
    milioane de euro in vara lui 2003 si a renuntat la serviciile sale
    in octombrie 2004, dupa ce a fost depistat pozitiv la cocaina in
    controlul antidoing. Ca urmare, Mutu a fost suspendat o jumatate de
    an de Federatia Engleza iar Chelsea sustine ca prin comportamentul
    sau, fotbalistul roman a provocat clubului o pierdere de 13
    milioane de lire sterline (17 mil. euro).

    Pentru a recupera o parte din datoria de la Mutu, gruparea
    engleza a apelat la o instanta din SUA, de pe urma vanzarii caselor
    pe care le are in proprietate – doua in Coral Gables si una in
    Miami. Una dintre resedintele este estimata la 1,7 milioane de
    dolari, dupa ce a fost cumparata in 2008 pentru 3,6 milioane de
    dolari. A doua vila este estimata la 600.000 de dolari, fiind
    cumparata in urma cu trei ani, pentru 1,4 milioane de dolari. A
    treia casa a lui Mutu intrata in vizorul Fiscului american la
    cererea britanicilor are o valoare estimata la 558.000 de dolari,
    fiind achizitionata cu aproape un milion, in urma cu patru
    ani.
    Cati bani a castigat insa Mutu din fotbal? Conform Cronicii
    sportive, salariile lui Adrian Mutu totalizeaza peste 21 de
    milioane de euro.

    Salariile lui Adrian Mutu
    1.Dinamo (1999-2000) – 60.000 $/an
    2.Inter Milano (2000) – 900.000 €/an
    3.Verona (2000-2002) – 800.000 €/an
    4.Parma (2002-2003) – 1.200.000 €/an
    5.Chelsea (2003-2004) – 3.000.000 €/an
    6.Juventus (2005-2006) – 1.000.000 €/an
    7.Fiorentina (2006-prezent) – 1.600.000 €/an

    Cel mai recent scandal in care este implicat a debutat la
    inceputul acestui an, iar clubul italian a anuntat ca l-a exclus de
    la antrenamentele echipei, deoarece fotbalistul nu a respectat
    prevederile contractului. Totusi, la finalul saptamanii Mutu s-a
    intalnit cu Andrea Della Valle pentru a-si cere scuze.

    De-a lungul carierei sale, Adrian Mutu a jucat la opt echipe de
    club: FC Arges (1996-1998), Dinamo (1998-1999), Internationale
    Milano (1999-2000), Hellas Verona (2000-2002), AC Parma
    (2002-2003), Chelsea Londra (2003-2004), Juventus Torino
    (2005-2006) si ACF Fiorentina (2006-2011). Fotbalistul a jucat in
    67 de meciuri sustinute de echipa nationala, pentru care a marcat
    29 de goluri.

  • Cei mai bine platiti jucatori de fotbal in 2010 – GALERIE FOTO


    Cel mai prost platit (daca se poate spune asa) jucator de fotbal
    raportat la rezultatele obtinute este, probabil, Wayne Rooney –
    care a marcat in ultimele momente din Premier League in Liga
    Campionilor.
    Conform Futebol Finance, primii zece din varful listei de 50 de
    fotbalisti superplatiti castiga impreuna 84,4 milioane de lire
    sterline, adica aproape 100 de milioane de euro.

  • Harghita si Covasna ingheata la minus 25 de grade Celsius

    In judetul Covasna, cele mai scazute temperaturi inregistrate
    luni dimineata au fost minus 25,2 grade Celsius la Intorsura
    Buzaului, minus 22 de grade Celsius la Sfantu Gheorghe si Baraolt
    si minus 20 de grade Celsius la Targu Secuiesc. Meteorogul de
    serviciu de la statia Intorsura Buzaului a afirmat ca acolo s-a
    inregistrat luni dimineata cea mai scazuta temperatura din tara.
    Meteorologii se asteapta ca frigul sa persiste si in urmatoarele
    zile.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Israelul exercita presiuni asupra SUA si Europei pentru a-l sustine pe Hosni Mubarak

    In acest mesaj, oficialii israelieni subliniaza ca este “in
    interesul Occidentului” si “intregului Orient Mijlociu sa se
    mentina stabilitatea regimului din Egipt”, a adaugat cotidianul.
    “Trebuie, in consecinta, franate criticile adresate in mod public
    presedintelui Hosni Mubarak”, a subliniat acest mesaj, trimis la
    sfarsitul saptamanii, potrivit cotidianului. Postul israelian
    militar de radio, care a preluat aceasta informatie, a apreciat ca
    aceasta initiativa constituie o critica la adresa Statelor Unite si
    tarilor europene, care nu mai sustin regimul presedintelui
    Mubarak.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Lista celor mai toxice E-uri alimentare. Ce se ascunde in spatele etichetei

    Majoritatea produselor alimentare din magazine au in compozitie
    E-uri. Daca unele dintre acestea sunt considerate inofensive,
    majoritatea sunt nocive pentru sanatate daca sunt consumate pe
    perioade mari de timp. Prof. univ. dr. Gheorghe Mencinicopschi,
    directorul Institutului de Cercetari Alimentare, a realizat pentru
    gandul o lista a celor mai periculosi aditivi alimentari pe care ii
    intalnim in produsele pe care le mancam zi de zi. “Pentru ca
    legislatia din Romania permite producatorilor sa nu mai scrie pe
    eticheta E nu stiu de care, acestia precizeaza denumirea
    stiintifica a aditivului, iar omul devine confuz”, subliniaza
    specialistul in nutritie.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Vreti o reforma suportabila social?

    N-o sa profitam de tendinta de a aplica imediat la Romania orice
    discutie despre tensiunile sociale atrase in lume de masurile de
    austeritate. Nu pentru ca la noi iesirea in strada cand nu-ti mai
    ajung banii ar fi ilegala, imorala ori comunista. O parte dintre
    romani au iesit de mult in strada, ba chiar in masa, numai ca s-au
    oprit fie pe strada unde au locul de munca, fie au trecut granita
    si si-au gasit de lucru in strainatate. O alta parte, paradoxal, nu
    ies in strada dintr-un optimism iluzoriu: ei asteapta sa vina la
    putere opozitia si sa le creasca la loc veniturile.

    Dezbracata de culoarea politica, situatia arata insa foarte sec,
    ca in graficele pe care le prezinta periodic Consiliul Fiscal sau
    BNR si care masoara sanatatea economiei nu prin evolutia PIB, ci
    prin cat de mult sau de putin s-a redus deficitul structural, adica
    cel invizibil atunci cand se prezinta datele oficiale despre
    deficitul bugetar si care rezulta din incapacitatea economiei de
    a-si sustine pe termen lung cresterea fara ca in timp sa apara
    dezechilibre ori la fondul de pensii, ori la banii pentru
    investitii, ori la indatorarea externa. In 2008, deficitul bugetar
    nominal era de 4,8% din PIB, insa cel structural era aproape 9%. Un
    sistem de pensii nereformat, un sistem de salarizare prost
    structurat, un aparat de stat prea umflat sau un sistem de
    impozitare cu gauri pot deci sa nu se vada imediat in PIB, daca
    sunt acoperite de un val de bani din credite externe sau de
    investitii speculative care umfla un anumit sector (imobiliarele,
    in cazul nostru).

    Tendintele de deficit structural, pe care taierile rapide de
    cheltuieli sociale le influenteaza, dar nu le pot determina in chip
    liniar, sunt insa cele ce ii fac pe oamenii de la Consiliul Fiscal
    sau de la BNR sa acuze fie cresterea economica “nesanatoasa”, fie
    riscul de a nu putea iesi din recesiune fara ca reducerile de
    cheltuieli sa fie dublate de reforme cu bataie mai lunga. Unde
    intra in acest context tensiunile sociale? Politicieni,
    sindicalisti, comentatori de pe internet spun ca a ajuns cutitul la
    os; unii zic ca actualul guvern e incompetent fiindca n-a taiat mai
    devreme in carne vie si ca acum n-are curaj sa taie mai tare si “sa
    dea peste bot” sindicatelor, riscand revolte de strada; altii zic
    ca, dimpotriva, reformele girate de FMI sunt ucigase si ca
    salariile si pensiile trebuie readuse la nivelul din 2009; in fine,
    altii pledeaza pentru taieri masive de taxe si impozite, in ciuda
    opozitiei FMI.

    Din toate acestea, realista e doar observatia ca statul ar fi
    trebuit sa se trezeasca mult mai devreme, dar ea nu ne-ajuta prea
    mult, intrucat nici Grecia si niciun alt stat cu deficite inalte
    sau indatorare externa in crestere rapida nu-si poate permite sa-si
    rezolve peste noapte greselile, trecand brutal de la deficite de
    7-11% din PIB la 3% sau mai putin. In primul rand, statul si
    serviciile care tin de el trebuie totusi sa ramana functionale,
    atata vreme cat nu exista echivalentul privat capabil sa le preia
    fara sincope; in al doilea rand, greselile statelor nu se pot
    rezolva pe seama populatiei decat pana la un punct.

    Care e punctul respectiv ne spun exact acele studii ale pragului
    de saracie folosite de Banca Mondiala si FMI atunci cand negociaza
    un program de austeritate cu un guvern si care, in ciuda reputatiei
    acestor institutii ca ar dori pauperizarea poporului si moartea
    pensionarilor, urmaresc exact sa evite asta. In cazul nostru, a
    spus-o insusi Jeffrey Franks anul trecut, atunci cand pleda pentru
    mentinerea venitului minim garantat si pentru reorganizarea
    programelor sociale in asa fel incat categoriile defavorizate sa
    fie protejate de criza si “sa nu se taie pachetele de asistenta
    sociala care sunt cel mai bine tintite” (in traducere, daca
    ajutorul social nu trebuie sa mearga la posesorul de Mercedes, el
    trebuie sa ajunga totusi la cei pe care criza i-a saracit,
    aducandu-i sub un anumit plafon de venituri).

    Suportabilitatea sociala a reformei presupune deci, in logica
    economica, nu disponibilitatea de a taia orbeste si a desfiinta
    statul si raspunderile lui peste noapte, nici renuntarea la orice
    reforma de teama ca ies masele si darama guvernul, ci inteligenta
    de a gasi punctele de gradatie optime astfel incat politicile
    statului sa poata determina o reducere a dezechilibrelor din
    economie intr-un interval rezonabil si cu costuri sociale rezonabil
    impartite. N-a zis nimeni ca e simplu, dar cu siguranta nu e
    imposibil.

  • Harta alimentelor in Romania. Unde se gaseste cea mai ieftina mancare

    Singura exceptie este uleiul, care s-ar putea scumpi cu circa
    30% in aprilie sau martie, dupa cum au anuntat recent
    reprezentantii Federatiei Sindicatelor din Industria Alimentara
    (FSIA). Motivul oficial al scumpirii este lipsa de materie prima,
    care ii va determina pe producatori sa importe cu costuri mari.

    “In afara de floarea soarelui si de graul pentru panificatie, nu
    exista alte situatii in care stocurile de materie prima sa se
    termine”, a declarat pentru gandul Dragos Frumosu, presedintele
    FSIA. Pe lista scumpirilor posibile intra si painea, in cazul in
    care importurile de grau se vor realiza la preturi mai mari, dupa
    cum au declarat recent oficialii Ministerului Agriculturii. Se stie
    ca firmele din panificatie mai au stocuri de grau doar pentru
    februarie. Dupa aceea, ele vor fi nevoite sa apeleze la importuri.
    De la inceputul anului, singurul produs care oficial costa mai mult
    decat la finele anului trecut este laptele. In cursul acestei luni,
    intr-o singura saptamana, pretul unui litru a urcat cu 20%,
    depasind 5 lei.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Iluzia deziluziei

    Multi cred (ma numar printre ei) ca una dintre cele mai mari
    probleme ale Romaniei a fost izolarea mediatica din perioada
    comunista. Tara fiind inconjurata doar de state comuniste, niciun
    post occidental de televiziune nu ajungea aici, de presa nici nu
    putea fi vorba, asa ca singura sursa neoficiala ramanea
    radioul.

    Dar adevarul este ca putina lume stia o limba straina (dincolo
    de nivelul lecturii), iar dintre cei care stiau, aproape nimeni nu
    avea cunostintele de context in masura sa-i faca accesibila
    informatia. Degeaba intelegeam frantuzeste daca nu stiam mai nimic
    din sistemul politic, nu stiam partidele si nici personajele.
    Ramanea Europa Libera, care putea fi insa destul de usor
    contracarata de propaganda. Asa se face ca ne-am trezit in
    democratie si capitalism fara niciun strop de cultura politica si
    economica, iar urmarile inca se vad.

    La polul opus din acest punct de vedere se afla Germania de Est,
    care avea acces nelimitat la toata media audiovizuala vest-germana
    si austriaca, iar problema limbii nu exista. Se pare insa ca
    est-germanii nu se dadeau in vant dupa jurnalele de stiri si
    actualitatea politica, ci preferau sa suspine si sa lacrimeze
    urmarind tot felul de soap opera americane de genul “Dallas” sau
    “Dynasty”, reluate la nesfarsit de posturile de peste Zid.

    Nu e chiar ciudat, la fel se intampla si in alte parti. In 2007,
    un grup de “hacktivisti” pentru democratie a pus la dispozitia
    multor oameni din tari aflate sub guvernari autoritare softuri
    capabile sa strapunga blocada oficiala, in speranta ca accesul la
    informatie va atrage aspiratia spre democratie. Dar accesul la
    informatie a atras cu totul altceva: nenumarate cautari pe Google
    dupa “Britney Spears naked”. Acestea sunt doar doua dintr-o multime
    de argumente pe care le foloseste Evgeny Morozov pentru a sustine
    titlul cartii sale “The Net Delusion – The Dark Side of Internet
    Freedom” (“Mirajul retelei – Fata intunecata a libertatii
    internetului”), aparuta luna aceasta sub egida PublicAffairs.

    In opinia autorului, puterea internetului in promovarea
    democratiei este un mit, de vreme ce regimuri represive precum cel
    din China sau Iran sunt la fel de stabile chiar si in conditiile
    raspandirii mijloacelor de comunicatie moderne, in frunte cu
    internetul. Mai mult, Morozov sustine ca de fapt internetul este
    mai degraba folosit de guvernele autoritare pentru a limita
    libertatea cuvantului, pentru a-si perfectiona tehnicile de
    supraveghere, pentru a-si intari mijloacele de propaganda si pentru
    a linisti populatia cu divertisment digital.

    De altfel, cartea are adesea tonul unui pamflet, iar cei vizati
    sunt tehno-optimistii si “ciber-utopistii” – reprezentati fie de
    organizatii precum Electronic Frontier Foundation sau Public
    Knowledge, fie de autori precum Clay Shirky sau Timothy Wu -, pe
    care-i caracterizeaza “o credinta naiva in natura emancipatoare a
    comunicatiilor online, care se bazeaza pe un obstinat refuz de a
    accepta dezavantajele”.De vina s-ar parea sa fie fostii hippies,
    care acum ocupa pozitii in cele mai prestigioase universitati din
    lume si popularizeaza ideea ca internetul ar putea oferi ceea ce
    anii ’60 n-au putut aduce: o lume mai buna si mai pasnica.

  • Cum arata jumatatea plina a paharului

    “Romania era un teritoriu virgin. Nu existau companii, atunci
    erau doar antreprenori care vedeau oportunitatile. Nu existau nici
    foarte multe banci la acel moment pentru a obtine finantare”,
    descria, la mijlocul anului 2008, Jonas af Jochnick, unul dintre
    cei mai bogati suedezi, situatia din Romania anilor
    1996-1997.

    Jonas af Jochnick are acum 73 de ani si a venit in decembrie la
    Bucuresti pentru inaugurarea unui laborator de analize in preajma
    Capitalei, o investitie de 15 milioane de euro. Fondatorul
    Oriflame, al fondului de investitii Oresa, al lantului de clinici
    Medicover si al laboratoarelor de analize medicale Synevo nu a
    parut afectat de criza economica prin care trece tara noastra, iar
    optimismul sau venea insotit de cifre concrete: “In momentul in
    care va veni revenirea economica, dorim sa fim deja aici. Romania
    traverseaza o perioada dificila, dar dupa trecerea furtunii ne
    asteapta un peisaj frumos”. De fapt, Jonas af Jochnick anunta un
    plan investitional de o suta de milioane de euro pentru urmatorii
    cinci ani: “Am fost activi in mediul economic romanesc de mult
    timp. Suntem extrem de impresionati de Romania. Ne plac oamenii de
    aici si mai ales spiritul lor antreprenorial”, a spus suedezul,
    explicand ca pana in prezent fiecare sector si-a dovedit
    competitivitatea, “iar investitiile fondului in La Fantana, Fabryo
    si Somaco au fost de succes.” Iar milioanele de euro pe care le
    trimit suedezii inspre Romania vin sa confirme increderea pe care
    inca o mai au investitorii straini, mizand pe un teritoriu care nu
    mai e “virgin”, dar care e inca departe de a fi matur.

    Investitia lui Jonas af Jochnick nu este nici cea mai mare, nici
    cea mai importanta, nici macar in sanatatea din Romania. Dar are
    semnificatia ei, pentru ca Romania nu are nevoie de o unica cea mai
    importanta investitie in sanatate din Europa sau din sud-estul
    Europei, ci de 1.000 de investitori ca Jonas af Jochnick, care ar
    schimba fata Romaniei. Si in ultima vreme au fost cateva semnale
    puternice, printre care si tranzactiile si investitiile enumerate
    mai sus, care arata a dezghet. Economia si sectorul privat vin dupa
    doi ani deosebit de grei, perioada in care au disparut 600.000 de
    locuri de munca, au falimentat mii de firme, iar impozitele si
    taxele au crescut considerabil. E un context unde simpla
    neimplicare a politicului in economic, alaturi de modificarea
    legislatiei muncii pentru a pune piata fortei de munca pe baze
    competitive si de ajustarea fiscalitatii pentru a o aduce la
    acelasi nivel cu taxele si impozitele aplicate in tarile vecine, ar
    putea insemna in cele din urma o crestere economica decenta, dar si
    rezolvarea multora dintre problemele care astazi par de
    nerezolvat.


    Finantarea este cel mai important motor al reluarii cresterii
    economice si, conform semnalelor din piata, bancile sunt pe cale sa
    reia acordarea de credite. O spun Catalin Parvu, directorul general
    executiv al Piraeus Bank, care vorbeste de o crestere de o cifra,
    sau Steven von Groningen, presedintele Raiffeisen Bank, banca la
    care cererea de credite corporate a inceput deja sa creasca. Lucian
    Anghel, economistul-sef al BCR, apreciaza ca 2011 va fi mai bun
    decat anul trecut din punctul de vedere al creditarii, mai ales ca
    bancile au lichiditati ieftine la dispozitie: “Asteptam companiile,
    infrastructura, exportatorii sa reinceapa procesul investitional
    pentru ca este momentul de repornire”.

    Investitiile imobiliare par si ele sa iasa din hibernare: Ziarul
    Financiar a identificat 10 proiecte de malluri, in nordul si estul
    Capitalei, dintre care trei sau patru vor intra in dezvoltare in
    acest an. Este vorba de Promenada, in cartierul Floreasca, Victoria
    City, situat in Bucurestii Noi, Pallady Shopping Center sau Mega
    Mall, de pe platforma Electromagnetica.


    Carrefour Romania, liderul pietei in segmentul hipermarketuri in
    functie de cifra de afaceri, anunta pentru anul in curs doua noi
    deschideri: la Bucuresti si in Botosani. Magazinul din Capitala ar
    urma sa fie inaugurat in septembrie 2011, in cadrul celui mai mare
    centru comercial din Europa: Colosseum.

    Colosseum va fi cel mai mare mall din Europa si va include, pe o
    suprafata totala de 190.000 mp, un centru comercial si un parc de
    retail autonom, cu 480 de magazine si peste 10.000 locuri de
    parcare. Terenul destinat noului proiect, cu o suprafata de peste
    600.000 mp, se afla in zona de nord a Bucurestiului. Investitia
    totala depaseste 350 milioane de euro si va crea peste 5.000 de
    locuri de munca.

    Dupa ce a dormitat vreme de cativa ani, reteaua franceza Cora iese
    acum in ring cu un plan de bataie bine conturat, care vizeaza
    deschiderea unui spatiu propriu de 7.000 mp la Drobeta
    Turnu-Severin in martie; inca trei alte magazine ar putea fi
    deschise, pe lista de posibilitati figurand inchirierea de spatii
    la Arad, Galati (un proiect in constructie) si Bucuresti. Francezii
    au demarat si constructia unui hipermarket la Brasov, pe un teren
    cumparat recent. In 2012, Cora planuieste inaugurarea celui de-al
    doilea magazin din Constanta, intr-un proiect propriu care vizeaza
    un magazin cu o suprafata de 16.000 mp, plus o galerie de 5.000
    mp.

  • Club BM: Ce motive avem sa fim optimisti?

    INVITATII CLUB BM:
    EUGEN SCHWAB-CHESARU, MANAGING DIRECTOR AL PIERRE AUDOIN
    CONSULTANTS
    ANCA BIDIAN, CEO AL KIWI FINANCE
    GEORGE BUTUNOIU, MANAGING DIRECTOR AL GEORGE BUTUNOIU LTD
    ADRIAN CRIVII, PRESEDINTE AL DARIAN
    VALENTIN, ILIE, CEO AL COLDWELL BANKER
    BOGDAN POPESCU, HEAD OF STRATEGIC MANAGEMENT AL METRO CASH &
    CARRY ROMANIA
    MARIUS GHENEA, PRESEDINTE AL FIT DISTRIBUTION
    BOGDAN BELCIU, PARTENER AL PRICEWATERHOUSECOOPERS
    OLIVIU STOICA, CEO AL UNIQA


    BUSINESS MAGAZIN: Incercam sa deslusim daca cele cateva semnale
    care pot fi considerate optimiste, aparute in a doua jumatate a
    anului trecut, ne pot permite sa vorbim despre jumatatea plina a
    paharului. Asa este?

    ADRIAN CRIVII: Daca pana nu demult toata lumea spunea ca abia a
    inceput criza, eu spun acum ca suntem mai aproape de sfarsitul ei
    decat de inceput.

    ANCA BIDIAN: Eu eram optimista si in 2009 si acum sunt cu atat mai
    optimista. Faptul ca inca mai existam este un motiv de optimism.
    Eu, in general, sunt o persoana rationala si ma uit la solutii tot
    timpul. Nu cred ca vaitatul este o solutie si in ultimii doi ani de
    zile am auzit asta preponderent. Nu ne duce nicaieri. In definitiv,
    sunt niste conditii economice schimbate, intern si international.
    Trebuie sa luam datele problemei asa cum sunt si sa vedem ce
    solutii avem ca sa mergem mai departe. Oricum, ciclurile economice
    se schimba, ar trebui sa fim pregatiti sa prindem si alte crize.
    Nimeni nu mai are acum rabdare sa culeaga rezultatele la a doua
    generatie.

    MARIUS GHENEA: Romania pare usor deconectata de vitezele de
    evolutie si involutie ale altor piete. Dupa cativa ani in Uniunea
    Europeana, ne asteptam sa ne conectam mai bine.

    GEORGE BUTUNOIU: Lucrurile par acum putin mai bune prin prisma
    adaptarii. Poate ca ele nu s-au schimbat in mod fundamental in
    bine, dar le acceptam noi pentru ca ne-am adaptat la ele.

    MARIUS GHENEA: Nu stiu daca ne-am adaptat cu totii. Inca nu vedem
    decat varful aisbergului. Mai sunt foarte multe companii cu
    probleme pe care nu le-au previzionat si multe vor exploda acum, in
    primavara lui 2011.

    GEORGE BUTUNOIU: Dar sunt si multi care privesc acum piata cu mult
    mai multa detasare decat acum un an, pentru ca, pur si simplu, s-au
    adaptat.

    BOGDAN BELCIU: Daca vorbim de cifre, eu cred ca vedem un trend de
    stabilizare. Declinul s-a aplanat, exporturile continua sa creasca
    si chiar si scaderea consumului a ajuns la un oarecare echilibru.
    Probabil ca anul acesta va fi un an de tranzitie si trebuie sa
    speram la o crestere incepand cu anii urmatori. Dar semne bune
    sunt: productivitatea muncii creste, firmele incep sa devina mai
    responsabile.

    GEORGE BUTUNOIU: Pe termen lung, sunt mult mai multe efecte
    pozitive decat negative ale crizei.

    ADRIAN CRIVII: Efectul speculativ a disparut. Multe dintre
    companiile romanesti o sa dispara, iar companiile care raman sunt
    foarte puternice si serioase. Curatenia care se face in economie
    este binevenita. Cei care au depasit criza vor face din nou
    investitii importante si vom vedea povesti de succes, in special in
    zona industriei alimentare si a energiei.

    BUSINESS MAGAZIN: Tot optimismul nostru tine de un lucru
    fundamental – se misca banii?

    MARIUS GHENEA: Nu, nu se misca, iar aici avem si probleme
    structurale si conjucturale. Structural vorbind, gradul de
    economisire la gospodarii creste in continuare, ceea ce inseamna ca
    increderea oamenilor a ajuns la un nivel minim. Pe de alta parte,
    ca sa se miste banii ar trebui sa vorbim de creditare sub toate
    formele. Creditarea, la nivelul creditului de consum, este nu doar
    moarta, ci si anatemizata de la cele mai inalte foruri, ceea ce mi
    se pare o mare prostie, deoarece creditele sunt o sursa importanta
    de crestere. Sunt creditele pentru consum, creditele pentru
    investitii, din zona guvernamentala si mai sunt investitiile din
    zona guvernamentala. Cam astea sunt sursele de crestere si asa se
    misca banii. Iar pe partea asta se pare ca banii nu prea se misca –
    investitiile in infrastructura sunt la cifre absolut halucinante.
    Aproape nimic nu se investeste, nici in infrastructura rutiera,
    nici in infrastructura IT.

    ADRIAN CRIVII: Totusi, comprimarea unei economii merge pana la un
    anumit nivel, dupa care trebuie sa reinceapa cresterea.

    MARIUS GHENEA: Dar niciodata o scadere economica de aceasta
    amploare nu este urmata de o crestere pe un palier asemanator, dar
    trebuie sa fie alimentata de niste lucruri, cum ar fi finantarea,
    iar pentru asta noi nu avem resurse si disponibilitate
    imediata.

    ADRIAN CRIVII: Activele neutilizate din zona imobiliara au un
    potential latent teribil. Bancile nu cred ca se mai pot confrunta
    cu cantitatea asta de lichiditate. Ei pot fie sa-si retraga banii
    si sa-i duca pe alte piete sau sa inceapa creditarea. Inceputul
    creditarii va trebui sa fie legat de momentul in care vor incepe
    sa-si vanda creditele neperformante. Cred ca asa o sa se relanseze
    industria imobiliara.

    MARIUS GHENEA: Partea buna este ca acesti bani bagati in terenuri
    care nu valoreaza absolut nimic s-au dus la niste proprietari
    romani, care au facut ceva cu banii respectivi. Deci s-au dus catre
    un circuit economic, fie el si neterminat.

    BOGDAN POPESCU: Credeti ca nu se dau credite pentru ca nu sunt bani
    sau oamenii nu vor sa le ia sau bancile respective nu vor sa le dea
    pentru ca nimeni nu are incredere in nimeni?

    VALENTIN ILIE: Cifrele arata ca sub 20% in momentul de fata
    inseamna creditare pe imobiliar.